@TITLE = @TITLE = <%6>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%4>ZIUA A DOU[ZECI ^I CINCEA<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTA MARE MUCENI@[ FEVRONIA FECIOARA<%0><$F Scris{ de Tomaida monahia, care a v{zut p{timirea ei. Se mai afl{ scris{ ~i la Metafrast; ~i se mai poate citi ~i }n mineiul cel mare al fericitului Macarie, mitropolitul Moscovei.> @SUBTITLE = @FP+1 = Pe vremea p{g|nului }mp{rat Diocle`ian, era }n Roma un eparh cu numele Antim. Acela avea un fiu, anume, Lisimah, pe care }l logodise cu o fecioar{ frumoas{ a unui senator, care se numea Prosfor. Acel eparh, }mboln{vindu-se de moarte, a chemat pe un frate al s{u, anume Selin, ~i i-a zis: <192>Iubitul meu frate, eu o s{ m{ duc din via`a omeneasc{ ~i }`i }ncredin`ez pe Lisimah, fiul meu; tu s{-i fii tat{ }n locul meu, iar el s{-`i fie fiu; deci, s{ gr{be~ti dup{ sf|r~itul meu, s{-i faci nunt{ cu mireasa cu care l-am logodit, fiica lui Prosfor<170>. Antim poruncind astfel, dup{ trei zile s-a sf|r~it. Dup{ aceea, }mp{ratul Diocle`ian a chemat pe Lisimah, fiul lui Antim, la el ~i pe Selin, unchiul lui, ~i, lu|ndu-i de o parte, a zis c{tre Lisimah: <192>O, tinere, eu, aduc|ndu-mi aminte de dragostea tat{lui t{u, am voit s{ te pun eparh }n locul lui; dar de vreme ce am auzit c{ iube~ti credin`a cre~tineasc{, am l{sat acest g|nd, a~tept|nd p|n{ ce m{ voi }ncredin`a dac{ este adev{rat sau nu ceea ce se vorbe~te despre tine. Deci, acum voiesc s{ te trimit }n p{r`ile R{s{ritului, ca s{ pierzi credin`a cre~tineasc{; iar c|nd te vei }ntoarce, vei lua de la noi cinstea de eparh<170>. Lisimah, auzind aceasta, n-a }ndr{znit s{ r{spund{ nimic }mp{ratului, pentru c{ era t|n{r, av|nd numai dou{zeci de ani. Dar Selin, unchiul lui, c{z|nd la picioarele }mp{ratului, a zis: <192>M{ rog m{riei tale s{-i dai voie lui Lisimah s{ mai stea c|teva zile aici ca s{-~i s{v|r~easc{ nunta, iar dup{ nunt{ m{ voi duce ~i eu cu d|nsul ~i vom face tot ceea ce porunce~te st{p|nirea ta<170>. ]mp{ratul a zis c{tre ei: <192>Duce`i-v{ mai }nt|i }n calea }n care v-am poruncit ~i pierde`i pe cre~tini, iar dup{ ce ve`i r|ndui bine toate, v{ ve`i }ntoarce aici ~i atunci v{ voi ajuta ~i eu a d{n`ui la nunt{<170>. Ei, auzind aceasta, n-au mai }ndr{znit s{-l cheme a doua oar{, ci s-au supus voin`ei lui. Apoi, lu|nd poruncile lui ~i cu mul`ime de osta~i, s-au dus spre r{s{rit. Lisimah a luat cu el pe un b{rbat oarecare cu numele Prim, care }i era ~i rudenie, fiul surorii maicii sale, ~i a voit s{ }ncredin`eze acelui Prim purtarea de grij{ a oastei. Deci, merg|nd spre R{s{rit ~i ajung|nd }n p{r`ile Meso-potamiei, }n ora~ul ce se numea Palmira, au pierdut cu diferite pedepse pe cre~tinii care erau acolo. Pe unii i-au aruncat }n foc, pe al`ii i-au dat la fiare, iar pe al`ii i-au t{iat cu sabia ~i trupurile cele mucenice~ti le-au aruncat c|inilor spre m|ncare; pentru c{ Selin, unchiul lui Lisimah, era foarte s{lbatic ~i f{r{ de omenie. De aceea, frica cuprinsese toate p{r`ile R{s{ritului, pentru s{lb{ticia nemilostivului Selin; dar lui Lisimah }i era foarte mil{ de cre~tini, deoarece maica lui fusese cre~tin{ ~i el }nv{`ase de la d|nsa cuno~tin`a lui Hristos. El a chemat }ntr-o noapte pe rudenia sa, comitul Prim, ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Prime, preacinstitule b{rbat, tu ~tii c{ tat{l meu era elin cu credin`a ~i }n acea credin`{ s-a sf|r~it, }ns{ maica mea a adormit }n cre~tin{tate. Ea, }n via`a ei, s-a s|rguit foarte mult s{ fiu ~i eu cre~tin, dar, de frica }mp{ratului ~i de teama tat{lui meu, n-a putut face aceasta; }ns{ am porunc{ de la d|nsa s{ nu ucid nici un cre~tin, ci mai ales s{ m{ s|rguiesc s{ fiu prieten lui Hristos. Acum v{d pe cre~tini foarte munci`i ~i uci~i de pierz{torul Selin, unchiul meu, de care lucru sufletul meu p{time~te foarte mult. Deci, voiesc s{-i miluiesc }n tain{ ~i pe cei `inu`i }n leg{turi s{-i eliberez s{ fug{ ~i s{ se ascund{ unde vor putea<170>. Comitul s-a }nvoit cu d|nsul ~i au }nt{rit }ntre d|n~ii sfatul acesta, ca s{ cru`e pe cre~tini. Astfel, unde auzeau de biserici ~i de m|n{stiri cre~tine~ti, trimiteau }n tain{ ~i }i }n~tiin`au de venirea muncitorului, sf{tuindu-i s{ se ascund{. Unor osta~i ce erau de un g|nd cu ei, comitul le-a poruncit s{ nu prind{ pe cre~tini ~i s{-i aduc{ la muncire, ci mai ales celor prin~i s{ le dea drumul. Petrec|nd ei }n Palmira mult{ vreme, dup{ muncirea multor cre~tini, au voit s{ se duc{ }n Sivapol, care se afla }n hotarele Asirienilor ~i care era r|nduit{ sub st{p|nirea Romei. ]ntr-acea cetate era o m|n{stire de femei, care avea cincizeci de pustnice. ]ntre ele era o egumen{, cu numele Vriena, uceni`{ a fericitei Platonida, diaconi`a ~i egumena, a c{rei r|nduial{ ~i canon l-a p{zit bine p|n{ la sf|r~itul vie`ii sale. Iat{ care era r|nduiala Platonidei }n m|n{stirea aceea: ]n ziua de vineri, nici una din surori nu avea voie s{ lucreze vreun lucru de m|n{, ci toate se adunau }n biseric{, ~i de diminea`a p|n{ seara, o parte se }ndeletnicea cu rug{ciunile, iar alta }nv{`a citirea c{r`ilor sfinte. Deci, mai }nt|i diaconi`a Platonida singur{ `inea o carte }n m|ini ~i citea surorilor cuvinte insuflate de Dumnezeu, p|n{ la ceasul al treilea, apoi d{dea cartea }n m|inile Vrienei s{ o citeasc{ p|n{ seara. Astfel, Vriena, lu|nd egumenia, dup{ sf|r~itul pov{`uitoarei sale, urma }ntru toate bun{t{`ile ei. La acea egumen{, erau dou{ fecioare crescute de d|nsa ~i pov{`uite la via`a monahiceasc{. Numele uneia era Procla, iar al celeilalte Fevronia. <%2>Procla avea dou{zeci ~i cinci de ani de la na~terea sa, iar Fevro<%0>nia dou{zeci ~i era nepoata Vrienei, adic{ fiica fratelui s{u. Ea era at|t de frumoas{, }nc|t nici zugravul n-ar fi putut s{ zugr{veasc{ frumuse`ea fe`ii ei cea }nflorit{. Vriena, v{z|nd o frumuse`e ca aceea a Fevroniei, se }ngrijea foarte mult de d|nsa cum s-o p{zeasc{ }n }ntreaga }n`elepciune ~i nev{t{mat{ de am{girile lumii acesteia. ^i, fiindc{ toate surorile }n toate zilele primeau numai odat{ pu`in{ hran{ ~i aceea spre sear{, ea poruncise Fevroniei s{ posteasc{ p|n{ }n ziua cealalt{, adic{ s{ `in{ o zi }ntreag{ f{r{ s{ m{n|nce; ~i numai }n ziua cealalt{ spre sear{ s{ guste pu`in; voind ca astfel s{-i vestejeasc{ floarea tinere`ii. Dar ~i Fevronia singur{ voia s{ se }nfr|neze pe sine. Ea se }ndeletnicea la at|ta postire ~i }nfr|nare, }nc|t niciodat{ nu m|ncase p|ine s{ se sature, ci totdeauna se lupta cu foamea ~i cu setea; ~i astfel }~i obosea trupul cu multe nevoin`e ~i osteneli, primind numai pu`in somn. Patul ei era o sc|ndur{ goal{ f{r{ a~ternut, }n lungime de trei co`i, iar }n l{`ime de o palm{ ~i jum{tate. Deci, pe acea sc|ndur{ ~i uneori ~i pe p{m|ntul gol }~i pleca mult ostenitul s{u trup pentru pu`in{ odihn{. Dar diavolul de c|te ori voia s{ o ispiteasc{ }n vis prin n{lucirile lui, ea }ndat{ se scula, se arunca la p{m|nt }n chipul Crucii ~i cu multe lacrimi se ruga }naintea lui Dumnezeu, ca s{ goneasc{ de la d|nsa pe ispititor; apoi lua o carte, cu dinadinsul Sfintele Scripturi ~i astfel se }ndulcea duhovnice~te dintr-}nsele. Ea era foarte iubitoare de }nv{`{tur{ ~i istea`{ la minte, lucru de care Vriena se mira foarte mult. Deci, }n ziua de vineri, c|nd toate surorile se adunaser{ }n biseric{, egumena Vriena a poruncit Fevroniei s{ citeasc{ la surori cuvintele cele de Dumnezeu insuflate. Dar, de vreme ce vinerea veneau la d|nsele }n biseric{ ~i femei de neam bun ca s{ se }ndulceasc{ de }nv{`{turile cele duhovnice~ti, Vriena a poruncit Fe-vroniei s{ citeasc{ de dup{ o perdea, ca femeile mirene~ti s{ nu vad{ chipul ~i podoabele pe care nu le v{zuser{ nimeni niciodat{. Vestea despre fericita Fevronia se r{sp|ndise }n toat{ cetatea ~i era l{udat{ }nv{`{tura ei cea folositoare ~i podoaba fe`ii ei. Asemenea era l{udat ~i obiceiul ei cel bun, fiindc{ era bl|nd{, }n`eleapt{ ~i }mpodobit{ cu toate faptele bune, av|nd smerita cugetare. Auzind de d|nsa o femeie oarecare, care era de neam de senator, cu numele Ieria, s-a }ndemnat cu mare dorin`{ s{ vad{ pe Fevronia ~i s{ vorbeasc{ cu d|nsa. Acea femeie, Ieria, era cu credin`a elin{, t|n{r{ de ani, v{duv{, care numai ~apte luni tr{ise cu b{rbatul ei ~i, r{m|n|nd v{duv{, petrecea }n casa p{rin`ilor s{i, care se `ineau ~i ei de p{g|n{tatea cea elineasc{. Deci, venind Ieria la m|n{stire ~i, cu smerenie, spun|ndu-~i dorin`a sa egumenei Vriena, aceasta c|nd a ie~it }naintea ei, Ieria a c{zut la picioarele ei ~i, apuc|nd-o, o ruga pe d|nsa, zic|nd: <192>Te jur cu Dumnezeu, Care a f{cut cerul ~i p{m|ntul, s{ nu te sc|rbe~ti de mine, p{g|na, care p|n{ acum am fost batjocura diavolilor. Nu m{ lipsi pe mine de }nv{`{tura ~i de vorba surorii voastre Fevronia, ca prin voi s{ m{ pov{`uiesc pe calea m|ntuirii ~i s{ aflu pe Hristos, adev{ratul Dumnezeu ~i ceea ce s-a preg{tit cre~tinilor. Izb{ve~te-m{ de de~ert{ciunile veacului acesta ~i de necurata slujire de idoli. P{rin`ii mei voiesc ca, prin a doua nunt{, s{ m{ }mp{rt{~esc, iar eu doresc s{-mi petrec via`a dup{ }nv{`{tura Fevroniei ~i dup{ vorba ei cea folositoare de suflet; pentru c{ este destul timp de c|nd am petrecut }n ne~tiin`{ ~i }n necur{`ie<170>. Acestea gr{indu-le Ieria, cu lacrimi uda picioarele egumenei Vriena, pornind-o pe ea spre milostivire. Atunci Vriena a gr{it c{tre d|nsa: <192>Doamn{ Ierio, Dumnezeu ~tie c{ de la doi ani am luat }n m|inile mele }n m|n{stirea aceasta pe Fevronia fecioara ~i iat{ acum sunt optsprezece ani de c|nd petrece }n m|n{stire f{r{ s{ fi v{zut p|n{ acum chip b{rb{tesc, nici fe`e de femei mirene, nici haine, nici podoabe, nici orice alt lucru mirenesc; nici maica ei n-a putut s{ o vad{ pe ea p|n{ acum, m{car c{ de multe ori m-a rugat <%2>cu lacrimi ca s-o las s-o vad{ ~i s{ vorbeasc{ cu d|nsa, dar eu n-am<%0> voit deloc. ]ns{, v{z|nd os|rdia ~i dragostea ta c{tre Dumnezeu ~i n{d{jduindu-m{ de m|ntuirea ta, te voi duce la d|nsa, }ns{ numai hainele tale mirene~ti s{ le schimbi ~i s{ te }mbraci }n cele c{lug{re~ti<170>. Atunci Ieria f{c|nd aceasta cu bucurie, Vriena a luat-o ~i a dus-o la Fevronia. Fevronia, v{z|nd-o pe ea }n }mbr{c{minte c{lug{reasc{, socotea c{ a venit la d|nsele vreo c{lug{ri`{ str{in{ ~i s-a }nchinat p|n{ la p{m|nt ~i, cuprinz|nd-o cu bra`ele, a s{rutat-o }n Hristos. Dup{ aceea Vriena le-a poruncit s{ stea am|ndou{ ~i s{ se }ndeletniceasc{ }n }nv{`{tura sfintelor c{r`i. Deci, Fevronia, lu|nd c{r`ile, citea surorii celei noi; ~i at|t de mult s-a umilit Ieria de }nv{`{tura Fevroniei, }nc|t toat{ noaptea a petrecut-o f{r{ somn; pentru c{ am|ndou{ nedormind, se s|rguiau }n cuv|ntul lui Dumnezeu; Fevronia citea, iar Ieria asculta. At|tea lacrimi a v{rsat Ieria, }nc|t ~i p{m|ntul s-a udat de lacrimile ei, deoarece, fiind elin{, nu auzise niciodat{ astfel de cuvinte folositoare. C|nd s-a luminat de ziu{, Vriena abia a putut s{ }nduplece pe Ieria s{ se duc{ acas{ la p{rin`ii s{i; deci, s{rut|nd cu lacrimi pe Fevronia ~i pe egumen{, s-a dus la casa sa. Dup{ aceea Fevronia a }ntrebat pe Tomaida, care era a doua dup{ egumen{, zic|nd: <192>Rogu-m{ `ie, doamna ~i maica mea, spune-mi cine a fost acea sor{ str{in{, care a v{rsat at|tea lacrimi, ca ~i cum niciodat{ n-ar fi auzit dumnezeie~tile Scripturi?<170> Atunci Tomaida a gr{it c{tre Fevronia: <192>Oare nu ~tii cu cine ai gr{it?<170> Fevronia a r{spuns: <192>Cum a~ fi putut cunoa~te pe acea sor{ str{in{, eu, care niciodat{ nu am v{zut-o?<170> Tomaida i-a zis ei: <192>Aceasta este jup|neasa Ieria<170>. Fe-vronia a zis: <192>Pentru ce nu mi-a`i spus ~i mie? Pentru c{ eu am vorbit cu d|nsa ca ~i cu o sor{<170>. Ea a r{spuns: <192>A~a a poruncit egumena, doamna noastr{<170>. Atunci Fevronia a t{cut ~i }n taina inimii sale se ruga lui Dumnezeu pentru Ieria, ca s-o }nso`easc{ pe d|nsa la calea cea adev{rat{ ~i s{ o numere }n turma cea aleas{. Deci, Ieria merg|nd la casa sa, a spus p{rin`ilor ei toate c|te auzise ~i }nv{`ase de la Fevronia }n m|n{stire, rug|ndu-i s{ lase r{t{cirea elineasc{ ~i s{ cunoasc{ ~i ei pe Unul adev{ratul Dumnezeu, Care este Iisus Hristos. Ei, ascult|nd sfatul cel folositor de suflet al fiicei lor cea cu bun{ }n`elegere, au crezut }n Hristos; iar dup{ aceea au primit ~i Sf|ntul Botez cu to`i ai casei lor. Astfel le-a ajutat la m|ntuirea lor }nv{`{tura Fevroniei ~i rug{ciunile ei cele sfinte. Dup{ c|tva timp, fericita Fevronia s-a }mboln{vit, iar Ieria, venind, ~edea l|ng{ d|nsa ~i-i ajuta ei. Tot }ntr-acel timp a sosit }n~tiin`are }n cetate, cum c{ Selin ~i Lisimah se apropie de cetate, ca s{ munceasc{ pe cei ce cred }n Hristos. Atunci mul`i din cei ce erau }n cetate, preo`i ~i clerici, l{s|nd toate, fugeau s{ se ascund{ pe unde puteau; p|n{ ~i episcopul acelei cet{`i, plec|nd din cetate de frica muncitorului, s-a ascuns. Deci, afl|nd despre aceasta, c{lug{ri`ele m|n{stirii Vrienei au mers la egumena lor ~i i-au zis: <192>Doamn{ ~i maic{, ce vom face? Iat{ fiarele acelea de p{g|ni ~i muncitori se apropie de cetate ~i to`i credincio~ii cre~tini au fugit, tem|ndu-se de munci<170>. Atunci Vriena le-a zis lor: <192>Ce socoti`i ~i ce voi`i s{ facem?<170> Iar ele au r{spuns: <192>S{ ne porunce~ti ca ~i noi s{ ne ascundem pu`in, ca s{ ne m|ntuim sufletele noastre<170>. La acestea, Vriena le-a gr{it lor: <192>]nc{ n-a`i v{zut r{zboiul ~i acum v{ g|ndi`i la fug{? ]nc{ n-a sosit lupta nevoin`elor ~i iat{ v{ ar{ta`i biruite? Nu, fiicelor! V{ rog pe voi s{ nu face`i aceasta; ci s{ st{m s{ ne nevoim ~i s{ murim pentru Hristos, Cel ce a murit pentru noi, ca astfel s{ tr{im cu D|nsul }n veci<170>. Aceasta auzind, surorile au t{cut. Iar a doua zi, una din surori, cu numele Eteria, a zis c{tre celelalte surori: <192>^tiu eu c{ st{p|na noastr{ pentru Fevronia nu ne las{ pe noi s{ ie~im de aici ~i s{ ne ascundem; pentru c{ voie~te, dup{ cum mi se pare, ca numai pentru Fevronia s{ ne piard{ pe noi toate. Iat{ ce v{ gr{iesc vou{: S{ mergem la d|nsa ~i eu singur{ voi spune pentru voi toate, cele ce se cade s{ fac{<170>. Auzind aceasta surorile, unele se }nvoiau la sfatul ei, iar altele se }mpotriveau. Mai pe urm{, }nvoindu-se toate, au mers la egumen{, care, cunosc|nd sfatul Eteriei, a zis c{tre d|nsa: <192>Ce voie~ti, soro?<170> D|nsa a r{spuns: <192>Ne rug{m s{ ne porunce~ti s{ fugim de primejdia ce ne }mpresoar{, c{ doar{ nu suntem mai bune dec|t episcopul, dec|t preo`ii ~i dec|t tot clerul bisericesc. ]nc{ se cuvine `ie, maic{, s{-`i aduci aminte c{ }ntre noi sunt unele fecioare tinere, de care trebuie s{ ne temem ca nu cumva, r{pin-du-se de osta~ii p{g|ni, s{-~i piard{ fecioria lor ~i astfel s{ se lipseasc{ de plata lor de la Dumnezeu. ]nc{ ~i de aceasta ne temem, ca nu cumva ~i noi, neput|nd suferi muncile cele cumplite, s{ jertfim idolilor ~i s{ ne pierdem sufletele noastre. Deci, de voie~ti, porunce~te-ne s{ lu{m cu noi pe fecioara Fevronia, bolnav{ cum este ~i, ie~ind de aici, s{ ne ascundem<170>. Fevronia, auzind acestea, a zis: <192>Viu este Hristosul meu, C{ruia m-am f{cut mireas{ ~i spre Care mi-am aruncat sufletul meu; deci, nu voi ie~i din locul acesta, ci aici voiesc s{ mor ~i s{ fiu }ngropat{!<170> Atunci Vriena, }ntorc|ndu-se spre Eteria, i-a zis: <192>Vezi ce faci ~i cu ce fel de sfat tulburi pe surori? Tu vei vedea, iar eu sunt nevi-novat{<170>. Apoi ~i c{tre celelalte surori, a zis: <192>Fiecare din voi s{-~i aleag{ ceea ce voie~te ~i ceea ce crede c{-i este de folos!<170> Atunci toate surorile, fiind silite de frica muncitorilor care veneau, au s{rutat pe egumena Vriena ~i pe Fevronia ~i, b{t|ndu-~i piepturile cu mult{ pl|ngere ~i t|nguire, au ie~it din m|n{stire. Iar Procla, cea de o v|rst{ ~i }mpreun{ uceni`{ cu Fevronia, cuprinz|ndu-i grumajii ei, o s{ruta pl|ng|nd ~i zic|nd: <192>Roag{-te pentru mine, sora ~i doamna mea!<170> Dar Fevronia, `in|nd-o de m|n{, n-o l{sa s{ se duc{ din m|n{stire ~i-i zicea: <192>Teme-te de Dumnezeu, sora mea Procla ~i m{car tu nu ne l{sa pe noi! Nu m{ vezi c{ sunt bolnav{ ~i c{-mi a~tept moartea? Doamna noastr{ nu va putea singur{ s{ m{ }ngroape; deci, r{m|i aici ca s{ sluje~ti la }ngroparea mea<170>. Atunci Procla a zis: <192>Nu te voi l{sa, sora mea, ci voi r{m|ne aici precum porunce~ti<170>. Dup{ ce s-a }nserat, Procla ~i-a schimbat cuv|ntul ~i }n tain{ a ie~it din m|n{stire. Tomaida, cea mai sus pomenit{, care era acolo dup{ egumen{, nu s-a dus cu surorile, ci a r{mas }n m|n{stire cu Vriena. Egumena Vriena, v{z|nd golirea ~i pustiirea m|n{stirii, pentru sup{rarea ce le }mpresurase, a intrat }n biseric{ ~i s-a aruncat la p{m|nt, strig|nd ~i t|nguindu-se cu amar; iar Tomaida }i potolea t|nguirea ei, zic|ndu-i: <192>]nceteaz{, maic{, c{ci Dumnezeu este puternic, ca dup{ sup{rare ~i }ntristare s{ fac{ bucurie ~i izb|ndire, ca ~i noi s{ putem s{ r{bd{m n{v{lirile. Pentru c{, cine a crezut Domnului ~i s-a }n~elat? Sau cine a petrecut }n frica Lui ~i s-a ru~inat, sau s-a def{imat de El?<170> Vriena a r{spuns: <192>Da, doamna mea Tomaida, a~a este; dar ce voi face cu Fevronia? Unde o voi ascunde ~i o voi p{zi? ^i cu ce ochi voi putea s{ privesc, c|nd o voi vedea r{pit{ de barbari ca o robit{?<170> Tomaida a zis: <192>Cel ce a putut s{ ridice pe cei mor`i, Acela este puternic ca ~i pe Fevronia s-o p{zeasc{ ~i s-o `in{ nev{t{mat{ de barbari. Deci, m{ rog `ie, doamna ~i maica mea, }nceteaz{ cu pl|ngerea ~i cu t|nguirea ~i s{ mergem la Fevronia, care zace de boal{, s-o }nt{rim ~i s-o m|ng|iem!<170> Merg|nd ele la Fevronia, }ndat{ Vriena s-a t|nguit cu amar, iar Fevronia, privind spre Tomaida, a }ntrebat-o: <192>Pentru ce st{p|na mea, Vriena, se t|nguie~te a~a?<170> Tomaida i-a r{spuns, zic|nd: <192>Pentru tine este aceast{ t|nguire de maic{, c{ci e~ti t|n{r{ ~i frumoas{! Vor veni muncitorii ~i ne vor aduce necaz. Deci, pe noi }ndat{ ne vor ucide, ca pe ni~te b{tr|ne, iar pe tine, cea t|n{r{ ~i frumoas{ la fa`{, te vor `ine spre batjocor{ ~i ne este team{ ca nu cumva, prin }n~elare ori prin silire, s{-`i pierzi fecioria ta ~i astfel te vor lipsi de c{mara Mirelui ceresc<170>. Fevronia a zis: <192>V{ rog pe voi, ruga`i-v{ Domnului pentru mine, ca s{ caute spre smerenia mea, s{-mi }nt{reasc{ neputin`a ~i s{-mi dea r{bdare, ca ~i tuturor robilor S{i, care L-au iubit cu adev{rat<170>. @BT-1 = Tomaida a zis c{tre d|nsa: <192>Fiic{ Fevronia, iat{ este vremea nevoin`elor. De vor }ncepe p{g|nii muncitori a te momi cu cuvinte }n~el{toare, cu aur, cu argint, cu haine de mult pre` ~i cu orice fel de }n~el{ciuni ale acestei lumi, vezi s{ nu te supui lor; c{ci }`i vei pierde plata ostenelilor celor mai dinainte. Vezi s{ nu fii de r|s diavolului ~i s{ te faci batjocur{ idolilor. Ia aminte c{ nimic nu este mai cinstit dec|t fecioria ~i mare este plata ei; pentru c{ Mirele fecioriei este f{r{ de moarte ~i d{ruie~te nemurire celor ce-L iubesc. S|rguie~te-te, doamna mea Fevronia, s{-L vezi pe Acela spre Care `i-ai pus sufletul t{u. P{ze~te-te, fiica mea, s{ nu te lepezi de Sf|ntul Botez ~i de f{g{duin`a c{lug{reasc{, pentru c{ Hristos se va ar{ta }nfrico~at }n ziua aceea, c|nd va ~edea pe scaunul slavei sale, ca s{ judece pe to`i ~i s{ r{spl{teasc{ fiec{ruia dup{ faptele lui<170>. @BT-1 = Fevronia, auzind acestea, se }nt{rea cu duhul ~i se preg{tea cu vitejie contra diavolului. Deci, a zis c{tre Tomaida: <192>Bine ai f{cut, doamna mea, c{ }nt{rind astfel pe roaba ta, ai f{cut mai viteaz sufletul meu. ]ns{ s{ ~tii cu adev{rat, c{ de n-a~ fi avut voin`{ s{ mor pentru Hristos, Mirele meu, apoi a~ fi fugit ~i eu cu celelalte surori, ca s{ m{ ascund de nevoin`a cea muceniceasc{. Dar, de vreme ce iubesc pe Acela C{ruia mi-am logodit sufletul ~i trupul, }ndr{znesc s{ merg pe calea muceniciei, doar m{ va ar{ta pe mine vrednic{ ca s{ p{timesc ~i s{ mor pentru numele Lui<170>. @BT-1 = Vriena, auzind aceste cuvinte ale ei, a zis c{tre d|nsa: <192>Fiica mea, Fevronia, adu-`i aminte de ostenelile mele ~i de grija ce am avut-o pentru tine. Adu-`i aminte, c{ de la v|rsta de doi ani te-am luat de la maica ta }n m|inile mele ~i p|n{ ast{zi nimeni din mireni n-a v{zut fa`a ta. Adu-`i aminte cum te-am p{zit p|n{ acum, ca pe lumina ochilor; iar acum nu ~tiu ce s{ fac ~i cum s{ te p{zesc, fiica mea? Caut{ s{ nu-mi nec{je~ti b{tr|ne`ile mele ~i s{ nu defaimi ostenelile mele ce le-am f{cut pentru tine. Adu-`i aminte de r{bd{torii de chinuri, care mai }nainte de tine au p{timit pentru Hristos cu t{rie ~i cu slav{ ~i au luat de la El cununa biruin`ei, nu numai b{rba`i, ci ~i femei ~i copii. Adu-`i aminte de Livia ~i de Leonida, cele dou{ surori, cu c|t{ b{rb{`ie ~i-au pus sufletele lor pentru Domnul. Liviei, t{indu-i-se capul cu sabia, iar Leonida a fost aruncat{ }n foc. Astfel am|ndou{ au intrat }n c{mara Mirelui cel ceresc. Adu-`i aminte de Eutropia, copila cea de doisprezece ani, care a fost muncit{ cu maica sa. Au nu te minunezi tu de ascultarea ~i de r{bdarea ei, c|nd judec{torul a dezlegat-o din leg{turi ~i voia s-o }ngrozeasc{ cu s{ge`ile ca s-o ia la fug{? Dar ea, ascult|nd pe maica sa care zicea c{tre d|nsa: <192>Fiica mea, Eutropia, nu fugi!<170>, a stat cu b{rb{`ie ca un st|lp neclintit, p|n{ ce a fost s{getat{ cu s{ge`ile p|n{ la moarte ~i, d|ndu-~i sufletul }n m|inile Domnului s{u, a c{zut cu trupul la p{m|nt. Astfel ea n-a c{lcat poruncile maicii sale p|n{ la sf|r~itul ei. Cu toate c{ aceast{ fecioar{ era proast{, ne}nv{`at{, iar tu, }nsu`i ai }nv{`at dumnezeie~tile Scripturi ~i ai fost ~i altora }nv{`{toare. Deci, socote~te cu c|t{ b{rb{`ie se cade `ie s{ stai pentru Domnul, t{u<170>. Vorbind }ntre ele acestea ~i altele multe ca acestea, a trecut noaptea. C|nd r{s{rea soarele, s-a auzit }n cetate un glas de tulburare ~i de g|lceav{; pentru c{ Selin ~i Lisimah intraser{ cu osta~ii }n ora~ ~i mul`i cre~tini au fost prin~i de osta~i ~i au fost arunca`i }n temni`{. Unul din elini a spus lui Selin despre acea m|n{stire de fecioare; iar el }ndat{ a trimis osta~i ca s{ prind{ pe toate monahiile. Osta~ii, duc|ndu-se, au }nconjurat m|n{stirea ~i, sp{rg|nd u~ile cu securile, au intrat }n{untru ca ni~te fiare s{lbatice ~i, prinz|nd pe Vriena, voiau s-o ucid{ cu sabia. Fevronia, v{z|nd primejdia care le cuprinsese, s-a aruncat la picioarele solda`ilor, strig|nd c{tre d|n~ii: <192>V{ jur pe Dumnezeul care este }n cer, s{ m{ ucide`i pe mine mai }nainte, ca s{ nu v{d moartea st{p|nei mele<170>. Pe c|nd Fevronia gr{ia acestea, a sosit acolo comitul care se numea Prim ~i, m|niindu-se pe osta~i, i-a gonit din m|n{stire ~i a zis c{tre Vriena: <192>Unde sunt celelalte c{lug{ri`e care au fost }n aceast{ m|n{stire? Vriena a r{spuns: <192>Toate au fugit de frica voastr{<170>. Comitul a zis: <192>A`i fi f{cut bine dac{ fugea`i ~i voi, }ns{ ~i acum ave`i voie s{ fugi`i, oriunde voi`i, c{ mi-e mil{ de voi<170>. Zic|nd aceasta, a ie~it din m|n{stire, lu|nd ~i pe osta~i cu el ~i s-a dus }n divan la Lisimah, care, v{z|ndu-l, l-a }ntrebat: <192>Adev{rat este oare ceea ce am auzit de m|n{stirea aceea?<170> Comitul a r{spuns: <192>Adev{rat<170>. Apoi, lu|nd pe Lisimah de o parte, i-a spus: <192>Toate c{lug{ri`ele care au fost }n m|n{stire au fugit ~i n-am g{sit dec|t numai dou{ b{tr|ne ~i una t|n{r{; }ns{ am s{-`i spun un lucru str{in ~i minunat, care l-am v{zut }n m|n{stirea aceea. Am v{zut pe acea c{lug{ri`{ t|n{r{ c{ avea o fa`{ at|t de frumoas{, }nc|t n-am mai v{zut nici o femeie p|n{ acum! Dumnezeu ~tie c{ este adev{rat ceea ce-`i spun. Am v{zut-o pe aceea ~i m-a mirat de cuviin`a ei; ~i de n-ar fi fost s{rac{ ~i sc{p{tat{, cu adev{rat a~ fi zis c{ este vrednic{ `ie femeie, st{p|nul meu<170>. Lisimah a r{spuns la aceasta: <192>Dac{ nu voiesc s{ calc poruncile maicii mele, adic{ s{ nu v{rs s|ngele cel cre~tinesc, ci mai ales s{-l ap{r; apoi cum a~ putea s{ fiu vr{jma~ mireselor lui Hristos? Nu voi face aceasta nicidecum. ]ns{ te rog pe tine, domnul meu, s{ le sco`i din m|n{stire ~i s{ le p{ze~ti undeva, ca s{ nu cad{ }n m|inile cele muncitoare a lui Selin, unchiul meu<170>. Vorbind acestea }ntre ei, unul din cei mai r{i osta~i care fusese }n m|n{stire, auzind ceea ce a vorbit comitul cu Lisimah, a alergat la Selin muncitorul ~i i-a spus c{ }n m|n{stirea de c{lug{ri`e a g{sit o fecioar{ foarte frumoas{, pe care comitul sf{tuie~te pe Lisimah s-o ia de so`ie. Selin, umpl|ndu-se de m|nie, a trimis }ndat{ osta~i s{ str{juiasc{ pe c{lug{ri`ele ce se aflau acolo, ca nu cumva s{ scape ~i s{ se ascund{. A trimis }nc{ ~i pe unele din cele mai credincioase slugi ale sale ca s{ vad{ pe acea t|n{r{ fecioar{ ~i s{-i afle numele. Aceia, duc|ndu-se ~i v{z|nd-o, s-au }ntors la d|nsul ~i i-au spus c{ nu este }n partea de sub cer vreo femeie, care s{-i semene la frumuse`ea fe`ei ei. Atunci muncitorul a poruncit }n acel ceas propov{duitorilor s{ strige }n cetate, ca a doua zi s{ se adune la priveli~te to`i, fie b{rba`i, fie femei, ~i de toate v|rstele, c{ o fecioar{ t|n{r{, anume Fevronia, are s{ ias{ la nevoin`{. Auzind cei ce petreceau }n cetate ~i poporul din satele dimprejur, b{rba`i ~i femei s-au adunat la priveli~te, voind s{ vad{ nevoin`a Fevroniei. A doua zi, venind osta~ii cei mai cumpli`i, au fost trimi~i la m|n{stire din porunca muncitorului, s{ aduc{ pe Fevronia la judecat{. Osta~ii, duc|ndu-se, au prins-o cu m|nie ~i, leg|nd-o }n lan`uri de grumaji, o tr{geau afar{ din m|n{stire. Vriena ~i Tomaida, cuprinz|nd pe Fevronia cu t|nguire de lacrimi, strigau cu amar ~i rugau pe osta~i s{ le dea voie s{ vorbeasc{ pu`in cu ea. Osta~ii le-au l{sat. Apoi, Vriena ~i Tomaida au rugat pe osta~i s{ le ia ~i pe ele la aceea~i nevoin`{, pentru c{ se temeau b{tr|nele acelea, ca nu cumva Fevronia, fiind singur{ f{r{ d|nsele, s{ se team{ de munci. Osta~ii le-au zis: <192>Nu ni s-a poruncit ca ~i pe voi s{ v{ ducem }naintea judec{`ii, ci numai pe Fevronia singur{!<170> Atunci Vriena ~i Tomaida au }nceput a }nt{ri pe Fevronia gr{ind c{tre d|nsa unele ca acestea: <192>Fiica mea Fevronia, acum ie~i la nevoin`a muceniceasc{; s{ ~tii c{ Mirele ceresc va privi spre p{timirile tale ~i puterile }ngere~ti `in acum cununa biruin`ei, ce `i s-a g{tit, dac{ vei r{bda cu b{rb{`ie p|n{ la sf|r~it. Deci, caut{ s{ nu te temi de munci, c{ vei fi batjocura diavolilor. Nu-`i cru`a trupul c|nd }l vei vedea zdrobit de b{t{i, pentru c{ el, chiar nevr|nd noi, dup{ o vreme se va s{l{~lui }n groap{ ~i se va }ntoarce }n `{r|n{. Eu, t|nguindu-m{ }n m|n{stire, voi a~tepta }n~tiin`are despre tine, ori bun{, ori rea. Deci, m{ rog `ie, s|rguie~te-te, ca s{ aud bun{ }n~tiin`are despre tine. Dar cine }mi va aduce aceea bun{ }n~tiin`are c{ Fevronia s-a sf|r~it mucenice~te pentru Hristos ~i s-a socotit }ntre mucenici?<170> Fericita Fevronia a zis c{tre Vriena: <192>Maica mea, cred Domnului c{ n-am c{lcat niciodat{ porunca ta }n vreun chip. A~a ~i acum voi p{zi nec{lcate poruncile ~i }nv{`{turile tale; c{ci ce vor vedea popoarele se vor minuna ~i vor ferici b{tr|ne`ile Vrienei, zic|nd: Aceasta este cu adev{rat s{direa ~i cre~terea Vrienei, egumena cea mare! Eu voi ar{ta, cu ajutorul St{p|nului meu, }n chipul acesta femeiesc, b{rb{teasca m{rime de suflet. Voi ruga`i-v{ pentru mine ~i m{ l{sa`i s{ m{ duc la nevoin`a care }mi st{ }nainte<170>. Tomaida a zis c{tre d|nsa: <192>Sora mea, Fevronia, viu este Domnul, c{ ~i eu voi veni }n urma ta! M{ voi }mbr{ca }n haine mirene~ti ~i, st|nd la priveli~te }n popor, voi privi la nevoin`a ta!<170> Osta~ii, silind pe Fevronia s{ mearg{ ~i voind s-o duc{ repede, ea a zis c{tre acele sfinte stare`e: <192>Maicele mele, m{ rog vou{, da`i-mi binecuv|ntarea de cale ~i v{ ruga`i lui Dumnezeu pentru mine!<170> Atunci Vriena, ridic|ndu-~i m|inile spre cer, a }nceput a se ruga cu glas mare, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai ar{tat roabei Tale Tecla, }n vremea patimilor ei, }n chipul lui Pavel, arat{-Te ~i acum smeritei Tale roabe, Fevronia, }n ceasul nevoin`ei ei ~i, nev{zut, }nt{re~te-o de sus, ca ~i }ntr-}nsa s{ se pream{reasc{ numele T{u cel sf|nt! <192>Vriena rug|ndu-se astfel ~i cuprinz|nd pe <%-2>Fevronia ~i s{rut|nd-o, a eliberat-o cu multe lacrimi. Osta~ii, lu|nd-o<%0> pe Fevronia, au dus-o la muncitorul Selin; iar Vriena, petrec|nd pu`in pe iubita sa fiic{, s-a }ntors }n m|n{stire pl|ng|nd ~i t|nguindu-se ~i, arunc|ndu-se la p{m|nt }n biseric{, striga ~i se ruga c{tre Dumnezeu pentru Fevronia. Tomaida l{s|nd pe Vriena pl|ng|nd }n biseric{, s-a }mbr{cat }n haine mirene~ti de femeie ~i a alergat la priveli~te }n urma Fe-vroniei. ]nc{ ~i femeile care mergeau }n ziua de vineri la m|n{stire ~i ascultau }nv{`{turile Fevroniei, alergau la priveli~te, b{t|ndu-~i piepturile, v{rs|nd lacrimi ~i, de durere, }~i rupeau inimile lor, cum s{ se lipseasc{ de o }nv{`{toare ca aceea. Auzind aceasta ~i jup|neasa Ieria, cum c{ Fevronia va fi dus{ la cercetare }n priveli~te, scul|ndu-se, a strigat cu glas mare de t|nguire, }nc|t s-au }nsp{im|ntat p{rin`ii ei ~i to`i ce erau }n cas{. Atunci ei au }ntrebat-o, care este pricina acelei t|nguiri, iar ea le-a r{spuns, zic|nd: <192>Sora mea, Fevronia, este dus{ la priveli~te! ]nv{`{toarea <%-2>mea s-a dus la munci pentru Hristos Domnul!<170> P{rin`ii ei c{utau s-o<%0> potoleasc{ din pl|ns, }ns{ ea ~i mai mult striga c{tre ei, zic|nd: <%-2><192>L{sa`i-m{ s{ pl|ng cu amar pe Fevronia, sora ~i }nv{`{toarea mea!<170><%0> Acestea zic|ndu-le ea, au pornit ~i p{rin`ii ei spre t|nguire, pl|ng|nd to`i pentru Fevronia. Ieria mai ruga pe p{rin`ii ei s-o lase s{ se duc{ la priveli~te; iar ei au l{sat-o s{ se duc{. Deci, lu|ndu-~i multe slugi, a alergat pl|ng|nd la locul de priveli~te unde erau o mul`ime de femei, care pl|ngeau. Pe drum a ajuns ~i pe c{lug{ri`a Tomaida }mbr{cat{ mirene~te, cu care, cunosc|nd-o, s-a dus }mpreun{ pl|ng|nd ~i au mers la locul de priveli~te, unde se adunase mul`ime de popor; ~i apoi, venind ~i judec{torul, a stat la locul s{u. Astfel toat{ priveli~tea r|nduindu-se, muncitorii Selin ~i Lisimah au poruncit s{ aduc{ pe Sf|nta Fevronia. Deci, mireasa lui Hristos st|nd }naintea lor, fiind cu m|inile la spate ~i at|rn|ndu-i lan`uri grele de grumaji, pe care v{z|nd-o poporul a pl|ns ~i a l{crimat; dar muncitorul Selin a poruncit s{ fie t{cere ~i a zis c{tre Lisimah: <192>]ntreab{ pe acea femeie ~i ascult{-i r{spunsurile ei<170>. Lisimah a }nceput a o }ntreba, zic|ndu-i: <192>Spune-ne de ce r|nduial{ e~ti, roab{ sau liber{<170>. Fevronia a r{spuns: <192>Sunt roab{<170>. Zis-a Lisimah: <192>A cui roab{ e~ti?<170> Fevronia a r{spuns: <192>Sunt roaba lui Hristos<170>. Lisimah a }ntrebat-o <192>Care este numele t{u?<170> Fevronia a r{spuns: <192>M{ numesc cre~tin{ smerit{<170>. Zis-a Lisimah: <192>Numele t{u voiesc ca s{-l ~tim<170>. R{spuns-a Fevronia: <192>@i-am spus c{ sunt cre~tin{, iar de voie~ti s{-`i zic numele cel din na~tere, maica mea m-a numit Fevronia<170>. Atunci muncitorul a poruncit lui Lisimah s{ }nceteze de a o mai }ntreba. Deci, a }nceput singur a gr{i c{tre d|nsa: <192>^tiu zeii, o, Fevronia, c{ nu ar fi voit s{ te }nvredniceasc{ pe tine vorbei mele, dar, deoarece bl|nde`ea ~i frumuse`ea fe`ii tale mi-au biruit m|nia ~i iu`imea pe care o aveam asupra ta, te }ntreb, nu ca pe o os|ndit{, ci ca pe o fiic{ a mea. Ascult{ fiic{, martori }mi sunt zeii c{ }`i spun adev{rul: acesta pe care }l vezi c{ ~ade cu mine este nepotul meu Lisimah. Eu ~i Antim tat{l lui, l-am logodit cu o fecioar{ de bun neam, }ndestulat{ cu multe bog{`ii ~i fiic{ a lui Prosfor senatorul. ]ns{, de te vei supune nou{, atunci logodna cu fiica lui Prosfor o vom strica ~i cu tine vom }nt{ri cuv|ntul spre }nso`ire; deci, vei fi so`ia lui Lisimah, ~ez|nd de-a dreapta lui, precum stau eu acum. Uit{-te la el ~i vezi de este frumos ca tine sau nu. De vei asculta sfatul meu ca al unui p{rinte, te voi face sl{vit{ ~i bogat{ pe p{m|nt, }nc|t nu vei mai cunoa~te s{r{cia. Eu n-am nici femeie, nici fii ~i toate ale mele `i le voi da `ie. Te voi face st{p|n{ peste toate averile mele pentru c{ toate le voi da zestre st{p|nului meu Lisimah. Voi fi pentru voi ca un tat{, ~i toate femeile, v{z|ndu-te }nvrednicit{ cu o cinste ca aceea, te vor pream{ri ~i ferici; apoi se va bucura ~i biruitorul nostru }mp{rat ~i multe v{ va d{rui vou{, c{ a ~i f{g{duit c{ are s{ pun{ pe Lisimah, eparh al Romei. Iat{ ai auzit toate, acum r{spunde-mi mie, ca tat{lui t{u, cele ce sunt pl{cute zeilor no~tri ca s{ se }nveseleasc{ sufletul meu; iar de nu vei asculta sfaturile mele, zeii ~tiu c{ }n m|inile mele, nici trei ceasuri nu vei mai fi vie. Acum alege ~i ne spune ceea ce voie~ti<170>. La acestea Sf|nta Fevronia a r{spuns: <192>O, judec{torule, am la ceruri c{mar{ nef{cut{ de m|n{, }n care se s{v|r~e~te nunta cea nestricat{ }n veci. Zestre am toat{ }mp{r{`ia cerului, iar ca Mire am pe Cel f{r{ de moarte; deci, nu voiesc s{ m{ }nso`esc cu un om muritor ~i stric{cios ~i nu voiesc s{ aud de cele ce }mi f{g{duie~ti. Nu te mai osteni }ntru acelea, judec{torule, pentru c{, nici momindu-m{, nu vei spori ceva, nici cu }ngrozire nu m{ vei }nfrico~a!<170> Acestea auzindu-le, judec{torul s-a sup{rat foarte r{u ~i a poruncit osta~ilor ca s{ rup{ hainele de pe d|nsa ~i, }ncing|nd-o cu o ruptur{ mic{ ~i proast{, s{ o pun{ dezbr{cat{ }naintea tuturor ca, singur{ v{z|ndu-se }ntr-o ru~ine ca aceea, s{ se ru~ineze ~i s{ cunoasc{ ce fel de slav{ i se f{g{duise ei ~i ce fel de necinste i-a venit acum. Osta~ii, f{c|nd dup{ cum le-a poruncit, au pus-o astfel }naintea tuturor. Atunci Selin a zis c{tre d|nsa: <192>Ce zici acum, Fe-vronia? Oare vezi din c|te bun{t{`i ai c{zut?<170> Sf|nta a r{spuns: <192>Ascult{, judec{torule nedrept, nu numai hainele de pe mine de le vei lua, dar ~i leg{tura asta, ~i }n toat{ goliciunea de m{ vei l{sa, }ntru nimic nu socotesc ru~inea asta; pentru c{ unul este Ziditorul ~i Mirele meu Hristos, pentru Care suf{r cu bucurie, nu numai aceast{ goliciune, ci cu sabia doresc a m{ t{ia ~i a m{ arde }n foc! O, de m-ar }nvrednici pe mine s{ p{timesc pentru Acela, Care pentru mine a p{timit cele mai grozave chinuri!<170> Atunci Selin a zis c{tre d|nsa: <192>O, neru~inato ~i vrednic{ de toat{ necinstea, ~tiu c{ te m|ndre~ti }ntru frumuse`ile tale ~i de aceea nu socote~ti spre ru~ine necinstea, ci o socote~ti ca laud{, ca s{ stai astfel goal{ }n priveli~te<170>. R{spuns-a sf|nta: <192>^tie Hristosul meu c{ p|n{ }n ziua de azi n-am v{zut fa`{ de b{rbat ~i nici fa`a mea nu a v{zut-o cineva din mireni; dar acum, c{z|nd }n m|inile tale, s{ fiu oare f{r{ de ru~ine? Tu singur e~ti f{r{ de ru~ine c{ ai dezvelit }naintea tuturor trupul meu cel fecioresc. ]ns{ spune-mi, o, nebune judec{tor, care dintre lupt{torii olimpici, nevoindu-se, ies la lupt{ ~i vin }mbr{ca`i cu haine? Oare nu se lupt{ goi, p|n{ ce biruiesc pe cel }mpotriv{ lupt{tor? A~a ~i eu, ie~ind la lupt{ cu potrivnicul, b{t{i ~i foc a~teapt{ trupul meu. Deci, cum voi putea s{ fiu }mbr{cat{ cu haine ca s{ suf{r unele ca acestea? Oare nu prime~te r{ni trupul cel gol? Deci, goal{ vin spre nevoin`{, ca s{ biruiesc pe satana, tat{l t{u, neb{g|nd }n seam{ muncile!<170> Atunci Selin a zis c{tre slujitori: <192>Deoarece femeia aceasta singur{ dore~te munci de foc ~i de b{t{i ~i spune c{ nu se teme, s{ o }ntinde`i pe d|nsa }n patru p{r`i ~i, aprinz|nd foc dedesupt, s{ o bat{ patru oameni cu toiege pe spate<170>. Atunci }ndat{ slujitorii au }nceput a o munci, b{t|nd-o cumplit; iar s|ngele curgea din trupul ei. Iar focul de sub d|nsa ca s{ nu se sting{, turnau peste el unsoare, ca astfel s{ fac{ mai mult{ v{paie ~i s{ o ard{ mai cumplit. Deci, muceni`a fiind mult{ vreme muncit{, poporul striga c{tre muncitor: <192>Miluie~te, }ndurate judec{tor, miluie~te pe acea fecioar{!<170> Dar el, neascult|nd rug{mintea poporului, poruncea ca mai cumplit s{ o bat{. Iar dup{ ce s-a mai }mbl|nzit din m|nie, a poruncit s{ }nceteze a o mai munci ~i, crez|nd c{ este moart{, a aruncat-o afar{ din foc. Tomaida, v{z|nd-o muncit{ }n chinuri cumplite ca acelea pe Sf|nta Fevronia, a sl{bit cu duhul ~i cu <%2>trupul ~i a c{zut la p{m|nt l|ng{ picioarele Ieriei. Ieria, ridic|n-du-~i<%0> glasul, a strigat: <192>Amar mie, sora mea Fevronia, amar mie }nv{`{toarea mea, de acum nu voi mai auzi }nv{`{tura ta. Nu numai de tine m-am lipsit, dar ~i de Tomaida, iat{ ~i aceea moare pentru tine!<170> Astfel strig|nd Ieria, Fevronia, care z{cea la p{m|nt, a auzit glasul ei ~i a rugat pe cei ce st{teau aproape s{ toarne ap{ pe fa`a Tomaidei. Deci, f{c|ndu-se a~a, Tomaida ~i-a venit }n fire ~i, }nt{rindu-se, a stat pe picioarele sale. Judec{torul, v{z|nd pe Fe-vronia vie, a zis c{tre d|nsa: <192>Ce zici, Fevronia! Cum `i s-a p{rut c{ este cea dint|i nevoin`{ a p{timirii tale!<170> Sf|nta Muceni`{ a r{spuns: <192>La cea dint|i nevoin`{ m-ai v{zut c{ sunt nebiruit{; deci, nu m{ }ngrijesc de muncile cele r|nduite de tine!<170> Atunci Selin a zis c{tre slujitori: <192>Sp|nzura`i-o pe lemnul cel de munc{, ~i-i struji`i coastele ei cu piepteni de fier ~i cu foc s{-i arde`i coastele ei!<170> Deci, muncitorii }ndeplinind porunca, Sf|nta Muceni`{ Fevronia ~i-a ridicat ochii la ceruri, ~i a strigat: <192>Doamne, vino }n ajutorul meu ~i nu m{ l{sa pe mine, roaba Ta, }n ceasul acesta!<170> Acestea zic|ndu-le, a t{cut. Apoi, fiind strujit{ ~i ars{ }n foc, mul`i din cei ce se adunaser{ la priveli~te, nemaiput|nd s{ vad{ o muncire ca aceea, au plecat de acolo; iar al`ii strigau c{tre judec{tor s{ cru`e pe acea t|n{r{ fecioar{, care cu nimic nu a fost vinovat{. Atunci judec{torul a poruncit slujitorilor s{ }nceteze; iar sf|nta }nc{ fiind sp|nzurat{, ighemonul a }nceput iar{~i s-o }ntrebe, dar ea n-a r{spuns. Atunci ighemonul a poruncit s-o scoat{ de pe lemnul de munc{ ~i s-o lege de-o roat{ ce era }nt{rit{ }n p{m|nt. Apoi a zis: <192>Deoarece aceast{ femeie }nd{r{tnic{ nu voie~te s{-mi r{spund{, s{ i se taie limba ~i s{ se arunce }n foc<170>. Muceni`a, auzind aceasta, }ndat{ ~i-a scos limba din gur{ ~i a f{cut semn muncitorului s{ i-o taie. Dar muncitorul slujitor a }ntins m|na s{-i taie limba, iar poporul a strigat, jur|nd cu zeii pe judec{tor ~i rug|ndu-l s{ nu fac{ aceasta. Apoi, muncitorul a plecat ~i n-a mai poruncit s{-i taie limba, dar }n locul ei s{-i scoat{ din`ii. Atunci }ndat{ unul din muncitorii slujitori, lu|nd un fier, a }nceput s{-i scoat{ din`ii unul c|te unul ~i s{-i arunce la p{m|nt; iar dup{ ce i-a scos ~aptesprezece din`i, judec{torul a poruncit s{ }nceteze. Atunci din gura ei curgea mult s|nge ~i de durere cumplit{ ce avea, sf|nta sl{bise foarte mult cu trupul. Deci, chem|nd un doctor, a adus pu`in{ doctorie ~i a potolit curgerea s|ngelui. Dup{ aceea, Selin a }nceput iar{~i a o }ntreba, zic|nd: <192>Fevronia, m{car acum supune-te judec{`ii ~i }nchin{-te zeilor<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Anatema `ie, blestematule, tu cel ce ai }mb{tr|nit }ntru f{r{delege, slujind diavolului! Oare voie~ti s{-mi }mpiedici calea mea ~i nu m{ la~i s{ merg degrab{ la Hristos, Mirele meu? Mai bine s|rguie~te-te ca, mai degrab{, s{ m{ sco`i din trupul acesta de p{m|nt, deoarece Hristos, iubitul meu, m{ a~teapt{!<170> Selin a zis: <192>Cu adev{rat voi pierde trupul t{u cu sabie ~i cu foc, pentru c{ te v{d c{ }nc{ f{r{ de ru~ine te m|ndre~ti cu tinere`ile tale, ~i nici un folos nu-`i va fi din aceasta; pentru c{ m|ndria ta }`i va aduce multe r{ut{`i ~i multe munci rele<170> Dar sf|nta muceni`{ de durere mare nu putea s{-i r{spund{, ci prin t{cerea sa, pornea ~i mai mult spre m|nie pe muncitor. Atunci Selin a poruncit s{-i taie s|nii ei cei feciore~ti. Poporul, auzuind aceasta, striga ~i ruga pe judec{tor s{ nu porunceasc{ s{ se fac{ aceasta; dar el, m|niindu-se asupra muncitorului slujitor, a zis: <192>Pentru ce z{bove~ti, spurcatule ~i vr{jma~ al zeilor no~tri? Pentru ce nu faci ceea ce `i se porunce~te?<170> Atunci acela, lu|nd un brici, a }nceput a t{ia s|nul cel drept al muceni`ei; iar ea, ridic|ndu-~i ochii spre cer, a strigat cu glas mare, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeul meu, vezi r{utatea ce mi se face mie ~i prime~te }n m|inile tale sufletul meu!<170> Aceasta spun|nd, a t{cut ~i nimic nu mai zicea. Deci, t{indu-i-se am|ndoi s|nii ~i arunc|ndu-i pe p{m|nt, judec{torul a poruncit s{ aduc{ foc ~i s{ ard{ r{nile acelea din care curgea s|nge. El a mai poruncit s{-i ard{ ~i p|ntecele mult timp, p|n{ se vor arde astfel toate m{runtaiele ei. Mul`i din popor numaisuferind s{ vad{ o muncire ca aceea, au plecat de la priveli~te ~i cu glas mare blestemau pe Diocle`ian ~i pe zeii lui. Dup{ aceea Tomaida ~i Ieria au trimis o slujnic{ la m|n{stire ca s{ spun{ Vrienei toate cele ce se f{cuser{. Vriena, auzind acelea, s-a umplut cu bucurie ~i cu lacrimi a strigat c{tre Dumnezeu: <192>Doamne Iisuse Hristoase, vino }n ajutorul roabei tale, Fe-vronia!<170> Apoi s-a aruncat la p{m|nt, pl|ng|nd ~i strig|nd: <192>Unde e~ti acum, Fevronia? Unde e~ti, fiica mea cea dulce? Unde e~ti, roaba lui Hristos? Unde e~ti, frumuse`ea r|nduielii biserice~ti?<170> Apoi, scul|ndu-se ~i ridic|ndu-~i m|inile spre cer, a zis: <192>Doamne, caut{ spre smerita roaba Ta, Fevronia, ~i gr{be~te a-i ajuta ei! F{ a~a ca s{ o vad{ ochii mei sf|r~it{ prin mucenicie ~i r|nduit{ }n ceata sfin`ilor }ngeri!<170> La priveli~te, Selin, necuratul muncitor, a poruncit s{ dezlege pe muceni`{, care era legat{; ~i, }ndat{, sf|nta a c{zut la p{m|nt, nemaiput|nd s{ stea. Atunci comitul Prim a zis }ncet c{tre Lisimah: <192>Pentru ce nu }ncetezi o muncire ca aceasta!<170> Lisimah a r{spuns: <192>Las{, frate, c{ci p{timirea ei va fi spre folos multora din cei ce privesc la d|nsa. Aceasta socotesc c{ ~i mie }mi va fi de folos spre m|ntuire. Am auzit de la maica mea, cum c{ ceilal`i s-au m|ntuit cu chipul mucenicilor. Deci, s{-~i s{v|r~easc{ ~i aceast{ p{timire a sa spre m|ntuirea multora<170>. Ieria, v{z|nd pe muceni`{ c{zut{ la p{m|nt, a strigat cu glas mare c{tre judec{tor, zic|nd: <192>O, muncitorule f{r{ de omenie, au nu erau destul muncile cele dint|i care s-au f{cut acestei fecioare nevinovate? Au, nu-`i aduci aminte de maica ta, care asemenea era }mbr{cat{ cu trup femeiesc? Au n-ai supt lapte din s|nuri, asemenea cu acestea pe care le-ai t{iat de la aceast{ fecioar{? Pentru aceea te-ai hr{nit din s|nuri femeie~ti, ca at|ta cumplire ~i muncire s{ s{v|r~e~ti contra acelor p{r`i femeie~ti? M{ minunez cu adev{rat, cum nimic nu poate s{ milostiveasc{ obiceiul t{u cel nemilostiv ~i f{r{ de omenie? Dar s{ ~tii cu adev{rat, c{ }n chipul }n care ai muncit tu pe aceast{ fecioar{, a~a nu te va cru`a nici pe tine ]mp{ratul ceresc!<170> Ieria, zic|nd aceste cuvinte, Selin s-a umplut de m|nie ~i a poruncit osta~ilor s-o prind{ din mijlocul poporului, vr|nd s-o munceasc{ }ndat{ }naintea tuturor. Ieria, auzind aceasta, a dat poporul la o parte ~i mergea singur{ cu bucurie la el ~i striga: <192>Doamne, Dumnezeul Fevroniei, prime~te-m{ cu d|nsa ~i pe mine smerita roaba ta!<170> Deci, mai }nainte p|n{ a nu ajunge ea ~i p|n{ a nu sta }naintea ighemonului, judec{torii, prietenii lui, l-au sf{tuit s{ nu munceasc{ pe Ieria }naintea tuturor, fiindc{ este de neam bun ~i mare, ca nu cumva de fric{, v{z|nd-o toat{ mul`imea poporului pe aceea muncindu-se, s{ voiasc{ a p{timi cu d|nsa, ~i astfel va pieri toat{ cetatea. Selin, ascult|nd sfatul prietenilor s{i, a sf{tuit s{ nu mai aduc{ pe Ieria la }ntrebare; ci, m|niindu-se asupra ei, a r{cnit cu glas mare, zic|nd: <192>Ascult{, Ierie, vii sunt zeii, c{ tu ai mijlocit Fevroniei multe r{ut{`i, cu cuvintele tale }ndr{zne`e ~i f{r{ de ru~ine<170>. Acestea zic|nd, }ndat{ a poruncit s{ se taie m|inile Sfintei Fevronia. Atunci, purt{torul de arme, pun|nd }ndat{ un lemn sub m|na dreapt{, a lovit cu securea ~i a t{iat-o; asemenea a t{iat-o ~i pe cea st|ng{. Muncitorul a poruncit s{-i taie ~i piciorul cel drept, ~i, fiind pus un lemn sub picioarele ei, purt{torul de arme a luat securea ~i a lovit cu putere mare }n glezne, }ns{ n-a putut s{-i taie piciorul. De asemenea, lovind a doua oar{, nimic n-a sporit. @BT-1 = Atunci poporul a f{cut strigare mare, c{ci to`i se }ntristau pentru o muncire ca aceea. Purt{torul de arme, lovind pentru a treia oar{, abia a putut s{-i taie piciorul. Fevronia se cutremura din tot trupul de cumplita durere, de~i era aproape de sf|r~it. ]ns{, pe c|t putea, }ntindea ~i piciorul cel{lalt, pun|ndu-l pe lemn ca s{ fie t{iat. Judec{torul, v{z|nd aceasta, a zis: <192>Oare vede`i puterea acestei femei f{r{ de ru~ine?<170> ^i a zis c{tre purt{torul de arme cu mult{ m|nie, s{-i taie ~i piciorul cel{lalt; ~i i l-a t{iat. Lisimah, scul|ndu-se de la locul s{u, a zis lui Selin: <192>Ce vei mai face acestei tic{loase fecioare? S{ mergem acum de aici, c{ci este vremea pr|nzului<170>. Nelegiuitul Selin a r{spuns: <192>Vii sunt zeii no~tri, c{ nu o voi l{sa pe d|nsa cu via`{, ci voi sta aici p|n{ ce va muri!<170> Petrec|nd multe ceasuri sufletul }n trupul sfintei muceni`e, Selin a zis c{tre purt{torii de arme: <192>Oare este }nc{ vie acea femeie?<170> <%4>Aceia i-au r{spuns: <192>Este vie, pentru c{ sufletul ei este }nc{ }ntr-}ns<%0>a<170>. @BT-1 = Atunci Selin a poruncit s{-i taie sf|ntul ei cap. Deci, un osta~, lu|nd sabia }n m|n{, cu cealalt{ m|n{ a apucat perii capului ~i astfel a }njunghiat-o }n grumazi, precum cineva junghie o oaie; apoi, i-a t{iat ~i sf|ntul ei cap. Judec{torii, scul|ndu-se }ndat{, s-au dus s{ pr|nzeasc{; iar Lisimah se }ntorcea de la priveli~te pl|ng|nd. @BT-1 = Dup{ uciderea Sfintei Muceni`e Fevronia, credincio~ii, care erau printre popor, voiau s{ ia sfintele ei moa~te; dar Lisimah a pus osta~i s{ p{zeasc{ trupul ei, ca nici unul din m{dularele cele t{iate s{ nu se r{peasc{ de cineva. El }nsu~i fiind }n mult{ sup{rare ~i m|hnire nu a gustat m|ncare sau b{utur{, ci }nchiz|ndu-se }n c{mar{ se t|nguia pentru uciderea Fevroniei. Asemenea ~i Selin, unchiul lui Lisimah, }n~tiin`|ndu-se de t|nguirea lui Lisimah, s-a m|hnit ~i n-a gustat bucate; ci, scul|ndu-se, umbla tulburat prin palat }ncoace ~i }ncolo. Privind el }n sus, deodat{ a c{zut asupra lui fric{ ~i spaim{ ~i a r{mas mut. Deci, r{cnind foarte tare ~i mugind ca un bou, s-a lovit cu capul de un st|lp de marmur{ ce era acolo ~i, sf{r|m|ndu-~i capul, a c{zut la p{m|nt mort. Din aceasta s-a f{cut g|lceav{ ~i strigare }ntre slugi ~i osta~i. Lisimah, auzind de aceasta, a ie~it degrab{ din c{mara sa ~i, alerg|nd la locul unde z{cea mort unchiul lui, s-a umplut de mirare ~i de spaim{. ^i poruncind s{ }nceteze strigarea ~i g|lceava aceea, }ntreba: Cum s-a }nt|mplat aceasta? Cei ce st{teau de fa`{ i-au spus ceea ce se }nt|mplase. Auzind el aceasta, a cl{tinat capul ~i a zis: <192>Mare este Dumnezeul cre~tinilor! Bine este cuv|ntat Dumnezeul Fevroniei! Dumnezeu a r{spl{tit s|ngele ei cel nevinovat!<170> Aceasta zic|nd, a poruncit s{ scoat{ trupul lui Selin afar{ din cetate ~i s{-l }ngroape dup{ obiceiul p{g|nesc. Deci, chem|ndu-l la sine pe comitul Prim, a zis c{tre el: <192>Jur{-te pe tine cu Dumnezeul cre~tinesc, ca s{ nu calci porunca mea, pe care `i-o voi da! S|rguie~te-te }ndat{ ~i preg{te~te o racl{ de lemn pentru trupul Fevroniei ~i trimite propov{duitori pretutindeni, ca to`i cre~tinii s{ se adune f{r{ fric{ la }ngroparea Muceni`ei Fevronia; fiindc{ Selin a murit. Tu ~tii, iubite Prim, dorin`a inimii mele. Deci, ia osta~i ~i, adun|nd trupul Fevroniei cu m{dularele cele t{iate, s{-l duci la m|n{stire. ]ns{, p{ze~te s{ nu ia cineva din m{dularele cele t{iate ale ei. Asemenea, s{ aduni ~i p{m|ntul acela pe care s-a v{rsat s|ngele ei, ca s{ nu-l ling{ c|inii ~i, s{p|ndu-l, s{-l duci la m|n{stire<170>. Comitul, }ndat{, dup{ porunca lui Lisimah, chem|nd o ceat{ de osta~i, a dat }n m|inile lor s{ duc{ sf|ntul ei trup, iar el singur, adun|nd m{dularele cele t{iate, capul, m|inile, picioarele, s|nii ~i din`ii ~i }nvelindu-le }n haina sa, le-a dus la m|n{stire, urm|ndu-i o mul`ime de popor. Deci, merg|nd la m|n{stire, n-a l{sat s{ intre }n{untru pe nimeni din popor, dec|t numai pe Tomaida ~i pe Ieria. Atunci cinstita stare`{, egumena Vriena, v{z|nd trupul Fevroniei ~i m{dularele cele t{iate, a sl{bit cu trupul de mare jale ~i a c{zut la p{m|nt ca moart{. Iar comitul, pun|nd str{ji de osta~i l|ng{ m|n{stire s-a }ntors la Lisimah. Vriena, abia ~i-a venit }n fire dup{ multe ceasuri ~i, scul|ndu-se, cuprindea trupul muceni`ei sfinte, strig|nd: <192>Vai mie, fiica mea Fevronia, acum te-ai dus din ochii maicii tale, Vriena! Cine va citi acum surorilor dumnezeie~tile Scripturi? Ce m|ini vor deschide c{r`ile tale?<170> Astfel pl|ng|nd Vriena, toate surorile care se duseser{ cu Eteria s-au }ntors la m|n{stire ~i, c{z|nd, s-au }nchinat cu lacrimi trupului Fevroniei. De asemenea ~i Ieria striga: <192>M{ voi }nchina sfintelor picioare, care au c{lcat capul ~arpelui! Voi s{ruta r{nile trupului cel sf|nt, prin care s-a vindecat sufletul meu! Voi }ncununa cu flori de laud{ capul acela, care, prin frumuse`ea nevoin`ei sale, a }ncununat neamul femeiesc!<170> Tot astfel pl|ngeau cu t|nguire mare ~i celelalte surori deasupra sfintelor moa~te. Deci, sp{l|ndu-le, le-a pus pe sc|ndura pe care sf|nta avea obiceiul a se odihni ~i a lipit m{dularele t{iate la locul lor; ~i astfel a dus-o }n biseric{ cu c|ntare de psalmi. Dup{ ce a trecut ziua, Vriena a poruncit s{ deschid{ poarta m|n{stirii, ca to`i care vor veni s{ vad{ pe sf|nta muceni`{ s{ intre ~i s{ pream{reasc{ pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat }n p{timiri at|ta r{bdare. Intr|nd }n{untru o mul`ime de popor, a venit ~i Lisimah }mpreun{ cu comitul. Deci, Lisimah a zis c{tre el: <192>Eu m{ lep{d de toate p{rinte~tile obiceiuri, de slujirea de idoli ~i de bog{`iile mele ~i voi merge s{ m{ unesc cu Hristos!<170> Comitul a r{spuns: <192>^i eu voi face ca ~i tine! S{ piar{ Diocle`ian ~i toat{ }mp{r{`ia lui, c{ci toate l{s|ndu-le, voi sluji lui Hristos!<170> Astfel, }nvoindu-se am|ndoi, au l{sat divanul ~i au venit }n m|n{stire la moa~tele Sfintei Muceni`e Fevronia. Acolo a venit ~i episcopul acelei cet{`i, cu preo`i, cu clerici ~i cu mul`ime de c{lug{ri, s{v|r~ind toat{ noaptea slujb{ de laud{ lui Dumnezeu, cu lacrimi ~i cu bucurie duhovniceasc{. F{c|ndu-se ziu{, a adus un sicriu f{cut }nadins pentru moa~tele Sfintei Muceni`e Fevronia ~i le-a pus }ntr-}nsul cu bun{ r|nduial{, fiecare m{dular t{iat la locul lui, iar din`ii i-a pus pe piept. Apoi, ung|nd moa~tele cu miruri ~i aromate, le-a }ngropat }n biseric{, sl{vind ~i mul`umind lui Dumnezeu. De la morm|ntul ei bolnavii luau t{m{duiri; astfel c{ mul`i dintre elini au crezut }n Hristos Dumnezeul nostru ~i s-au botezat. Asemenea Lisimah ~i comitul Prim au primit Sf|ntul Botez ~i, l{s|ndu-~i dreg{toriile, nu s-au mai }ntors la }mp{ratul cel p{g|n. Ei, lep{d|ndu-se de toat{ lumea, au mers la arhimandritul Marcel ~i au luat via`a c{lug{reasc{, petrec|nd cu dumnezeiasc{ pl{cere }n pustnice~ti nevoin`e ~i prin cinstit sf|r~it au trecut la Hristos. Asemenea ~i fericita Ieria, d|nd toate averile sale m|n{stirii, a zis c{tre Vriena: <192>Rogu-m{ `ie, maica mea, prime~te-m{ la tine ca pe o fiic{, }n locul Sfintei Fevronia, ~i-`i voi sluji cu toat{ supunerea precum }`i slujise ea!<170> Aceasta zic|nd, a luat de pe d|nsa toate podoabele femeie~ti de mult pre` ~i le-a dat spre }nfrumuse`area bisericii ~i, lep{d|ndu-se de lume, s-a f{cut c{lug{ri`{. Pomenirea Sfintei Muceni`e Fevronia se pr{znuia }n to`i anii }n ziua de 25 ale lunii iunie, zi }n care sf|nta a p{timit pentru Hristos, c|nd se f{ceau ~i minuni }n ziua praznicului ei. C{ci la c|ntarea cea de toat{ noaptea, sf|nta muceni`{ se ar{ta, st|nd }n mijlocul surorilor ce c|ntau, lu|ndu-~i locul s{u de mai }nainte. Deci, c|nd au v{zut-o pe d|nsa la ar{tarea cea dint|i, toate surorile s-au }nfrico~at, iar Vriena a strigat cu glas mare: <192>Iat{, fiica mea Fe-vronia, a venit la noi!<170> Deci, vr|nd cu dragoste s{ o cuprind{ cu m|inile sale ca o maic{, }ndat{ Sf|nta Fevronia s-a f{cut nev{zut{. Din acea vreme nimeni nu mai }ndr{znea s{ se ating{ de ceea ce se ar{ta sau s{-i zic{ vreun cuv|nt, dec|t numai priveau la d|nsa cu spaim{ ~i cu mirare. Din ar{tarea ei ele sim`eau bucurie ~i veselie }n sine~i; iar inima ei, umpl|ndu-se de acea bucurie, l{crima ~i astfel st{tea ca la trei ceasuri v{zut{ tuturor, apoi iar{~i se f{cea nev{zut{. Episcopul, av|nd evlavie spre Sf|nta Muceni`{, a f{cut }n cetate o biseric{ }n numele ei, pe care, zidind-o vreme de ~ase ani, a sf|r~it-o ~i, aduc|nd episcopii de primprejur la sfin`irea ei }n ziua praznicului Sfintei Fevronia, a voit s{ aduc{ }n biseric{ sfintele ei moa~te. Deci, dup{ c|ntarea de laud{ de toat{ noaptea, episcopii cu tot clerul au mers }n m|n{stire, unde, rug|ndu-se, au descoperit morm|ntul sfintei ~i, deschiz|nd racla, au v{zut cinstitele ei moa~te str{lucind ca o raz{ de soare. C{lug{ri`ele, v{z|nd aceasta, pl|ngeau ~i se t|nguiau c{ se lua de la d|nsele o vistierie de mare pre`. C|nd m|inile celor sfin`i`i s-au atins de racl{ s{ o ia, }ndat{ s-a f{cut at|ta zgomot }n v{zduh, }nc|t tot poporul a c{zut de fric{ cu fe`ele la p{m|nt. Apoi, dup{ un ceas, }ndr{znind iar{~i a se atinge de racl{, p{m|ntul s-a cutremurat foarte tare, }nc|t s-a cl{tinat toat{ cetatea. Atunci au cunoscut to`i, c{ sf|nta muceni`{ nu voie~te s{ fie luat{ din locul s{u; iar episcopul s-a m|hnit foarte mult ~i nu a mai }ndr{znit s{ se mai ating{ de racla sa. Deci, episcopul a gr{it c{tre egumena Vriena: <192>Ascult{ sor{, tu ~tii c|t{ s|rguin`{ am pus, ca }ntru slava ~i cinstea Cuvioasei Muceni`e Fevronia s{ ridic aceast{ biseric{, de la a c{rei zidire se }mplinesc acum ~ase ani; }ns{ de vreme ce sf|nta muceni`{ nu voie~te s{ asculte de rug{ciunile noastre, ca s{ treac{ }n biserica cea zidit{ }n numele ei, m{ rog `ie, ca s{ iei m{car una din m{dularele ei cele t{iate ~i cu m|inile tale s{ ne-o dai nou{, ca s{ nu fie osteneala noastr{ f{r{ rod ~i f{r{ spor<170>. Atunci Vriena, }ntinz|ndu-~i m|na, s-a atins de racla sfintei, vr|nd s-o ia ~i s-o dea episcopului, dar m|na Vrienei a r{mas ca moart{. Atunci Vriena, pl|ng|nd, a }nceput a gr{i c{tre sf|nta: <192>M{ rog `ie, fiica ~i sf|nta <%2>mea Muceni`{ Fevronia, nu te m|nia asupra mea, maica ta, ci adu-`<%0>i aminte de ostenelile mele ~i nu-mi def{ima b{tr|ne`ile mele<170>. Acestea zic|ndu-le, s-a sl{bit m|na ei. Dup{ aceasta Vriena, iar{~i pl|ng|nd, a gr{it c{tre sf|nta: <192>St{p|na noastr{, d{-ne nou{ binecuv|ntare ~i nu ne m|hni!<170> Aceasta zic|nd-o, iar{~i ~i-a }ntins m|na ei ~i a luat unul din din`ii ei, care se aflau pe piept ~i l-a dat episcopului; dup{ aceea }ndat{ s-a }nchis racla. Episcopul, lu|nd cu bucurie dintele acela de la moa~tele sfinte, l-a pus }ntr-un vas de aur ~i s-a }ntors cu tot poporul, duc|nd acel dar cu c|nt{ri de psalmi, cu lum|n{ri, cu veselie ~i cu pr{znuire. ^i, aduc|ndu-l }n biseric{, a sfin`it-o pe ea, f{c|nd }ntr-acea zi cu rug{ciunile sfintei multe t{m{duiri. C{ci c|`i au fost orbi, au v{zut; c|`i erau ~chiopi s-au }ndreptat ~i c|`i erau }ndr{ci`i, au sc{pat de }ndr{cire; ~i ori de ce neputin`{ era cuprins cineva, numai ating|nd gura ~i s{rut|nd acea mic{ parte luat{ din moa~tele sfintei, }ndat{ c|~tiga t{m{duire ~i se ducea s{n{tos la casa sa, bucur|ndu-se ~i sl{vind pe Dumnezeu. Dup{ sfin`irea acelei biserici, Cuvioasa egumen{ Vriena a mai tr{it doi ani ~i s-a apropiat de fericitul s{u sf|r~it. Deci, pun|nd egumen{ }n locul s{u pe Tomaida, s-a mutat c{tre Domnul. Iar eu, Tomaida <196> zice scriitoarea acestei vie`i <196>, dup{ mutarea maicii Vriena, am scris via`a ~i p{timirea Sfintei Muceni`e Fevronia. Asemenea ~i cele despre Lisimah, pe care le-am auzit din gura lui singur{. Toate acestea le-am scris spre folosul celor ce vor citi ~i vor asculta ~i spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI DIONISIE, CTITORUL<%0> @SUBTITLE = <%4>M\N[STIRII IOAN BOTEZ[TORUL<%0> @SUBTITLE = <%4>DIN MUNTELE ATONULUI<%0><$F Traducere din limba greac{.> Dionisie, acest minunat p{rinte, era din hotarele Castoriei, dintr-un sat ce se chema Horison. P{rin`ii lui erau lucr{tori de p{m|nt, nici boga`i, nici s{raci, dar vie`uiau }n }ndestulare, ca unii ce erau binecredincio~i ~i }mbun{t{`i`i. Deci, Dionisie, n{sc|ndu-se din ni~te p{rin`i ca ace~tia, a }nv{`at pu`in{ carte. Dar fiindc{ era din fire priceput ~i }n`elept, a def{imat bun{t{`ile vie`ii de acum, ca pe ni~te bun{t{`i stric{cioase ~i trec{toare ~i a dorit pe cele cere~ti ~i ve~nice, pe care le socotea }n fiecare zi ~i le cugeta cu mintea. Deci, precum cerbul cel }nsetat alearg{ cu mult{ dorin`{ la izvoarele apelor, tot astfel ~i inima fericitului Dionisie ardea de dumnezeiescul dor. Drept aceea, dup{ }n`elegerea lui cea bun{, l-a }nvrednicit ~i Domnul ~i s-a f{cut robul Lui cu adev{rat; }ns{ asculta`i povestirea de la }nceput. Dionisie avea un frate mai mare dec|t el, cu numele Teodosie, ~i precum erau fra`i dup{ trup, asemenea ~i dup{ chipul fe`ii, la fapta bun{ ~i la a~ezarea sufletului. Teodosie, c|nd era de optsprezece ani, a voit s{ se duc{ la Constantinopol, ca s{ se }nt|lneasc{ cu oameni }mbun{t{`i`i }n fapte, ~i s{ se foloseasc{ de cuvintele lor. Deci, a l{sat casa, patria, p{rin`ii ~i pe fratele s{u Dionisie, care era copil mic, ~i s-a dus la }mp{r{teasca cetate, s{l{~luindu-se la patriarhie, unde erau monahi }mbun{t{`i`i }n fapte bune ~i minuna`i la c|ntarea de laud{ ~i nevoin`{. El s-a folosit mult de la aceia, }nv{`|nd toat{ dumnezeiasca Scriptur{ ~i toate dogmele, ca unul ce era lesne priceput la minte; astfel era iubit de to`i, fiind cucernic la chipul fe`ii ~i de neam bun. El era cinstit ~i foarte vesel, bl|nd la obicei ~i la vorb{, dulce ~i minunat la fapta bun{. Pentru aceea patriarhul l-a iubit ~i l-a hirotonit mai }nt|i diacon, apoi preot. Aceasta o f{cuse fiindc{ v{zuse }ntr-}nsul mari fapte bune, c{, de c|nd luase vrednicia preo`iei, se nevoia mai mult }n fapte bune, sporind }n fiecare zi }n putere. Dar, av|nd dorin`{ mare s{ se duc{ la loc lini~tit ~i netulburat, a plecat din cetate ~i s-a dus la Sf|ntul Munte al Athonului. ]nchin|ndu-se Teodosie la toate chiliile ~i m|n{stirile din Athos, a pus metanie la cinstita m|n{stire Filoteu, pentru c{ acolo erau, dup{ numire, cu adev{rat oameni iubitori de Dumnezeu ~i cu fapte bune. Pe acei monahi at|t }i urma ~i le r|vnea de-a pururea pomenitul, }nc|t }n pu`in{ vreme i-a cov|r~it pe to`i. El s-a f{cut chip ~i dreptar al petrecerii ~i r|nduielii monahice~ti ~i se ar{ta }n mijlocul acelei sinodii ~i adun{ri, chip }nsufle`it ~i }mpodobit cu toate faptele bune; sau <196> cum zicem proorocul <196>, un m{slin r{s{dit }n dumnezeiescul l{ca~ ~i plin de roade. Drept aceea, dup{ o vreme oarecare, murind egumenul, to`i au rugat pe Teodosie s{ primeasc{ cinstea de egumen, ca un bun ~i foarte iscusit. Deci, ca s{ nu se fac{ neascult{tor, a luat asupra lui grija ~i greutatea tuturor ~i }i <%-2>p{storea la p{~uni de via`{ purt{toare, dup{ dumnezeie~tile porunci,<%0> f{r{ lenevire ~i cu mult{ s|rguin`{. Despre el se dusese vestea mai }n tot locul ~i mul`i se adunau acolo, ca s{ ia folos sufletesc. Dar s{ revenim la cuv|ntul ce ne st{ }nainte, adic{ s{ spunem ~i despre fratele lui, Dionisie, care a dorit ~i el s{ se fac{ monah, dar, fiind }nc{ t|n{r, a r{mas }n casa lor, apoi cum a venit el la Athos ~i a zidit acea minunat{ m|n{stire. Dup{ aceea iar vom istorisi ~i celelalte despre acest }n`elept Teodosie, care a fugit din patria sa, precum s-a zis mai sus. Sf|ntul Dionisie, auzind de Sf|ntul Munte, a dorit s{ se duc{ acolo s{ ia sf|nta schim{. Dar, auzind c{ acolo era lege ~i hotar sobornicesc, ca s{ nu primeasc{ pe nici un t|n{r f{r{ barb{, ~i care ar fi c{lcat o porunc{ ca aceasta s{ fie afurisit ~i neiertat, s-a temut <%4>de certare. Deci, a a~teptat ca un }n`elept s{-i creasc{ barba<%0> ~i atunci s{ se duc{, ca s{ nu se fac{ pricinuitor de sminteli. Dup{ ce i-a crescut barba ~i a aflat c{ fratele s{u, Teodosie, era egumen, n-a mai avut r{bdare, ci a alergat la muntele Athonului ~i s-a f{cut mult{ veselie ~i bucurie }ntre fra`i, c|nt|nd cu to`ii psaltirea lui David: Iat{, ce este bun ~i ce este frumos, f{r{ numai a locui fra`ii }mpreun{. Deci, dup{ pu`ine zile l-a tuns ~i l-a f{cut monah. El mul`umea ~i sl{vea pe Domnul, c{ a dob|ndit ceea ce dorise. ]nv{`|nd de la acel bun p{stor toat{ r|nduiala petrecerii monahice~ti, urma c|t putea pe cei }mbun{t{`i`i ~i se nevoia s{ se fac{ mai }mbun{t{`it }n fapte bune. Egumenul, v{z|ndu-l sporind at|ta, l-a }nv{`at ~i dumnezeiasca Scriptur{; fiindc{ mai }nainte ~tia pu`ine, precum am zis. Deci, dup{ ce a }nv{`at toat{ Sf|nta Scriptur{, ~i dumnezeie~tile dogme ale Bisericii, l-a f{cut eclesiarh ~i astfel slujea }n dumnezeiasca biseric{ cu mult{ s|rguin`{. Dup{ aceea, m{rturisindu-se cu de-am{nuntul ~i afl|ndu-l vas curat ~i ne}ntinat, l-a dus la episcopul eparhiei ~i l-a hirotonisit diacon. Apoi, dup{ ce s-a f{cut de treizeci de ani, l-a hirotonisit ~i preot. De atunci, mai v|rtos ~i mai mult se smerea ~i nu se }n{l`a cum fac unii ieromonahi, ci se s|rguia }n toate faptele bune s{ urmeze pov{`uitorului. El }n fiecare zi se d{dea spre nevoin`e mari ~i spre biruin`{ contra r{ului st{p|nitor de lume, }mputernicindu-se de preabunul Dumnezeu, ca pe cele din urm{ <196> dup{ Sf|ntul Pavel <196>, uit|ndu-le ~i }ntinz|ndu-se la cele dinainte. Ace~ti fra`i str{luceau }n acea sfin`it{ m|n{stire, }n mijlocul celorlal`i p{rin`i, }ntocmai ca dou{ stele prealuminoase. Astfel c{ Dumnezeu Se sl{vea }ntr-}n~ii ca Cel ce sl{ve~te pe cei ce-L sl{vesc. ]ns{ dumnezeiescul Dionisie, av|nd mai mult dor ~i mai mult{ dragoste }n inim{ c{tre Dumnezeu, se d{dea la aspre ~i pustnice~ti nevoin`e. Astfel postea mai mult, priveghea toat{ noaptea rug|ndu-se ~i era nec|~tig{tor cu totul, av|nd dou{ haine ~i pe Dumnezeu ca avu`ie nejefuit{. Vorbind ne}ncetat cu mintea c{tre El, de acolo se minuna fericitul lui suflet at|t, }nc|t se ar{ta purt{tor de Dumnezeu ~i la al`ii. Dar, fiindc{ este lucru greu s{ petreac{ cineva o nevoin`{ at|t de }nalt{ ~i pl{cut{ lui Dumnezeu, }n mijlocul multor fra`i care aveau multe griji ~i tulbur{ri, el se m|hnea foarte mult ~i se am{ra. Deci, cugeta s{ afle undeva un loc deosebit, potrivit pentru lini~te, ca acolo s{ se roage, precum dorea singur ~i s{ vorbeasc{ f{r{ de tulburare cu Dumnezeu ~i M|ntuitorul s{u. Deci, sf{tuindu-se de oarecare fra`i }mbun{t{`i`i }n fapte, a fugit pe ascuns din m|n{stire, pentru ca s{ nu-l opreasc{ ~i, suin-du-se }ntr-un v|rf foarte }nalt al muntelui, care se nume~te Athon, a g{sit o pe~ter{ }n partea dinspre miaz{zi ~i aproape de ea, ca la o arunc{tur{ de suli`{, era un izvor cu ap{ rece. Drept aceea, s-a bucurat sufletul lui ~i s-a veselit ~i a r{mas acolo, nelu|nd cu sine nici p|ine, nici vin sau untdelemn sau altceva de m|ncat sau de }mbr{cat, f{r{ numai cele dou{ haine, ce le purta ~i acelea rupte ~i netrebnice, ca ~i cum el ar fi f{r{ de trup. El }~i avea dorul ~i mintea sa }ndreptate numai c{tre Dumnezeu, iar ca hran{ ~i desf{tare a sufletului s{u, avea c|ntarea de laud{ a lui Dumnezeu. Cuvintele Scripturilor erau }n gura lui, dup{ psalmistul, mai dulci dec|t mierea ~i se }mplinea la el cuv|ntul Domnului: Nu numai cu p|ine va tr{i omul. C|nd fl{m|nzea m|nca buruieni s{lbatice ~i castane sau alte roduri de copaci. Dac{ }i venea vreodat{ poft{ de p|ine se ducea la alt{ chilie sau m|n{stire ~i cerea, dup{ aceea se }ntorcea iar{~i cu s|rguin`{ la pe~ter{. Aceasta o f{cea cu cuno~tin`{ ~i rar m|nca pu`in{ p|ine, ca astfel s{ biruiasc{ pe diavolul m|ndriei. Deci, f{c|nd trei ani }n acea pe~ter{ ~i }ntocmindu-~i toate sim`irile sufletului ~i ale trupului, a ajuns la m{sura des{v|r~irii. Atunci, prin pov{`uirea lui Dumnezeu, a venit la el un pustnic foarte iscusit }n fapte bune ~i l-a rugat s{-l lase s{ zideasc{ o chilie aproape de d|nsul, ~i abia l-a primit cu sila. Apoi a venit altul ~i, zidind chilie, a r{mas ~i acela acolo ~i to`i se m{rturiseau lui ~i se supuneau lui. Drept aceea, s-a vestit numele lui ~i au venit ~i mul`i al`ii ca s{ locuiasc{ acolo }mpreun{ cu d|nsul, pentru ca s{ ia de la d|nsul folos, care mai }nt|i nu primea, iar dup{ ce l-au rugat, le r{spundea: <192>Eu, fra`ilor preadori`i, nu v{ ur{sc pe voi, ci iubesc mai v|rtos sinodia voastr{, dar locul este aspru ~i greu. Dac{ dori`i s{ fi`i l|ng{ mine, sui`i-v{ deasupra }n munte ~i g{si`i acolo loc }ndem|natic. Zidi`i chilii ~i locuin`e ~i eu voi veni adeseori la voi c|t voi vie`ui, ca s{ v{ ajut<170>. Aceia au primit sfatul lui ~i au zidit chilii; asemenea au zidit ~i biserica Sf|ntului Ioan Botez{torul, mai sus, }n partea dinspre r{s{rit a muntelui, care p|n{ ast{zi se nume~te <192>Vechiul Merg{tor ]nainte<170>. S{l{~luindu-se ei acolo, cuviosul se suia }n fiecare s|mb{t{, unde slujea Sf|nta Liturghie ~i-i }mp{rt{~ea, osp{t|ndu-se astfel }mpreun{ cu d|n~ii dou{ zile. Apoi }i }nv{`a cele de folos ~i Duminic{ seara, dup{ ce fiecare }i d{dea p|ine ~i roduri de copaci, se pogora la chilia sa. Fiindc{ locul acela era foarte rece ~i iarna avea mult{ p{timire, au zidit chilii mai jos, }n partea de apus, apoi au s{dit vii ~i astfel petreceau }n lini~te. Ei au f{cut ~i un caic; fiindc{ erau oameni ~i aveau trebuin`{ de multe feluri de lucruri. C|nd aduceau gr|u ~i alte lucruri grele, sf|ntul, ca un iubitor de fii, le ajuta mult ~i le suia at|ta deal, fiindc{ era tare ~i puternic, ~i tuturor le zicea c{ cel dint|i se cade s{ fie la to`i pild{ bun{. El de multe ori r{m|nea noaptea }n coliba care o avea la malul m{rii; iar la miezul nop`ii se sculau to`i s{ citeasc{ r|nduiala lor, ie~ind afar{ c|nd nu ploua. Sf|ntul avea obiceiul s{ stea }n vremea c|nt{rii drept, cu toat{ buna cucernicie, }n{l`|ndu-~i mintea ~i unindu-se cu Dumnezeu, ~i astfel st{tea ~i privea neplecat c{tre dumnezeiasca lumin{, p|n{ la sf|r~itul r|nduielii, ca un turn nemi~cat. ]ntr-o noapte, st|nd la c|ntarea cea de diminea`{, a v{zut }n locul unde era voia lui Dumnezeu s{ se fac{ m|n{stire <196> o, negr{itele tale taine, Hristoase <196> o f{clie mare aprins{. Sf|ntul, v{z|nd aceasta a t{cut ~i n-a spus-o la nimeni, tem|ndu-se ca nu cumva s{ fi fost vreo n{lucire diavoleasc{. Dar pe urm{, dup{ ce a v{zut-o }n mai multe nop`i, s-a dus la un ieromonah mai }nainte-v{z{tor ~i purt{tor de duh, cu numele Dometie, care locuia }n biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i i-a vestit pricina. Dar }n`eleptul Dometie nu s-a lenevit, ci s-a dus }mpreun{ cu el, pentru ca s{ vad{ minunea cu ochii. Astfel ei au r{mas trei nop`i, ca s{ se adevereze mai bine ~i au v{zut acea dumnezeiasc{ lumin{ preastr{lucit{, arz|nd ca o f{clie de foc. Drept aceea, neav|nd nici o }ndoial{, a spus acea minune tuturor fra`ilor ~i }ndat{ s-au dus la piatra pe care au v{zut-o, c{ut|nd s{ vad{ de au fost lemne aprinse sau c{rbuni, dar n-au aflat nimic. Atunci s-au }ncredin`at c{ a fost un foc ceresc. Sfin`itul Dometie a zis acestea cu proorocie c{tre insuflatul de Dumnezeu, Dionisie: <192>Voia lui Dumnezeu este s{ se zideasc{ aici o sfin`it{ m|n{stire, }n care s{ se adune mul`i }mbun{t{`i`i. Deci, s{ nu te leneve~ti a }ncepe ~i nu te }ngriji pentru cheltuial{; c{ci Dumnezeu }`i va trimite ca un Atotputernic ce este; voi lucra ~i eu pe c|t voi putea<170>. Asemenea s-au f{g{duit ~i ceilal`i fra`i. Deci, rug|ndu-se, au }nceput s{ cure`e locul ~i au zidit mai }nt|i turn pentru c{l{torii de pe mare, care poposeau acolo, iar cheltuiala au pus-o aceia. Mul`i veneau ~i se m{rturiseau la sf|ntul, nu numai de la m|n{stiri, ci ~i din lume, pentru marea lui fapt{ ~i cur{`enie. ]ns{ s{ l{s{m pu`in pe sf|nt ~i s{ povestim despre fratele s{u Teodosie, care era egumen al m|n{stirii Filoteiu. Acesta, pogor|ndu-se de la m|n{stire s{ pescuiasc{ la malul m{rii, c{ci se apropia ziua Bunei-Vestiri, pe care o pr{znuia ~i, venind ei noaptea, au n{v{lit agarenii ~i i-au luat robi ~i i-au dus la Prusa unde i-au v|ndut; }ns{ cre~tinii care i-au cump{rat, i-au l{sat s{ se duc{ unde vor voi. Drept aceea al`ii s-au }ntors la m|n{stire, iar dumnezeiescul Teodosie s-a dus la Constantinopol. V{z|ndu-l patriarhul ~i ceilal`i s-au bucurat, ~tiindu-l c{ era rob al lui Dumnezeu; deci, l-au pus egumen }ntr-o m|n{stire. Dup{ pu`in{ vreme, a murit mitropolitul Trapezundei, }n zilele }mp{ratului Alexie Comneanul. Acesta a zis patriarhului s{ caute un om sf|nt ~i s{-l r|nduiasc{ mitropolit. Patriarhul ~i clericii au ales dintre to`i pe sfin`itul Teodosie, care nu numai c{ era curat ~i sf|nt la suflet, dar era cinstit ~i la cele din afar{, adic{ la obicei ~i la chip ~i cu cealalt{ a~ezare a trupului, }nalt cu fapta, smerit cu cugetul, barba p|n{ la br|u ~i dulce la vorb{, cu care atr{gea la d|nsul pe to`i ca magnetul pe fier. Era ~i }nv{`at des{v|r~it la r|nduiala canoanelor ~i a legilor; dar ce s{ zic mai mult, era vrednic cu adev{rat de o st{p|nire ca aceasta insuflat{ de Dumnezeu. Drept aceea, patriarhul cu to`i clericii l-au hirotonisit, de~i el nu voia; apoi cei trimi~i l-au dus la Trapezunda. Credinciosul }mp{rat }mpreun{ cu tot sfatul lui, l-au primit cu dragoste, ca pe un trimis al lui Dumnezeu, c{ruia i-au mul`umit, c{ le-a d{ruit un p{stor ca acesta; deci, i se supuneau la toate cele poruncite. Dumnezeiescul Dionisie, afl|nd de acestea, s-a bucurat foarte mult, c{ fratele lui s-a f{cut arhiepiscop. Atunci i-a venit un g|nd bun, adic{ s{ se duc{ s{-l }nt|lneasc{ ~i s{-l fac{ mijlocitor c{tre }mp{rat, ca s{-i dea bani s{ zideasc{ m|n{stirea. El, sf{tuindu-se despre aceasta cu Cuviosul Dometie, acesta l-a }ndemnat s{ plece c|t mai repede. Dup{ aceea ~i-a luat sinodia ~i a plecat la Trapezunda. Ajung|nd acolo, s-a veselit de vederea fratelui s{u }mpreun{ ~i cu sufletul, apoi i-a povestit pricina de la }nceput. Fericitul Teodosie, auzind aceasta, s-a bucurat foarte mult, f{g{duind s{-i ajute la zidire c|t va putea. Apoi, au plecat }mpreun{ la }mp{rat, c{ruia i s-au }nchinat ~i dup{ ce l-au heretisit, }mp{ratul a }ntrebat pe cuvios cum s-a ostenit p|n{ acolo ~i cum petrec m|n{stirile Athonului? El, cu vorb{ bl|nd{ ~i lin{, i-a r{spuns: <192>Prea puternice }mp{rate, m|n{stirile merg bine, cu dumnezeiescul ajutor ~i cu purtarea de grij{ a st{p|nirii tale. Dar pricina care m-a f{cut a veni aici, a fost s{ v{d pe iubitul meu frate, s{ m{ }ndulcesc de preafericita vedere a }mp{r{`iei tale ~i s{ m{ }nvrednicesc s{ vorbim }mpreun{, precum am avut dorin`a neasem{nat{. Deci, am s{-`i spun o veste veselitoare, de va fi voia st{p|nirii tale<170>. A~a zic|nd, i-a povestit pe larg pricina ~i l-a }ndemnat s{ se fac{ ctitorul acelei m|n{stiri, s{ aib{ pomenirea sa ve~nic{, precum }mp{ra`ii de mai }nainte au zidit m|n{stiri }n Sf|ntul Munte. ]mp{ratul, auzind acestea ~i v{z|nd acea fa`{ vesel{, cu cinstit{ cuviin`{ ~i preadulce, l-a iubit din tot sufletul ~i din toat{ inima lui. Deci, judec|nd de ob~te, c{ Dumnezeu i l-a trimis, a r{spuns, zic|nd: <192>P{rinte, }`i voi }mplini dorin`a ta, de a-`i da c|`i bani va trebui, numai s{ fii }ndatorat ca to`i mo~tenitorii t{i, s{ fie pomeni`i totdeauna }n rug{ciunile ~i liturghiile voastre, cu to`i str{mo~ii ~i mo~ii mei, ca s{ m{ }nvredniceasc{ Domnul aici vremelnic ~i s{ petrecem via`{ f{r{ tulburare; iar acolo s{ dob|ndim fericire ve~nic{<170>. Cuviosul a f{g{duit s{ fac{ toate c|te i se hot{r|se; iar }mp{ratul }ndat{ a f{cut }naintea tuturor un hrisov, ca m|n{stirea s{ se numeasc{ a marelui Alexie Comneanul, s{ fie }ndatorat el ~i str{mo~ii lui s{ le dea c|te le vor trebui. Apoi, a dat cuviosului mult aur, f{g{duind s{-i mai dea }nc{ at|t dup{ pu`in{ vreme, ~i s{ zideasc{ ceea ce va trebui. ]n hrisov a scris s{ se dea m|n{stirii }n fiecare an din visteria }mp{r{teasc{ c|te o mie de argin`i, pe care trebuia, }n fiecare an, s{ se duc{ un monah al m|n{stirii s{-i ia. Deci, z{bovind timp destul ~i veselindu-se }mpreun{ cu }mp{ratul ~i arhiereul, a luat aurul ~i a plecat, bucur|ndu-se. Pe c|nd trecea Elespontul, a v{zut cor{biile agarenilor ~i a trecut mai sus de d|n~ii. Cor{bierii, v{z|nd pe agareni, s-au }nfrico~at ~i fiindc{ erau aproape de p{m|nt, au alergat la el, ca s{ scape de primejdie. Atunci Dionisie, robul lui Dumnezeu cel adev{rat, av|nd c{tre Hristos credin`{ ne}ndoit{, a zis c{tre d|n~ii: <192>Fiilor, nu v{ teme`i de tot, ci a~tepta`i pu`in s{ vede`i puterea lui Dumnezeu. La d|nsul s{ avem toat{ n{dejdea, c{ ne va izb{vi din primejdie<170>. Barbarii, fiind aproape de corabia lor, au }nceput s{-i s{geteze; iar cuviosul, }n{l`|nd m|inile ~i ochii la cer, s-a rugat cu lacrimi preafierbin`i, astfel: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cel }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh de-a pururea sl{vit, ascult{-m{ pe mine netrebnicul robul T{u ~i ne izb{ve~te din robia aceasta, pentru rug{ciunile Preacuratei Maicii Tale ~i ale Botez{torului ~i ]naintemerg{torul T{u!<170> Cuviosul zic|nd acestea, }ndat{ s-a ar{tat c{tre aceia Marele Merg{tor ]nainte, `in|nd un toiag }n m|na dreapt{, ~i i-a zis s{ nu se team{ nicidecum; iar pe barbari i-a }nfri-co~at c{-i va ucide, dac{ nu se vor }ntoarce }napoi. Atunci m|inile barbarilor s-au uscat ~i neput|nd s{-i vat{me, au r{mas nelucr{tori. Cuvio~ii, v{z|nd o preasl{vit{ ~i minunat{ lucrare ca aceasta, au mul`umit Domnului, zic|nd: <192>Slav{ @ie Hristoase Atotputernice, Care ne-ai izb{vit de primejdie, prin Botez{torul ~i Merg{torul ]nainte<170>. Astfel a ajuns la Aton cu cale bun{ ~i, g{sind pe fra`i, le-a vestit cele f{cute, bucur|ndu-se. Ei, auzind acestea, au sl{vit pe Dumnezeu, Care nu ru~ineaz{ pe cei ce n{d{jduiesc }ntr-}nsul. Dometie a zis c{tre Cuviosul Dionisie: <192>Nu `i-am spus eu s{ pui numai }nceput, c{ Domnul }`i va ajuta? Acum }ncepe zidirea cu s|rguin`{, ~i nu te teme de cheltuiala cealalt{, c{ St{p|nul Hristos }`i va trimite ajutor din }n{l`ime<170>. Atunci cuviosul a g{sit lucr{tori, a adunat piatr{, lemne ~i var ~i a g{tit toate c|te erau de nevoie s{ }nceap{ lucrul. El a f{cut }nt|i zidirile, apoi biserica Merg{torului ]nainte, mare ~i minunat{, chilii multe, bolni`{, trapez{ ~i toate c|te erau necesare ~i au adus din deal ap{ mult{ ~i dulce. ^i s-a s{v|r~it la anii 6878 de la Adam; iar anul de la M|ntuitorul ~i St{p|nul Hristos, 1370. Dar, fiindc{ a r{mas o parte nes{v|r~it{, adic{ zugr{veala ~i toate ce mai erau de trebuin`{ ~i nu mai avea de cheltuial{, sf|ntul s-a dus iar la Trapezunda ~i a spus }mp{ratului pricina. ]mp{ratul l-a primit cu bucurie ~i i-a dat bani foarte mul`i. Apoi, }ntorc|ndu-se la m|n{stire, a g{sit-o pustie cu totul, c{, din lucrarea diavolului, s-au dus agareni mul`i, au f{cut me~te~uguri ~i au intrat }n{untru ~i i-au robit pe to`i ~i le-au luat toate lucrurile, de care aveau trebuin`{, blestema`ii. De acestea }n~tiin`|ndu-se cuviosul, s-a }ntristat foarte mult ~i a pl|ns, }ns{ nu a gr{it cuv|nt r{u c{tre Dumnezeu, ~tiind c{ aceasta este ispita de la ur|torul binelui; deci, s-a dus numai s{-i r{scumpere ~i i-a izb{vit ca un bun p{stor, aduc|ndu-i pe to`i la m|n{stire cu ajutorul lui Dumnezeu. Atunci s-a dus iar{~i sfin`itul Dometie ~i s-a sf{tuit, de ar fi fost cu cuviin`{ s{ se duc{ iar{~i la }mp{rat s{-i dea al`i bani ~i i-a zis s{ se duc{ degrab{. Deci, c|nd a luat de la fra`i iertare, a heretisit pe Dometie, zic|nd: <192>Iat{, cinstite p{rinte, dup{ Dumnezeu dau }n m|inile tale conducerea acestei m|n{stiri ~i dup{ marele Merg{tor ]nainte, c{ci nu ~tiu de ne vom }nt|lni mai mult aici<170>. Iar Dometie i-a r{spuns Cuviosului Dionisie, lumin|ndu-se de Sf|ntul Duh: <192>P{rinte, aici nu ne vom mai }nt|lni, numai }n veacul viitor, care pururea petrece. Acolo ne vom }nveseli }mpreun{ cu St{p|nul Hristos ~i M|ntuitorul nostru<170>. Astfel s-a f{cut dup{ proorocia lor, c{ nu s-au mai v{zut }n lumea aceasta unul cu altul, av|nd am|ndoi darul proorociei. Sf|ntul, intr|nd }n corabie, s-a dus la Trapezunda cu sinodia sa, ~i s-a veselit }mpreun{ cu fratele s{u ~i cu }nsu~i st{p|nitorul, c{ruia i-a vestit toate cele ce se }nt|mplaser{, precum s-a zis mai <%-2>sus. Binecredinciosul }mp{rat, auzind acelea, l-a m|ng|iat, zic|ndu-i:<%0> <192>Nu te }ntrista pentru cele trebuincioase m|n{stirii, c{ eu }`i voi da ajutor<170>. Deci, z{bovind acolo la mitropolie pu`in{ vreme, i-a venit ceasul s{ se duc{ c{tre Cel dorit. Chem|nd pe fratele s{u ~i pe }nsu~i st{p|nitorul }mp{rat, i-a rugat s{ aib{ grija m|n{stirii c|t vor <%2>tr{i }n aceast{ lume. Acestea r|nduindu-le bine ~i rug|ndu-se<%0> Domnului pentru d|n~ii, ~i-a dat sufletul }n sfintele Lui m|ini, }n 25 ale lunii iunie, vie`uind }n aceast{ lume 72 de ani. Sfintele ~i cinstitele lui moa~te le-a }ngropat arhiereul cu cuviincioasa cinste ~i cu bun{ cucernicie. Acele moa~te f{ceau multe minuni, celor ce }l rugau cu credin`{. Iar monahii care erau }n sinodia lui, lu|nd de la <%2>}mp{rat ~i de la arhiereu milostivirea cea cuviincioas{ ~i iertare, s-au<%0> dus. Ajung|nd la m|n{stire, au vestit fra`ilor moartea cuviosului ~i to`i au pl|ns ~i s-au t|nguit pentru lipsirea unui p{rinte ca acesta; iar dumnezeiescul Dometie i-a m|ng|iat. Apoi, vr|nd s{ se duc{ la chilia lui, au c{zut to`i la picioarele lui, rug|ndu-se cu lacrimi s{ nu-i lase s{rmani, ci s{ r{m|n{ s{-i p{storeasc{ ca ~i mai }nainte; deci, pentru ca s{ nu s{ se fac{ neascult{tor, a r{mas. El p{storea turma lui Hristos cu pl{cere de Dumnezeu ~i cu mult{ s|rguin`{ ~i ajung|nd plin de zile, s-a dus la Domnul, C{ruia se cuvine slava, cinstea ~i }nchin{ciunea, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.