@TITLE = @TITLE = <%6>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%4>ZIUA A DOU[ZECI ^I OPTA<%0> @SUBTITLE = ADUCEREA CINSTITELOR MOA^TE @SUBTITLE = ALE SFIN@ILOR CHIR ^I IOAN, @SUBTITLE = DOCTORII F[R[ DE ARGIN@I<$F Via`a ~i p{timirea lor se pomene~te }n 31 de zile ale lunii ianuarie.> @SUBTITLE = @FP+1 = Ace~ti sfin`i p{timitori de chinuri, Chir ~i Ioan, au p{timit pentru Hristos }n 31 de zile ale lunii ianuarie, pe vremea }mp{r{`iei lui Diocle`ian, }n cetatea care se numea Canopos. Acea cetate era departe de Alexandria ca la 12 stadii. Dup{ mucenicescul lor sf|r~it, cre~tinii le-au }ngropat trupurile cu cinste. Iar dup{ trecerea a mul`i ani, t{m{duitoarele lor moa~te s-au aflat }ntr-acea vreme c|nd cre~tinii }nt{rindu-se mai mult dec|t elinii cei }nchin{tori la idoli, au }nceput pretutindeni a zidi biserici f{r{ s{ fie opri`i, dar mai ales }n }mp{r{`ia marelui Teodosie. Aceasta a biruit pe Maxim al Apusului cu toate puterile sale; dar l-a mai biruit ~i cu rug{ciunile cuvio~ilor p{rin`i, care vie`uiau }n pustiile Egiptului ~i la care }mp{ratul Teodosie a trimis }ntr-adins, av|nd nevoie de rug{ciunile lor spre ajutor. ]ntre ace~ti p{rin`i cu cuviin`{ este a pomeni pe unul, cu numele Senufie, sl{vit }ntru minuni. El petrecea }ntr-un schit, pentru care }mp{ratul a scris patriarhului Teofil al Alexandriei s{-l trimit{ }n Constantinopol la d|nsul, ca prin binecuv|ntarea ~i cu rug{ciunile lui s{ se }narmeze contra vr{jma~ilor. Teofil, voind s{ }mplineasc{ porunca }mp{ratului, s-a dus singur }n schit la Cuviosul p{rinte Senufie, ca s{-l roage s{ mearg{ la Constantinopol la }mp{ratul Teodosie; iar el nicidecum nu voia s{ ias{ din chilia sa. Dup{ mult{ rug{minte ~i }ndemnare a patriarhului, sup{r|ndu-se, el ~i-a luat rasa ~i toiagul, pe care ridic|ndu-le }n sus spre r{s{rit ~i ochii spre cer ridic|ndu-~i, a gr{it: <192>Doamne, Dumnezeul puterilor, m{ rog @ie cu smerenie, d{ rasei ~i toiagului acestuia acea putere pe care mi-ai dat-o mie cu milostivire<170>. Astfel rug|ndu-se, a dat rasa ~i toiagul patriarhului, zic|ndu-i: <192>Acestea s{ le trimi`i }mp{ratului }n locul meu ~i s{-i scrii ca }n timp de r{zboi s{ pun{ rasa pe d|nsul, iar toiagul s{-l ia }n m|n{ ~i s{ mearg{ cu }ndr{zneal{ }naintea osta~ilor lui contra vr{jma~ilor ~i va vedea slava lui Dumnezeu<170>. Patriarhul, trimi`|nd acelea }mp{ratului ~i spun|ndu-i cuvintele cuviosului, el le-a primit cu credin`{. Deci, f{c|nd dup{ cuv|ntul cuviosului, a c|~tigat mare biruin`{ contra vr{jma~ilor, spre a c{rui aducere aminte ~i spre pomenirea Cuviosului Senufie, alexandrinii au f{cut asem{narea }mp{ratului, s{pat{ ~i pus{ pe un st|lp }nalt, av|nd rasa c{lug{reasc{ pe d|nsul ~i toiagul `in|ndu-l }n m|ini. Deci, }n to`i anii, }n ziua acelei biruin`e se pr{znuie~te cu d{n`uire, mul`umind lui Dumnezeu. De atunci mai ales au }nceput a se zidi biserici lui Dumnezeu }n Alexandria ~i }n tot Egiptul, pentru c{ se }nmul`ise <%2>cre~tin{tatea.<%0> C|nd Patriarhul Teofil a voit s{ zideasc{ o biseric{ aleas{ }n Canopos }n numele Sfin`ilor Apostoli, }n acea vreme s-au aflat moa~tele sfin`ilor f{c{tori de minuni Chir ~i Ioan. Aceasta a fost dup{ sf|r~itul lui Teodosie ~i pe timpul }mp{r{`iei fiului s{u Eraclie. Iar despre aducerea moa~telor Sfin`ilor Mucenici Chir ~i Ioan se scrie }n via`a Sf|ntului Chiril, patriarhul Alexandriei, c{ aproape de Canopos, ca la dou{ stadii, este un loc care se nume~te Manutin (mai }nainte era sat). Acolo era ~i o capi~te, veche locuin`{ diavoleasc{, fiind foarte }nfrico~at locul acela, deoarece multe duhuri necurate petreceau acolo. Pe c|nd patriarhul Teofil era }nc{ }ntre cei vii, dorea s{ cure`e locul acela de diavoli, ~i s{-l fac{ loc sf|nt, spre m{rirea lui Dumnezeu. Av|nd }ns{ multe }mpiedic{ri ~i apropiindu-i-se sf|r~itul vie`ii, n-a putut s{-~i duc{ g|ndul s{u la }ndeplinire. Atunci Sf|ntul Chiril, mo~tenitorul scaunului lui Teofil, a }nceput a se }ngriji de aceasta ~i se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul s{-i dea de sus ajutor ~i putere, pentru biruin`a ~i izgonirea din locurile acelea a duhurilor necurate. Deci, }ngerul Domnului i s-a ar{tat }n vedenie, poruncindu-i ca cinstitele moa~te ale Sfin`ilor Mucenici Chir ~i Ioan s{ le aduc{ la locul ce se nume~te Manutin, c{ astfel va fugi de acolo diavoleasca putere. Sf|ntul Chiril, f{c|nd aceasta, a adus }n Manutin moa~tele sfin`ilor, zidind acolo o biseric{ }n numele lor. Atunci }ndat{ s-au gonit de acolo necuratele duhuri ~i s-a f{cut }n acel loc izvor de t{m{duiri, ce izvor{sc din moa~tele mucenicilor. Deci, se cuvine s{ se pomeneasc{ oarecare minuni ale acestor sfin`i, pe scurt. @BT-1 = ]n zilele prea sfin`itului Evloghie, patriarhul Alexandriei, un fiu de-al lui Iulian, mai marele cet{`ii, cu numele Amonie, avea }mprejurul grumajilor s{i o oarecare v{t{mare dureroas{ ~i care cre~tea }nl{untrul trupului. Acea v{t{mare doctorii o numesc scrofuri, care, cresc|nd ~i umfl|ndu-se din zi }n zi, i s-au }ngreunat grumajii, ~i-l }ngrozea cu moarte. Apoi, chem|nd mul`i doctori, nimic n-au aflat spre vindecare, din care cauz{ tat{l ~i fiul m|hnindu-se, i-au l{sat pe ei ~i au alergat la sfin`ii f{c{tori de minuni, Chir ~i Ioan, rug|ndu-se cu lacrimi l|ng{ cinstitele moa~te, ca s{ dea t{m{duire fiului s{u. @BT-1 = Atunci acela, ar{t|ndu-se }n vedenie, a poruncit t|n{rului, care se }ng|mfa pentru slav{ ~i bog{`ie, s{-~i lepede mai }nt|i m|ndria sa ~i, }n semn de smerenie, s{ m{ture gunoiul din casa lor; apoi s{ fac{ un plasture de ceap{ amestecat cu p|ine ~i s{ oblojeasc{ tot grumajul ~i g|tlejul. Dup{ ce a f{cut aceasta, }ndat{ i s-au }nchis v{t{m{rile, ~i Amonie a luat t{m{duire, cu rug{ciunile sfin`ilor doctori f{r{ de plat{. ]ns{ tot acela~i Amonie, dup{ c|t{va vreme, uit|nd sf{tuirile sfin`ilor, s-a }n{l`at cu m|ndria ~i iar{~i s-a }mboln{vit de alt{ boal{, care }i era pedeaps{ pentru neascultarea lui. Prin boala aceea p|ntecele lui }i era foarte greu, din care cauz{ stomacul s{u nu putea s{ primeasc{ nici m|ncare, nici b{utur{; ci toate cele ce }i intrau pe gur{, }ndat{ i se }ntorceau }napoi. @BT-1 = Atunci iar{~i a alergat cu lacrimi, rug|ndu-se sfin`ilor r{bd{tori de chinuri, Chir ~i Ioan, doctorii s{i cei }ncredin`a`i. Aceia, ar{t|ndu-i-se lui }n vis, mai }nt|i l-au oc{r|t pentru m|ndria lui, apoi i-au poruncit s{-~i lepede hainele cele de mult pre` ~i s{ se }mbrace }ntr-o hain{ de p{r ~i, lu|nd vasele cele de ap{, s{ aduc{ ap{ rece la fra`ii cei neputincio~i ~i s{raci, pentru ad{parea lor. Amonie, dup{ ce a f{cut aceasta f{r{ lenevire, sfin`ii iar{~i i s-au ar{tat ~i i-au poruncit, ca, lu|nd untdelemn din candelele lor, asemenea ~i cear{ din lum|n{rile aprinse l|ng{ raclele lor, s{ fac{ un plasture ~i s{-l lipeasc{ de p|ntecele s{u. Amonie, f{c|nd aceasta, s-a f{cut s{n{tos. @BT-1 = Un alexandrin, anume Teodor, fiind mult{ vreme orb de am|ndoi ochii, a fost dus la Manutin, }n biserica unde erau moa~tele sfin`ilor r{bd{tori de chinuri ~i acolo se ruga cu os|rdie pentru luminarea ochilor s{i. Deci, sfin`ii i s-au ar{tat }n vedenie ~i i-au poruncit s{ mearg{ ~i s{ se spele la izvorul care era aproape de biserica lor. Iar el, duc|ndu-se, s-a sp{lat, ~i c|nd ~i-a ~ters fa`a cu b{sm{lu`a }ndat{ a v{zut. Deci, mai }nt|i a v{zut }n b{sm{lu`{ albe`ile care c{zuser{ din ochi ca ni~te solzi. El s-a }ntors de la biseric{ cu bucurie, ar{t|nd la to`i orbirea sa cea c{zut{ }n b{sm{lu`{. Un alt b{rbat, anume Calos, pl{cut lui Dumnezeu dup{ nume ~i dup{ via`{, din }nt|mplare c{z|nd de pe o scar{, ~i-a sf{r|mat fluierul piciorului }n multe buc{`i, ~i-l durea foarte tare. Chem|nd mul`i doctori ~i neput|nd dob|ndi nici un ajutor de la el, a alergat cu credin`{ mare la ace~ti doctori f{r{ de argin`i, Chir ~i Ioan, ~i ung|ndu-i piciorul cu untdelemn din candele lor, s-a t{m{duit }n acela~i ceas. Un om, anume Isidor de la Maiuma, avea durere }n{untru, la ficat, care, putrezind, s-a f{cut }n s|nge ~i }n flegm{, astfel c{ scuipa cu s|nge. Omul acela, neput|nd s{ se t{m{duiasc{ cu nici un fel de doctorii, a alergat la moa~tele cele t{m{duitoare ale sfin`ilor r{bd{tori de patimi ~i aceia i s-au ar{tat, nu }n vedenie, ci la ar{tare ~i i-au dat lui s{ m{n|nce o bucat{ de chitrin. Acela, primind acea bucat{ din m|inile lor, nu ~tia de la cine o prime~te deoarece socotea, c{ aceia sunt din poporul ce venise s{ dea }nchin{ciune sfintelor moa~te ale mucenicilor. Dup{ ce a m|ncat ceea ce i se d{duse, }ndat{ s-a tulburat stomacul lui ~i a v{rsat un vierme mare, care rodea fica`ii lui, iar sfin`ii f{r{ de argin`i, s-au f{cut nev{zu`i. El, f{c|ndu-se s{n{tos }n acel ceas, a dat mul`umire lui Dumnezeu ~i pl{cu`ilor Lui. Un om, anume Mina, mai marele cet{`ii Filoponiei, fiind cuprins de o boal{ cumplit{ cu chinuri ~i friguri, ad{ug|ndu-i-se pe l|ng{ aceasta ~i }mpietrirea stomacului, i se }ncuiase stomacul. C|te doctorii }i d{deau pe gur{ doctorii, toate r{m|neau f{r{ de folos, ~i }nc{ mai r{u i se umfla p|ntecele, neput|nd s{ ias{ afar{. B{rbatul acela a p{timit a~a dou{ s{pt{m|ni. Suferind acea cumplit{ durere, se dezn{d{jduise din partea doctorilor, dar, aduc|ndu-~i aminte de sfin`ii doctori f{r{ de argin`i, Chir ~i Ioan, a poruncit s{-l duc{ cu patul }n Manutin la t{m{duitoarele lor moa~te. Acolo, rug|ndu-se el cu lacrimi ~i adormind pu`in, i s-au ar{tat sfin`ii ~i i-au dat s{ m{n|nce o smochin{. De~tept|ndu-se din somn a g{sit smochina pe pat l|ng{ el ~i, lu|nd-o, a m|ncat-o ~i }ndat{ i s-a dezlegat stomacul ~i s-a f{cut s{n{tos. Un alt Mina, care era mai }nainte, ca acel vechi Isail, u~or ~i grabnic cu picioarele, ca o c{prioar{ de cele din `arin{, odat{ s-a }mboln{vit de picioare foarte tare, }nc|t nici nu putea p{~i. Deci, a z{cut mult{ vreme }n pat, sl{bind foarte tare picioarele lui. El a poruncit s{-l duc{ cu patul la sfin`ii f{c{tori de minuni, Chir ~i Ioan. Dup{ ce ~i-a uns picioarele cu untdelemn de la candelele care ardeau la cinstitele lor moa~te, }ndat{ s-a sculat s{n{tos ~i umbla bine cu picioarele cele t{m{duite, mul`umind lui Dumnezeu ~i Sfin`ilor Lui. O femeie cu numele Teodora, b|nd ap{, din }nt|mplare a b{ut o broscu`{ mic{, }ns{ nu ~tia ce a b{ut, deci acea broscu`{ a crescut }n p|ntecele ei. La }nceput acea broasc{, care era mic{, }i f{cea pu`in{ durere }n{untru, iar dup{ ce a crescut mare, s-a m{rit ~i durerea, }nc|t femeia aceea nu avea odihn{ de acea cumplit{ durere, nici ziua, nici noaptea. Deci, se v{ita ~i se t{v{lea pe p{m|nt ~i nimeni nu putea s-o ajute nici s{ cunoasc{ care }i este boala. Mul`i socoteau c{ aceea este muncit{ de diavol; deci, o aduse la ace~ti sfin`i t{m{duitori Chir ~i Ioan, care, ar{t|ndu-se noaptea, i-au poruncit, ca, mai }nainte de primirea m|nc{rii, s{ bea ap{ mult{. Femeia, dup{ ce a f{cut aceasta, stomacul ei }ndat{ s-a tulburat ~i a v{rsat o broasc{ mare ~i astfel s-a f{cut s{n{toas{. Deci, to`i cei care au v{zut aceasta, minun|ndu-se, au sl{vit pe Dumnezeu ~i pe pl{cu`ii Lui. Dup{ acea femeie Teodora, a alergat un b{rbat oarecare, anume Teodor, la sfin`ii doctori f{r{ plat{, av|nd }n{untru otrav{ dat{ de ni~te oameni r{i. Acela, bolind foarte tare, nu putea s{ c|~tige ajutor de la doctori. Rug|ndu-se el cu lacrimi pentru s{n{tatea sa, sfin`ii i s-au ar{tat }n vedenie, poruncindu-i s{ m{n|nce o jivin{, care pe grece~te se nume~te scolopendra. De~tept|ndu-se el din vedenie, s-a }nt{rit cu semnul Sfintei Cruci, pentru c{ socotea c{ este o n{lucire dr{ceasc{ ~i iar{~i se ruga c{tre sfin`i cer|nd s{n{tate. ]n alt{ noapte, sfin`ii s-au ar{tat, poruncindu-i acela~i lucru. Dar el nu credea, fiindc{ acea jivin{ este plin{ de otrav{, iar nu de t{m{duire. I s-a f{cut lui ~i a treia oar{ aceea~i ar{tare; dar nici a~a n-a ascultat, p{r|ndu-i-se c{ aceea este o n{lucire a vr{jma~ului. Dar }ntr-a patra noapte, sfin`ii i s-au ar{tat, nu }n vis, ci la ar{tare, fiindu-le mil{ de boala cea grea a lui ~i au zis: <192>Pentru ce nu crezi cuvintele noastre? Deci, scul|ndu-te, mergi la izvorul nostru ~i ceea ce vei g{si acolo de m|ncare s{ m{n|nci, c{ aceea }`i va fi doctoria folositoare<170>. Teodor, crez|nd c{ acea vedenie este adev{rat{, f{c|ndu-se ziu{, a mers la izvor ~i acolo a g{sit un castravecior mic ce era pe jos, pe care lu|ndu-l, a }nceput a-l m|nca cu pl{cere. Dar c|nd voia s{ bage }n gur{ r{m{~i`a castravetelui, a v{zut }ntr-}nsul cea din urm{ buc{`ic{ a jivinei, care se nume~te scolopendra; c{ci o m|ncase pe toat{ cu castravetele acela. Deci, tem|ndu-se, a aruncat la p{m|nt acea r{m{~i`{, iar el a }nceput a v{rsa. ^i a v{rsat astfel cu castravetele ~i jivina aceea, cum ~i toat{ otrava care a fost mai }nainte }ntr-}nsul. Astfel s-a f{cut s{n{tos des{v|r~it ~i }ntorc|ndu-se la biseric{, s-a }nchinat cu mul`umire cinstitelor moa~te ale t{m{duitorilor s{i. Din Babilonul Egiptului a venit }n Manutin la sfin`ii f{c{tori de minuni, o femeie, anume Maria, av|nd cu sine un fiu de opt ani. Aceluia i se tr{sese limba din gur{ prin lucrarea diavoleasc{ ~i at|rna afar{ ca de o palm{ de lung{, iar m{rimea nu era de m{sura limbii omene~ti ~i vederea lui era str{in{, fiind gros, negru, puturos ~i gre`os la to`i cei ce priveau la d|nsul ~i curg|ndu-i ne}ncetat spume negre. Acel copil, din }nt|mplare c{z|nd pe p{m|nt l|ng{ morm|ntul sfin`ilor, s-a lovit cu limba de marmura ce se afla acolo ~i }ndat{ s-a tras }napoi. Astfel c{ din batjocura cea diavoleasc{, s-a a~ezat la loc, }n obi~nuita m{sur{ de cre~tere ~i copilul s-a f{cut s{n{tos. Un b{rbat din Egipt, anume Evghenie, fiind bolnav de idropic{, a fost adus la sfin`i bolnav cu tot trupul, av|nd p|ntecele foarte umflat. Aceluia ar{t|ndu-i-se sfin`ii }n vedenie, s-au atins cu m|inile de p|ntecele lui ~i i-au zis: <192>Evghenie, scoal{-te ~i }ntoar-ce-te s{n{tos la casa ta!<170> Evghenie, de~tept|ndu-se, s-a v{zut sc{pat de toat{ greutatea de idropic{, umbl|nd ca ~i }nainte, ~i din acel ceas a dob|ndit s{n{tate des{v|r~it{. Pomenind aceste pu`ine minuni, din cele multe ale sfin`ilor <%2>f{r{ de argin`i Chir ~i Ioan, sl{vim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce le-a<%0> dat un dar ca acesta sl{vit, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = CUVIOSUL PAVEL DOCTORUL Cuviosul Pavel era de neam din cetatea Corintului, n{scut din p{rin`i cre~tini ~i crescut }n bun{ credin`{. El din tinere`e iubind pe Dumnezeu, a intrat }ntr-o m|n{stire ~i s-a f{cut monah. Deci, ostenindu-se mult }n pustnice~tile nevoin`e, s-a f{cut b{rbat iscusit. Pentru aceasta, diavolul desfr|n{rii se lupta cu d|nsul. Deci, }ntr-o noapte Cuviosul Pavel st|nd la rug{ciune, s-a ar{tat diavolul }naintea lui ~i i-a zis: <192>De nu-`i vei face pofta trupeasc{ m{car odat{, apoi m{ voi }narma cu t{rie asupra ta<170>. El, cert|ndu-l cu numele lui Iisus Hristos ~i cu semnul Sfintei Cruci, l-a gonit. Dup{ aceea diavolul a }ndemnat asupra lui pe o femeie desfr|nat{, care n{scuse un copil de cur|nd; l-a adus la cuviosul ~i i l-a pus pe genunchii s{i, zic|nd: <192>Copilul acesta l-am z{mislit ~i l-am n{scut cu tine!<170> Stare`ul a primit pruncul cu bucurie. Dar, venind ereticii, i-au legat m|inile }napoi; apoi, leg|ndu-i pruncul de grumaz, }l purta prin cetate, batjocorindu-l. Deci, Pavel, st|nd }n mijlocul poporului ~i f{c|nd semn cu m|na, a zis: <192>Asculta`i, fra`ilor, s{ }ntreb{m pe prunc, ca s{ ne spun{ cine este tat{l lui<170>, pruncul fiind de cur|nd n{scut. El a zis c{tre prunc: <192>S{ ne spui cine este tat{l t{u?<170> Pruncul, rup|ndu-~i scutecele, a ar{tat cu m|na spre un `igan, ~i a zis: <192>Acesta este tat{l meu, iar nu monahul Pavel<170>. Poporul, auzind aceasta, s-a }nchinat stare`ului, cer|ndu-i iertare. Dumnezeu i-a dat de atunci daruri de t{m{duiri, c{ci punea m|inile pe cei neputincio~i ~i-i f{cea s{n{to~i. Cuviosul, vie`uind ~aptezeci de ani ~i mai mult, s-a dus c{tre Domnul, C{ruia bine I-a pl{cut ~i, num{r|ndu-se }n ceata sfin`ilor, sl{ve~te }mpreun{ cu d|n~ii pe Unul Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi s{-I fie slav{ }n veci. Amin.