@TITLE = @TITLE = <%6>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%4>ZIUA A DOU[ZECI ^I ^ASEA<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI DAVID DIN TESALONIC<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Acest mult l{udat p{rinte, }ngerul cel p{m|ntesc ~i omul cel ceresc, s-a n{scut ~i a crescut }n str{lucita ~i marea cetate a Tesalonicului. El de mic a def{imat toat{ odihna trupeasc{, lep{d|ndu-se de lume ~i de cele din lume. A p{r{sit prietenii ~i rudeniile, cinstea ~i slava cea vremelnic{, banii, averile ~i orice alt{ norocire vremelnic{, dar }nc{ ~i sufletul s{u, dup{ porunca Evangheliei, ~i a urmat St{p|nului, lu|nd crucea din tinere`e, fiindc{ inima lui se r{nise cu totul de dumnezeiasca dragoste. Deci, ~i-a t{iat perii capului, c{lug{rindu-se, ~i a r{mas }n m|n{stirea Sfin`ilor Mucenici Teodor ~i Mercurie, care se numea Cunuliaton. Acolo a petrecut }n lini~te, nevoindu-se mai presus de om ~i p{zind toat{ fapta bun{ cu mult{ s|rguin`{. Lui }i pl{ceau }ndeosebi }nfr|narea ~i smerenia dec|t celelalte, ~tiind bine, c{ s{turarea p|ntecelui gone~te privegherea ~i }ntreaga }n`elepciune, iar slava de~art{ pr{p{de~te toate faptele bune }n chip des{v|r~it. Pentru aceasta se s|rguia s{ c|~tige smerita cugetare ca un }n`elept. Citind dumnezeie~tile Scripturi ziua ~i noaptea, se minuna de faptele bune ale sfin`ilor mai dinainte de Lege ~i dup{ Lege, cum i-a sl{vit Dumnezeu pe d|n~ii, pentru c{ I-au slujit ~i I-au binepl{cut, cum se cuvine. Adic{, pe Abel l-a f{cut minunat pentru jertf{, pe Avraam pentru credin`{, pe Iosif pentru }n`elepciune, pe Iov pentru r{bdare, pe Moise l-a ar{tat puitor de lege, pe Daniil ~i pe cei trei tineri i-a p{zit nev{t{ma`i de foc ~i de lei. Cuviosul David, socotind petrecerea acestora, se s|rguia cu tot sufletul a le urma cu toat{ puterea, ca s{ se fac{ }mpreun{ cu d|n~ii mo~tenitor }n }mp{r{`ia cereasc{. Citind ~i vie`ile cuvio~ilor care s-au pustnicit dup{ }ntruparea M|ntuitorului ~i au s{v|r~it at|tea minunate nevoin`e ~i vitejii, se }nsp{im|nta ~i mai ales de Simeon din minunatul munte ~i de cel de un nume cu d|nsul, de Daniil ~i de Patapie, st|lpnicii, care ~i-au petrecut via`a, f{r{ acoper{m|nt, muncindu-se de v|nturi, de ploi ~i z{pezi. Vie`ile acestora citindu-le, pl|ngea ~i se umilea at|ta, }nc|t a luat hot{r|re s{ petreac{ cu aceea~i str|mtoare, c|t{ vreme va putea pururea pomenitul, ca astfel s{ afle l{rgime dup{ moarte. ]ntr-o zi s-a }nfierb|ntat at|t de tare ~i s-a umplut inima lui, }nc|t, suindu-se }ntr-un migdal, care era }n partea dreapt{ a bisericii, s-a a~ezat pe o crac{ a copacului, pe care ~i-a f{cut un pat mic, cum a putut; ~i acolo se pustnicea cu }ngr{dire ~i cu minunat{ r{bdare, muncindu-se de v|nturi, de ploi ~i z{pezi, arz|ndu-se de c{ldura soarelui din timpul verii ~i de alte str|mtor{ri chinuindu-se cumplit. O, ce }ng{duire ~i ce r{bdare minunat{ a mult p{timitorului mucenic! Cum r{bda el at|ta p{timire rea! Ceilal`i st|lpnici, aveau cel pu`in }nt{rire, c{ci st|lpii erau zidi`i ~i st{tea; iar c|nd dormea, ori }~i f{cea alt{ trebuin`{ de care avea nevoie, erau nemi~ca`i. Dar acest diamant se mi~ca totdeauna pe l|ng{ copac ~i nu avea odihn{ niciodat{, muncindu-se de ploi, de v|nturi ~i chinuindu-se cumplit de z{duf. @BT+1 = Astfel p{timind cel cu sufletul r{bd{tor nu s-a lenevit c|tu~i de pu`in, nu s-a }mpu`inat cu sufletul ~i nu s-a tr|nd{vit; iar fa`a lui de }nger nu s-a schimbat, nici s-a pref{cut, ci era frumoas{ ca un trandafir. Cu adev{rat }n acest fericit s-a }mplinit proorocescul cuv|nt. Dreptul ca finicul va }nflori ~i ca cedrul din Liban se va }nmul`i. El a }nflorit cu faptele ~i ca finicul, d|nd rod primit lui Dumnezeu, mai dulce ~i mai mirositor dec|t migdalul ~i finicul. Avea ~i c|`iva ucenici evlavio~i ~i iubitori de Hristos, ostenindu-se ~i trudindu-se }mpreun{ cu d|nsul. Aceia de multe ori }l rugau s{ se dea jos din copac, s{-i zideasc{ o chilie unde }i va pl{cea, ca s{-i p{storeasc{ la p{~une m|ntuitoare. Iar el le r{spundea, zic|nd: <192>Fra`ilor ~i fiii mei, eu sunt om p{c{tos ~i nevrednic, dar St{p|nul Hristos, P{storul cel bun, Care }~i pune sufletul pentru oi, Acela, ca un bun ce este, s{ v{ p{zeasc{ de b|ntuielile diavolului ~i s{ m{ }nvredniceasc{ ]mp{r{`iei Sale cele ve~nice; iar eu, viu este Domnul Dumnezeul meu, Iisus Hristos, c{ nu m{ cobor din acest copac, p|n{ ce se vor sf|r~i trei ani, ~i atunci numai cu porunca Lui; c{ f{r{ de voie nu m{ pogor nicidecum de aici<170>. Atunci ei, v{z|nd neschimbarea voin`ei lui, nu l-au mai sup{rat pentru aceast{ <%2>pricin{.<%0> C|nd s-au }mplinit trei ani, }ngerul Domnului s-a ar{tat c{tre d|nsul ~i i-a zis: <192>Davide, Domnul a ascultat rug{ciunea ta, ~i-`i d{ darul acesta pe care de mult l-ai cerut, adic{ s{ fii smerit cuget{tor, s{ te temi de El ~i s{-L cinste~ti cu evlavie cuviincioas{; de aceea, pogoar{-te din copac ~i lini~te~te-te }ntr-o chilie, binecuv|nt|nd pe Dumnezeu, p|n{ vei sf|r~i ~i alt{ iconomie; dup{ aceea vei afla odihn{ de ostenelile trupe~ti ~i suflete~ti<170>. C|t timp a vorbit }ngerul cu d|nsul, cuviosul a ascultat cu fric{ ~i cu cutremur; iar dup{ aceea, }ngerul f{c|ndu-se nev{zut, cuviosul mul`umea lui Dumnezeu, zic|nd <192>Bine este cuv|ntat Dumnezeu, Care a primit rug{-ciunea mea ~i m-a miluit!<170> @BT+1 = Atunci, chem|nd pe ucenicii s{i, le-a ar{tat vedenia ~i le-a spus s{-i zideasc{ o chilie dup{ st{p|neasca porunc{; iar ei au f{cut cu s|rguin`{ dup{ cum li se poruncise, }n~tiin`|nd despre aceasta pe prea sfin`itul arhiepiscop Dorotei. Acesta, lu|nd pe cei mai cucernici clerici, bucur|ndu-se ~i suindu-se la Cuviosul David, l-au s{rutat ~i l-au dat jos din copac cu mult{ cucernicie ~i, slujind, l-au dus }n chilia lui, s{v|r~ind mare pr{znuire. Dup{ aceea, ei s-au }ntors, veselindu-se; iar cuviosul a r{mas }n chilie lini~tindu-se ~i binecu-v|nt|nd ne}ncetat pe Dumnezeu, care i-a d{ruit at|ta dar, }nc|t gonea diavolii, lumina orbii ~i orice boal{ nelecuit{ o t{m{duia, cu numele Domnului nostru Iisus Hristos. Din semnele cele mai multe care le-a f{cut, scriu dou{ sau trei spre }ncredin`area celorlalte, precum leul se cunoa~te dup{ unghii ~i `es{tura dup{ margine. Un t|n{r oarecare avea diavol. Acela a venit }ntr-o zi la chilia cuviosului ~i st|nd afar{ la u~{, striga: <192>Elibereaz{-m{, Davide, rob al ve~nicului Dumnezeu, c{ foc iese din chilia ta ~i m{ arde pe mine<170>. Atunci cuviosul, }ntinz|nd m|na prin fereastra sa, a zis, apuc|ndu-l pe t|n{r: <192>Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, }`i porunce~te `ie, duh necurat, s{ ie~i din zidirea Lui<170>. Acestea zic|nd, l-a }nsemnat pe el cu semnul Sfintei Cruci ~i }ndat{ a ie~it diavolul, iar omul a r{mas s{n{tos. Cei de fa`{, v{z|nd o minune ca aceea, au sl{vit pe Dumnezeu, ca pe Unul ce sl{ve~te pe cei ce-L sl{vesc cu lucruri pl{cute Lui. Mai asculta`i ~i o alt{ minune, tot asemenea. O femeie oarecare era cu totul oarb{. Auzind de faptele cele bune ale cuviosului ~i minunatului David, a venit la el, fiind purtat{ de m|n{; ~i, merg|nd la chilia lui, a c{zut la p{m|nt afar{ de u~{, pl|ng|nd ~i zic|nd cu smerenie acestea: <192>Robul lui Dumnezeu cel binecuv|ntat, ajut{-mi, urm|nd bun{tatea St{p|nului Hristos. Izb{ve~te-m{ de aceast{ munc{ mult chinuitoare ~i-mi d{ruie~te lumina ochilor, cea de bucurie tuturor ~i cu totul veselitoare<170>. Acestea ~i multe altele zic|nd, a pl|ns cu suspinuri ~i cu lacrimi fierbin`i. Cuviosul, fiindu-i mil{ de chinuirea ei, ca un p{timitor ~i milostiv ce era, a f{cut mult timp rug{ciune c{tre Domnul. Apoi, i-a zis s{ se scoale de la p{m|nt, de unde z{cea pl|ng|nd, ~i s{ se apropie de fereastr{. Atunci el ~i-a }ntins m|na dreapt{ ~i, pecetluind ochii ei cu Sf|nta Cruce, s-a rugat iar{~i c{tre Domnul, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, Care Te-ai }ntrupat din pururea Fecioar{ Maria ~i din Duhul Sf|nt, ca s{ sco`i din }ntuneric pe om ~i s{-l aduci la lumina cea ve~nic{, iar pe orbul din na~tere l-ai luminat; ]nsu`i ~i acum, St{p|ne, lumineaz{ pe roaba ta aceasta, ca un Atotputernic, c{ Tu e~ti luminarea sufletelor noastre ~i pe Tine Te sl{vim totdeauna, <%2>}mpreun{ cu Tat{l ~i cu Duhul Sf|nt<170>. Astfel rug|ndu-se, }ndat{ s-<%0>au luminat ochii ca mai }nainte ~i vedea luminat ~i curat, mul`umind cuviosului ~i sl{vind pe Dumnezeu. Aceast{ mare facere de minuni auzind-o tesalonicenii, toat{ cetatea }l avea }ntru mare evlavie, cinstindu-l ca pe un }nger dumnezeiesc. Iar dac{ cineva avea oarecare neputin`{, venea la d|nsul ~i cum }~i apropia dreapta de bolnav, }ndat{ fugea toat{ neputin`a ~i se }mpr{~tia, precum piere }ntunericul de lumin{. Deci, multe ~i nenum{rate minuni s{v|r~ind el, a fost sl{vit ~i cinstit foarte mult de oameni. Iar dup{ c|`iva ani, murind Dorotei, mitropolitul Tesalonicului, a fost ales altul cu numele Aristid, care ~i acesta era om }mbun{t{`it. ]n acel timp se f{ceau }n Tesalia mari pagube ~i mult{ tulburare de c{tre barbari. De aceea, eparhul Iliricului a scris mitropolitului s{ mearg{ la }mp{rat sau s{ trimit{ pe un om oarecare }mbun{t{`it, s{-l roage s{ aleag{ ~i s{ hot{rasc{ la Tesalonic eparh, c{ci }n Tesalonic se afla numai epitrop. Deci, Prea Sfin`itul Aristid, arhiepiscopul Tesalonicului, citind scrisoarea eparhului }naintea clericilor ~i boierilor cet{`ii, le-a zis s{ aleag{ pe un om iscusit ~i cuv|nt{re`, ca s{-l trimit{ la }mp{rat pentru aceast{ pricin{. Deci, adun|ndu-se to`i cet{`enii }n biseric{, au strigat to`i, cu o }mpreun{ gl{suire, s{ trimit{ pe Cuviosul David, ca s{ se cucereasc{ de d|nsul dreptcredinciosul }mp{rat, ca de un om }mbun{t{`it ~i sf|nt. Aceasta s-a f{cut cu iconomie de pronia dumnezeiasc{, ca s{ se }mplineasc{ mai }nainte cuv|ntul }ngerului, care a zis cuviosului s{ se pogoare din copac, ca s{ se fac{ ~i alt{ iconomie ~i atunci s{ mearg{ c{tre Domnul. Arhiereul, lu|nd pe cei mai cucernici din clerici ~i din mireni, s-a dus la cuviosul ~i i-a vestit pricina, rug|ndu-l s{ mearg{ la st{p|nitor pentru cererea cea de sus. Cuviosul }ns{ a spus c{ nu poate s{ mearg{ din pricina b{tr|ne`ilor; apoi, v{z|nd c{ to`i }l sileau s{ mearg{, a primit, ca s{ nu se fac{ neascult{tor arhiereului ~i tuturor iubitorilor de Hristos. Aduc|ndu-~i aminte de gr{irea de mai }nainte a }ngerului, a zis c{tre arhiepiscop: <192>St{p|ne, sfinte, fac{-se voia Domnului; s{ ~ti`i c{ }mp{ratul }mi va d{rui cu ajutorul lui Dumnezeu c|te voi cere pentru rug{ciunile voastre, dar pe David nu-l ve`i mai vedea viu! C{ci, }ntorc|ndu-m{ c{tre voi de la }mp{r{`ie, c|nd va lipsi }nc{ o sut{ dou{zeci ~i ~ase de stadii s{ ajung la aceast{ s{rac{ chilie a mea, atunci m{ voi duce c{tre St{p|nul meu<170>. Arhiereul, socotind c{ aceasta o zice ca s{ nu-l sileasc{ s{ se duc{, }l sf{tuia iar{~i, zic|ndu-i: <192>Urmeaz{ pe P{storul ~i ]nv{`{torul nostru, Hristos, Care S-a omor|t pentru noi ca un om; mori ~i tu pentru poporul t{u ca s{ iei de la oameni mul`umire, iar de la St{p|nul Hristos laud{ ~i slav{ nem{rginit{, ca un urm{tor al patimii Lui<170>. Atunci, ie~ind din chilie, to`i i s-au }nchinat; c{ci fa`a lui era cu totul minunat{ la vedere, perii capului s{u }i ajugeau p|n{ la br|u ~i barba p|n{ la picioare, iar cinstitul lui obraz era frumos ca al lui Avraam. Deci fiecare, v{z|ndu-l, se minuna: Cuviosul David lu|nd pe doi ucenici ai s{i, pe Teodor ~i pe Dimitrie, b{rba`i cucernici ~i }mbun{t{`i`i, asemenea lui nu numai la suflet, ci ~i la trup, s-a pogor|t la malul cet{`ii ~i, cobor|nd }n corabie, au plecat. ^i, ajung|nd }n Vizantia, s-a auzit vestea }n toat{ cetatea despre venirea cuviosului. <%2>]ntr-acea vreme era }mp{rat st{p|nitor dreptcredinciosul Iustinian<%0> care era dus atunci }ntr-alt loc, iar }mp{r{teasa Teodora a trimis ni~te postelnici ~i ni~te purt{tori de suli`i ~i l-au primit cu mult{ cinste ~i evlavie. Ea, v{z|nd acea str{lucit{ fa`{ de }nger, cu ni~te c{runte`e ca acelea, s-a minunat ~i i s-a }nchinat cu mult{ os<%-2>teneal{, cer|nd rug{ciune ~i binecuv|ntare de la d|nsul. Cuviosul s-a<%0> rugat pentru }mp{rat, pentru d|nsa ~i pentru toat{ cetatea. ]mp{r{teasa l-a primit cu at|ta bucurie ~i veselie, }nc|t nu pot s{ povestesc mai pe larg c|t de frumoas{ primire i-a f{cut pururea pomenita, socotind c{ a primit pe un }nger al Domnului, iar nu pe un om. ]mp{ratul }ntorc|ndu-se, Augusta i-a vestit despre venirea cuviosului, zic|nd: <192>St{p|ne, preabunul Dumnezeu S-a milostivit spre noi ~i a trimis la st{p|nirea ta pe }ngerul S{u, care a venit de la Tesalonic ~i mi s-a p{rut c{ v{d }n adev{r pe Avraam. Deci, a doua zi, }mp{ratul a poruncit s{ se adune toat{ suita. Cuviosul, venind }naintea }mp{ratului, a pus }n palmele sale c{rbuni aprin~i ~i t{m|ie; deci, a t{m|iat pe }mp{rat ~i pe toat{ suita, f{r{ a se v{t{ma de foc m|na lui c|tu~i de pu`in, trec|nd mai mult de un ceas p|n{ a t{m|iat tot poporul. V{z|nd acest lucru minunat, to`i s-au }nsp{im|ntat; iar }mp{ratul, scul|ndu-se de pe scaun, l-a primit cu mult{ cucernicie. Deci, primind anaforele mitropoliei, dreptcredinciosul ~i iubitorul de Hristos }mp{rat, le-a ascultat pe toate. ^i a }mplinit nu numai cele scrise }n scrisori, ci ~i altele c|te a cerut cuviosul prin grai, le-a s{v|r~it cu toat{ os|rdia, le-a isc{lit dup{ r|nduial{ cu slove ro~ii, le-a dat cuviosului cu m|na sa ~i a zis: <192>Cinstite p{rinte, roag{-te pentru mine!<170> Astfel, l-a eliberat cu mult{ cinste, precum se cuvenea. El a plecat la Tesalonic, }ns{ n-a ajuns p|n{ la cetate, ci, c|nd era }n dreptul farului, a zis ucenicilor s{i acestea: <192>Fiii mei, a sosit vremea sf|r~itului meu! S{ }ngropa`i moa~tele mele }n m|n{stirea unde locuiam, ~i s{ }ngriji`i de sufletele voastre, ca s{ afla`i odihn{ <%2>ve~nic{<170>.<%0> Zic|nd acestea ~i alte cuvinte folositoare de suflet, au ajuns la marginea care se nume~te Emboli, ~i de acolo se vedea m|n{stirea lui, la care privind ~i-a f{cut cruce ~i, s{rut|nd pe ucenici, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu. Atunci c|nd a murit, era v|nt groaznic, }nc|t mai }nainte corabia plutea }n plin, dar, o, minune, corabia a stat mult{ vreme, cu tot v|ntul, ~i nu s-a clintit din loc c|tu~i de pu`in. A venit ~i miros de t{m|ie nepovestit ~i se auzeau glasuri }n v{zduh care l{udau pe Domnul cu c|nt{ri. Trec|nd mult{ vreme, glasurile au }ncetat, apoi s-a pornit ~i corabia. Dar nu s-a dus dup{ obicei la mal, ci s-a }ndreptat c{tre partea despre apus a cet{`ii, la locul unde p{g|nii aruncaser{ mai }nainte moa~tele Sfin`ilor Teodul ~i Agatopod. @BT+1 = Atunci, auzindu-se de adormirea ~i venirea cuviosului, a ie~it <%2>}naintea lui toat{ cetatea cu arhiepiscopul ~i, purt|nd cu mult{ ev<%0>lavie sfintele lui moa~te, le-au dus }n m|n{stire ~i le-au f{cut o racl{ de lemn }n patru col`uri, }n care le-au pus ~i le-au }ngropat cu cinste. Apoi a mutat eparhia acolo la Tesalonic, dup{ porunca }mp{r{teasc{; iar pe cuviosul }l pr{znuiau }n tot anul }n numita m|n{stire. Trec|nd o sut{ cincizeci de ani, era acolo egumen un om }mbun{t{`it cu numele Dimitrie, care avea mult{ evlavie c{tre cuviosul. Acela, av|nd dor s{ ia o p{rticic{ din sfintele lui moa~te, ca s{ o aib{ spre sfin`enie, a pus s{ sape morm|ntul; dar }ndat{ lespedea cea deasupra s-a cr{pat }n patru ~i v{z|nd c{ sf|ntul nu voie~te, s-a l{sat de lucru. Ucenicul acestui egumen, cu numele Serghie, care s-a f{cut asemenea egumen ~i, mai pe urm{, pentru faptele lui cele bune, arhiepiscop al Tesalonicului, cinstea mult pe acest cuvios ~i avea mult{ evlavie c{tre el. Acela de multe ori }l ruga, f{c|ndu-~i rug{ciunea, s{-l ierte, a lua o p{rticic{ din sfintele <%2>lui moa~te.<%0> Adeverindu-se deplin de la Dumnezeu, c{ Cuviosul David a primit, a dezgropat morm|ntul ~i }ndat{ a ie~it o minunat{ mireasm{ ~i, v{z|ndu-l }ntreg, n-a }ndr{znit a lua vreo p{rticic{ dintr-}nsul, ci numai pu`in peri din cap ~i din barb{. Acei peri iubitori de Hristos }i p{zeau ~i }i s{rutau }n ziua s{rb{torii lui, care se s{v|r~ea }n ziua de 26 ale lunii iunie. Ziua aceea o pr{znuiesc }n tot anul cu veselie, l{ud|nd pe cuviosul, spre slava Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>AR[TAREA ICOANEI F[C[TOARE DE MINUNI<%0> @SUBTITLE = <%4>A PREACURATEI FECIOARE MARIA<%0> @SUBTITLE = <%4>CARE SE NUME^TE TIHFINSCA<%0> ]n anul 6851 de la facerea lumii, pe vremea dreptcredincioasei st{p|niri a marelui domn Dimitrie Ioanovici, }n zilele prea sfin`itului mitropolit Pimen ~i ale lui Alexie, arhiepiscopul din marele Novgorod, s-a ar{tat preacinstita icoan{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, av|nd }nsemnat pe m|na st|ng{ Pruncul cel mai }nainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Ar{tarea ei a fost astfel: ]n hotarele marelui Novgorod, nu departe de malurile r|ului Neva, ni~te pescari v|nau pe~te ~i, f{r{ de veste, i-a luminat de sus o str{lucire cu raz{ luminoas{. Ei, uit|ndu-se }n sus, au v{zut icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, str{lucind }n chipul soarelui ~i astfel mergea }n v{zduh pe deasupra apei, purtat{ de m|n{ nev{zut{. Ei, minun|ndu-se foarte mult de aceea ~i umpl|ndu-se de spaim{ ~i de bucurie, ~i-au l{sat lucrul ~i ~i-au }ndreptat ochii ~i mintea la acea minune care se vedea, voind s{ vad{ }n ce parte va merge ~i unde va sta acea preasl{vit{ icoan{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Dar Domnul, nevoind s{ fie dup{ voin`a lor, icoana a disp{rut de la vederea lor ~i s-a f{cut nev{zut{. Dup{ aceasta, aceea~i icoan{ s-a ar{tat }n acelea~i hotare ale marelui Novgorod, }n satul ce se numea Vimoceni`i, l|ng{ r|ul Oiti <196> departe de o sut{ de stadii de la Tihfin <196>, st|nd }n v{zduh ~i str{lucind cu negr{it{ lumin{. V{z|nd-o oamenii din satul acela, s-au adunat to`i ~i cu spaim{ se mirau de minunea ce se vedea; deci, au }nceput a se ruga cu dinadinsul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Atunci minunata icoan{ a St{p|nei s-a pogor|t din v{zduh la acei oameni ~i st{tea pe p{m|nt. Ei au luat-o cu negr{it{ bucurie ~i au zidit }ndat{ o c{su`{ mic{ de rug{ciune, unde mai pe urm{ s-a f{cut o biseric{ }n numele Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a cinstitei ~i sl{vitei ei na~teri, ~i se f{ceau minuni ~i t{m{duiri de boli la acea sf|nt{ icoan{. Nu dup{ mult{ vreme, acea icoan{ s-a luat de acolo de m|n{ nev{zut{ ~i, purt|ndu-se negr{it prin v{zduh, s-a ar{tat la locul ce se numea Cojela, aproape de r|ul ce se nume~te Pa~i, }ntr-un munte departe ca la dou{zeci de stadii de Tihfina. Cu asemenea chip, ca ~i }n satul cel dinainte, a~a ~i acolo str{lucind cu minunat{ lumin{, au v{zut-o locuitorii acelui loc ~i, adun|ndu-se cu mirare ~i cu spaim{, au f{cut multe rug{ciuni c{tre Maica lui Dumnezeu, ca s{ stea cu d|n~ii la locul acela. Deci, ~i-au c|~tigat cererea, c{ci acea icoan{ s-a pogor|t jos din }n{l`ime, ~i oamenii aceia i-au zidit acolo, asemenea, o cas{ mic{ de rug{ciune, unde mai pe urm{ s-a f{cut biseric{ }n numele Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, a cinstitului ei acoper{m|nt. Dar nici }n acel loc n-a voit Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, s{-i r{m|n{ mult icoana sa. C{ci, dup{ o vreme, s-a luat de acolo tot de m|n{ nev{zut{ ~i, mut|ndu-se, s-a ar{tat }n munte la Tihfina, aproape de r|ul ce se nume~te Tihfini. Ea s-a ar{tat dup{ asem{narea ar{t{rilor sale de mai }nainte, st|nd }n v{zduh ~i se purta ca un nor u~or pe sus. Deci, s-a adunat ~i acolo mul`imea poporului, v{z|nd acea mare minune ~i au venit de prin satele dimprejur preo`ii cu cinstitele cruci, cu sfintele icoane ~i cu c|nt{ri de psalmi, f{ceau rug{ciuni mereu ~i poporul striga cu lacrimi <192>]mp{r{teas{, vino la noi! St{p|n{ vino la noi! Caut{ spre noi nevrednicii robii t{i. Trimite }ndur{rile iubirii tale de oameni. Cerceteaz{-ne de sus ~i ne lumineaz{ pe noi cei }ntuneca`i de p{cate, prin venirea ta cu raz{ luminoas{<170>. Rug|ndu-se ei astfel, cu os|rdie ~i v{rs|nd multe lacrimi, s-a pogor|t }n m|inile lor acea sf|nt{ icoan{, pe care, cuprinz|nd-o cu bucurie, au s{rutat-o cu dragoste. Deci, f{c|nd multe }nchin{ciuni, }ndat{ au }nceput a t{ia lemne pentru biseric{ ~i au }ntemeiat-o }n acela~i munte. Tot }n aceea~i zi, au t{iat trei cununi ~i le-au pus }mprejurul icoanei f{c{toare de minuni. Apoi, sosind noaptea, poporul s-a dus fiecare pe la casele lor, l{s|nd c|`iva oameni l|ng{ icoana cea f{c{toare de minuni, ca toat{ noaptea s-o petreac{ f{r{ somn ~i }n rug{ciune. @BT+1 = <%-2>Deci, au petrecut toat{ noaptea oamenii cei r{ma~i, rug|ndu-se; <%0>iar spre ziu{ au adormit ~i s-a f{cut, pe c|nd dormeau ei, o minune ca aceasta: Icoana aceea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, ridic|ndu-se de acolo cu temelia, prin dumnezeiasca voie, s-a mutat }n alt{ parte; asemenea ~i toate lemnele cele g{tite pentru casa de rug{ciune, cu icoana ~i temelia s-au luat de m|ini nev{zute ~i s-au mutat }n alt{ parte. Dar nu numai acelea, ci ~i surcelele p|n{ la cele de pe urm{, nu se ~tie cum s-au mutat de acolo, nev{z|nd nimeni, nici auzind acea mutare vreunul din p{zitori. C|nd s-au de~teptat oamenii aceia ~i n-au v{zut chipul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, nici temelia, nici lemnele, au fost cuprin~i de spaim{ mare ~i de fric{. A doua zi a venit poporul s{ se }nchine preacuratului chip al Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i s{ zideasc{ casa de rug{ciune cea }ntemeiat{ din nou, dar, neg{sind nimic }n locul acela, s-au }nsp{im|ntat foarte ~i au }ntrebat pe cei ce st{tuser{ acolo: <192>Cum s-a f{cut aceasta?<170> Ei le-au r{spuns: <192>Petrec|nd toat{ noaptea f{r{ somn, spre ziu{ am adormit pu`in ~i, de~tept|ndu-ne, nu se ~tie cum ~i de cine s-au luat toate de acolo }mpreun{ cu sf|nta icoan{ ~i unde s-au dus<170>. Atunci to`i s-au umplut de m|hnire ~i de jale, c{ci s-au lipsit de o bog{`ie duhovniceasc{ ~i minunat{ ca aceea; deci, au }nceput a pl|nge ~i a se t|ngui ~i a face rug{ciuni c{tre Dumnezeu, strig|nd: <192>O, St{p|ne, iubitorule de oameni, arat{-ne dumnezeiescul T{u dar, pe care cu iubire de oameni ~i preasl{vit l-ai trimis }n partea Rusiei, s{ nu ascunzi de noi acea nepre`uit{ comoar{, prin care n{d{jduim a ne }mbog{`i sufleteasca noastr{ s{r{cie! O, St{p|n{, Maica milostivirii, unde te-ai dus de la noi nevredncii robii t{i? Ieri, prin venirea ta la noi, ne-ai umplut de mare bucurie, iar acum, prin ducerea ta, ne-ai l{sat }n lacrimi ~i }n t|nguire; deci, arat{-ne nou{, lumina noastr{ ~i pref{-ne }ntristarea }n bucurie<170>. A~a t|nguindu-se, s-au dus prin muntele acela ~i prin toat{ dumbrava, c{ut|nd cu pl|ngere, unii prin v{zduh, al`ii pe p{m|nt, cercet|nd cu dinadinsul pe cea dorit{. @BT+1 = Ostenindu-se ei astfel, li s-a ar{tat spre r{s{rit o lumin{ minunat{ pe partea cealalt{ de r|ul Tihfina, }n pustia cea tinoas{, departe de munte ca la dou{ stadii. V{z|nd poporul lumina aceea au alergat acolo degrab{ ~i au g{sit icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, }mpreun{ cu temelia ~i cu toate lemnele ~i surcelele. Temelia st{tea }ntreag{ precum era }ntemeiat{ }n munte; iar sf|nta icoan{ st{tea }n mijlocul temeliei pe peretele dinspre r{s{rit, }n v{zduh, nefiind cu nimic }nt{rit{ }n perete ~i str{lucind ca soarele. Deci to`i, c{z|nd cu lacrimi de bucurie, strigau: <192>Slav{ @ie, Hristoase Dumnezeule, pentru Maica Domnului, c{ nu ne-a l{sat pe noi robii s{i! Nu ne l{sa pe noi, Preasf|nt{ Fecioar{, p|n{ }n sf|r~it, ci totdeauna s{ petreci cu noi, m|ntuind ~i p{zind cuv|nt{toarea turm{ a Fiului t{u<170>. Rug|ndu-se din destul, s-au apucat de zidire ~i, alerg|nd b{rba`i cinsti`i, s-au dus }n marele Novgorod la prea sfin`itul arhiepiscop Alexie ~i la mai marii cet{`ii, }n~tiin`|ndu-i de preasl{vita ar{tare a icoanei celei f{c{toare de minuni, care nu se ~tie de unde a venit la d|n~ii, purt|ndu-se de }ngeri prin v{zduh. Arhiepiscopul ~i mai marii cet{`i, to`i, auzind de aceea, s-au minunat ~i s-au umplut de duhovniceasc{ bucurie ~i, mul`umind, au pream{rit pe Dumnezeu ~i pe Maica Lui. Au }n~tiin`at de aceea ~i pe <%2>st{p|nitorul lor, trimi`|nd }n~tiin`are la cetatea }mp{r{teasc{ Mos<%0>cova. Apoi, arhiepiscopul, hirotonisind preo`i ~i diaconi, i-a trimis la Tihfin, }mpreun{ cu b{rba`ii cei vesti`i, d|ndu-le binecuv|ntare pentru zidire, asemenea ~i Sf|ntul Antimis pentru sfin`irea bisericii, }n numele Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, a cinstitei ~i a sl{vitei ei adormiri. Ajung|nd ei la Tihfin, au c|ntat rug{ciuni }naintea icoanei f{c{toare de minuni ~i s-au apucat cu s|rguin`{ de zidirea ~i s{v|r~irea bisericii, pe care au ~i ispr{vit-o. Apropiindu-se praznicul cinstitei ~i sl{vitei Adormiri, a trimis pe eclesiarh la satele dimprejur, ca la dou{zeci de stadii ~i mai mult, ca s{ spun{ cre~tinilor ziua sfin`irii bisericii ~i viitorul praznic al Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, poruncindu-le ca, cu postire ~i rug{ciune s{ vin{ la praznic spre sfin`irea bisericii. Deci, acel eclesiarh trimis era un b{rbat cu via`{ curat{, cucernic ~i pl{cut lui Dumnezeu, cu numele Gheorghe. Acela, }mplinindu-~i cele poruncite, se }ntorcea la biseric{ }n ziua dinaintea praznicului. Ei, fiind departe de biseric{, ca la trei stadii }n pustie, au sim`it miros pl{cut de t{m|ie ~i aromate mirositoare, c{ci darul Sf|ntului Duh, prin venirea sa de fa`{, a umplut acel loc de mireasm{, la care avea s{ se arate singur{ Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu. Deci, merg|nd Gheorghe ~i cuget|nd }n sine de unde poate veni }n pustie o mirosire pl{cut{ ca aceea, f{r{ de veste a v{zut pe Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, str{lucind }n lumin{ negr{it{ ~i ~ez|nd pe o creang{ de brad. ]n m|na dreapt{ avea un toiag ro~u, cu care, ca ~i cum s-ar rezema, }i st{tea }naintea ei un b{rbat luminos }n haine arhiere~ti, }mpodobit cu c{runte`e, care, dup{ chip sem{na a fi Sf|ntul Ierarh Nicolae. V{z|nd eclesiarhul acea minunat{ ar{tare, s-a cuprins de fric{ ~i de spaim{ ~i a c{zut la p{m|nt ca un mort. Arhiereul cel ce st{tea }naintea N{sc{toarei de Dumnezeu, apropiindu-se de el, l-a atins, zic|nd: <192>Scoal{-te ~i nu te teme!<170> Iar el cu cutremur ~i cu spaim{ s-a sculat }n genunchi, av|nd m|inile str|nse pe piept ~i privea la ceea ce vedea. Atunci Preacurata Fecioar{ ce ~edea pe ramur{, i-a zis: <192>Omule, duc|ndu-te la biseric{, s{ spui preo`ilor ~i oamenilor, ca s{ nu pun{ crucea cea de fier, pe care vor s-o pun{ la biserica mea, ci s{ pun{ cruce de lemn; pentru c{ a~a am voit eu<170>. Eclesiarhul, lu|ndu-~i pu`in{ }ndr{zneal{, a zis cu fric{: <192>Doamn{ ~i St{p|na mea, nu m{ vor crede pe mine!<170> La aceasta, arhiereul i-a r{spuns: <192>C|nd nu te vor crede, atunci va fi semn de }ncredin`are<170>. Dup{ cuv|ntul acesta, Preacurata Fecioar{, care s-a ar{tat ~i arhiereul ce st{tea }naintea ei, s-au f{cut nev{zu`i. Atunci eclesiarhul a }n`eles c{ este adev{rat{ ar{tarea Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, iar arhiereul cel ce st{tea }naintea ei, este marele arhi-ereu ~i f{c{tor de minuni, Nicolae. Deci, c{z|nd la locul acela, a dat mul`umiri ~i rug{ciuni lui Dumnezeu, c{ s-a }nvrednicit de o vedenie preasl{vit{ ca aceea. Merg|nd la biseric{, a spus preo`ilor ~i oamenilor, cele ce a v{zut ~i a auzit; dar aceia nu l-au crezut, ci au poruncit s{ pun{ lucr{torii pe biseric{ crucea cea de fier. C|nd unul din acei lucr{tori, dup{ porunca preo`ilor, a luat crucea cea de fier ~i s-a suit cu ea pe biseric{ ~i a }nceput s-o a~eze, deodat{ s-a pornit v|nt tare cu vifor mare, iar pe omul cu crucea de fier, apuc|ndu-l cineva nev{zut, ca ~i cu m|inile, l-a pus pe p{m|nt nev{t{mat, nu ca ~i cum ar fi c{zut de sus, ci ca ~i cum s-ar fi pogor|t cu picioarele. <%2>Atunci preo`ii ~i oamenii, v{z|nd acea }nfrico~at{ minune, s-au<%0> temut ~i au crezut cuvintelor eclesiarhului, pream{rind pe Dumnezeu ~i pe Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu ~i au fericit pe marele f{c{tor de minuni Nicolae. Apoi, }ndat{ f{c|nd o cruce de lemn, au pus-o pe biseric{ ~i au pr{znuit cu bucurie ziua sfin`irii bisericii }mpreun{ cu praznicul Adormirii Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. ^i se s{v|r~eau atunci multe minuni, din acea icoan{ f{c{toare de minuni a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ~i se d{deau t{m{duiri celor cuprin~i de boli, dar nu numai atunci, ci ~i dup{ aceea. @BT+1 = Dup{ sfin`irea bisericii Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu din Tihfina, tot poporul s-a dus acolo, unde pl{cutul lui Dumnezeu, eclesiarhul Gheorghe, a v{zut pe Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu ~i pe f{c{torul de minuni Nicolae ~i, rug|ndu-se, a zidit o cas{ de rug{ciuni }n numele Sf|ntului Nicolae, f{c{torul de minuni; iar din ramura aceea pe care a v{zut-o ~ez|nd pe Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, a f{cut o cruce ~i a pus-o }n casa de rug{ciuni, pentru }nchinarea poporului cel binecredincios ce venea acolo. Deci s-a f{cut acolo aceasta, }ntru neuitata pomenire a celor de pe urm{, despre ar{tarea Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a Ierarhului Nicolae. Multe minuni se f{ceau acolo, ca ~i }n biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, spre slava Domnului ~i spre folosul oamenilor celor credincio~i. @BT+1 = Iar dup{ ce au trecut ~apte ani, prin m|nia lui Dumnezeu ~i prin negrija celor biserice~ti, }ntr-o noapte s-a aprins biserica din lum|n{ri nestinse ~i toat{ s-a f{cut cenu~{. Iar icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, sco`|ndu-se din foc, cu puterea nev{zut{ a lui Dumnezeu, s-a aflat }ntr-un loc dep{rtat de o jum{tate de stadie st|nd pe un ienup{r. ]n acel timp a ars ~i casa cea de rug{ciuni din p{dure, iar crucea care era f{cut{ din ramuri ~i pe care ~ezuse N{sc{toarea de Dumnezeu, asemenea f{r{ s{ fi c{zut foc, s-a g{sit }ntreag{ la o mic{ dep{rtare, }n desi~ul ienuperilor. Deci, s-a f{cut a doua biseric{ de lemn }n locul celei arse, asemenea s-a f{cut ~i }n pustie, }n acela~i loc, o cas{ de rug{ciune. Apoi s-a pus cu cinste }n biserica cea nou{, la locul s{u, sf|nta <%-2>icoan{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, precum ~i crucea ~i-a<%0> luat locul }n noul loca~ de rug{ciune. Dup{ ce au trecut cinci ani, }ntr-o noapte, iar{~i s-a aprins biserica ~i a ars p|n{ la temelie; iar icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, ca rugul cel nears s-a g{sit }n cenu~{, f{r{ s{ fie c|t de pu`in v{t{mat{ de foc. Tot }n acel ceas, nu se ~tie prin ce }nt|mplare, a ars ~i casa de rug{ciune din pustie, iar crucea s-a g{sit }n cenu~{ nev{t{mat{. Mir|ndu-se to`i de ni~te minuni ca acestea, pream{reau pe Dumnezeu ~i pe N{sc{toarea de Dumnezeu. Apoi s|rguindu-se, au f{cut iar{~i a treia biseric{ de lemn, mai mare ~i mai frumoas{ dec|t cea dint|i, asemenea ~i casa de rug{ciune din pustie au f{cut-o pentru a treia oar{. Biserica a treia a stat o sut{ de ani ~i mai mult, p|n{ }n zilele dreptcredinciosului ~i vrednicului de laud{ a toat{ Rusia, marele domn Vasilie Ioanovici. Acela cu deosebit{ dragoste, din r|vn{ ~i din os|rdie c{tre Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, pornindu-se c{tre icoana ei f{c{toare de minuni, a poruncit s{ zideasc{ }n Tihfini, din visteriile sale }mp{r{te~ti, o biseric{ de piatr{. Dar, c|nd pridvorul era gata }ntemeiat }mprejur ~i c|nd lucr{torii au }nceput a netezi ~i albi pere`ii, atunci, cu judec{`ile pe care numai Dumnezeu le ~tie, zidirea pridvorului a c{zut ~i a acoperit cu piatr{ pe cei 20 de lucr{tori ai bisericii; iar preo`ilor, anun`{torilor ~i la tot poporul s-a f{cut }ntristare mare, pentru lucr{torii }ngropa`i sub piatr{; pentru c{ socoteau ei, c{ au murit de greutatea pietrelor. Atunci ei au }nceput a da pietrele la o parte ~i, dup{ trei zile de munc{, i-au g{sit pe to`i vii, nev{t{ma`i }ntru nimic; fiind p{zi`i cu milostivirea lui Dumnezeu ~i cu ap{rarea Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. C|nd poporul a v{zut aceasta, s-a umplut de bucurie ~i au dat mul`umire lui Dumnezeu ~i Preacuratei Fecioare, de o minune preasl{vit{ ca aceea. Deci, apuc|ndu-se din nou la lucru, au zidit pridvorul acela foarte frumos; iar dup{ ce au sf|r~it toat{ g{tirea ~i }nfrumuse`area bisericeasc{, cu }nvoirea st{p|nitorului, a mers la sfin`irea acelei biserici ~i Serapion, arhiepiscopul marelui Novgorod. Arhiepiscopul, sfin`ind biserica, a pus }ntr-}nsa cu cinste icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu; iar }n pustia aceea, unde era casa de rug{ciune }nchinat{ Maicii Domnului, acolo, din porunca marelui domn ~i cu binecuv|ntarea arhiereului lui Hristos, Nicolae, s-a }ntemeiat o m|n{stire pentru petrecerea c{lug{reasc{. Dup{ zidirea ~i sfin`irea bisericii Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu din Tihfini, trec|nd ~ase ani, binecredinciosul ~i marele domn Vasilie Ioanovici, din dragostea ce avea pentru Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu a mers la Tihfini, ca s{ vad{ icoana ei cea f{c{toare de minuni ~i s{ se }nvredniceasc{ a o s{ruta, cum ~i spre a-~i s{v|r~i rug{ciunile sale cele os|rdnice ~i spre a vedea biserica cea nou{, zidit{ cu bani din vistieriile sale. Ducerea sa la Tihfini a fost }n zilele arhieriei preasfin`itului Macarie al Novgorodului, care, cu voia lui Dumnezeu, a fost r|nduit la scaunul mitropoliei a toat{ Rusia. ]ntr-acea vreme, }mpreun{ cu marele domn, a mers ~i el la Tihfini, de unde, dup{ multele sale rug{ciuni f{cute cu credin`{ ~i cu lacrimi v{rsate }naintea icoanei f{c{toare de minuni, s-a }ntors la }mp{r{teasca sa cetate plin de duhovniceasc{ veselie. Dup{ moartea acelui domn, scaunul singurei st{p|niri a toat{ Rusia, l-a luat binecredinciosul s{u fiu, marele domn Ioan Vasilievici, care s-a }ncoronat cu }mp{r{teasc{ coroan{; asemenea av|nd ~i el mare credin`{ ~i os|rdie dup{ Dumnezeu c{tre Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu ~i c{tre icoana ei, cea f{c{toare de minuni din Tihfini. Acel }mp{rat, urm|nd tat{lui s{u, a mers acolo singur la }nchinare, unde, v{z|nd biserica aceea `inut{ ~i oc|rmuit{ de preo`i ~i diaconi mireni ~i multe locuin`e de popor }mprejurul ei, nu i-a pl{cut, dorind ca acolo s{ fie petrecere <%2>c{lug{reasc{.<%0> De aceea, sf{tuindu-se cu prea sfin`itul mitropolit Macarie, cu Pimen, arhiepiscopul marelui Novgorod ~i cu to`i voievozii ~i boierii s{i, a poruncit ca locuin`ele acelea din jurul bisericii s{ se mute }n alt loc departe, iar l|ng{ biseric{ s{ se s{l{~luiasc{ r|nduial{ c{lug{reasc{, care s{ o chiverniseasc{ cu c|ntare bisericeasc{. Astfel, }n scurt timp s-a }ntemeiat la Tihfini o m|n{stire aleas{, }ntre`inut{ din }ndestulatele vistierii }mp{r{te~ti. Toat{ m|n{stirea era de piatr{ ~i }ngr{dit{ cu zid de piatr{; av|nd }ntr-}nsa via`{ de ob~te, ca ~i }n celelalte mari loca~uri. Cel dint|i egumen }n loca~ul acesta a fost egumenul Chiril; apoi c{lug{rii cei }mbun{t{`i`i, l{s|ndu-~i locurile lor }n pustie, au venit }n loca~ul Tihfinului, atr{g|ndu-se acolo de minunile care se f{ceau de icoana Preasfintei N{sc{toare <%-2>de Dumnezeu, precum despre aceasta ne arat{ povestirea ce urmeaz{.<%0> ]ncep|nd a se zidi loca~ul ~i Prea Sfin`itul Pimen, arhiepiscopul marelui Novgorod, fiind de fa`{ pentru chiverniseala r|nduielii m|n{stire~ti, a venit acolo monahul Avram de la m|n{stirea lui Serghie cea din pustie ~i care se afla }n ni~te locuri ce se numesc Luni, ce erau departe de loca~ul Tihfinului ca la cinci sute de stadii. Avram, precum se spune, a fost bolnav }n m|n{stirea sa mult{ vreme ~i acum a~tepta s{ moar{ de acea grea ~i lung{ boal{. Dar pov{`uitorul acelei m|n{stiri, un b{rbat pl{cut lui Dumnezeu, anume Martirie, ~tiind din auzite de icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu din Tihfini ~i de multele t{m{duiri ce se d{deau de d|nsa neputincio~ilor, a poruncit ucenicului s{u s{ se duc{ acolo ~i s{ se roage Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Bolnavul, auzind aceasta, a f{g{duit c{ va merge }ndat{ s{ se roage Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i din ceasul acela a c|~tigat t{m{duire de boala sa cea lung{ ~i grea, }ntorc|ndu-se de la por`ile mor`ii; ~i astfel s-a sculat s{n{tos de pe patul durerii. @BT+1 = Bucur|ndu-se el ~i sl{vind pe Dumnezeu, }mpreun{ s-a bucurat ~i Martirie pov{`uitorul lui, de grabnica }ns{n{to~ire. Deci, Martirie a poruncit ucenicului s{u s{ mearg{ }ndat{ s{-~i }mplineasc{ f{g{duin`a sa. Avram, merg|nd f{r{ de z{bav{ ~i ajung|nd acolo, ~i-a }ndeplinit f{g{duin`a ~i, cu lacrimi pline de bucurie c{z|nd la preacurata icoan{, o s{ruta cu buzele, ca dup{ r{spl{tire pentru mare mul`umire ~i spunea la to`i mila ce i s-a dat lui de c{tre Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu. @BT+1 = Acea minune a ajuns ~i la auzul arhiereului, care }ntr-acea vreme punea }nceputul loca~ului, r|nduind pe fra`i la slujbe; ~i, umpl|ndu-se de bucurie duhovniceasc{, a pream{rit pe Dumnezeu ~i pe St{p|na cea Preacurat{ care L-a n{scut. Pe Avram nu l-a mai l{sat s{ se }ntoarc{ la pov{`uitorul s{u, ci i-au }ncredin`at cheile biserice~ti, ca el }nt|iul ~i pe urm{ s{ se afle }naintea icoanei f{c{toare de minuni, pentru negr{ita mil{ a Maicii lui Dumnezeu, care s-a s{v|r~it spre d|nsul. Stare`ul Martirie, dup{ plecarea lui Avram, a }nceput a pl|nge, de ce nu s-a dus ~i el cu ucenicul, spre a se }nchina icoanei f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i ~i-a pus }n g|nd s{ se duc{, atunci c|nd se va }ntoarce ucenicul. A~tept|nd el mult{ vreme pe ucenicul s{u, s-a sup{rat de z{bovirea lui. Deci, i s-a f{cut }n vedenia visului o ar{tare ca aceasta: ]n partea unde era Tihfinul se vedea un st|lp mare de foc ~i pe }n{l`imea st|lpului acela se vedea st|nd chipul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, asemenea ca icoana din Tihfini. Acel chip str{lucea foarte luminos, iar el avea dorin`a s{-l s{rute ~i }n acea dorin`{ fiind s-a de~teptat. De atunci i-a venit mai mare dorin`{ s{ vad{ acea sf|nt{ icoan{ ~i s{ se }nvredniceasc{ a o s{ruta. Pentru aceea a l{sat toate ~i s-a dus cu s|rguin`{ la Tihfini, unde, ajung|nd ~i v{z|nd icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a c{zut }naintea ei cu mult{ bucurie ~i se ruga cu multe lacrimi. Apoi, v{z|nd ~i pe ucenicul s{u s{n{tos, n-a voit s{ se mai }ntoarc{ la m|n{stirea sa, ci a r{mas }n loca~ul Tihfinului, ca s{ poat{ vedea totdeauna icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Dar dup{ o vreme, cu bun{voin`a lui Dumnezeu, s-a mutat }n alt loc pustnicesc, care se afla ca la patruzeci de stadii de m|n{stirea Tihfinului. ]ntr-o sear{, Avram a v{zut deasupra acelui loc o cruce de stele }nchipuit{ pe cer, care lumina locul acela. Deci, mut|ndu-se acolo fericitul stare` Martirie a luat }nsemnare cu el dup{ icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i petrecea }n lini~tea aceea slujind lui Dumnezeu. El purta pretutindeni pe unde umbla, icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, zugr{vit{ dup{ icoana cea f{c{toare de minuni. ]ntr-o vreme s-a }nt|mplat de a venit }n cetatea Tferului Simion, }mp{ratul Cazanului ~i a petrecut acolo cu porunca dreptcredinciosului }mp{rat ~i marelui domn Ioan Vasilievici. ]mboln{vindu-se fiul acelui Simion, anume Ioan, a murit ~i, }nt|mpl|ndu-se acolo stare`ul Martirie, a pus peste cel mort icoana Maicii lui Dumnezeu, ce o purta cu sine, ~i }ndat{ a }nviat. Atunci tat{l aceluia, umpl|ndu-se de bucurie, a dat mare mul`umire lui Dumnezeu ~i Preasfintei N{sc{toare. Iar fericitul stare` Martirie, mul`umindu-i, i-a zidit }n pustia lui o biseric{ de piatr{ din averea sa, }n numele Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a }ntemeiat acolo ~i o m|n{stire. Dar noi s{ ne }ntoarcem la loca~ul Tihfinului ~i mai ales la icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, ca s{ povestim m{car o parte din minunile ei. De la ar{tarea sfintei icoane }n Tihfini ~i p|n{ la zidirea m|n{stirii au trecut o sut{ ~aptezeci ~i ~apte de ani. ]n aceast{ vreme, biserica a fost `inut{ de mireni ~i s-au f{cut multe minuni de la acea icoan{, d|ndu-se ~i felurite t{m{duiri, pe care nimeni nu le-a scris spre }n~tiin`area neamului din urm{; astfel c{ ne}nv{`a`ii de mai }nainte ne-au lipsit de un mare folos. Dar, nici dup{ ce s-a }ntemeiat loca~ul nu s-au scris multe, fie din ne~tiin`{, fie din neb{gare de seam{, ci numai c|teva ne-au r{mas de la d|n~ii, pe care le adun{m ca ni~te spice m{runte dup{ seceri~ sau ca pe ni~te struguri ce r{m|n dup{ culesul viilor. Iat{ acele minuni: Un om anume Teofil, fiind orb patru ani ~i ~ase luni, dup{ ce s-a rugat }naintea icoanei Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a v{zut. ]n aceea~i vreme, un copil, anume Haralambie, era }ndr{cit ~i, fiind adus la icoana cea f{c{toare de minuni, s-a m|ntuit de duhul cel necurat. Zaharia orbul, cinci ani nu v{zuse lumina cu ochii ~i, fiind adus }naintea icoanei sfinte, a c{p{tat vederea. Femeia unui om, anume Climent, care locuia }n Moscova, cetatea }mp{r{teasc{, a c{rei nume era Paraschiva, fiind bolnav{ ~i z{c|nd }n pat un an }ntreg, p{timea r{u cu tot corpul de acea boal{. Din pricina durerilor celor mari }~i pierduse mintea ~i ochii i-au orbit; de aceea b{rbatul ei a umblat ~i a cheltuit foarte mult, ca s-o poat{ t{m{dui, dar nimic nu sporise; deci, se dezn{d{jduise de via`a ei. El, auzind c{ Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, prin cinstita sa icoan{ cea din Tihfini, d{ mil{ ~i grabnic{ t{m{duire tuturor credincio~ilor, s-a umplut de n{dejde ~i ~i-a }ndemnat femeia s{ f{g{duiasc{ c{ va merge s{ se }nchine chipului cel f{c{tor de minuni al Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Ea a f{g{duit ~i }ndat{ dup{ cuv|ntul f{g{duin`ei, s-a sculat din neputin`ele cele cumplite ca din somn ~i s-a }ns{n{to~it cu tot trupul, numai la ochi nu c{p{tase vederea. Deci, am|ndoi, b{rbatul ~i femeia, s-au dus la Tihfini, }mplinindu-~i f{g{duin`a lor. El, ajung|nd la loca~ul Preasfintei N{sc{toare, }n s|mb{ta cea dint|i a Marelui Post, au f{cut c|ntare de rug{ciune }naintea icoanei celei f{c{toare de minuni ~i, c|nd a fost c|ntarea cea de toat{ noaptea de s|mb{t{ spre Duminic{, femeia a c{p{tat vedere din milostivirea Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. V{z|nd to`i acea minune, au pream{rit pe Dumnezeu ~i pe N{sc{toarea de Dumnezeu; iar cei ce au c|~tigat o mil{ ca aceea, mul`umind mult, s-au }ntors cu bucurie la casa lor. @BT+1 = Odat{ a fost adus un om orb, cu numele Grigorie. Acela rug|ndu-se, la praznicul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, }naintea chipului ei cel f{c{tor de minuni, i s-a d{ruit vederea ~i s-a dus la casa sa, sl{vind pe Hristos Dumnezeu ~i pe Maica Lui cea preacurat{, pentru acea t{m{duire. Dup{ c|teva zile, a adus }n m|n{stire, la icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{-toare de Dumnezeu, pe un om, anume Andrei, care era sl{b{nog, mut ~i surd. Acela a p{timit }n aceste neputin`e cincisprezece ani; deci, f{c|ndu-se rug{ciune pentru el, }ndat{ s-a t{m{duit de neputin`ele sale; ~i astfel i s-a dat auzire ~i i s-a dezlegat amu`irea limbii lui ~i s-a sculat s{n{tos din sl{b{nogire cu tot trupul. @BT-1 = O femeie, anume Mavra, care tr{ia la r|ul Ostii, fiind cuprins{ de orbire ~i nev{z|nd lumina ~aptesprezece ani, a fost adus{ la icoana cea f{c{toare de minuni ~i a c{p{tat vedere. ]n acela~i an, au adus }n sf|ntul loca~ de la marele Novgorod, un copil, anume Gheorghe, care era cuprins de duhul cel necurat de ~ase ani ~i astfel era cumplit chinuit. Venind el }naintea sfintei icoane a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, }ndat{ duhul cel }ntunecat, nesuferind lumina darului Preasfintei N{sc{toare, s-a stins ca }ntunericul }naintea soarelui ~i astfel s-a }ns{n{to~it copilul. @BT-1 = O v{duv{, anume Iuliana, era bolnav{ de ochi a~a de greu, }nc|t nu mai v{zuse lumina de doi ani. Auzind de f{c{toarea de minuni icoan{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu din Tihfini, ~i de negr{itele t{m{duiri care se d{deau oamenilor, s-a aprins cu c{ldura credin`ei c{tre N{sc{toarea de Dumnezeu ~i s-a f{g{duit s{ mearg{ la acea icoan{ spre }nchinare. Deci, }ndat{ }n ceasul acela <%-2>i-a dat St{p|na luminoas{ vedere ochilor; iar ea, s|rguindu-se s{-<%0>i mul`umeasc{, s-a dus la m|n{stirea ei, astfel }mplinindu-~i f{g{duin`a ~i mul`umind Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu pentru minunea ce i-a ar{tat ei. @BT-1 = ]n vremea aceea, un ~chiop, anume Achindin, neput|nd nicidecum s{ umble pe picioare doi ani, deoarece }i erau zb|rcite, a mers }naintea icoanei celei f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare ~i }ndat{ i s-au t{m{duit picioarele. Deci, scul|ndu-se }naintea tuturor, umbla s{n{tos, mul`umind lui Hristos ~i Preacuratei Lui maici. ]n acela~i an, a fost adus }n sf|ntul loca~ un t|n{r orb, anume Iona, din marele Novgorod, ~i a c|~tigat vederea de la icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Alt t|n{r }ndr{cit, anume Maxim, fiind adus de p{rin`ii s{i la chipul cel f{c{tor de minuni al Preacuratei, }nc{ pe cale, diavolul a fost izgonit din el cu puterea lui Dumnezeu. Deci, merg|nd }n m|n{stire, a spus de acea minune f{cut{, d|nd mul`umire lui Dumnezeu ~i Preasfintei N{sc{toare. O femeie, anume Elena, fiind oarb{ de doi ani ~i ~ase luni, a luat t{m{duire ~i a v{zut chiar }naintea icoanei f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, }ntr-o zi de Duminic{, pe c|nd se s{v|r~ea Sf|nta Liturghie, }n vremea c|nt{rii axionului: <192>Cuvine-se cu adev{rat s{ te fericim...<170> Alt{ femeie oarb{, anume Maria, fiind adus{ la praznicul Adormirii Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, la icoana cea f{c{toare de minuni, }ndat{ a v{zut, cu darul ei. Asemenea un om, cu numele Climent, lucr{tor de argint, fiind bolnav cu ochii ~i lipsit de lumin{, a c|~tigat s{n{tate ~i vedere, rug|ndu-se la icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Alt orb, cu numele Filip, n-a v{zut lumina cinci ani; deci, aduc|ndu-se la acea m|n{stire }n Duminica Ortodoxiei, st{tea ~i se ruga }naintea icoanei celei f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i, }n vremea Liturghiei, la ie~irea cu Sfintele Daruri, a c|~tigat vedere. ]n acela~i an, a venit din cetatea }mp{r{teasc{ Moscova, un om cu numele Chiril ~i, rug|ndu-se Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a c|~tigat vedere. Acela spunea c{ a suferit mai }nainte de cap ~i de ochi, iar dup{ aceea, a orbit din marea durere de am|ndoi ochii, nev{z|nd lumina zilei o jum{tate de an, nu avea nici o u~urare de durere. El, pentru aceasta, era mult }ngrijorat de ai s{i; deci, }ntr-o noapte i s-a f{cut so`iei sale o ar{tare }n vedenia visului, poruncindu-i s{ mearg{ }n Tihfini la icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i va lua t{m{duire; iar de nu va merge, va p{timi mai r{u. Femeia, de~tept|ndu-se, a spus b{rbatului s{u cele ce auzise }n vis. ]ncep|nd el a se ruga cu c{ldur{ Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i, f{g{duind c{ va merge la Tihfini, din acel ceas i s-a u~urat durerea ~i a v{zut lumina cu am|ndoi ochii; astfel s-a }ns{n{to~it des{v|r~it. Dar, de vreme ce a uitat f{g{duin`a lui ~i nu ~i-a }mplinit-o, dup{ o vreme oarecare, a venit asupra lui boala cea de mai }nainte. Atunci, aduc|ndu-~i aminte de f{g{duin`a ne}mplinit{ ~i cunosc|ndu-~i gre~eala, a }nceput a pl|nge ~i a se t|ngui. Apoi iar{~i, pun|nd f{g{duin`{, s-a rugat Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a c|~tigat s{n{tate cu milostivirea ei, dar nu ca }nt|i, ci vedea numai cu un ochi, cel{lalt r{m|n|nd orb; deci, ne}nt|rziind, a plecat pe calea spre Tihfini spre a se }nchina la icoana cea f{c{toare de minuni, pe care, dac{ a v{zut-o cu un ochi, }ndat{ i s-a deschis ~i cel{lalt. ]ntr-una din zilele lui decembrie, anume la nou{, au venit }n m|n{stire 23 de oameni, }ntre care cei mai de seam{ erau Grigorie ~i Mihail. Aceia, s{v|r~ind rug{ciuni de mul`umire }naintea icoanei f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare, spuneau c{ odat{, fiind ei departe pe oceanul m{rii spre v|narea fiarelor de mare, au stat multe zile la un mal pustiu din pricina }nv{luirii m{rii, astfel c{ s-au lipsit de hran{ mult{ vreme, }nc|t topindu-se de foame, erau aproape s{ moar{ de nem|ncare. Deci, fiecare a~tepta s{ moar{, }ns{ se ruga lui Dumnezeu pentru iertarea p{catelor. Apoi ~i-au adus aminte de icoana f{c{toare de minuni din Tihfini a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i au }nceput a se ruga c{tre d|nsa ~i chiar }n noaptea aceea, dormind, i s-a ar{tat unuia dintr-}n~ii grabnica ajut{toare, poruncindu-le s{ se hr{neasc{ cu iarba ce cre~tea acolo, p|n{ ce le va fi lesnicioas{ calea apei, pentru a se }ntoarce la locul lor. Aceast{ vedenie ~i ar{tare spun|nd-o tovar{~ilor s{i, au gustat din iarb{ ~i au aflat }ntr-}nsa un gust ales ~i sa`iu de p|ine. Iarba aceea le-a fost lor precum a fost israelitenilor mana }n pustie. Astfel s-au hr{nit cu iarb{ dou{zeci de zile p|n{ ce a }ncetat furtuna m{rii. Dup{ pu`in{ vreme, o femeie, anume Elena, a venit ~i a spus c{ a fost oarb{ trei ani. Aceea, pornindu-se cu credin`{, a poruncit s{ fie dus{ la icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu; ~i, c|nd era }nc{ pe cale, }ndat{ a v{zut cu ochii; astfel c{ a ajuns s{n{toas{ la m|n{stire, d|nd mul`umire lui Dumnezeu, }naintea icoanei f{c{toare de minuni. Asemenea ~i un b{rbat, anume Mamant, care a venit din hotarele Iezerului Alb, a spus c{ mult{ vreme a fost orb ~i numai f{g{duind ca s{ mearg{ la Tihfini, la icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare, }ndat{ a v{zut. Alt b{rbat, din aceea~i parte, anume Diomid, a spus c{ a c{zut }n sl{biciune un an }ntreg. Dar, aduc|ndu-~i aminte de icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a }nceput a se ruga c{tre d|nsa ~i a f{g{duit c{ va merge acolo; deci, }ndat{ s-a sculat s{n{tos ~i a }mplinit f{g{duin`a. Un oarecare om, Pimen, cuprins de un drac cumplit, a fost legat de ai s{i cu lan`uri ~i dus la icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Pe c|nd ei erau pe la jum{tatea drumului, s-a t{m{duit cu milostivirea Maicii Domnului, pentru c{ a ie~it dintr-}nsul diavolul. Deci, ajung|nd s{n{tos, s-a }nchinat grabnicei sale t{m{duitoare. @BT+1 = Un b{rbat oarecare, cu numele Codrat, }mboln{vindu-se la cap, a orbit de ochi ~i n-a v{zut lumina un an ~i jum{tate. Auzind de icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu de la Tihfini, s-a rugat cu umilin`{ ~i a dat f{g{duin`{ c{ va merge la ea spre }nchinare ~i }ndat{ a v{zut. Dar, am|n|nd pe alt{ dat{ s{ se duc{, ~i-a uitat cu totul f{g{duin`a ~i n-a mers s{ dea mul`umire t{m{duitoarei sale, Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Dup{ zece ani de la c{p{tarea vederii sale, iar{~i a orbit ca ~i mai }nainte, }ns{ nu ~i-a adus aminte de f{g{duin`a sa cea mai dinainte, p|n{ ce a fost }n~tiin`at prin vis. C{ci a v{zut pe cineva care i-a zis: <192>Mergi la icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu de la Tihfini, ca s{-`i }mpline~ti f{g{duin`a; c{ci, de nu vei merge ~i nu-`i vei }mplini f{g{duin`a, nu vei c|~tiga vederea ochilor<170>. El, de~tept|ndu-se, }ndat{ ~i-a adus aminte de ceea ce a f{g{duit ~i ~i-a recunoscut gre~eala sa. Deci, fiind dus la loca~ul Maicii Domnului, l-au pus }nainte icoanei f{c{toare de minuni ~i se ruga cu c{ldur{. Astfel a c|~tigat vederea prin milostivirea Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Un om, anume Ion, fiind aproape de moarte, i s-a ar{tat }n vis arhiereul lui Hristos, Nicolae, zic|ndu-i: <192>De voie~ti s{ fii viu ~i s{n{tos, f{g{duie~te Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, c{ vei merge la icoana ei f{c{toare de minuni de la Tihfini<170>. Omul acela, de~tept|ndu-se, }ndat{ a }nceput a se ruga cu lacrimi ~i a da f{g{duin`{; deci, }n acel ceas, s-a sculat s{n{tos ~i a mers la m|n{stire, }mplinindu-~i f{g{duin`a cu mul`umire. ]ntr-aceea~i vreme, au adus ~i pe o femeie oarb{, anume Maria, care nu v{zuse lumina zilei de zece ani. ^i acea femeie ~i-a c|~tigat vederea }naintea icoanei Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. O alt{ femeie, anume Evdochia, din marginea iezerului ce se nume~te Onega, fiind }ndr{cit{ ~i sl{b{noag{, av|nd }nc{ ~i o m|n{ uscat{, cum s-a f{g{duit a merge la icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, }ndat{ s-a t{m{duit }n casa sa; pentru c{ a fugit din ea duhul necurat ~i sl{b{nogirea ei s-a pref{cut }n s{n{tate. Dar numai m|na i-a r{mas net{m{duit{ ca s{ nu uite f{g{duin`a sa; deci, a mers la Tihfini, s-a rugat Maicii Domnului ~i astfel m|na ei s-a f{cut s{n{toas{. Un om ~chiop ~i orb, anume Ioan, f{g{duindu-se la icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a luat t{m{duire }n casa sa prin milostivirea ei; c{ci a v{zut cu ochii cum i s-au }ndreptat picioarele ~i astfel a mers la Tihfini ca s{ dea mul`umit{ t{m{duitoarei sale. ]n acest chip mul`i oameni, cuprin~i de diferite neputin`e, }n vremile acela ~i dup{ aceea, f{c|nd numai f{g{duin`{, ca s{ mearg{ spre }nchinare la icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, }ndat{ c|~tigau t{m{duiri. Duhurile cele necurate se goneau, orbii se luminau, sl{b{nogii se sculau s{n{to~i de pe paturile lor ~i, de orice neputin`{ era cuprins cineva, f{g{duindu-~i rug{ciunile sale Maicii lui Dumnezeu, se t{m{duiau degrab{. ]n zilele st{p|nirii dreptcredinciosului }mp{rat ~i marelui Vasilie Ioanovici, cel cu porecla ^uisca, prin ~tirea lui Dumnezeu, pentru p{catele omene~ti, era mare tulburare pe p{m|ntul Rusiei. Pe de o parte, din pricina r{zboaielor din{untru, iar pe de alt{ parte din pricina celor dinafar{. Deci, se v{rsa pretutindeni s|ngele credincio~ilor cre~tini ~i s-a luat cetatea }mp{r{teasc{ Moscova, de oameni de alt{ credin`{; iar marele Novgorod l-au luat }n st{p|nire ~fezii, }mpreun{ cu hotarele cele dimprejurul lui. ]n acea vreme ~i m|n{stirea Tihfinului era st{p|nit{ de ~fezi ~i suferea mult{ str|mtorare de la ei. Dar, cu milostivirea lui Dumnezeu ~i cu ajutorul Lui cel puternic, adun|ndu-se cetele din oastea Rusiei, iar{~i au luat }mp{r{teasca cetate Moscova, }mp{r{`ind pe vremea aceea binecredinciosul }mp{rat ~i marele domn Mihail Teodorovici. El a trimis cetele sale ~i }n hotarele marelui Novgorod, contra ~fezilor ~i, f{c|nd cu ei r{zboi l|ng{ r|ul ce se nume~te Ust, a biruit pe potrivnici. Atunci ~fezii ce s-au g{sit la Tihfini, de oamenii din oastea }mp{r{teasc{, unii au fost uci~i iar al`ii prin~i de vii. Auzind despre aceea voievodul ~fezilor, care st{p|nise marele Novgorod ~i fusese }ntr-}nsul cu cetele sale, s-a umplut de mare m|nie ~i iu`ime contra sf|ntului loca~ al Tihfinului ~i voia s{-~i fac{ izb|ndire. Deci, a trimis pe osta~ii s{i s{-l pustiasc{ cu sabie ~i cu foc ~i s{-l risipeasc{ des{v|r~it }mpreun{ cu locuin`ele cele omene~ti dimprejur. De acest lucru }n~tiin`|ndu-se, locuitorii cei din jur s-au adunat cu femeile ~i cu copiii }n m|n{stire, care era }nt{rit{ cu ziduri de piatr{ ~i, }nchiz|ndu-se }ntr-}nsa }mpreun{ cu c{lug{rii ~i cu pu`ini oameni }mp{r{te~ti, n{d{jduia de sc{pare, nu at|t prin t{ria zidurilor, c|t prin ajutorul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, care este zid nesurpat. Venind ~fezii, au }nconjurat m|n{stirea ~i se luptau cu t{rie contra ei; iar cei ce se }nchiseser{ }n m|n{stire erau }n mare fric{. Deci unii, st|nd pe ziduri, se b{teau cu potrivnicii, iar al`ii, adun|ndu-se cu c{lug{rii }n biseric{, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu ~i Preasfintei N{sc{toare, }naintea icoanei f{c{toare de minuni, f{c|nd astfel rug{ciuni de toat{ noaptea. ]n acea noapte, unei femei cu numele Maria, care dormita ~i avea lacrimi pe fa`a ei, i s-a ar{tat Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, zic|ndu-i: <192>Spune tuturor celor ce sunt }n m|n{stire ca s{ ia icoana mea ~i s{ }nconjoare zidurile de jur }mprejur ~i vor vedea mila lui Dumnezeu<170>. Femeia aceea }ndat{ a }nceput a spune la to`i despre aceasta. Auzind ei acest lucru, s-au umplut de bucurie ~i de n{dejde ~i, lu|nd icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu cu c|nt{ri de rug{ciune, au }n{l`at-o pe zidul ogr{zii m|n{stire~ti ~i f{c|nd litie au ocolit de jur }mprejur, pl|ng|nd ~i strig|nd: <192>]mp{r{teas{, vezi primejdiile robilor t{i, izb{ve~te-ne de potrivnicii care ne stau }mprejur. Arat{-`i puterea ta, ca s{ }n`eleag{ to`i vr{jma~ii c{ tu e~ti cu noi, ap{r{toarea noastr{!<170> Deci, }n acela~i ceas a c{zut fric{ mare asupra ~fezilor, care s-au tulburat ~i au fugit de la m|n{stire negoni`i de nimeni. Dup{ aceasta, trec|nd c|t{va vreme, ~fezii au venit cu mai mult{ putere ~i, }ncojur|nd m|n{stirea, s-au luptat multe zile ne}ntrerupt; dar de vreme ce la }nconjurare era mult popor de am|ndou{ p{r`ile ~i de toat{ v|rsta, poporul nu se afla f{r{ de p{cat }ntr-o str|mtoare ca aceea; c{ci focul, s{l{~luindu-se cu f|nul la un loc, ~i m|nia Domnului le era deasupra; deci, vr{jma~ii se f{ceau tari cu voia dumnezeiasc{ ~i, pentru p{catele lor, }i sup{ra cu asprime ~i cu me~te~ugurile sale cele de multe feluri, }nc|t acum le era aproape pierderea celor ce erau }n }nconjurare. Frica lor era mare, asemenea ~i nepriceperea; fiind sl{bi`i de ne}ncetatele r{zboaie. De aceea poporul a }nceput cu amar{ t|nguire a alerga la icoana cea f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare ~i cu umilin`{ a strigat: <192>Fecioar{, de Dumnezeu N{sc{toare, vezi smerenia noastr{ ~i nu p{r{si loca~ul t{u, }n care tu singur{ e~ti ]mp{r{teas{. Prin venirea sf|ntului t{u chip ai voit a se zidi aceast{ m|n{stire; deci, milostive~te-te, Preasf|nt{, de turma ta, c{ vezi, o, St{p|n{, pornirea cea cumplit{ asupra noastr{, a potrivnicilor no~tri. Nu ne l{sa pe noi robii t{i, care nu avem de nic{ieri nici un ajutor afar{ de tine<170>. La }nconjurarea aceea s-a }nt|mplat de era ~i un slujitor al m|n{stirii Solove`ului, anume Martinian, b{rbat tem{tor de Dumnezeu. Aceluia i s-a ar{tat }n vedenie Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, cu ierarhul Nicolae, Cuviosul Varlaam Hutnischi ~i cu Zosima al Solove`ului ~i i-au gr{it: <192>Locul acesta este aproape de pierzare, pentru multele p{cate cu care s-a prih{nit sf|ntul meu loca~<170>. Iar b{rbatul acela, de~tept|ndu-se din vedenie, s-a sp{im|ntat foarte mult ~i, cu multe lacrimi, a spus acestea celor mai mari din m|n{stire. Iar aceia, dac{ au auzit, }ndat{ au cercetat toate fe`ele f{c{toare de p{cate ~i le-au izgonit din m|n{stire ~i astfel a cur{`it pridvorul bisericesc. Apoi, cu multe lacrimi ~i rug{ciuni, milostivea pe Dumnezeu ~i pe Sf|nta Fecioar{, ca s{ nu fie da`i pe m|inile vr{jma~ului. Iar Domnul ~i iubitorul de oameni, prin mijlocirea Preacuratei Maicii Sale, m|nia sa cea dreapt{ a pref{cut-o }n milostivire ~i din acea zi cei ce erau }n }nconjurare, au }nceput a se }nt{ri, iar potrivnicii a sl{bi. Deci, sf{tuindu-se cei ce erau }nconjura`i ~i }ngr{dindu-se cu mila Preasfintei N{sc{toare, au ie~it ~i au pornit f{r{ de veste asupra potrivnicilor, b{t|ndu-se cu d|n~ii foarte tare. Dumnezeiasca pronie le ajuta lor, prin rug{ciunile Maicii lui Dumnezeu, d|ndu-le sl{vit{ izb|nd{ ~i biruin`{ asupra vr{jma~ilor; pentru c{, nefiind mul`i, au biruit multe mii de potrivnici; iar pe al`ii de vii i-au prins ~i i-au dus }n m|n{stire. Dup{ aceea, ~fezii, ca s{ se r{zbune pentru ru~inea lor, au venit cu mai mult{ oaste la m|n{stire ~i cu pornire foarte tare s-au luptat asupra ei de toate p{r`ile; deci, }ncep|nd a s{pa gropi t{inuite pe sub poart{ ~i ziduri, Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu i s-a ar{tat }n vedenie de noapte lui Martinian, zic|ndu-i: <192>Spune celor mai mari s{ mearg{ s{ goneasc{ porcii de la casa mea, c{ au s{pat-o de jur }mprejur. Asemenea a s{pat ~i pragul por`ii pe dedesupt<170>. Aceea~i ar{tare ~i porunc{ a Preacuratei s-a ar{tat }n acela~i ceas ~i altui om, anume Grigorie; deci, am|ndoi au spus acea vedenie la cei din m|n{stire. ]ntr-acea noapte, Domnul a ar{tat o minune }nfrico~at{ ~fezilor, fiindc{ ei au v{zut venind la m|n{stire din partea dinspre Moscova cete de osta~i }narma`i, cu multe steaguri luminoase ~i purt{toare de cruci, pe care v{z|ndu-le, ei s-au temut; pentru c{ socotea c{ este oaste }mp{r{teasc{ care vine }n ajutorul celor }nconjura`i; deci, voiau s{ fug{, av|nd n{dejde la s{p{turile cele de dedesupt, pentru aceea se s|rguiau s{ surpe poarta ~i zidurile. Dar cei ce erau }nconjura`i, auzind porunca Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu de la acei doi oameni, Martinian ~i Grigorie, s-au }nt{rit cu mult{ n{dejde ~i f{c|nd c|nt{ri de rug{ciune }naintea icoanei celei f{c{toare de minuni, au ie~it ca ~i mai }nainte }narma`i ~i au pornit asupra potrivnicilor. Dumnezeu, ajut|nd dreptcredincio~ilor, a tulburat o~tile ~fezilor, c{ci a c{zut peste d|n~ii fric{ ~i cutremur, din care pricin{, }nsp{im|nt|ndu-se, s-au cl{tinat ~i au }nceput s{ fug{ de ru~ine, unul b{t|ndu-se de altul, nu at|ta de cei v{zu`i, ci mai mult de osta~ii cei nev{zu`i. Atunci dreptcredincio~ii, v{z|nd pe potrivnicii lor fugind, au luat mai mult{ }ndr{zneal{ ~i, gonindu-i pe d|n~ii, }i t{iau ca pe ni~te paie; iar pe ~fezii care erau }n gropi, ie~ind oastea din m|n{stire, pe unii i-au ucis, pe al`ii i-au acoperit cu p{m|nt, iar pe cei vii i-au dus }n m|n{stire, unde spuneau c{ toat{ noaptea trecut{ au v{zut venind }n m|n{stire mult{ oaste }narmat{ ~i dup{ aceea, ie~ind, au pornit cu mare fug{ asupra lor. Atunci dreptcredincio~ii, auzind aceasta, au mul`umit cu lacrimi lui Dumnezeu ~i Preacuratei Lui Maici. Deci, la doi ani dup{ aceea voievodul ~fezilor, cel de la marele Novgorod, m|niindu-se asupra m|n{stirii Tihfinului, unde a pierit at|ta mul`ime de osta~i, a trimis mai mult{ putere, poruncind s{ risipeasc{ m|n{stirea din temelie; iar icoana cea f{c{toare de minuni a Preacuratei N{sc{toare s{ o taie }n buc{`i ~i, din biserica ei, c{r{mid{ cu c{r{mid{ s{ se arunce. Deci, pornind pe drum spre Tihfini puterile ~fezilor, s-au }n~tiin`at despre aceasta cei din loca~ul Tihfinului ~i, tem|ndu-se cu to`ii de fric{, voiau ca, lu|nd icoana cea f{c{toare de minuni, s{ fug{ }n }mp{r{teasca cetate Moscova. Dar icoana st{tea la locul ei nemi~cat{ ~i, de c|te ori se ispiteau m|inile celor sfin`i`i cu c|ntare de rug{ciune, ca s-o ia de la locul ei, cu nimic n-au sporit. Astfel, au }n`eles cu to`ii c{ Preasf|nta N{sc{toare nu binevoie~te a pleca de acolo. Deci, pun|ndu-~i n{dejdea }n ajutorul ei cel puternic, s-au }nchis }n m|n{stire ~i a~teptau venirea potrivnicilor la d|n~ii. Dar grabnica ajut{toare a credincio~ilor ~i p{zitoarea neadormit{ a loca~ului s{u, n-a l{sat pe ~fezi s{ ajung{ p|n{ la m|n{stire, ci le-a }mpiedicat calea cu o minune pream{rit{. Pe drum li s-a ar{tat o mare ~i }nfrico~at{ oaste, care venea }n grab{ }mpotriva lor. Atunci ei, neput|nd s{ stea }mpotriva unei puteri nebiruite ca aceea, ~i f{r{ s{ mai a~tepte ajutor, cuprinz|ndu-se de mare fric{, <%2>s-au }ntors }n fug{, c{lc|nd unii peste al`ii. Din acel timp, ~fezii n-au<%0> mai }ndr{znit s{ vin{ la m|n{stirea Tihfinului. Astfel, Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu de multe ori ~i cu preasl{vire ~i-a ap{rat loca~ul s{u. Dar nu numai acel loca~, ci a izb{vit ~i marele Novgorod cu toate hotarele lui din m|inile ~i st{p|nirea ~fezilor ~i le-a }ncredin`at dreptcredinciosului }mp{rat cre~tin. Astfel s-a f{cut lini~te }n }mp{r{`ia Rusiei cu rug{ciunile Maicii Domnului. Dup{ trecerea primejdiilor ~i a nevoilor ce s-au zis mai sus, netrec|nd mul`i ani ~i m|n{stirea fiind }n lini~te, Dumnezeu a voit <196> dup{ ne~tiutele Sale judec{`i <196>, ca pe acea m|n{stire care a p{zit-o }ntreag{ de ~fezi s{ o cerceteze cu foc, spre cur{`irea spurc{ciunilor ~i spre pedepsire. Cercetarea aceea s-a vestit mai }nainte cu minune, astfel: La Tihfin era un om s{rac, anume Nichita, care, f{c|ndu-se nebun pentru Dumnezeu, i s-a ar{tat nu }n vis, ci la ar{tare, Cuviosul Macarie Jeltovodschi, zic|ndu-i: <192>Mergi de spune egumenului ~i fra`ilor s{ p{zeasc{ cu dinadinsul }nfr|narea. Mai ales s{ nu `in{ }n m|n{stire b{utur{, din care se poate }mb{ta; deoarece be`ia se face pricinuitoare la toate r{ut{`ile, cum ~i fe`ele cele pricinuitoare de sminteal{, adic{ partea femeiasc{. Apoi nici ei s{ nu plece afar{ din m|n{stire ~i de l|ng{ biseric{, ci s{ se roage lui Dumnezeu ne}ncetat ~i Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, deoarece are s{ vie pedeaps{ prin foc asupra m|n{stirii<170>. Nichita se g|ndea }n sine: <192>Cine este acest stare` cinstit, }mpodobit cu c{runte`e, care-mi gr{ie~te mie unele ca acestea?<170> Iar cel ce i se ar{tase a zis: <192>Eu sunt Macarie Jeltovodeanul ~i am venit s{ m{ }nchin cinstitei icoane f{c{toare de minuni ~i Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu<170>. Zic|nd aceasta, s-a f{cut nev{zut. Nichita s-a dus de a spus egumenului ~i fra`ilor, dar ei nu l-au crezut ~i }l batjocoreau ca pe un nebun. Dup{ c|teva zile, dintr-o mic{ }nt|mplare, s-a aprins o chilie; din aceea }ndat{ focul s-a l{`it peste toate zidurile, }nc|t s-a aprins toat{ m|n{stirea ~i din m|nia lui Dumnezeu era at|t foc, }nc|t toate s-au f{cut cenu~{, nu numai cl{dirile care erau din lemn, dar ~i cele de piatr{, multe s-au stricat de acel foc cumplit. Atunci c{lug{rii au cunoscut c{ erau adev{rate cele ar{tate de Cuviosul Macarie, nebunului Nichita. Deci, }nainte de l{`irea focului, ei au }nceput a p{zi cuvintele zise de Cuviosul Macarie ~i a se ruga lui Dumnezeu ~i Preasfintei N{sc{toare, prin a c{rei milostivire }n c|`iva ani s-a }nnoit acea aleas{ m|n{stire. <%2>Astfel acum st{ }ntreag{, }nflorind ca ~i crinul ~i }mbog{`in-du-se c<%0>u minunile cele f{cute de icoana f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu; deoarece ~i acum, cei ce alearg{ acolo cu credin`{, }~i cap{t{ cerin`ele lor ~i toate neputin`ele omene~ti se t{m{duiesc cu minune. Despre acele minuni nu se poate acum gr{i ~i a le scrie cu de-am{nuntul, dar sunt scrise }n loca~ul acela, }ntru slava lui Hristos Dumnezeu ~i a Maicii Lui Preasfinte. Dar de unde a fost adus{ la Tihfini acea minunat{ icoan{, prin ne~tiut{ cale a v{zduhului, nu se ~tie des{v|r~it. ]ns{ }n c{r`ile cele vechi scrise de m|n{ se scrie: <192>Acea icoan{ a venit }n Rusia, prin voia lui Dumnezeu, de la Constantinopol, pe vremea }mp{r{`iei lui Ioan Paleologul, cu c|`iva ani mai }nainte de luarea Constantinopolului de c{tre turci. C{ acea icoan{ este de acolo, se arat{ }ntr-o povestire ca aceasta: ]n anii aceia, c|nd acea icoan{ f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a }nceput a se pream{ri la Tihfini, prin minuni multe ~i mari, s-a }nt|mplat c{ erau }n Constantinopol ni~te negustori, b{rba`i dreptcredincio~i, din marele Novgorod, cu care vorbind prea sfin`itul patriarh al Constantinopolului, le-a adus aminte de o <%1>icoan{ f{c{toare de minuni, ce fusese la d|n~ii ~i }i }ntreba dac{ n-au<%0> auzit cumva de o icoan{ ca aceea. Ei au r{spuns de aceasta prin adev{rat{ m{rturie, cum c{ icoana f{c{toare de minuni a Maicii lui Dumnezeu, numai Dumnezeu ~tie de unde a venit prin v{zduh }n Rusia cu mare preasl{vire. Acea icoan{ se ar{ta }n diferite locuri, trec|nd din loc }n loc, }n hotarele marelui Novgorod, departe de la d|nsa cu o sut{ optsprezece stadii; apoi, s-a ar{tat la r|ul Tihfinului, asemenea cu preasl{vire, f{c|nd minuni de mirare ~i negr{ite; deci, d|nd nenum{rate t{m{duiri, petrece cu cinste ~i acum acolo }n biseric{. Prea Sfin`itul patriarh, auzind unele ca acestea ~i }n`eleg|nd c{ acea icoan{ este cea de care }ntreba el, a }nceput a suspina din ad|ncul inimii ~i a }ntreba de d|nsa mai cu dinadinsul. Dup{ aceea spunea singur cum c{ acea icoan{ f{c{toare de minuni a Maicii lui Dumnezeu se ducea pe mare cu preasl{vire de la Constantinopol, din }mp{r{teasca cetate, oriunde o r|nduia dumnezeiasca purtare de grij{ ~i dup{ c|t{va vreme iar{~i se }ntorcea la }mp{r{teasca cetate. Astfel f{cea multe minuni ~i faceri de bine oamenilor credincio~i, d|ndu-le biruin`{ ~i izb|nd{ asupra potrivnicilor, ca cea tare ajut{toare; iar pentru m|ndrie, pentru ura de fra`i ~i pentru nedrept{`i, a plecat de tot de la d|n~ii ~i nu s-a mai }ntors. Prea Sfin`itul patriarh, spun|nd acestea cu mare umilin`{, s-a dus }n biseric{ ~i le-a ar{tat locul ~i chipul unde a stat acea icoan{ f{c{toare de minuni. Acel loc era cum intri }n biseric{ }n partea de apus, la st|lpul din dreapta, }n care loc se pusese alt{ icoan{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, dar mai mic{ ~i deasupra ei ardea o candel{. @BT+1 = <%1>B{rba`ii aceia din Rusia, auzind ~i v{z|nd unele ca acestea, s-au<%0> mirat foarte mult ~i au pream{rit pe Domnul Dumnezeu ~i pe Preasf|nta N{sc{toare, care face nenum{rate minuni peste fire }n multe `{ri, prin chipul s{u cel f{c{tor de minuni. Vorbind ei mult cu prea sfin`itul patriarh ~i spun|nd unul altuia minunile, adic{ patriarhul cele ce f{cea }n p{r`ile grece~ti, iar b{rba`ii aceia, cele ce se f{cea pe p{m|ntul Rusiei, care l-au f{cut a se minuna din aceste vorbiri ~i foarte mult s-au bucurat b{rba`ii cei din Rusia, de }n~tiin`area chipului cel f{c{tor de minuni. Apoi, c|nd au plecat din Constantinopol ~i au ajuns }n Rusia mare, }ndat{ s-a aflat de la d|n~ii prin povestiri }n toate p{r`ile Rusiei. ]ntrebarea aceea a patriarhului s-a dat }n scris pe scurt }n toat{ lumea, adic{ povestirea de icoana f{c{toare de minuni a Maicii lui Dumnezeu ~i ar{tarea locului unde a stat acea icoan{ f{c{toare de minuni. A~a se socote~te de credincio~i c{ nu este alt{ icoan{, dec|t aceea care a plecat din Constantinopol. Pentru aceea, dup{ chipul locului din Constantinopol, i s-a f{cut loc }n biserica din m|n{stirea Tihfinului, potrivit chipului cel f{c{tor de minuni al Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu la intrarea }n biseric{, }n partea dinspre apus, la }nt|iul st|lp din dreapta, unde st{ ~i p|n{ acum; f{c|nd multe ~i nespuse minuni. Dar de vreme ce acea icoan{ f{c{toare de minuni a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu din Tihfini, se socote~te c{ s-a adus de la Constantinopol, numindu-se de mul`i Odighitria, Romanca sau Lideanca, este de cuviin`{ s{ pomenim aici c{ }n Constantinopol erau dou{ icoane preaalese ~i preasl{vite }n minuni ale Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu; Odighitria ~i Romanca, care se zice ~i Lideanc{. Alta este Odighitria ~i alta este Romanca; deci, s{ pomenim pe scurt de am|ndou{ acele icoane f{c{toare de minuni, ca fiecare s{ ~tie. @SUBTITLE = <%4>ICOANA F[C[TOARE DE MINUNE<%0> @SUBTITLE = <%4>A PREASFINTEI N[SC[TOARE DE DUMNEZEU<%0> @SUBTITLE = <%4>CARE SE NUME^TE ODIGHITRIA<%0> Dup{ }n{l`area Domnului nostru Iisus Hristos ~i dup{ pogo-r|rea Sf|ntului Duh, trec|nd mult{ vreme, Apostolul Luca Evanghelistul, fiind iscusit a zugr{vi icoane, a zugr{vit pe o sc|ndur{ chipul Preasfintei N{sc{toarei de Dumnezeu ~i l-a dus preasfintei Fecioare Maria. Ea, v{z|nd icoana cu chipul preasfintei fe`ei sale, ~i-a adus aminte de proorocia sa de mai }nainte ~i a zis: De acum m{ vor ferici toate neamurile! Apoi a zis ~i aceasta: <192>Darul meu s{ fie cu icoana aceasta!<170> Astfel s-a f{cut cu lucrul prin sf|ntul ei cuv|nt, pentru c{ au }nceput de la acea sf|nt{ icoan{ a se face negr{ite minuni, cu darul Maicii Domnului. Aceast{ icoan{ s-a trimis de Sf|ntul Luca }n Antiohia la st{p|nitorul Teofil, care primise credin`a }n Hristos, c{tre care a ~i scris Evanghelia sa. Acea icoan{ f{c{toare de minuni era de }nchin{ciune cinstit{ nu numai pentru Teofil, ci ~i pentru to`i cre~tinii cei de acolo cu dreapt{ credin`{. Dup{ Teofil, trec|nd mul`i ani, acea icoan{ s-a dus mai }nt|i }n Ierusalim, apoi }n Constantinopol. ]mp{r{teasa Evdochia, so`ia binecredinciosului }mp{rat Teodosie cel T|n{r, fiind la Ierusalim, a luat aceast{ cinstit{ icoan{ ~i a trimis-o }n dar surorii }mp{ratului, Sfintei Pulheria, precum s-a scris }n via`a ei. Sf|nta Pulheria, lu|nd-o cu dragoste, a pus-o }n biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, care se numea Vlaherna, pe care a zidit-o cu cheltuiala ei. Aceast{ sf|nt{ icoan{ a fost }mpodobirea cet{`ii }mp{r{te~ti, fiindc{ izvorau din ea multe minuni de t{m{duiri. Dup{ mul`i ani popoarele au numit-o pe ea Odighitria, care se t|lcuie~te, <192>pov{`uitoare ~i ajut{toare de cale<170>. ^i a numit-o a~a din lucrurile ce s-au f{cut ~i anume: Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu, ar{t|ndu-se la doi orbi, i-a dus }n biserica cea din Vlaherna la icoana f{c{toare de minuni ~i le-a d{ruit vederea cea des{v|r~it{. T|rziu dup{ aceea, }n zilele lui Eraclie, }mp{ratul grecesc, a fost n{v{lirea per~ilor ~i a sci`ilor asupra st{p|nirii lui. Venind Sarvar, voievodul puterilor lui Hozroie, }mp{ratul per~ilor, asemenea ~i Cagan al sci`ilor cu multe cete, au }nconjurat cetatea ~i mult{ vreme o chinuiau cu t{rie. Patriarhul Serghie, lu|nd sfintele Cruci ~i sfintele icoane, dar mai ales icoana Maicii Domnului f{c{toare de minuni, pe care a zugr{vit-o Sf|ntul Evanghelist Luca, }mpreun{ ~i cu ve~m|ntul ei ~i au }nconjurat zidurile cet{`ii, rug|ndu-se cu lacrimi. Deci s-a f{cut cu milostivirea lui Dumnezeu ~i cu folosirea Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, o minunat{ izb{vire de barbari ~i s-a dat grecilor sl{vit{ biruin`{ asupra per~ilor ~i sci`ilor; pentru c{ marea <196> fiind muiat }n ea ve~m|ntul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu <196>, cu dumnezeiasca putere a }necat cor{biile potrivnicilor. Iar cei ce erau pe uscat, au fost goni`i ~i t{ia`i cu sabia. Deci, pomenirea minunii acesteia, cu c|ntare de acatist o <%2>pr{znuiau }n to`i anii, }n s|mb{ta a cincea a marelui post. De atunci<%0> locuitorii Constantinopolului au }nceput a numi icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, ajut{toare. Am|ndou{ acele numiri, pov{`uitoare ~i ajut{toare de cale, }n limba greceasc{ se gr{ie~te cu singurul cuv|nt Odighitria; ~i astfel acea sf|nt{ icoan{ se numea Odighitria. Dup{ mul`i ani s-a ridicat }n Constantinopol eresul cel lupt{tor }mpotriva icoanelor. Atunci oarecare din cei dreptcredincio~i b{rba`i sfin`i, au luat noaptea din biserica Vlahernei, aceast{ sf|nt{ icoan{ a Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, care se nume~te Odighitria, ~i au dus-o }n loca~ul care se nume~te Pantocrator. Acolo au ascuns-o }n zidul bisericii, aprinz|nd candel{ }naintea ei, ~i rug|ndu-se cu lacrimi au astupat-o s{ nu fie batjocorit{ de lupt{torii de icoane. Acolo a petrecut p|n{ la pieirea }ncep{torilor acelui eres. Iar dup{ ce Biserica a primit din cea mai dinainte a sa }nfrumuse`are de icoane, a fost mult{ cercetare pentru aceast{ sf|nt{ icoan{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu pe care a zugr{vit-o Sf|ntul Luca ~i care mai pe urm{ s-a numit Odighitria. Dup{ descoperirea lui Dumnezeu au g{sit-o astupat{ }n zidul bisericii Pantocrator ~i candela }naintea ei }nc{ nu se stinsese. Credincio~ii au avut mare bucurie de aflarea ei; deci, au luat-o ~i au pus-o iar{~i la locul cel mai dinainte, }n biserica Vlaherna. @SUBTITLE = <%4>ICOANA F[C[TOARE DE MINUNI<%0> @SUBTITLE = <%4>A PREASFINTEI N[SC[TOARE DE DUMNEZEU,<%0> @SUBTITLE = <%4>CARE SE NUME^TE ROMANCA SAU LIDEANCA<%0> Sf|ntul Apostol Petru ~i Sf|ntul Ioan cuv|nt{torul de Dumnezeu, mai }nainte de a se duce, precum s-au dus ~i ceilal`i apostoli, la marginile p{m|ntului, pentru propov{duirea lui Hristos, propov{duiau pe Hristos prin cet{`ile de prin jurul Ierusalimului. Dar c|nd a fost cetatea care se cheam{ Lida <196> iar dup{ aceea s-a numit Diospoli <196> ~i, petrec|nd acolo un an, a adus multe popoare la Hristos Dumnezeu. Atunci a zidit acolo o biseric{ cu numele Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu; pentru c{ atunci era lini~te }ntre cre~tini, }ncet|nd prigonirea dup{ uciderea Sf|ntului Arhidiacon ^tefan. Cezarul Tiberiu, auzind multe lucruri despre Iisus Hristos ~i despre minunile Lui, a poruncit s{ nu prigoneasc{ pe cre~tini. Despre aceasta se pomene~te astfel }n Faptele Apostolilor: Bisericile prin toat{ Iudeea, Galileea ~i Samaria aveau pace. Acea pace a fost p|n{ la sf|r~itul lui Tiberiu. Deci, }n acea alinare, Sfin`ii Apostoli Petru ~i Ioan, zidind }n Lida acea biseric{ s-au dus }n Ierusalim ~i au rugat pe Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu s{ mearg{ }n Lida, s{ vad{ biserica cea zidit{ }n numele ei, s{ o binecuv|nteze ~i s{ o sfin`easc{ prin venirea sa, astfel ca rug{ciunile celor ce se vor ruga }ntr-}nsa s{ fie bineprimite }naintea lui Hristos, cel ce s-a n{scut dintr-}nsa. Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu a zis c{tre d|n~ii: <192>Merge`i acolo, bucura`i-v{ ~i eu voi fi cu voi!<170> Iar ei, merg|nd, au aflat }n biseric{ pe un st|lp ce }nt{rea cl{direa, chipul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, zugr{vit nu de m|n{, ci de Dumnezeu, av|nd cu totul asem{narea cinstitei ei fe`e, asemenea avea ~i a cinstitelor ei haine. Deci ei, v{z|nd-o, s-au }nchinat acelui chip al Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, nezugr{vit{ de m|n{ ~i au mul`umit Cuv|ntului Cel ce S-a }ntrupat dintr-}nsa. Dup{ aceea, Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu a mers acolo singur{ ~i, v{z|ndu-~i chipul s{u ~i mul`imea de popor care crezuse }n Hristos, s-a veselit cu duhul; iar ea a dat acelei icoane darul ~i puterea facerii de minuni. Trec|nd mul`i ani, Iulian Paravatul, lu|nd }mp{r{`ia grecilor ~i <%2>a Romei, a ridicat mare prigonire contra Bisericii lui Hristos. Atunci<%0> s-a trimis de acel muncitor }n Lida o rudenie a lui, de un nume cu el ca s{ ~tearg{ acel chip f{c{tor de minuni al Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu cu ni~te unelte t{ietoare de piatr{. Dar minunii }i urma alt{ minune, pentru c{, pe c|t t{ietorii t{iau ~i strujeau acel chip nezugr{vit de m|n{ cu ciocane ~i topoare, pe at|t se vedea c{ str{b{teau prin minune vopselele ~i zugr{velile }n ad|ncul st|lpului; deci, ostenindu-se mult ~i nesporind nimic, s-au dus de~er`i. ]n multe p{r`i se r{sp|ndise vestea despre acel chip al Maicii Domnului, despre minunile cele mari ~i f{r{ num{r, }nc|t veneau mul`i credincio~i din toate p{r`ile, }n to`i anii, s{ se }nchine la acea icoan{. Dup{ ce au trecut mul`i ani, fericitul Gherman <196> mai }nainte de luarea arhieriei ~i a scaunului patriarhiei din Constantinopol <196>, a mers la Ierusalim s{ se }nchine Sf|ntului Morm|nt al Domnului ~i celorlalte locuri sfinte. Deci, c|nd era }n Lida, a v{zut chipul cel f{c{tor de minuni al Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i, rug|ndu-se cu c{ldur{, a poruncit unui zugrav s{-i zugr{veasc{ pe o sc|ndur{ icoana aceea. Lu|nd el icoana cea zugr{vit{, a dus-o cu sine la Constantinopol ~i o avea ca pe o vistierie nepre`uit{, s{v|r~indu-~i toate rug{ciunile sale }naintea ei. Deci, el a fost, cu voia lui Dumnezeu, patriarh al Constantinopolului pe vremea }mp{r{`iei lui Artemie cel numit Anastasie. Dup{ aceea Leon Isaurul <196> care se numea mai }nainte Conon <196>, lu|nd }mp{r{`ia, a adus eresul lupt{rii de icoane ~i a ridicat prigonire cumplit{ asupra celor dreptcredincio~i. Deci, a izgonit cu necinste pe sfin`itul patriarh Gherman de pe scaunul lui; iar Prea Sfin`itul Gherman, izgonindu-se din biseric{ ~i din casa sa, a luat cu sine dou{ sfinte icoane, a M|ntuitorului Hristos ~i a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, pe aceea care }n Lida o zugr{vise de pe cea f{c{toare de minuni. Deci, vr|nd s{ pluteasc{ cu corabia la surghiunie, a scris o scrisoare Prea Sfin`itului Grigorie, episcopul Romei celei vechi, }n~tiin`|ndu-l de nedreapta sa izgonire ~i de muncirea cea f{cut{ }n Constantinopol celor dreptcredincio~i de }mp{ratul cel lupt{tor de icoane. ^i, f{c|nd loc }n sc|ndura icoanei lui Hristos, a b{gat acolo scrisoarea aceea ~i a pecetluit-o, }nsemn|nd data, ceasul ~i locul. Dup{ aceea, a s{rutat cu lacrimi acea sf|nt{ icoan{ a M|ntuitorului, de dou{ ori, zic|nd: <192>M|ntuitorule, M|ntuitorule, m|ntuie~te-ne pe noi!<170> Apoi, i-a dat drumul icoanei pe mare. Deci, acea sf|nt{ icoan{, plutind o zi ~i o noapte pe mare, a ajuns la Roma cea veche ~i }n acea noapte s-a f{cut ar{tare prea sfin`itului episcop al Romei de venirea chipului M|ntuitorului. @BT+1 = Diminea`{, c|nd soarele era r{s{rit, episcopul a luat clerul s{u cu lum|n{ri ~i cu c{delni`e, dup{ aceea s-a suit }ntr-o corabie ~i plutind pe r|ul Tibru spre mare, a ie~it }ntru }nt|mpinarea icoanei M|ntuitorului. C|nd a fost la gura r|ului unde se v{rsa }n mare, a v{zut icoana c{ umbla }n preajm{ pe ape ~i din aceast{ pricin{ s-a umplut de spaim{ ~i de bucurie; dup{ aceea, s-a }nchinat cu bun{ credin`{. Apoi episcopul Grigorie a gr{it c{tre icoan{ cu lacrimi: <192>St{p|ne, dac{ ai venit la noi, nevrednicii, Te rug{m, precum ai umblat cu preasl{vire pe ape, a~a s{ Te sui ~i pe m|inile noastre; pentru c{ nu }ndr{znim s{ ne atingem de Tine, cu ale noastre porniri<170>. Deci, }ndat{, icoana s-a ridicat din mare }n v{zduh ~i, zbur|nd ca o pas{re, a venit }n m|inile arhiereului. Episcopul, s{rut|nd-o cu lacrimi de bucurie ~i lu|nd-o cu cinste vrednic{, a dus-o }n Roma cu c|ntare de psalmi ~i a purtat-o prin toat{ cetatea, ca acea dumnezeieasc{ icoan{ s{ fie v{zut{ de tot poporul. Apoi, a pus-o }n biserica cea mare a Sf|ntului Apostol Petru. ^i, sco`|nd din sc|ndur{ scrisoarea patriarhului, care r{m{sese neudat{ de ap{, a citit-o ~i a }n`eles cele ce se f{ceau }n Constantinopol de }mp{ratul cel r{ucredincios. ]nc{ ~i aceasta s-a }n~tiin`at din scrisoare, c{ }ntr-o zi ~i o noapte a venit acea icoan{ a M|ntuitorului din Constantinopol la d|n~ii; deci, to`i sl{veau puterea cea de neajuns a lui Dumnezeu. Pentru eresul }mpotriva sfintelor icoane ce se ridicase la R{s{rit ~i pentru izgonirea Prea Sfin`itului Gherman, episcopul Romei Grigorie se m|hnea foarte mult ~i cu }ntristare mare se cuprindea. De aceea, a scris }mp{ratului cu }ndr{znire, mustr|ndu-l pentru p{g|n{tatea lui. La icoana M|ntuitorului se s{v|r~eau }n Roma multe minuni, pentru c{ diferite boli ~i neputin`e se izgoneau de la oameni. Prea Sfin`itul Gherman a petrecut }n izgonire p|n{ s-a apropiat de fericitul s{u sf|r~it. Deci atunci, sfintelor icoane li se f{cea ne}ncetat{ necinste ~i batjocur{; pentru c{ unele erau scuipate ~i sf{r|mate, altele aruncate }n noroi ~i c{lcate }n picioare, iar altele arse }n foc. Pentru aceea el a scris o alt{ carte c{tre episcopul Romei, }n~tiin`|ndu-l de cele ce se f{ceau. ^i }n sc|ndura icoanei Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, aceea care se zugr{vise }n Lida, f{c|nd loc, a ascuns }ntr-}nsa cu dinadinsul scrisoarea sa, pun|ndu-i data ~i ceasul scrisorii. Deci, s{rut|nd icoana ~i pl|ng|nd mult, i-a zis: <192>Mergi, St{p|n{ ~i scap{ acum fugind, nu ca de Irod }n Egipt, ci de vr{jma~ul cel cu nume de fiar{! Mergi }n Roma la cei binecredincio~i, ca s{ te p{ze~ti }mpreun{ cu cel mai }nainte de veci al t{u Prunc, de ur|tele m|ini ale lupt{torilor de icoane. Treci aceast{ mare larg{ cu plutire f{r{ primejdie; pentru c{ por`i pe F{c{torul cerului, al p{m|ntului ~i al m{rii. Mergi ~i scap{ tu }n m|inile pl{cutului t{u, Grigorie; iar pe noi, care pentru cinstea ta ne primejduim, }n s|nurile lui Avraam ne s{l{~luie~te ~i }n cere~tile cur`i ne pomene~te<170>. @BT-1 = Astfel gr{ia Sf|ntul Gherman ~i pe sf|nta icoan{ cu lacrimi o uda ~i, s{rut|nd-o cu dragoste, i-a dat drumul pe mare. Deci, icoana a plutit mai degrab{ dec|t zborul vulturului ~i }ntr-o zi ~i o noapte a ajuns la Roma. ]n acea noapte i s-a f{cut cunoscut episcopului Romei de venirea }mp{r{te~tii icoane cere~ti. Iar el, scul|ndu-se, s-a dus }naintea icoanei lui Hristos, precum se dusese ~i }naintea icoanei Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. El a ie~it }n }nt|mpinarea ei pe r|ul Tibru, cu tot clerul, cu lum|n{ri ~i c{diri; dar, c|nd era la gura noianului, icoana Maicii lui Dumnezeu s-a v{zut de to`i pe ap{ }n preajm{, venind spre d|n~ii. Atunci, episcopul Romei, }ntinz|nd m|inile sale spre d|nsa, ea a venit }n m|inile lui ~i a primit-o cu mare bucurie ~i, }nchin|ndu-se ei, a s{rutat-o; apoi s-a }ntors }n cetate minun|ndu-se de lucrurile cele mari ~i minunate ale lui Dumnezeu. Dup{ aceea, desf{c|nd t{ietura din sc|ndura icoanei, a aflat scrisoarea Prea Sfin`itului patriarh Gherman ~i, citind-o, a }n`eles cum ieri de diminea`{ icoana a fost trimis{ la d|n~ii; deci, pream{rea minunile lui Dumnezeu. @BT-1 = Episcopului Romei }i era jale de Sf|ntul Gherman, c{ un lumin{tor at|t de mare al Bisericii, se stinge prin at|ta }ngrozire de moarte, pl|ng|nd pentru d|nsul foarte mult. Atunci el a luat icoana cea cinstit{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a dus-o prin toat{ cetatea ca ~i pe a M|ntuitorului. Deci, intr|nd }n biserica Sf|ntului Petru, a pus-o }n{untru Sf|ntului Altar, d|ndu-se la acea icoan{ t{m{duiri de diferite boli. @BT-1 = Dup{ aceasta, trec|nd o sut{ de ani ~i mai bine, de c|nd }mp{ra`ii lupt{tori de icoane au pierit cu sunet ~i a }mp{r{`it Mihail cu maica sa Teodora, iar eresul lupt{torilor de icoane din Constantinopol se stinse cu totul }n Roma, atunci icoana cea nezugr{vit{ din Lida, era zugr{vit{ ~i trimis{ de Sf|ntul Gherman din surghiunie spre Roma ~i pus{ }n altar. Ea singur{ a }nceput adeseori a se mi~ca f{r{ s{ se clatine de nimeni, privind to`i la ea. Aceasta se f{cea }n multe zile, uneori la c|ntarea cea de diminea`{ sau de sear{, alteori la Liturghie. De aceast{ minune, romanilor nu le era pu`in{ mirare ~i fric{, pentru c{ socoteau c{ acesta este un semn de m|nie dumnezeiasc{, ce are s{ vin{ asupra lor. @BT-1 = ]n Roma era atunci episcop Serghie, ~i }ntr-un timp, fiind singur }n biseric{ la soborniceasca c|ntare, icoana aceea a }nceput mai tare a se cl{tina. Acea mi~care v{z|nd-o to`i, s-au sp{im|ntat ~i, }ncet|nd din c|ntare, au }nceput a striga cu glas mare: <192>Doamne miluie~te!<170> Deci, fiind de mul`i chemat{ mila Domnului, icoana s-a alinat din mi~care; dar dup{ pu`in, iar{~i ridic|ndu-se ~i f{c|nd sunet prin mi~carea sa, s-a dus spre v{zduh de la locul s{u. Aceasta v{z|nd-o to`i, s-au adunat }n altar, vr|nd s{ o sprijineasc{ cu m|inile, ca s{ nu cad{ la p{m|nt ~i s{ se sfarme; dar nimeni nu putea s-o ajung{ ~i s{ se ating{ de ea, pentru c{ se purta prin v{zduh pe deasupra m|inilor omene~ti, umbl|nd ca pe p{m|nt prin biseric{, nu iute, ci }ncet. Astfel a ie~it din biseric{ ca ~i cum s-ar fi scos de m|ini }ngere~ti. @BT-1 = Atunci episcopul Serghie, }nsp{im|nt|ndu-se cu tot clerul ~i poporul de acea preasl{vit{ vedere, urmau cu spaim{ dup{ icoan{ }ncotro mergea ea. Iar ea, duc|ndu-se la r|ul Tibru, s-a b{gat }n ap{ ~i a }notat spre mare; iar poporul ce era pe mal, privea la ducerea ei ~i cu ochii l{crim|nd o petreceau pe d|nsa. Atunci episcopul Romei, v{rs|nd lacrimi, se t|nguia zic|nd: <192>O, }mp{r{teas{, vai nou{! O, Doamn{, vai nou{! Unde te duci de la noi, dumnezeiescule sicriu? Pentru c{ }n ce chip de demult pe ape ai venit la noi, acum tot pe aceea~i cale te duci? De aceea ne temem, ca s{ nu ne ajung{ ~i pe noi, cei care suntem }n Roma, prigonirea lupt{torilor de icoane, pentru care tu ai fugit din cetatea lui Constantin ~i acum iar{~i fugi de la Roma! O, atotputernic{, de ce nu alini acel vifor ereticesc, care tulbur{ Biserica lui Hristos?<170> @BT-1 = Acestea ~i multe altele gr{ia episcopul Serghie, t|nguindu-se ~i petrec|nd icoana cu ochii, care, cu mai mare grab{ dep{rt|ndu-se, alerga pe ap{ p|n{ s-a f{cut nev{zut{ de vederea lor. Atunci episcopul Romei a poruncit ca acea sl{vit{ minune s{ o scrie }n c{r`ile biserice~ti, spre aducere aminte a acelor neamuri de pe urm{, spre slava Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, care lucreaz{ ni~te minuni ca acestea. Deci, acea sf|nt{ icoan{, a doua zi, a ajuns la Constantinopol ~i s-a g{sit la liman, aproape de palatele }mp{r{tesei. Ea a fost luat{ de ni~te oameni dreptcredincio~i, care se aflau acolo ~i dus{ la binecredincioasa }mp{r{teas{ Teodora. ]mp{r{teasa socotea c{ icoana este din acelea pe care lupt{torii de icoane le aruncaser{ }n mare, legate cu pietre grele ~i c{ acea icoan{ desf{c|ndu-se de leg{turi, a ie~it la suprafa`{. @BT-1 = ]n acea vreme, s-a trimis din Constantinopol, de c{tre binecredinciosul }mp{rat Mihail ~i de prea sfin`itul patriarh Metodie, ni~te oameni vesti`i din r|nduiala duhovniceasc{ ~i mireneasc{ cu scrisori la episcopul Romei, }n~tiin`|ndu-se de Sinodul Sfin`ilor P{rin`i ce s-a `inut }n Constantinopol, unde s-a dat anatema eresul lupt{torilor de icoane, iar credincioasa cinstire a sfintelor icoane iar{~i s-a }nt{rit. Cu ni~te scrisori }mp{r{te~ti ca acestea ajung|nd acei trimi~i la Roma, au veselit foarte mult pe episcopul Romei ~i pe to`i cei dreptcredincio~i. Deci, fiind acolo, a auzit toate despre icoanele cele f{c{toare de minuni <196> a M|ntuitorului nostru Iisus Hristos ~i a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu <196>, cum }n zilele prea sfin`itului episcop Grigorie au venit la Roma ~i cealalt{ pe mare, trimise de prea sfin`itul patriarh Gherman; apoi cum, nu de mult, icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu s-a dus iar{~i singur{ la Roma. Acestea auzindu-le ei, ~i-au scris acele minunate povestiri, }nsemn|nd vremea ~i ziua ducerii icoanei celei preacurate din Roma. Apoi, }ntorc|ndu-se }n Constantinopol, au spus }mp{ratului, maicii lui, Teodora, ~i prea sfin`itului patriarh Metodie. Aceia }ndat{ ~i-au adus aminte de icoana g{sit{ la limanul m{rii ~i au gr{it }ntre ei: <192>Oare nu este aceasta icoana cea din Roma?<170> Dup{ aceasta }ndat{ s-au trimis de c{tre episcopul Romei soli vesti`i la }mp{rat ~i la patriarhul Constantinopolului, c{rora ar{t|ndu-le acea sf|nt{ icoan{, care a fost g{sit{ la malul m{rii, romanii }ndat{ au cunoscut-o ~i cu lacrimi au c{zut }naintea ei, spun|nd tuturor c{ aceea este icoana care a plecat de la ei din Roma. Apoi, socotind ziua cea }nsemnat{ ~i ceasul plec{rii ei din Roma ~i sosirea la Constantinopol, au g{sit c{ }ntr-o zi ~i o noapte a mers cale dep{rtat{ ~i pream{reau atotputernica t{rie a lui Dumnezeu Atunci Prea Sfin`itul patriarh Metodie cu tot clerul ~i }mp{ratul cu toat{ suita lu|nd acea icoan{ din palatele }mp{r{tesei, petrecu`i de tot poporul, au dus-o }n Halcopatria ~i a fost pus{ cu <%2>cinste }n biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, bucur|n-du-s<%0>e de at|ta d{ruire ce li s-a dat. Din acel timp acea icoan{ f{c{toare de minuni a Maicii lui Dumnezeu s-a numit Romanca, pentru c{ venise de la Roma ~i se f{cea de la d|nsa foarte multe minuni. Acestea s-au aflat despre acele dou{ icoane f{c{toare de minuni, care au fost }n Constantinopol. Despre cea dint|i, care s-a numit Odighitria, zugr{vit{ de Sf|ntul Luca ~i de cealalt{ care s-a zugr{vit de Sf|ntul Gherman; pe cea din Lida ~i mai pe urm{ s-a numit Romanca. ]ns{, acea icoan{ f{c{toare de minuni a Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu care a mers din Constantinopol }n Rusia prin v{zduh, la locul ce se nume~te Tihfini, nu se ~tie care este, Odighitria sau Romanca sau alt{ icoan{ oarecare izvor|toare de darul minunilor. Iar noi de lucrurile cele ne~tiute, neiscodind cu de~art{ iubire de }ncercare ~i neispitind judec{`ile cele ne~tiute ale lui Dumnezeu, <%2>cinstim cu bun{cuviin`{ fiecare icoan{ a Preasfintei N{sc{toare <%0>de Dumnezeu. C{dem cu credin`{ la d|nsa, o s{rut{m cu dragoste<%2> ~i <%0>cu fric{, ne }nchin{m cu evlavie privind spre d|nsa ca spre adev{ratul Fiu cel Care }mp{r{`e~te la cer }mpreun{ cu N{sc{-toarea de Dumnezeu. ^i sl{vim ~i pe Cel n{scut dintr-}nsa, Hristos, Domnul nostru, pe Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.