@TITLE = @TITLE = <%6>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%4>ZIUA A DOU[ZECI ^I ^APTEA<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI SAMSON,<%0> @SUBTITLE = <%4>PRIMITORUL DE STR[INI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Samson cel Mare, despre care str{b{tuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a n{scut din p{rin`i cinsti`i ~i boga`i, de neam mare, care se tr{geau din s|nge }mp{r{tesc. El, ~tiind bine }nv{`{tura din afar{, se deprinsese ~i la me~te~ugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru }mbog{`irea sa, pentru c{ avea destul{ bog{`ie ci, pe de o parte, ca s{ nu petreac{ }n de~ert{ciune, iar pe de alta, ca din me~te~ugul s{u s{ poat{ sluji lui Dumnezeu ~i s{racilor. El t{m{duia pe cei cuprin~i de boli net{m{duite; pentru c{ pe l|ng{ me~te~ugul doctoricesc, i se ad{ugase darul Domnului, cu care d{dea t{m{duiri. Deci, pentru faptele lui cele bune }n care sporea ~i pentru credin`a pe care o c|~tigase }n Dumnezeu, avea ~i }n`elegerea dumnezeie~tii Scripturi. El se }ndeletnicea mult la citirea sfintelor c{r`i, ~i spre dragostea lui Hristos se de~tepta cu credin`a ~i cu n{dejdea. Apoi, murind p{rin`ii lui ~i l{s|nd multe averi, n-a z{bovit a face cele cuviincioase lui; ci }ndat{ a }nceput ca bog{`ia cea degrab{ pieritoare ~i vremelnic{ s{ o schimbe prin cea nepieritoare ~i ve~nic{, urm|nd cuv|ntul Evangheliei. El d{dea milostenie cu }ndurare, precum se gr{ie~te, }mp{r`ind cu am|ndou{ m|inile la toate nevoile s{racilor ~i fl{m|nzilor, c|~tig|nd prin p|ntecele lor cel stric{cios, vistieria cea nestric{cioas{. Aceasta o f{cea }n toate zilele vie`ii sale, c{ milostivirea o vedea n{scut{ ~i crescut{ }mpreun{ cu el. Acest fericit, voind s{ se }ndrepteze la o via`{ ~i mai smerit{, a eliberat mul`imea robilor, oprind numai pe unul pentru slujba sa. C{ci ce nevoie avea de at|`ia robi, de vreme ce singur se d{duse rob Domnului cel adev{rat? Astfel s-a dezlegat de bog{`iile cu care era `inut ca ~i cu ni~te leg{turi, mul`umindu-se cu o hain{ ~i cu o funie pentru `inerea mijlocului. Dorind Samson ca pe sufletul s{u s{-l }mbog{`easc{ mai bine prin duhovniceasca bog{`ie, a def{imat lumea ~i toate cele din lume ~i, urm|nd lui Hristos, s-a f{cut str{in, c{ci, l{s|ndu-~i rudele ~i cunoscu`ii, a ie~it din Roma cea veche ~i s-a s{l{~luit }n pustie, ca ~i Ilie cel de demult. Dar Dumnezeu, voind ca robul s{u s{ le fie multora de folos, l-a adus din pustie }n Roma cea nou{, adic{ }n <%-2>Constantinopol. Acolo, g{sindu-~i o cas{ oarecare, petrecea }ntr-}nsa<%0>, odihnind la el pe cei str{ini ~i s{raci, slujindu-le }n tot chipul, primind pe cei neputincio~i ~i t{m{duindu-i de boli, nu numai prin me~te~ugul s{u doctoricesc; dar le slujea cu toat{ pl{cerea la preg{tirea hranei ~i a a~ternuturilor cu at|ta os|rdie, }nc|t se p{rea c{ acea milostivire este fireasc{ lui. C{ci precum firea soarelui este ca s{ lumineze ~i a focului ca s{ ard{, a~a lui Samson }i era din fire silin`a cu os|rdie spre cei s{raci, bolnavi ~i str{ini. Deci, Dumnezeu, Care S-a obi~nuit a binecuv|nta dragostea c{tre aproapele ce se face pentru D|nsul ~i aceea pe care o face cineva s{racilor a o socoti ca Lui, a cinstit ostenelile robului S{u cu minuni mari, care se f{ceau la bolnavi. Pentru c{ pe to`i }i primea }n casa sa, av|nd boli nevindecate, ~i }i t{m{duia cu minuni. Astfel, darul ~i puterea facerii de minuni, care i se d{duse de la Dumnezeu, le acoperea cu me~te~ugul chipului cel doctoricesc, ca s{ nu se cunoasc{ sfin`enia lui; pentru c{, fiind smerit cu inima, nu voia s{ se sl{veasc{ ~i s{ se cinsteasc{ de oameni. Dar n-a putut s{ se ascund{ sub obroc, nici cetatea deasupra muntelui, c{ci str{lucind cu lumina lucrurilor celor bune ~i suindu-se la muntele pl{cerii de Dumnezeu des{v|r~it, a venit tuturor }n }n~tiin`are. Afl|nd ~i patriarhul de acest lucru, l-a chemat la el ~i l-a hirotonisit preot, de~i el nu voia. Despre slava faptelor lui celor bune s-a aflat p|n{ la palatele }mp{r{te~ti }n acest chip: <192>]mp{ratul Justinian c{zuse }ntr-o neputin`{ trupeasc{, adic{ }n v{t{marea p{r`ilor ascunse ale trupului ~i acea durere era net{m{duit{. Chem|nd el doctori mul`i ~i st|nd l|ng{ el dup{ obiceiul lor, se consultau }ntre ei ~i }i f{ceau mult{ vreme curaj de t{m{duire, numai cu cuvintele; iar cu lucrul nu puteau s{-l vindece, nici s{ dea u~urare celui ce p{timea. Deci, au c{utat prin toat{ st{p|nirea greceasc{ doctori foarte }nv{`a`i, dar nici unul nu s-a g{sit vrednic s{ poat{ t{m{dui pe }mp{rat de acea nesuferit{ boal{. ]mp{ratul, m|niindu-se, a poruncit s{ goneasc{ pe to`i doctorii din ochii s{i, iar el, }ntorc|ndu-se spre Dumnezeu, Care este izvorul t{m{duirilor ~i ziditor a toat{ f{ptura, ~i-a }ncredin`at Aceluia boala sa, cer|nd ajutor de la El cu lacrimi. Dar Dumnezeu n-a trecut cu vederea rug{ciunea lui cea cu dinadinsul ~i, adormind pu`in, a v{zut }n vedenie mul`ime de doctori cu r|nduial{ st|nd }naintea lui }mbr{ca`i }n haine luminoase. Apropiindu-se de el un t|n{r oarecare de lumin{, }i ar{ta pe fiecare dintre doctori cum ~i }n ce fel de r|nduial{ a fost. ]ntre ace~tia i-a ar{tat ~i pe unul smerit la fa`{, c{runt la p{r ~i }mbr{cat }n hain{ preo`easc{, despre care, l{ud|ndu-l c{tre }mp{rat, a zis: <192>O, }mp{rate, acesta poate s{ te t{m{duiasc{ de durerea cea aduc{toare de moarte!<170> ]mp{ratul, de~tept|ndu-se din somn, s-a bucurat de acea vedenie care i s-a f{cut cunoscut{ pentru s{n{tatea sa ~i mul`umea lui Dumnezeu. Deci, av|nd }n minte chipul b{rbatului v{zut, a poruncit s{ cheme la d|nsul pe to`i doctorii, ca s{-i vad{. ^i c{ut|nd }ntre d|n~ii pe cel v{zut }n vis ~i neg{sindu-l, a c{zut iar{~i }n m|hnire ~i a }nceput a se }ntrista. ]ns{, pun|ndu-~i n{dejdea }n Dumnezeu, a poruncit s{ caute mai cu dinadinsul pe acel doctor, care i se ar{tase }n vis, spun|nd tuturor asem{narea fe`ei lui ~i f{g{duind multe daruri ~i cinste cui }l va afla pe el. Mul`i c{ut|ndu-l pretutindeni ~i neg{sindu-l, una din slugile }mp{r{te~ti care era cunoscut{ de }mp{rat ~i de un prieten al lui Samson, auzind asem{narea spus{ de }mp{rat a omului v{zut }n vis, ~i-a adus aminte de fericitul Samson, care avea aceea~i asem{nare ~i t{m{duia pe cei neputincio~i. Deci, a spus }mp{ratului de d|nsul, iar el a poruncit s{-l aduc{ pe Samson cu cinste la d|nsul. C|nd l-a v{zut pe el intr|nd, }ndat{ l-a cunoscut c{ este acela pe care }l v{zuse }n vis. Umpl|ndu-se de bucurie, }mp{ratul s-a sculat degrab{ de la locul s{u ~i, alerg|nd }naintea lui, i-a cuprins grumajii ~i i-a s{rutat nu numai gura, ci ~i capul ~i m|inile b{tr|nului, zic|ndu-i: <192>Cu adev{rat, p{rinte, tu e~ti acela pe care mi te-a ar{tat mie Dumnezeu }n vis; deci, prin tine mi-a f{g{duit c{ mi se va da s{n{tate<170>. Acestea zic|nd, l-a b{gat pe cuviosul }n odaia lui ~i, ~ez|nd cu d|nsul de vorb{, se }ndulcea de vederea fe`ii lui. Apoi, lipind m|inile lui de ochii s{i, le s{ruta cu dragoste ~i, ud|ndu-le cu lacrimi, cerea de la d|nsul t{m{duire. Fericitul Samson, m|hnindu-se de at|ta smerenie din partea }mp{ratului, i-a zis: <192>O, }mp{rate, nu face aceasta, nici nu te pogor} a~a prin nem{surat{ smerenie, ca s{ nu m{ aduci pe mine }n m|ndrie ~i s{ fii pricinuitor al os|ndirii mele. Pentru c{ }n ce cov|r~esc eu pe ceilal`i oameni? Fiind s{rac ~i p{c{tos, singur am trebuin`{ de c{utarea milostivirii lui Hristos pentru t{m{duirea p{catelor mele. Numai credin`a cea mare ~i n{dejdea cea fierbinte, vor pleca spre mil{ pe ]mp{ratul Hristos. Acela te va t{m{dui, fiindc{ toate c|te voie~te, poate s{ le fac{<170>. Acestea zic|nd, s-a atins cu m|na de partea unde p{timea }mp{ratul, ca ~i cum ar fi pus doctorie; ~i a~a, vr|nd s{-~i t{inuiasc{ <%1>darul t{m{duirii dat lui din cer, numai cu atingerea m|inilor lui i s-a<%0> f{cut u~urare de boal{ ~i grabnic{ t{m{duire. ]mp{ratul, c|~tig|nd des{v|r~it s{n{tatea sa, se bucura nu numai pentru t{m{duire, ci ~i pentru c{ s-a }nvrednicit de vederea unui b{rbat pl{cut lui Dumnezeu ca acesta. Apoi, vr|nd s{ mul`umeasc{ sf|ntului, i-a dat mult aur ~i argint. Iar sf|ntul a gr{it }mp{ratului: <192>]mp{rate, aur, argint ~i o mul`ime de alte averi am avut ~i pe toate le-am l{sat pentru Hristos, ca s{ c|~tig celelalte bun{t{`i ve~nice! ]ns{, de vrei s{-mi ar{`i at|ta bun{tate, f{ pentru Dumnezeu ~i pentru m|ntuirea ta aceasta: zide~te-mi l|ng{ locuin`a mea o cas{, }n care a~ putea s{ odihnesc pe cei neputincio~i ~i str{ini, c{rora m-am obi~nuit a le sluji ~i s{-i primesc dup{ puterea mea; pentru c{ a~a ~i `ie }`i vei mijloci r{spl{tire de la Dumnezeu ~i mie }mi vei m|ng|ia b{tr|ne`ile<170>. Aceasta auzind }mp{ratul ~i socotind-o mai mult o d{ruire, dec|t o cerere, a poruncit s{-i zideasc{ o cas{ ~i o bolni`{ pentru str{ini, precum a poftit cuviosul. Sf|r~indu-se zidirea aceea, }mp{ratul a }ndestulat-o cu multe averi pentru nevoia str{inilor ce se odihneau acolo ~i pentru bolnavii ce se t{m{duiau. Cuviosul Samson, petrec|nd mul`i ani }n obi~nuita slujb{ a primirii de str{ini ~i a doctoriei ~i ajung|nd la ad|nci b{tr|ne`e, a sl{bit cu trupul ~i s-a }mboln{vit pu`in. Iar c|nd sufletul lui s-a desp{r`it de trup, s-a ar{tat luminos la fa`{, cu nimic m|hnindu-se de moarte, precum este obiceiul la celelalte suflete, care sunt cuprinse de grijile trupe~ti ~i mirene~ti ~i care se tem de moarte. Pentru c{ ~tia Cine }l cheam{ pe el de la acele osteneli, la odihn{ des{v|r~it{ ~i ce fel de r{spl{tire a~tepta sufletul lui cel fericit; c{ vrednic era lucr{torul acesta de plata sa. Astfel sufletul lui, fiind pl{cut lui Dumnezeu, s-a dus }n p{r`ile cere~ti, iar trupul lui a fost }ngropat cu cinste }n biserica Sf|ntului Mucenic Mochie, din a c{rui semin`ie se tr{gea Samson, marele pl{cut al lui Dumnezeu ~i mo~tenitor al faptelor lui celor bune ~i duhovnice~ti. El a fost sl{vit cu mari minuni nu numai }n via`a aceasta, ci ~i dup{ moarte, din care aici se pomenesc c|teva: Odat{ a fost }n Constantinopol un foc at|t de mare <196> care }ncepuse de la biserica Sfintei Sofia <196>, }nc|t nimeni din oameni nu putea s{-l sting{. Astfel, au ars toate palatele cele mai alese ~i cele mai frumoase zidiri din toat{ cetatea. Acel foc a ajuns ~i la casele Cuviosului Samson, cele primitoare de str{ini, care }nconjur|ndu-le de pretutindeni fl{c{rile, nu puteau s{ se ating{ de ele. Casele acelea fiind }nconjurate de at|ta v{paie, se vedea }n mijloc ca rugul cel nears ~i mul`i dintre oameni au v{zut pe Cuviosul Samson, care se ar{ta deasupra zidirii, umbl|nd iute }mprejur prin ograda casei ~i cert|nd cu m|nie v{paia aceea ce se repezea. Focul, ca ~i cum s-ar fi ru~inat de sf|nta lui fa`{, supun|ndu-se poruncii, se d{dea }n l{turi de la casa aceea. Apoi deodat{, auzindu-se dintr-un loc un tunet puternic, ~i v{rs|ndu-se o ploaie mare, tot jarul acela de foc s-a stins cu rug{ciunile sf|ntului. El d{dea la toate bolile t{m{duiri, precum }n via`a sa, a~a ~i dup{ moarte. Unui om vestit, cu numele Teodorit ~i cu dreg{toria sp{tar, i s-a }nt|mplat, c|nd alerga din casa lui dup{ oarecare trebuin`{, de ~i-a v{t{mat din }ncheieturi piciorul s{u. Din aceast{ cauz{, z{cea foarte r{u bolnav, neput|nd s{ guste, nici m|ncare, nici b{utur{, ~i nici m{car s{ doarm{ pu`in din pricina durerii piciorului. Nu putea nici s{ gr{iasc{, fiind mut ~i f{r{ de glas. ]ns{ se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu ~i Sf|ntului Samson, chem|ndu-l }n ajutor. Iar dup{ a treia zi, venind noaptea, l-a v{zut <%-2>pe cuviosul pe care }l chema, st|nd la picioarele sale ~i, ating|ndu-<%0>se de glezna cea v{t{mat{, i-a zis: <192>Scoal{-te, c{ nimic mai mult nu vei p{timi<170>. Acestea zic|nd, s-a f{cut nev{zut. Teodorit }ndat{ sim`indu-se s{n{tos, a }nceput a mul`umi lui Dumnezeu cu mare glas, zic|nd: <192>Cu adev{rat, Sf|ntul Samson este mare pl{cut lui Dumnezeu<170>. Apoi, pip{indu-~i picioarele ~i v{z|ndu-le t{m{duite des{v|r~it, s-a sculat ~i umbla. F{c|ndu-se ziu{, s-a dus cu s|rguin`{ la morm|ntul cuviosului, ~i s-a }nchinat. Un alt boier din Constantinopol, cu numele Leon, merg|nd c{lare, din }nt|mplare ~i-a rupt un picior, lovindu-se de un zid de piatr{. Din aceast{ pricin{ p{timea greu ~i, din zi }n zi, durerea se }nt{rea mai cumplit. Casnicii lui }l sf{tuiau s{ cheme un doctor, ca s{-i scoat{ s|nge de la locul cel v{t{mat. Apropiindu-se a patra zi }n care urma s{ cheme doctorul, s-a f{cut }ntr-acea noapte lui Teodorit, cel pomenit mai }nainte, o vedenie }n acest fel: <192>Vedea pe trei oameni intr|nd }n casa acelui boier, dintre care unul i se p{rea c{ este Sf|ntul Samson, pe care }l v{zuse }n neputin`a sa; iar ceilal`i doi sfin`i doctori f{r{ de argin`i, Cosma ~i Damian ~i i-a }ntrebat, zic|nd: <192>Unde merge`i?<170> Iar ei, privind cu dragoste spre d|nsul, i-au r{spuns: <192>Mergem la boierul Leon<170>. Teodorit le-a zis: <192>Au nu ~ti`i, st{p|nii mei, c{ el p{time~te, fiind cuprins de durere ~i }n viitoarea zi vor veni doctorii s{-i t{m{duiasc{ piciorul cel sf{r|mat?<170> Sfin`ii au r{spuns: <192>S{ nu fie aceea, c{ci noi vom veni la d|nsul }n ziua de vineri ~i-l vom t{m{dui<170>. Teodorit, de~tept|ndu-se din vedenie, a alergat la acel bolnav ~i i-a spus ceea ce a v{zut ~i a auzit. Bolnavul, crez|nd cuvintele lui, n-a primit la sine pe doctori; ci, n{d{jduind spre Dumnezeu, a~tepta ziua de vineri. Deci, rug|ndu-se ~i sosind ziua de vineri, piciorul lui cel bolnav a primit des{v|r~it t{m{duire ~i s-a f{cut s{n{tos ca ~i cel{lalt, netrebuindu-i nici o doctorie. Atunci cel t{m{duit a alergat la morm|ntul Cuviosului Samson, d|ndu-i mul`umire pentru cele ce ar{tase cu d|nsul. Dumnezeu, pream{rind cu mai multe minuni pe pl{cutul S{u, Samson, a f{cut ca din morm|ntul lui s{ izvorasc{ mir t{m{duitor, din care bolnavii se ungeau cu credin`{ ~i c|~tigau s{n{tate pentru toate neputin`ele lor. S-a }nt|mplat iar{~i aceluia~i boier, Leon, de a c{zut }n neputin`{ cu tot trupul. Astfel, z{cea ca un sl{b{nog, fiindu-i toate m{dularele }n`epenite. Iar c|nd a fost uns peste tot trupul cu mirul care ie~ea din morm|ntul Sf|ntului Samson, }ndat{ s-a f{cut s{n{tos. Asemenea, odat{, dur|ndu-l ochii foarte tare, s-a t{m{duit cu acela~i mir t{m{duitor. Deci, d|nd mul`umire doctorului s{u cel f{r{ de plat{, a luat asupra sa }ngrijirea casei de str{ini a Sf|ntului Samson, fiind atunci lipsit{ ~i d{du toate cele de trebuin`{ din averile sale cu }ndestulare. Aici este cu cuviin`{ s{ pomenim ~i aceasta: }n aceast{ cas{ de str{ini, }n vremea aceea era un slujitor, anume Enesie, lene~ cu via`a ~i neb{g{tor de seam{ la slujba sa, }mplinind nevoile bolnavilor ~i ale str{inilor cu neb{gare de seam{. Deci, }ntr-o noapte, Cuviosul Samson, ar{t|ndu-i-se lui, nu }n vis, ci la ar{tare, l-a b{tut cu toiagul, zic|ndu-i cu m|nie: <192>Pentru ce nu }ngrije~ti de slujba ta ~i nu }mpline~ti nevoile str{inilor ~i ale bolnavilor?<170> Din acea b{taie Enesie at|ta a z{cut, }nc|t i s-a luat glasul ~i a r{mas mut, ~i trupul i s-a f{cut v|n{t peste tot de b{t{ile ce i se d{duse. A doua zi, venind mul`i la el, nu putea s{ vorbeasc{ dec|t numai }~i ar{ta trupul s{u v|n{t. Apoi, lu|nd o h|rtie ~i un condei, a scris pedeapsa care i-o d{duse sf|ntul. ]n~tiin`|ndu-se Leon, cel mai sus pomenit, de acest lucru, a venit s{ cerceteze pe acel slujitor bolnav, ~i v{z|ndu-l peste tot trupul v|n{t de b{taie ~i neput|nd vorbi, a }nceput a se ruga cu c{ldur{ c{tre Sf|ntul Samson: <192>Sfinte pl{cutule al lui Dumnezeu, ~tii credin`a ~i os|rdia mea c{tre tine, f{ aceasta ca Enesie, ceea ce a p{timit ~i a scris, s{ o m{rturiseasc{ singur cu limba sa, spre cea mai mare }ncredin`are a minunii ~i spre pream{rirea numelui lui Dumnezeu<170>. Astfel rug|ndu-se el, s-a dezlegat limba lui Enesie ~i gura i s-a deschis ~i pe toate cele ce i s-au f{cut lui le-a spus cu de-am{nuntul ~i din acea vreme ~i-a }ndreptat via`a }n bine. Sf{tuindu-se poporul cel cucernic, a rugat pe patriarh, ca acea cas{ primitoare de str{ini a Cuviosului Samson, s{ o sfin`easc{ ca s{ fie biseric{ ~i s-a f{cut a~a. Iar, spre primirea str{inilor ~i spre odihnirea neputincio~ilor s-a zidit alt{ cas{ ~i bolni`{ l|ng{ biserica aceea. Dup{ aceasta, trec|nd mult{ vreme era alt slujitor la acea cas{ de str{ini, cu numele Evstratie, asemenea ne}ngrijindu-se de cei bolnavi ~i str{ini, ~i pe l|ng{ aceasta era ~i zg|rcit. ]ntr-o vreme, n-a dat unt-delemn multe zile. Pentru aceasta, cu dumnezeiasc{ pedepsire s-a }mboln{vit. Unul din prieteni lui, anume Leon, nu acela de care am gr{it mai }nainte, ci altul cu acela~i nume, slujind }n aceea~i cas{ de str{ini, i-a zis lui Evstratie: <192>D{ untdelemn destul pentru cei bolnavi ~i str{ini ~i vei fi s{n{tos la ochi; iar de nu vei crede cuvintelor mele, }`i voi da pentru aceasta zapisul meu<170>. Deci, ~ez|nd a scris astfel: <192>Eu, Leon, n{d{jduindu-m{ spre Sf|ntul Samson, f{c{torul de minuni, ~i }nt{rindu-m{ cu credin`a ne}ndoit{ spre d|nsul, cheza~ m{ pun `ie de fa`{, c{, de vei da destul untdelemn spre m|ncarea s{racilor ~i a str{inilor, te vei t{m{dui la ochi, pentru c{ Sf|ntul Samson }`i va cere de la Dumnezeu s{n{tate<170>. Evstratie, lu|nd acest zapis ~i f{g{duind s{ dea din destul untdelemn, }n aceea~i zi s-a f{cut s{n{tos la ochi. Dar, de vreme ce era zg|rcit cu obiceiul, a }nceput a nu da untdelemn. ]ntr-o noapte, i s-a ar{tat Cuviosul Samson, gr{indu-i cu m|nie: <192>Oare ~i pe mine m{ batjocore~ti?<170> Evstratie, }nfrico~|ndu-se de acea vedenie, a chemat diminea`a pe prietenul s{u Leon ~i i-a dat untdelemn mult, rug|ndu-l s{ se roage c{tre sf|nt, pentru iertarea p{catului s{u. Un b{rbat cinstit, anume Varda, unul din sfetnicii }mp{r{te~ti, a c{zut }ntr-o boal{, care se numea cancer, din care cauz{ i s-au f{cut pe piept ~i pe spate mari r{ni net{m{duite. Din aceast{ pricin{ a p{timit mult{ vreme. Sosind pomenirea Sf|ntului Mucenic Mochie, doctorii care erau l|ng{ el ~i ceilal`i casnici s-au dus la biserica mucenicului, spre a lua parte la c|ntarea cea de toat{ noaptea. Bolnavul z{c|nd, se m|hnea foarte c{ n-a putut s{ se duc{ }n biseric{ la praznic ~i s{ se }nchine morm|ntului cel f{c{tor de minuni al Cuviosului Samson. El, m|hnindu-se de aceasta, i s-a ar{tat un b{rbat b{tr|n, zic|ndu-i: <192>Scoal{-te!<170> Bolnavul a r{spuns: <192>Cum voi putea s{ m{ scol, fiind toate m{dularele mele slabe de durerile cele grele<170>. Acela i-a zis: <192>Eu }`i gr{iesc s{ te scoli ~i s{ vii }n biserica Sf|ntului Mucenic Mochie, a c{rui pr{znuire este ast{zi ~i s{ te rogi la morm|ntul Sf|ntului Samson<170>. Zic|nd aceasta, s-a f{cut nev{zut. Bolnavul, sim`ind putere }n el, a }nceput a se scula }nceti~or de pe pat, nemaisim`ind durerea r{nilor sale. Apoi, dezleg|nd de la r{ni leg{turile cele doctorice~ti ~i plasturile, a aflat r{nile vindecate des{v|r~it. Atunci, umpl|ndu-se de bucurie, s-a }mbr{cat }n haine de s{rb{toare ~i s-a dus }n biseric{. V{z|ndu-l to`i s{n{tos, deodat{ s-au minunat ~i au pream{rit pe Dumnezeu. Pe atunci era obiceiul la mul`i, c{, de c{dea cineva }n vreo neputin`{, poruncea s{-l duc{ }n bolni`a Sf|ntului Samson, ~i acolo, dup{ credin`a sa, primea s{n{tate. O slug{ oarecare, anume Gheorghe, a unui preot, anume Efedim, p{timea foarte tare de greutatea udului. Deci, st{p|nul lui l-a trimis la bolni`a Sf|ntului Samson, unde a petrecut c|teva zile, ~i nec|~tig|nd u~urare, s-a }ntors la casa st{p|nului s{u. St{p|nul, v{z|ndu-l, s-a m|niat pentru necredin`a lui ~i l-a trimis iar la bolni`{, poruncindu-i s{ cear{ mir de cel izvor|tor din morm|ntul cel f{c{tor de minuni ~i s{ se ung{ cu d|nsul. Sluga s-a dus ~i a r{mas noaptea acolo, iar diminea`a s-a }ntors la st{p|nul s{u s{n{tos ~i i-a spus cum s-a }ns{n{to~it. <192>Am v{zut <196> zicea el <196> }n aceast{ noapte, }n vedenia visului, pe Sf|ntul Samson, ar{t|ndu-mi-se ~i ating|ndu-se cu m|na de p|ntecele meu, ~i mi-a zis: <192>Du-te de aici, c{ e~ti s{n{tos!<170> Eu, de~tept|ndu-m{, m-am sim`it s{n{tos. De aceea~i boal{ p{timea ~i o femeie a slujitorului bisericii, anume Irina. Aceea a v{zut }n vedenia visului venind la d|nsa pe Sf|ntul <%-2>Samson cu sfin`ii cei f{r{ de argin`i Cosma ~i Damian ~i, ating|ndu-se <%0>de ea, din acea vedenie s-a f{cut s{n{toas{. Acestea ~i multe alte minuni se d{deau ~i se dau t{m{duiri, cu rug{ciunile Cuviosului Samson. Pentru aceasta to`i cei credincio~i pream{reau pe Dumnezeu cel minunat }ntre sfin`ii S{i, C{ruia ~i de la noi s{-I fie cinste, slav{, }nchin{ciune ~i mul`umire, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, SF\NTUL SEVIR PREOTUL<$FAdunat{ din cuvintele Sf|ntului Grigorie Dialogul episcopul Romei, vorbite cu Petru diaconul. Cartea I, cap. 12.> ]n p{r`ile cet{`ii Tuderia, }ntre doi mun`i ~i }ntr-o vale, la un loc ce se numea Entiroclina, era o biseric{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i pururea Fecioarei Maria. La acea biseric{, era un preot anume Sevir, foarte minunat }n via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu. Odat{, }mboln{vindu-se un b{rbat din cei vie`uitori acolo ~i apropiindu-se de moarte, a trimis degrab{ la preotul acela, rug|ndu-l s{ vin{ la d|nsul cu s|rguin`{, ca, prin m{rturisire ~i poc{in`{, s{-~i cure`e p{catele f{cute ~i s{-~i ia dezlegare mai }nainte de ie~irea sa din trup. Deci, c|nd s-a dus s{ cheme pe preot, s-a }nt|mplat c{ el era la via sa, }ndeletnicindu-se cu culesul strugurilor. El a zis celor ce venise la d|nsul: <192>Duce`i-v{ voi }nainte, c{ v{ ajung ~i eu!<170> Preotul, pentru c{ nu mai r{m{seser{ de cules struguri mul`i, s-a g|ndit s{ mai stea pu`in, ca s{-i culeag{ ~i pe aceia; ~i dup{ aceea s{ se duc{ la cel bolnav. A~a a ~i f{cut. Apoi plec|nd, l-au }nt|mpinat }n cale cei ce fuseser{ la bolnav, ~i i-au zis: <192>P{rinte, de ce ai z{bovit? Acum nu te mai osteni, c{ a murit omul acela!<170> Preotul, auzind aceasta, s-a cutremurat ~i a }nceput a pl|nge cu mare glas, numindu-se uciga~ al aceluia. Deci, pl|ng|nd, a ajuns la casa unde z{cea trupul mortului ~i arunc|ndu-se la p{m|nt }naintea patului cu lacrimi, se t|nguia foarte tare, se lovea cu capul de p{m|nt ~i se numea pricinuitor al mor`ii aceluia. Pe c|nd el se g|ndea astfel, deodat{ a }nviat mortul. Cei ce erau de fa`{, v{z|nd aceasta, s-au }nsp{im|ntat de minune, s-au bucurat de }nvierea lui ~i de bucurie pl|ngeau ~i-l }ntrebau: <192>Unde ai fost ~i cum te-ai }ntors cu sufletul }n trup? Acela, r{spunz|ndu-le, le spunea: <192>M-au luat ni~te arapi }nfrico~a`i ~i foarte m|ndri, din ale c{ror guri ~i n{ri ie~ea foc. Aceia m-au dus }n ni~te locuri }ntunecoase, pline de fric{ ~i de cutremur. Apoi, deodat{ s-a ar{tat un t|n{r prealuminos, venind }ntru }nt|mpinarea noastr{ cu al`i purt{tori de lumin{, ~i a zis cu st{p|nire, c{tre cei ce m{ duceau: <192>]ntorce`i-l pe acesta, c{ preotul Sevir pl|nge pentru el ~i pentru lacrimile lui, i l-a d{ruit Domnul!<170> Atunci preotul Sevir, scul|ndu-se de la p{m|nt, a mul`umit lui Dumnezeu cu negr{it{ bucurie, }nv{`|nd pentru poc{in`{ pe omul cel }nviat ~i ascult|ndu-i m{rturisirea ~i dezleg|ndu-i p{catele, l-a }mp{rt{~it cu dumnezeie~tile Taine ale Trupului ~i S|ngelui lui Hristos. Iar omul acela a mai tr{it ~apte zile }n via`a aceasta, rug|ndu-se ne}ncetat lui Dumnezeu; iar }n a opta zi, veselindu-se, a murit. Deci, noi putem s{ }n`elegem ce fel de dragoste avea Domnul pentru preotul Sevir, c{ n-a voit s{-l m|hneasc{; ci degrab{ i-a ascultat rug{ciunea lui. De aici se cunoa~te c{ Sevir preotul iubea foarte mult pe Dumnezeu ~i toat{ via`a sa I-a slujit cu os|rdie. Deci, pl{c|nd Domnului, des{v|r~it s-a dus la D|nsul ~i st{ }naintea scaunului dumnezeie~tii slave, }n cetele sfin`ilor ce sl{vesc pe Tat{l ~i pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Unul Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi s{-I fie slava }n veci. Amin.