@TITLE = @TITLE = <%6>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%4>ZIUA A DOU[ZECI ^I NOUA<%0> @SUBTITLE = VIA@A, NEVOIN@ELE ^I P[TIMIREA @SUBTITLE = SF\NTULUI SL[VITULUI ^I ]NTRU TOT L[UDATUL @SUBTITLE = APOSTOL PETRU @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Petru, care mai }nainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mic{ ~i nesl{vit{, care se nume~te Betsaida. El era fiul lui Ion, din semin`ia lui Simeon ~i frate cu Sf|ntul Apostol Andrei, cel }nt|i chemat. Lu|nd pe fiica lui Aristobol, care era frate cu Sf|ntul Apostol Varnava, a n{scut dintr-}nsa un fiu ~i o fiic{. Petru era simplu la obicei ~i ne}nv{`at, }ns{ tem{tor de Dumnezeu; c{ci p{zea poruncile Lui f{r{ de prihan{ }n toate lucrurile sale. Cu me~te~ugul era pescar, c{ci, fiind s{rac, trebuia s{-~i c|~tige hrana casei sale din osteneala m|inilor, ca s{ hr{neasc{ pe femeie, pe copii, pe soacr{ ~i pe b{tr|nul s{u tat{, Ion. Andrei, fratele lui, trec|nd cu vederea de~ert{ciunile ~i g|lcevile lumii acesteia, ~i-a ales via`a f{r{ }nso`ire; ~i, duc|ndu-se <%1>la Sf|ntul Ioan Botez{torul, care propov{duia poc{in`a la Iordan,<%2> s-<%0>a f{cut ucenicul lui. Andrei, auzind cuvintele }nv{`{torului s{u, care ar{ta cu degetul pe Iisus, zic|nd: Iat{ Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic{ p{catele lumii... ~i celelalte m{rturii despre Domnul nostru Iisus Hristos, a l{sat pe Ioan ~i s-a dus }n urma Lui cu un alt ucenic al Botez{torului Ioan. El singur a }ntrebat pe Hristos despre cas{ ~i despre vie`uirea Lui, zic|nd: ]nv{`{torule, unde locuie~ti? Domnul le-a r{spuns: Veni`i ~i vede`i. Ei s-au dus ~i au v{zut unde locuia ~i au petrecut la D|nsul ziua aceea. A doua zi, duc|ndu-se Andrei la fratele s{u, Simon Petru, i-a gr{it: Am aflat pe Mesia, Care se t|lcuie~te Hristos! Apoi, l-a dus pe el la Iisus, Care, c{ut|nd spre d|nsul, i-a zis: Tu e~ti Simon, fiul lui Ion; Tu te vei chema Chifa, care se t|lcuie~te Petru. Sf|ntul Petru }ndat{ s-a r{nit cu dragostea pentru Domnul, crez|nd cu adev{rat c{ este Hristos, Cel trimis de Dumnezeu pentru m|ntuirea lumii. Dar nu ~i-a l{sat casa ~i me~te~ugul, purt|nd }nc{ grij{ de trebuin`ele casnicilor s{i, la care lucru }l ajuta ~i Andrei din c|nd }n c|nd, pentru tat{l s{u care }mb{tr|nise. Aceasta au f{cut-o p|n{ ce am|ndoi au fost chema`i de Domnul la apostolie. Dup{ ce Ioan a fost pus }n temni`{ de Irod Agripa, Iisus Hristos, umbl|nd pe l|ng{ Marea Galileei, care se nume~te ~i a Tiberiadei sau lacul Ghenizaretului, a v{zut pe Petru ~i pe Andrei, fratele s{u, arunc|nd mrejile }n ap{, ~i le-a zis: Veni`i dup{ Mine ~i v{ voi face pe voi v|n{tori de oameni. Dar ce fel de v|n{tori a vrut Domnul s{-i fac{ pe ei? Aceasta a ar{tat-o la v|narea pe~telui. C{ci, intr|nd }n corabia lui Simon ~i poruncindu-i s{ arunce mrejele spre pescuit, la acea porunc{, Petru a zis: ]nv{`{torule, toat{ noaptea ne-am ostenit ~i nimic n-am prins; iar acum voi arunca mreaja dup{ cuv|ntul T{u. F{c|nd aceasta, a prins mult pe~te, }nc|t se rupea ~i mreaja de mul`imea pe~telui. Aceasta era mai }nainte }nchipuire a pescuitului cel duhovnicesc ~i al apostoliei; c{ci cu mreaja cuv|ntului Domnului avea s{ v|neze multe popoare la m|ntuire. V{z|nd Simon Petru aceast{ minune, a c{zut la picioarele lui Iisus zic|nd: Ie~i de la mine, Doamne, c{ om p{c{tos sunt eu! Aceasta a f{cut-o pentru c{ }l cuprinsese spaim{ pe el ~i pe to`i cei ce erau cu el, de v|narea pe~tilor ce }i prinsese. Iar }mpotriva cuvintelor lui Petru, care zicea: Ie~i de la mine, Doamne..., Domnul }l chema }n urma Sa, zic|ndu-i: <192>Vino dup{ mine, c{ de acum vei fi pescar de oameni spre via`{, }n chipul }n care ai pescuit ace~ti pe~ti spre moarte<170>. Din ceasul acela, Petru s-a f{cut urm{tor lui Hristos, precum ~i Andrei, fratele lui ~i ceilal`i ucenici chema`i. Domnul }l iubea pe el pentru dragostea inimii sale. ^i a cercetat Domnul casa lui cea s{rac{ prin venirea Sa, iar pe soacra lui care p{timea de boala frigurilor, a t{m{duit-o prin atingerea m|inii. Noaptea, c|nd Domnul a ie~it singur la rug{ciune }n loc pustiu, Sf|ntul Petru, nesuferind acum s{ fie f{r{ Domnul nici un ceas, ~i-a l{sat casa ~i pe to`i ai s{i ~i a alergat }n urma Lui, c{ut|nd cu os|rdie pe iubitul s{u }nv{`{tor. ^i, afl|ndu-L, i-a zis: To`i te caut{ pe Tine, Doamne! De acum nu se mai dep{rta de la El ~i petreceau }mpreun{, }ndulcindu-se de vederea fe`ei Lui ~i de cuvintele cele dulci ca mierea; fiind singur v{z{tor al minunilor Lui celor multe ~i mari, care ar{tat }l adevereau c{ este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, }n Care el a crezut cu ne}ndoire. C{ci, precum a crezut cu inima spre dreptate, tot a~a ~i cu gura a m{rturisit spre m|ntuire. Venind Domnul }n p{r`ile Cezareei lui Filip, a }ntrebat pe ucenicii s{i: Cine zic oamenii c{ sunt? ^i i-au r{spuns: Unii, Ioan Botez{torul, al`ii Ilie, iar al`ii proorocul sau unul din prooroci. ^i iar a }ntrebat: Dar voi cine spune`i c{ sunt? Atunci Simon Petru a r{spuns }n numele celorlal`i:Tu e~ti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu. ^i a l{udat Domnul acea m{rturisire a lui zic|nd: Fericit e~ti, Simone, fiul lui Iona, c{ trupul ~i s|ngele nu `i-au ar{tat `ie acestea, ci Tat{l Meu Cel din ceruri! ^i }ntr-acea vreme i-a f{g{duit Domnul lui, ca s{-i dea cheile ]mp{r{`iei cerului. Petru, av|nd dragoste fierbinte c{tre Domnul, dorea s{ nu i se }nt|mple nici un r{u lui Hristos. Deci, afl|nd mai }nainte de patimile Domnului, ]l oprea din ne~tiin`{, zic|nd: Doamne, fii @ie milostiv! S{ nu @i se }nt|mple @ie acestea! Aceste cuvinte ale lui Petru au fost nepl{cute Domnului, deoarece pentru aceasta venise El, ca prin p{timire s{ r{scumpere neamul omenesc din pierzare; }ns{ din cuvintele acelea s-a ar{tat dragostea cea os|rdnic{ a lui Petru c{tre Domnul. Tot aici s-a ar{tat ~i ner{utatea lui; c{, auzind acel cuv|nt aspru de la Domnul: Mergi }napoia Mea, satano!, nu s-a m|niat, nici nu a plecat de la El, ci a primit cu dragoste acel cuv|nt pedepsitor ~i-I urma Lui mai mult, cu toat{ os|rdia. ^i, c|nd mul`i dintre ucenici nu reu~eau s{ }n`eleag{ cuvintele Domnului, ziceau: Aspru este cuv|ntul acesta, deci, cine poate s{-l asculte pe el?; apoi s-au }ndep{rtat de Domnul. ^i a zis Domnul celor doisprezece: <192>Oare ~i voi voi`i s{ v{ duce`i?<170> Atunci, Simon Petru, i-a r{spuns: Doamne, la cine ne vom duce? C{ci Tu ai cuvintele vie`ii ve~nice, iar noi am crezut ~i am cunoscut, c{ Tu e~ti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu. O os|rdie ~i o credin`{ ca aceasta av|nd Sf|ntul Petru c{tre Domnul, a }ndr{znit a cere de la D|nsul umblarea pe ap{; c{ci, ie~ind Petru din corabie, umbla pe ap{ ca s{ vin{ la Iisus. Dar, de vreme ce }nainte de primirea Sf|ntului Duh nu era des{v|r~it }n credin`{, v{z|nd v|ntul cel tare, s-a temut ~i, }ncep|nd a se afunda, a strigat: Doamne, m|ntuie~te-m{ pe mine. Iisus, }ndat{ }ntinz|ndu-i m|na, l-a luat ~i i-a zis: <192>Pu`in credinciosule, pentru ce te-ai }ndoit?<170> ^i nu numai de }necarea apei l-a izb{vit pe el, dar ~i de pu`ina credin`{, c|nd i-a zis: <192>Eu m-am rugat pentru tine, ca s{ nu se }mpu`ineze credin`a ta<170>. Astfel s-a }nvrednicit Sf|ntul Petru ~i cu al`i doi, cu Iacov ~i cu Ioan, a vedea pe Tabor, slava Schimb{rii la Fa`{ a Domnului, ce s-a descoperit lor. Ei au auzit acolo cu urechile lor glasul cel de la Dumnezeu Tat{l, care a venit de sus spre Domnul, precum zice despre aceasta }n epistola sa, zic|nd: Pentru c{ nu basmelor celor cu me~te~ug umbl|nd, v-am spus puterea ~i venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci fiind singuri v{z{tori ai m{ririi Aceluia. Pentru c{, lu|nd de la Dumnezeu Tat{l cinstea ~i slava glasului celui ce a venit }n chipul acesta la El, de la slava cea cu mare cuviin`{: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, }ntru Care am binevoit. Acest glas noi l-am crezut pogor|ndu-se din cer, fiind cu El }n muntele cel sf|nt. C|nd Domnul S-a apropiat spre patima Sa de bun{voie ~i spre moartea cea de pe cruce, atunci Petru ~i-a ar{tat r|vna lui c{tre Domnul, nu numai cu cuv|ntul, zic|nd: Doamne, gata sunt a merge cu Tine ~i }n temni`{ ~i la moarte, dar ~i cu lucrul; c{ci, sco`|nd sabia ~i lovind pe Malh, sluga arhiereului, i-a t{iat urechea. Dar, de~i i s-a dat lui de la dumnezeiasca purtare de grij{ s{ cad{ }n cea de trei ori lep{dare de Domnul, }ns{ prin adev{rata poc{in`{ ~i prin amar{ t|nguire s-a sculat ~i s-a }ndreptat, }nvrednicindu-se mai }nainte de to`i, a vedea pe Hristos dup{ ]nvierea Lui, precum zice despre aceasta Sf|ntul Evanghelist Luca: Adev{rat este c{ S-a sculat Domnul ~i S-a ar{tat lui Simon. Sf|ntul Pavel scrie tot a~a, zic|nd: <192>S-a sculat a treia zi dup{ Scripturi ~i S-a ar{tat lui Chifa, adic{ lui Petru, apoi celor unsprezece<170>. V{z|nd Sf|ntul Petru pe Domnul, s-a umplut de negr{it{ bucurie. ^i a primit de la El iertare de gre~elile sale. Atunci cea mai dinainte lep{dare de trei ori, a r{spl{tit-o bine prin r{spunsul cel de trei ori al dragostei sale c{tre Domnul, zic|ndu-i: Doamne, Tu toate le ~tii; Tu ~tii c{ Te iubesc. ^i s-a pus de Domnul p{stor al oilor celor cuv|nt{toare ~i i-a dat }n m|ini cheile ]mp{r{`iei cerului. Dup{ }n{l`area Domnului nostru Iisus Hristos, Sf|ntul Petru, ca un mai mare }ntre Apostoli, a fost }nt|iul }nv{`{tor ~i propov{duitor al cuv|ntului lui Dumnezeu. El }ntr-un ceas a c|~tigat Bisericii lui Dumnezeu ca la trei mii de suflete, prin cuv|ntul lui Dumnezeu. Era }nc{ ~i f{c{tor de minuni preaalese, c{ci, intr|nd }n biseric{ cu Sf|ntul Ioan la rug{ciune, a v{zut pe un oarecare olog din p|ntecele maicii sale, st|nd }naintea u~ilor bisericii, care se numea "Frumoas{"; ~i, apuc|ndu-l de m|na dreapt{, l-a ridicat, zic|ndu-i: <192>]n numele Domnului nostru Iisus Hristos Nazarineanul, scoal{-te ~i umbl{!<170> Atunci }ndat{ i s-au }nt{rit t{lpile ~i gleznele acelui ~chiop ~i de bucurie striga ~i umbla. Apoi, a intrat cu ei }n biseric{ ~i umbla s{rind ~i l{ud|nd pe Dumnezeu. Cu aceast{ minune ~i }nc{ cu propov{duirea cuv|ntului, au crezut }n Hristos, ca la cinci mii de b{rba`i. Pe Anania ierusalimiteanul ~i pe femeia lui Safira, pentru furarea celor sfinte ~i pentru minciuna }mpotriva Duhului Sf|nt, Sf|ntul Petru i-a omor|t cu cuv|ntul. ]n Lida, pe un om, Enea, care de opt ani z{cea pe pat, fiind sl{b{nog, l-a f{cut s{n{tos, zic|ndu-i: <192>Te vindec{ pe tine Iisus Hristos<170>. ]n Iope, pe o fecioar{, anume Tavita, care murise, a }nviat-o. Dar nu numai m|inile ~i cuv|ntul lui erau f{c{toare de minuni, ci ~i umbra lui singur{ era d{t{toare de t{m{duiri. Oriunde voia s{ mearg{ el, acolo poporul }~i aducea pe neputincio~ii lor, ~i-i punea pe pat ~i a~ternuturi, ca venind Sf|ntul Petru, m{car cu umbra lui s{ umbreasc{ pe fiecare dintre d|n~ii. C|nd }mp{ratul Irod ~i-a pus m|inile s{ fac{ r{u Bisericii credincio~ilor din Ierusalim, ucig|nd cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan, ~i pe Sf|ntul Petru l-a aruncat }n temni`{ legat cu lan`uri de fier; atunci }ngerul Domnului l-a eliberat pe el ~i l-a scos din temni`{. Acest mare apostol a deschis neamurilor cel dint|i u~a credin`ei, botez|nd }n Cezareea pe romanul Corneliu Suta~ul, ar{t|ndu-i-se mai }nt|i vedenia mesei l{sat{ din cer, cu t|r|toarele cele cu patru picioare ~i cu glasul care poruncea lui Petru s{ le }njunghie ~i s{ le m{n|nce, zic|ndu-i ca, pe cele ce Dumnezeu le-a cur{`it, el s{ nu le numeasc{ spurcate. Acesta este semnul }ntoarcerii neamurilor c{tre Hristos. Pe Simon, vr{jitorul din Samaria, care cu f{`{rnicie a primit Sf|ntul Botez ~i cu argint voia s{ cumpere darul Duhului Sf|nt, l-a mustrat, zic|ndu-i: Argintul t{u s{ fie cu tine }ntru pierzare, c{ inima ta nu este dreapt{ }naintea lui Dumnezeu, pentru c{ te v{d st|nd }n am{r{ciunea cea de fiere ~i }n leg{tura nedrept{`ii. Aceste ~i multe alte fapte ale Sf|ntului Petru, se afl{ scrise pe larg }n Sf|nta Evanghelie ~i }n cartea <192>Faptele Sfin`ilor Apostoli<170>, care totdeauna se pot auzi citindu-se }n biseric{ ~i pe care nu este nevoie a le aduna pe toate aici. Iar nevoin`ele ~i ostenelile lui, pe care le-a r{bdat propov{duind pe Hristos, Sf|ntul Simeon Metafrast le poveste~te astfel. Sf|ntul Petru s-a dus din Ierusalim }n Cezareea lui Stratonic ~i din acei presbiteri care urmau dup{ d|nsul pun|ndu-le episcop, s-a dus la Sidon, unde pe mul`i t{m{duindu-i ~i pun|ndu-le episcop, a plecat }n Virit, (Beirut) ~i }n Vivli. Pun|nd ~i acolo episcop, s-a dus }n Tripoli, unde a fost g{zduit de un oarecare b{rbat }n`eleg{tor Marson, pe care l-a pus episcop al credincio~ilor din Tripolia Feniciei. De acolo s-a dus }n Orthosie, apoi }n insula ce se numea Antara. De acolo s-a dus }n Valania }n Pont ~i }n Laodiceea, unde, t{m{duind pe mul`i bolnavi, a gonit duhurile necurate din oameni ~i, }nt{rind Biserica credincio~ilor, le-a pus ~i lor episcop. Apoi, s-a dus }n Antiohia, cetatea Siriei, unde se ascunsese Simon vr{jitorul, ca s{ nu-l prind{ osta~ii trimi~i de Claudie, }mp{ratul Romei. Apoi, Simon Magul, a fugit din fa`a lui Petru }n cet{`ile Iudeei. Deci, Petru, apostolul Domnului, t{m{duind pe mul`i }n Antiohia ~i propov{duind pe Unul Dumnezeu }n trei fe`e, a pus episcop }n Siracuza din Sicilia pe Marchian ~i pe Pancratie la Tavromenia; apoi a venit }n Tianinul Capadociei. De acolo s-a dus }n Ancira Galatiei, unde a }nviat pe un mort cu rug{ciunile lui; ~i, }nv{`|nd pe mul`i ~i botez|ndu-i, le-a f{cut biserici ~i, pun|ndu-le episcopi, s-a dus }n Sinopi, cetatea Pontului. Dup{ aceea s-a dus }n Amasia care este }n p{m|ntul Pontului. Apoi a mers }n Gangra Paflagoniei, Claudinopoli Onoriadei, Nicomidia Bitiniei ~i de acolo }n Niceea. De acolo, silindu-se s{ mearg{ la Ierusalim pentru praznicul Pa~tilor, s-a }ntors ~i a venit }n Pisinunt, Capadocia ~i Siria ~i iar{~i a venit }n Antiohia. Iar din Antiohia a venit }n Ierusalim, unde petrec|nd el, a venit la d|nsul spre cercetare, Sf|ntul Apostol Pavel, dup{ al treilea an al }ntoarcerii sale c{tre Hristos, precum singur gr{ie~te }n scrisoarea sa c{tre Galateni: Dup{ trei ani m-am dus }n Ierusalim, ca s{ v{d pe Petru ~i am petrecut cu d|nsul cinci-sprezece zile. ]n acest timp, dup{ ce a a~ezat punerile legilor celor biserice~ti, fericitul Pavel s-a pus pe lucrul la care era chemat; iar marele Petru s-a }ntors iar{~i }n Antiohia, unde, pun|nd episcop pe Evod, s-a dus }n Sinaid, cetatea Frigiei. De acolo s-a dus }n Nicomidia, unde a pus episcop pe Prohor, care, dup{ primirea episcopiei, urma pe Sf|ntul Ioan, Cuv|nt{torul de Dumnezeu. Din Nicomidia, Sf|ntul Petru a mers }n Ilion, cetatea Elespontului, unde, pun|nd episcop pe Corneliu Suta~ul, s-a }ntors la Ierusalim, unde i s-a ar{tat Domnul }n vedenie, zic|ndu-i: <192>Scoal{, Petre, ~i mergi la Apus, pentru c{ este trebuin`{ ca cu limba ta s{ se lumineze Apusul ~i Eu voi fi cu tine<170>. ]ntr-acea vreme, Simon vr{jitorul a fost prins de osta~ii care }l c{utau, precum s-a zis mai sus, ~i a fost dus la Roma ca s{-~i ia plat{ pentru faptele sale. Dar, fiind dus acolo, prin me~te~ugul cel vr{jitoresc }ntuneca min`ile multora. Deci, }n~el|ndu-i, nu numai c{ n-a luat pedeaps{, dar multora li se p{rea c{ este dumnezeu, pentru c{ acel merg{tor }nainte al satanei, cu vr{jile sale a f{cut pe romani ~i pe }mp{ratul Claudie }ntr-at|t s{ se minuneze, }nc|t i-au s{pat chipul lui ~i l-au pus }ntre cele dou{ poduri de pe Tibru, scriind pe el: <192>Lui Simon, dumnezeului cel sf|nt!<170> De acest lucru, scriitorii biserice~ti Iustin ~i Irineu scriu mai pe larg, iar noi, zice Simion Metafrast, s{ venim la cuv|ntul de mai }nainte. Marele Apostol Petru, spun|nd fra`ilor ar{tarea Domnului care i se f{cuse lui }n vedenie ~i sf{tuindu-se cu d|n~ii, a plecat iar{~i }n Antiohia cercet|nd bisericile, unde a ~i g{sit pe Sf|ntul Pavel. De acolo s-a dus la Tars, unde a pus episcop pe Urban, pe Epafrodit }n Lichia Andriatiei ~i pe Fugel }n Efes, c{ruia }i zise c{ s-a ab{tut de la calea cea dreapt{ ~i s-a }nvoit cu Simon; apoi pe Apelie, care era frate cu Policarp, la pus episcop la Smirna. De aici a venit la Filipeni }n Macedonia, unde a pus episcop pe Olimp, iar Tesalonicenilor pe Iasona ~i Corintenilor pe Sila, pe care l-au g{sit petrec|nd l|ng{ marele Pavel, iar la Patra a pus pe Irodion ~i dup{ aceea a plecat }n Sicilia. Venind }n Tavromenia, a petrecut pu`in{ vreme la Pancratie, b{rbatul cel cuv|nt{tor. Acolo, }nv{`|nd ~i botez|nd pe unul, anume Maxim, ~i pun|ndu-l episcop, a venit }n Roma, unde }n toate zilele propov{duia, prin adun{ri ~i prin case, pe Unul Dumnezeu Tat{l cel Atotputernic ~i pe Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adev{rat din Dumnezeu adev{rat ~i pe Sf|ntul Duh, Domnul de via`{ f{c{tor. El a atras pe mul`i la credin`a lui Hristos ~i, prin Sf|ntul Botez, i-a izb{vit de }n~el{ciunea idoleasc{. Simon vr{jitorul, v{z|nd acestea, n-a voit s{ tac{ ~i a }nceput s{ t{inuiasc{ asupra lui r{utatea sa; pentru c{ el socotea c{ este ru~ine propov{duirea apostolului, prin care se biruia m|ndria lui. Deci, a }nceput la ar{tare s{ se }mpotriveasc{ }nv{`{turii celei adev{rate, prin cuvintele ~i lucrurile sale cele mincinoase, clevetind pe Sf|ntul Petru prin mijlocul cet{`ii, f{r{ de ru~ine. El f{cea }naintea poporului ni~te n{luciri ~i ar{t{ri care mergeau }nainte ~i }n urma lui ~i c{rora le zicea c{ sunt sufletele celor mor`i, ~i astfel ar{ta pe cei }nvia`i din mor`i, care i se }nchinau lui ca unui Dumnezeu. Pe ~chiopi }i f{cea s{ umble drept ~i s{ sar{; }ns{ toate acestea prin n{lucire, iar nu cu adev{rat, dup{ asem{narea acelui Proteu, vorbitor de basme, care se schimba }n diferite chipuri. C{ci uneori se ar{ta av|nd dou{ fe`e, apoi, dup{ pu`in, se pref{cea }n capr{, }n ~arpe, }n pas{re, se asem{na focului ~i }n toate chipurile se schimba, ne}ncetat }n~el|nd pe cei pro~ti. Dar marele apostol al Domnului, numai de se uita pu`in de departe spre lucrurile lui, }ndat{ toate n{lucirile aceluia se stingeau. Despre cearta Sf|ntului Apostol Petru cu Simon vr{jitorul, se mai poveste~te }nc{, afar{ de Metafrast, }n Prolog ~i }n Mineiul cel mare, unde citim: Sf|ntul Petru, c|nd a venit }n Roma ~i i s-a }n~tiin`at de acel Simon, care se numea "Hristos" ~i f{cea }naintea poporului minuni multe, s-a aprins de r|vn{ ~i a mers }n casa lui Simon Magul. Acolo a g{sit pe mul`i st|nd la poarta lui ~i care }l oprir{ pe el a intra }n{utru, Petru a zis c{tre d|n~ii: <192>Pentru ce m{ opri`i a intra la vr{jitorul cel am{gitor?<170> Iar ei au zis: <192>Nu este vr{jitor, ci este zeu puternic<170>. El a pus paznici la poarta sa, ca s{ ~tie g|ndurile omene~ti<170>. Aceasta spun|nd, au ar{tat apostolului un c|ine negru ce z{cea la poart{, zic|ndu-i: <192>Acest c|ine omoar{ pe to`i cei ce g|ndesc nedrept despre Simon<170>. Sf|ntul Petru a zis: <192>Eu gr{iesc adev{rat pentru el, c{ Simon este de la diavol<170>. Deci, apropiindu-se, a zis c|inelui: <192>Mergi ~i spune lui Simon c{ Petru, Apostolul lui Hristos, vrea s{ intre la tine<170>. C|inele, merg|nd, cu glas omenesc a spus lui Simon ceea ce }i poruncise Petru. To`i, v{z|nd ~i auzind vorbind pe c|ine omene~te, s-au }nsp{im|ntat. Simon, asemenea, pe acela~i c|ine l-a trimis, zic|ndu-i: <192>S{ intre aici Petru<170>. Intr|nd Petru, Simon a }nceput a face n{luciri }naintea poporului, fiind Petru de fa`{. Sf|ntul cu puterea lui Hristos, a ar{tat minuni ~i mai mari. ^i ce minuni? Din minunile cele multe pe care le-a f{cut Sf|ntul Petru, cel mai vechi istoric grec bisericesc, Eghisipos, care a vie`uit aproape de apostoli, poveste~te una singur{. Unei v{duve oarecare din Roma, de bun neam, care se tr{gea din semin`ie }mp{r{teasc{, i-a murit fiul de v|rst{ t|n{r{; iar maica lui pl|ngea pentru el cu t|nguire. Dar cei ce o m|ng|iau ~i-au adus aminte de b{rba`ii care s-au ar{tat }n Roma, adic{ de Petru ~i de Simon vr{jitorul, c{ }nviaz{ mor`ii. Deci, }ndat{ au chemat unii pe Petru, iar al`ii pe Simon s{ vin{ la acel mort. Acolo se adunaser{ ~i oameni cinsti`i ~i mult popor ca s{ petreac{ pe cel mort la morm|nt. Sf|ntul Petru a zis lui Simon vr{jitorul care se m|ndrea cu puterea sa }naintea poporului: <192>Cine din noi va }nvia pe acest mort, to`i s{ cread{ }nv{`{turii aceluia, fiind adev{rat{<170>. Poporul a l{udat cuv|ntul lui Petru. Deci Simon, n{d{jduind spre me~te~ugul s{u cel vr{jitoresc, a zis c{tre popor: <192>De voi }nvia eu pe acel mort, apoi ve`i ucide pe Petru?<170> Poporul a strigat, zic|nd: <192>]l vom arde de viu }naintea ochilor t{i<170>. Simon, apropiindu-se de patul mortului a }nceput a-~i face vr{jile sale prin lucrarea diavoleasc{, care }i ajuta lui ~i a f{cut astfel, c{ mortul ~i-a mi~cat capul. Poporul }ndat{ a }nceput s{ strige: <192>T|n{rul este viu. A }nviat mortul<170>. Iar pe Petru voiau }ndat{ s{-l arunce }n foc. Apostolul }ns{, f{c|ndu-le semn cu m|na, }i ruga s{ tac{. @BT-1 = Deci, poporul t{c|nd, el le-a zis: <192>De este viu t|n{rul, apoi s{ se scoale, s{ vorbeasc{ ~i s{ umble; iar, p|n{ ce aceasta nu o ve`i vedea, s{ ~ti`i cu adev{rat c{ Simon v{ }n~eal{ cu n{lucirile ~i cu vr{jile sale!<170> Simon, umbl|nd mult }mprejurul patului ~i chem|nd diavolul cu puterea lui, nimic n-a putut spori; deci, umpl|ndu-se de ru~ine, voia s{ fug{, dar poporul l-a oprit. Sf|ntul Petru, ca unul ce }nviase pe Tavita cea moart{ ~i f{cuse ~i alte minuni preasl{vite, st|nd departe, ~i-a ridicat m|inile spre cer ~i, }n{l`|ndu-~i ochii }n sus, se ruga: <192>Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ne-ai poruncit nou{, zic|nd: Cu numele Meu pe cei mor`i s{-i }nvia`i... Deci, m{ rog @ie, }nviaz{ pe acest t|n{r mort, ca s{ cunoasc{ popoarele acestea, c{ Tu e~ti adev{ratul Dumnezeu ~i nu este altul afar{ de Tine, care tr{ie~ti ~i }mp{r{te~ti }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin<170>. @BT-1 = Astfel rug|ndu-se, a strigat c{tre cel mort, zic|nd: <192>T|n{rule, scoal{! Domnul meu Iisus Hristos te }nviaz{ ~i te t{m{duie~te pe tine!<170> ^i }ndat{ mortul, deschiz|ndu-~i ochii, s-a sculat ~i a }nceput a gr{i ~i a umbla. La aceast{ povestire a lui Eghisipos, Marcel romanul, care mai }nainte fusese ucenic al acelui Simon vr{jitorul ~i s-a luminat de Sf|ntul Petru prin credin`{ ~i prin Sf|ntul Botez, }ntr-o scrisoare a sa c{tre sfin`ii mucenici Nereon ~i Arhilie, scriind despre aceea, adaug{ c{ t|n{rul care a }nviat, c{z|nd la picioarele lui Petru, striga: <192>Am v{zut pe Domnul Iisus poruncind }ngerilor, ca pentru rug{ciunile tale s{ m{ }ntoarc{ pe mine maicii mele celei v{duve<170>. @BT-1 = Atunci tot poporul a }nceput a striga, zic|nd: <192>Unul este Dumnezeu, pe Care }l propov{duie~te Petru<170>. Simon vr{jitorul, cu n{lucirea sa f{c|ndu-~i cap de c|ine, fugea, }ns{ poporul l-a prins ~i unii voiau s{-l ucid{ cu pietre, iar al`ii s{-l ard{. Dar Sf|ntul Petru i-a oprit, zic|ndu-le: <192>Domnul ~i ]nv{`{torul nostru ne-a poruncit s{ nu r{spl{tim r{u pentru r{u. L{sa`i-l s{ mearg{ unde va voi, c{ destul }i este ru~inea ~i ocara ce i s-a f{cut prin cuno~tin`a neputin`ei sale, c{ci nimic nu pot vr{jile lui<170>. @BT-1 = Marcel mai zicea: <192>Simon, fiind liber, a venit la mine, socotind c{ eu nu ~tiu de acel lucru minunat ce se f{cuse ~i a pus la u~a casei mele un c|ine mare legat cu lan` de fier, zic|nd c{tre mine: <192>Voi vedea dac{ va veni Petru la tine, precum s-a obi~nuit<170>. Dup{ un ceas, Sf|ntul Petru a venit la u~{ ~i dezleg|nd acel c|ine, a zis c{tre d|nsul: <192>Du-te ~i spune lui Simon vr{jitorul s{ }nceteze a }n~ela pe oameni cu lucrarea diavoleasc{, pentru care Hristos ~i-a v{rsat s|ngele<170>. C|inele, duc|ndu-se, a gr{it lui Simon cu glas omenesc, spun|ndu-i cele poruncite de apostol. Eu, auzind ~i v{z|nd aceasta - zice Marcel -, am ie~it degrab{ }n }nt|mpinarea Sf|ntului Petru ~i l-am primit cu cinste }n casa mea, iar pe Simon vr{jitorul ~i pe c|inele acela i-am gonit afar{. C|inele atunci, nev{t{m|nd pe nimeni, s-a repezit numai la Simon ~i, apuc|ndu-l cu din`ii, l-a tr|ntit la p{m|nt. Iar Petru, privind la aceea pe fereastr{, poruncea c|inelui, }n numele lui Hristos, s{ nu vat{me trupul lui Simon. Deci, c|inele, nev{t{m|ndu-i trupul, i-a rupt toate hainele de pe d|nsul, }nc|t nici o parte a corpului nu mai r{m{sese acoperit{. Poporul, v{z|nd aceasta, striga contra lui Simon, oc{r|ndu-l ~i batjocorindu-l. Astfel, l-a gonit din cetate, }mpreun{ cu acel c|ine. Simon, pentru ni~te ru~ini ~i }nfrunt{ri ca acestea, un an }ntreg nu s-a mai ar{tat }n Roma, p|n{ ce a venit ca }mp{rat dup{ Claudie, Nero. Atunci, }nr{ut{`itul, venind }naintea lui Nero, care, cercet|nd despre el, a fost l{udat de cei r{i, }nc|t }mp{ratul l-a iubit foarte mult ~i l-a f{cut prietenul s{u. ]n Prolog ~i }n Mineiul cel mare se mai poveste~te despre Simon ~i aceasta: Odat{ a zis c{ are s{ se lase s{ fie t{iat ~i a treia zi are s{ }nvieze. Atunci, el a pus }n locul s{u un berbece, f{c|ndu-l om prin n{lucire ~i a fost t{iat berbecul }n locul lui. Sf|ntul, gonind diavoleasca n{lucire de la berbecul cel t{iat, s-a v{zut lucrul cel mincinos al lui Simon, cunosc|ndu-se de to`i, c{ nu Simon este t{iat, ci berbecul. Despre biruin`a des{v|r~it{ a Sf|ntului Petru asupra acelui vr{jitor ~i despre pierzarea lui, de to`i se scrie cu un glas astfel: Simon vr{jitorul, neput|nd }ntru nimic s{ biruiasc{ pe Apostolul Petru, nici s{ sufere mai mult }nfruntarea ~i ru~inea sa<%2>, s-a<%0> f{g{duit c{ se va }n{l`a la cer. Deci, adun|nd el toat{ puterea diavolilor care }i slujeau, s-a dus }n mijlocul cet{`ii Roma ~i, suindu-se pe o zidire }nalt{, av|nd capul }ncununat cu cunun{ de dafini, a }nceput din }n{l`ime cu m|nie a gr{i c{tre popor: <192>Romani, deoarece p|n{ acum a`i petrecut }n nebunie ~i l{s|ndu-m{ pe mine, a`i urmat lui Petru, acum ~i eu v{ voi l{sa ~i nu voi mai ap{ra cetatea aceasta. Deci, voi porunci }ngerilor mei ca }n fa`a voastr{ s{ m{ ia }n m|inile lor ~i s{ m{ }nal`e la tat{l meu din cer. De acolo voi trimite mari pedepse asupra voastr{, c{ n-a`i ascultat cuvintele mele, nici n-a`i crezut lucrurilor mele<170>. Vr{jitorul Simon, zic|nd acestea, a plesnit din m|ini, s-a }n{l`at }n v{zduh, a }nceput a zbura ~i a se sui }n sus }n{l`|ndu-l diavolii. Poporul, mir|ndu-se foarte, zicea unul c{tre altul: Acest lucru este de la Dumnezeu, ca s{ zboare trupul prin v{zduh. Atunci marele Apostol Petru a }nceput a se ruga }n auzul tuturor, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arat{ }n~el{ciunea acelui vr{jitor, ca s{ nu sminteasc{ popoarele, care cred }n Tine!<170> Apoi iar a strigat, zic|nd: <192>Vou{, diavolilor, v{ poruncesc, }n numele Dumnezeului meu, s{ nu-l purta`i mai mult, ci s{-l l{sa`i acolo }n v{zduh unde este acum!<170> Atunci diavolii cei certa`i de apostol, }ndat{ au fugit de la Simon prin v{zduh ~i tic{losul vr{jitor a c{zut jos, precum odinioar{ a c{zut diavolul cel lep{dat din cer, ~i astfel i s-a sf{r|mat tot trupul. Poporul, v{z|nd acestea, a strigat mult{ vreme, zic|nd: <192>Mare este Dumnezeul propov{duit de Petru. ]n adev{r, nu este altul dec|t Dumnezeul cel adev{rat!<170> Vr{jitorul c{z|nd, de~i se zdrobise foarte r{u, era }nc{ viu, dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, ca s{ cunoasc{ neputin`a ~i tic{lo~ia sa cea diavoleasc{, s{ se umple de ru~ine ~i s{ }n`eleag{ puterea lui Dumnezeu cel Atotputernic. El z{cea sf{r|mat pe p{m|nt, suferind dureri cumplite }n toate m{dularele ~i fiind de r|s la tot poporul; iar a doua zi ~i-a lep{dat r{ul ~i spurcatul s{u suflet, d|ndu-l }n m|inile diavolilor, ca s{-l duc{ la tat{l lor, satana. Sf|ntul Petru, dup{ c{derea lui Simon, st|nd la un loc }nalt ~i f{c|nd semn cu m|na poporului, care striga, s{ tac{, a }nceput a-l }nv{`a cuno~tin`a adev{ratului Dumnezeu; ~i vorbind mult c{tre d|n~ii, pe cei mai mul`i i-a pov{`uit la credin`a cre~tineasc{. ]mp{ratul Nero, afl|nd de moartea cea ru~inoas{ a prietenului s{u, s-a m|niat pe Sf|ntul Apostol Petru ~i voia s{-l ucid{. Dar acea m|nie ~i r{utate }mp{r{teasc{ nu s-a s{v|r~it }ndat{ asupra Sf|ntului Apostol, ci dup{ c|`iva ani, dup{ cum spune Sf|ntul Simeon Metafrast. Dup{ moartea lui Simon vr{jitorul, Sf|ntul Petru n-a mai stat mult }n Roma<$F Deci zadarnic{ este credin`a papista~ilor, c{ci Sf|ntul Petru a fost 25 de ani episcop al Romei, credin`{ pe care-~i sprijin{ ei primatul papal.>, ci, lumin|nd pe mul`i prin Sf|ntul Botez, le-a f{cut biseric{ ~i, pun|ndu-le pe Lin episcop, s-a dus }n Parachin, unde a pus episcop pe Epafrodit, altul, nu cel dint|i. Dup{ aceea s-a dus }n Sirmia, cetatea Spaniei, de unde, pun|nd episcop pe Epenet, s-a dus }n Cartagina, cetatea Africii. De acolo, sfin`ind episcop pe Crescent, s-a dus }n Egipt, }n cetatea cea cu ~apte por`i, care se nume~te Teba, pun|ndu-l episcop pe Ruf, iar }n Alexandria l-a pus episcop pe Marcu Evanghelistul. Apoi s-a dus }n Ierusalim, av|nd descoperire despre Adormirea Preacuratei Fecioare Maria, N{sc{toarea de Dumnezeu. Deci, dup{ aceea s-a }ntors iar{~i }n Egipt. Apoi, trec|nd Africa, s-a dus la Roma ~i de acolo la Mediolan (Milan) ~i la Fotichin, din care, pun|nd episcopi ~i preo`i, s-a dus }n Britania. Acolo, petrec|nd mult{ vreme ~i aduc|nd multe popoare la credin`a }n Hristos, a v{zut pe un }nger, care i s-a ar{tat, zic|ndu-i: <192>Petre, s-a apropiat vremea ducerii tale din via`a aceasta; deci, se cade s{ te }ntorci la Roma, unde, suferind moarte pe cruce, vei lua r{spl{tire dreapt{ de la Domnul nostru Iisus Hristos<170>. Petru, mul`umind lui Dumnezeu de aceasta, a mai z{bovit c|teva zile }n Britania, }nt{rind Bisericile, pun|nd episcopi, preo`i ~i diaconi. Iar }n al doisprezecelea an al }mp{r{`iei lui Nero, s-a }ntors }n Roma. Aici a pus episcop pe Clement, }n ajutorul oc|rmuirii biserice~ti, <%2>care se lep{da ~i nu voia un jug ca acela. ]ns{ Clement, plec|n-du-<%0>se cuvintelor Apostolului Petru, ~i-a plecat grumazul sub jugul lui Hristos ~i, }mpreun{ cu }nv{`{torul s{u ~i cu ceilal`i b{rba`i, tr{geau c{ru`a cuv|ntului lui Dumnezeu. Deci, }n Roma mul`i b{rba`i ~i femei, din cei de bun neam ~i prealumina`i ~i chiar din r|nduiala senatorilor, s-au luminat cu Sf|ntul Botez ~i astfel au }mbr{`i~at religia cre~tin{. ]mp{ratul Nero avea dou{ femei frumoase, pe care le iubea mai mult dec|t pe celelalte femei ale sale. Ele, primind sf|nta credin`{, s-au }nt{rit }n via`a cea curat{ ~i nu voiau s{ se supun{ voin`ei }mp{ratului care era p{tima~. Dar el, fiind f{r{ de ru~ine }n pofte ~i nes{`ios }n fapte necurate, s-a m|niat asupra Bisericii credincio~ilor, dar mai ales asupra Apostolului Petru, care era pricinuitorul }ntoarcerii la cre~tinism ~i la via`a cea curat{ a celor dou{ femei ale sale. Aduc|ndu-~i aminte, pe l|ng{ aceasta, ~i de moartea lui Simon vr{jitorul, care }i era prieten bun, c{uta pe Petru ca s{-l ucid{. Aici Eghisipos, istoricul bisericesc cel mai sus pomenit, scrie: <192>Pe c|nd Sf|ntul Petru era c{utat spre ucidere, l-au rugat credincio~ii s{ se ascund{ ~i s{ ias{ din Roma, pentru folosul multora. Dar Petru n-a voit s{ fac{ aceasta, ci dorea s{ p{timeasc{ ~i s{ moar{ pentru Hristos. Poporul credincios, pl|ng|nd, ruga pe apostol s{-~i p{zeasc{ via`a at|t de trebuincioas{ Sfintei Biserici, care se }nviforeaz{ }n mijlocul primejdiilor de valurile necredincio~ilor. Deci, v{z|nd Sf|ntul Petru lacrimile turmei celei cuv|nt{toare a lui Hristos, a f{g{duit s{ ias{ din cetate ~i s{ se ascund{; iar noaptea, f{c|nd soborniceasc{ rug{ciune ~i s{rut|nd pe to`i, a plecat singur. Pe c|nd era la por`ile cet{`ii, a v{zut }naintea sa pe M|ntuitorul Hristos venind c{tre cetate; iar Petru, }nchin|ndu-se Lui, I-a zis: Doamne, unde mergi? R{spuns-a Domnul: M{ duc }n Roma, ca iar{~i s{ m{ r{stignesc! Zic|nd Domnul acestea, S-a f{cut nev{zut. Petru, minun|n-du-se, a cunoscut c{ Hristos, p{timind pentru robii S{i, ca }ntru adev{ratele Sale m{dulare, voie~te ca ~i cu trupul s{ p{timeasc{ }n Roma. Deci, s-a }ntors iar{~i }n biseric{ ~i a fost prins de c{tre osta~i, care l-au dat spre moarte. Sf|ntul Simeon Metafrast poveste~te, c{ nu a fost prins numai Sf|ntul Petru singur, ci ~i mul`i credincio~i, }ntre care erau ~i Clement, Irodion ~i Olimp. Pe ace~tia, tiranul Nero i-a os|ndit la t{iere cu sabia, iar pe Sf|ntul Petru, la r{stignire. Lu|ndu-i osta~ii pe to`i, i-a dus la locul de moarte. Pe Clement, iert|ndu-l, l-au l{sat }n pace, ca pe unul ce era rudenie }mp{r{teasc{, iar pe Irodion ~i Olimp, care veniser{ cu Sf|ntul Petru }n Roma, i-au ucis cu sabia ~i }mpreun{ cu ei au t{iat ~i o mul`ime de credincio~i. Sf|ntul Petru a rugat pe r{stignitorii s{i s{-l r{stigneasc{ cu capul }n jos ~i nu drept, cinstind }ntru aceea pe Domnul s{u, Care de voie S-a r{stignit pe cruce, ca s{ nu semene Aceluia }ntru r{stignire, ci sub picioarele Lui s{-~i plece capul. Astfel s-a sf|r~it marele Apostol al lui Dumnezeu, Sf|ntul Petru, prin moarte pe cruce, pream{rind pe Dumnezeu, pentru c{ din pricina piroanelor din m|ini ~i din picioare, suferea mult{ durere ~i f{r{ de prihan{ ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu, }n 29 de zile ale lunii iunie. Sf|ntul Clement, ucenicul Sf|ntului Petru, cer|nd trupul apostolului, l-a luat de pe cruce ~i, }nvelindu-l, a chemat pe credincio~ii care r{m{seser{ ~i pe arhierei ~i l-au }ngropat cu cinste. Asemenea ~i trupurile Sfin`ilor Irodion ~i Olimp, care au p{timit cu el, ~i pe ale celorlal`i credincio~i, }ngrop|ndu-le cu cinste, au sl{vit pe Hristos Dumnezeul, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI @SUBTITLE = VIA@A, NEVOIN@ELE ^I P[TIMIREA @SUBTITLE = SF\NTULUI, SL[VITULUI ^I ]NTRU TOT L[UDATUL @SUBTITLE = APOSTOL PAVEL @SUBTITLE = Sf|ntul Apostol Pavel, care mai }nainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din semin`ia lui Veniamin. El s-a n{scut }n Tarsul Ciliciei, din p{rin`i cinsti`i, care mai }nainte au petrecut }n Roma, apoi s-au mutat }n Tarsul Ciliciei cu cinstitul titlu de cet{`eni romani, pentru care Pavel s-a ~i numit roman. El era rudenie cu Sf|ntul }nt|iul Mucenic ~i Arhidiacon ^tefan. A fost dat de p{rin`ii s{i }n Ierusalim la }nv{`{tura c{r`ii ~i a toat{ legea lui Moise ~i a fost ucenic al sl{vitului dasc{l Gamaliel. El avea un prieten la }nv{`{tur{, cu care }mpreun{ era ucenic, pe Varnava, care s-a f{cut dup{ aceea apostol al lui Hristos ~i se deprinsese bine la legea p{rinteasc{, era foarte r|vnitor dup{ ea ~i se lipise de farisei. Pe vremea aceea, }n Ierusalim ~i }n cet{`ile dimprejur, precum ~i prin sate, se r{sp|ndise buna vestire a lui Hristos, de c{tre sfin`ii apostoli. ^i ei aveau mult{ }ntrebare cu fariseii, cu saducheii ~i cu to`i c{rturarii ~i }nv{`{torii legii evreie~ti, c{rora, propov{duitorii lui Hristos le erau ur|`i ~i prigoni`i. Deci, Saul ura ~i el pe Sfin`ii Apostoli ~i nici nu voia s{ aud{ propov{duirea lor cea despre Hristos, iar pe Varnava, care era acum apostol al lui Hristos, }l batjocorea, vorbind hule }mpotriva lui Hristos. Pe c|nd rudenia lui, Sf|ntul Mucenic ~i Arhidiaconul ^tefan, era ucis cu pietre de c{tre evrei, lui Saul nu numai c{ nu-i era jale de s|ngele care se v{rsa f{r{ de vin{ a rudeniei sale, ci se }nvoia la acea ucidere ~i p{zea hainele evreilor celor ce ucideau pe ^tefan. Deci, lu|nd putere de la arhierei ~i de la b{tr|ni, f{cea mult r{u Bisericii. El intra }n casele credincio~ilor, de unde t|ra pe b{rba`i ~i pe femei ~i }i ducea }n temni`e. Nu era destul c{ prigonea pe credincio~ii din Ierusalim, dar s-a dus ~i }n Damasc cu scrisoare arhiereasc{, sufl|nd cu izgonire ~i cu ucidere contra ucenicilor Domnului, vr|nd ca ~i acolo, de va afla b{rba`i ~i femei crez|nd }n Hristos, s{-i prind{ ~i s{-i duc{ lega`i la Ierusalim. Aceasta a fost pe vremea }mp{r{`iei lui Tiberiu. Apropiindu-se el de Damasc, deodat{ l-a str{lucit o lumin{ din cer ~i, c{z|nd la p{m|nt, a auzit un glas, zic|ndu-i: Saule, Saule, pentru ce m{ prigone~ti? Iar el, }nsp{im|nt|ndu-se, a zis: Cine e~ti, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu }l prigone~ti. Cu greu }`i este `ie a lovi cu piciorul }mpotriva boldului. Iar el, tremur|nd ~i }nsp{im|nt|ndu-se, a zis: Doamne, ce }mi porunce~ti s{ fac? Iar Domnul i-a zis: Scoal{-te ~i intr{ }n cetate ~i `i se va spune ce `i se cade s{ faci. Asemenea s-au }nsp{im|ntat ~i osta~ii care erau cu Saul, minun|ndu-se pentru c{ glasul care gr{ia lui Saul }l auzeau, dar nu vedeau pe nimeni. Atunci Saul, scul|ndu-se de la p{m|nt ~i deschiz|ndu-~i ochii s{i, n-a v{zut pe nimeni, pentru c{ orbise de ochii cei trupe~ti, }ncep|nd a i se lumina ochii cei duhovnice~ti. Deci, al`ii l-au luat de m|n{ ~i l-au dus }n Damasc, unde a petrecut trei zile, f{r{ s{ vad{, nem|nc|nd, nici b|nd nimic, ci rug|ndu-se ne}ncetat. ]n Damasc era ~i Sf|ntul Apostol Anania, c{ruia i se ar{tase Domnul }n vedenie ~i c{ruia i-a poruncit s{-l caute pe Saul, care locuia }n casa unui om, anume Iuda; deci, s{ se duc{ acolo ~i s{-i lumineze ochii lui cei trupe~ti prin atingere, iar pe cei suflete~ti prin Sf|ntul Botez. Atunci Anania a r{spuns: Doamne, am auzit de la mul`i despre b{rbatul acesta, c|te r{ut{`i a f{cut sfin`ilor T{i }n Ierusalim, ~i chiar aici a venit cu putere s{ lege pe to`i cei ce cheam{ numele T{u! Iar Domnul a zis c{tre d|nsul: Mergi f{r{ de fric{, fiindc{ acesta ]mi este vas ales, ca s{ poarte numele Meu }naintea neamurilor, }mp{ra`ilor ~i fiilor lui Israil, pentru c{ }i voi spune c|te i se cade lui s{ p{timeasc{ pentru numele Meu. Sf|ntul Anania, merg|nd dup{ porunca Domnului ~i g{sind pe Saul, ~i-a pus m|inile peste d|nsul. Atunci, deodat{ au c{zut de pe ochii lui ni~te solzi ~i }ndat{ a v{zut. Apoi, scul|ndu-se, s-a botezat ~i s-a umplut de Duhul Sf|nt, care l-a sfin`it pe el spre apostoleasc{ slujb{, fiind numit din Saul, Pavel. Dup{ aceea, Pavel a }nceput prin sinagogi a propov{dui pe Hristos, c{ este Fiul lui Dumnezeu; iar cei ce-l auzeau se mirau to`i ~i ziceau: Oare nu este acesta acela care }n Ierusalim gonea pe cei ce chemau numele lui Iisus Hristos? Aici n-a venit oare ca s{ lege pe unii ca aceia ~i s{-i duc{ la arhierei? Dar iat{ c{ el mai mult se }nt{re~te ~i tulbur{ pe evreii care petrec }n Damasc, atr{g|ndu-i pe d|n~ii c{tre Iisus Hristos. Atunci iudeii s-au umplut de m|nie asupra lui ~i s-au sf{tuit s{-l omoare. Ei str{juiau por`ile cet{`ii ziua ~i noaptea ca s{ nu poat{ sc{pa de d|n~ii. Dar ucenicii lui Hristos, care erau }n Damasc cu Anania, afl|nd de sfatul iudeilor, c{ vor s{-l ucid{ pe Pavel, l-au luat noaptea ~i l-au l{sat }ntr-o co~ni`{ peste zidul cet{`ii. Deci, plec|nd el din Damasc, nu s-a }ntors la Ierusalim, ci mai }nt|i s-a dus }n Arabia, precum despre aceasta scrie c{tre Galateni: Nu m-am lipit de trup ~i s|nge, nici m-am suit }n Ierusalim la apostolii cei mai }nainte de mine ci m-am dus }n Arabia, ~i de acolo m-am }ntors iar{~i }n Damasc; iar mai pe urm{, adic{ dup{ trei ani, m-am dus }n Ierusalim, ca s{ v{d pe Petru. Venind }n Ierusalim, Sf|ntul Pavel se ispitea s{ se lipeasc{ de ucenicii Domnului, iar ei se temeau de d|nsul, necrez|nd c{ este ucenicul Domnului. Sf|ntul Apostol Varnava, v{z|ndu-l ~i }n`eleg|nd }ntoarcerea lui spre Hristos, s-a bucurat ~i l-a dus la apostoli. Iar el le-a spus lor, cum a v{zut }n cale pe Domnul, ce i-a zis ~i cum }n Damasc propov{duia numele lui Iisus Hristos. Deci Sfin`ii Apostoli, auzind aceasta, s-au umilit ~i, de bucurie, sl{veau pe Domnul Hristos, iar Sf|ntul Pavel ~i }n Ierusalim se }ntreba cu iudeii ~i cu elinii pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. Odat{, st|nd }n biseric{ ~i rug|ndu-se, a r{mas uimit ~i a auzit pe Dumnezeu, zic|ndu-i: S|rguie~te-te ~i ie~i degrab{ din Ierusalim, fiindc{ aici nu vor primi m{rturia ta pentru Mine. Iar el a zis c{tre Domnul: <192>Singuri iudeii ~tiu c{ eu puneam }n temni`{ ~i b{team prin adun{ri pe cei ce credeau }n Tine, iar c|nd se v{rsa s|ngele lui ^tefan, m{rturisitorul T{u, st{team singur acolo, pentru c{ ~i eu voiam uciderea lui ~i p{zeam hainele celor ce-l ucideau pe el<170>. Atunci Domnul a zis c{tre d|nsul: Mergi, c{ Eu te voi trimite pe tine la neamuri departe! Dup{ vedenia aceasta, Sf|ntul Pavel, de~i voia s{ mai z{boveasc{ }n Ierusalim c|teva zile, ca s{ se }ndulceasc{ de fra`i ~i de vorbele apostolilor, }ns{ nu se putea, fiindc{ aceia cu care se }ntreba despre Hristos, se porniser{ spre m|nie ~i c{utau s{-l ucid{. Dar fra`ii, }n`eleg|nd aceasta, l-au dus }n Cezareea ~i l-au l{sat }n Tars, unde Sf|ntul Pavel a petrecut }nv{`|nd poporul cuv|ntul lui Dumnezeu, p|n{ ce a venit Varnava de l-a luat ~i l-a dus }n Antiohia. Acolo, }nv{`|nd }n biseric{ un an }ntreg, mult popor a }ntors la Hristos; numindu-i pe ei cre~tini. Dup{ }mplinirea anului, am|ndoi Sfin`ii Apostoli, Varnava ~i Pavel, s-au }ntors }n Ierusalim ~i au spus Sfin`ilor Apostoli cum darul lui Dumnezeu a lucrat }n Antiohia ~i cum Biserica lui Dumnezeu din Ierusalim s-a veselit foarte mult. Apoi, a adus mult{ milostenie de la antiohienii cei de bun{voie d{t{tori, pentru fra`ii cei s{raci ~i sc{p{ta`i, care petreceau }n Iudeea; deoarece pe atunci, }mp{r{`ind Claudie, era foarte mare foamete, dup{ proorocia Sf|ntului Agav, care era unul din cei ~aptezeci de ucenici. Plec|nd ei din Ierusalim, s-au dus iar{~i }n Antiohia, unde petrec|nd c|tva timp }n post ~i rug{ciuni, }n slujba dumnezeie~tii Liturghii ~i }n propov{duirea cuv|ntului lui Dumnezeu, Duhul Sf|nt a voit s{-i trimit{ pe d|n~ii la popoare spre propov{duire, zic|nd c{tre cei mai mari ai Bisericii din Antiohia: Deosebi`i-Mi pe Varnava ~i pe Pavel la lucrul pentru care i-am chemat pe d|n~ii. Atunci ei, postind, rug|ndu-se ~i pun|ndu-~i m|inile pe d|n~ii, i-au eliberat, iar Pavel ~i Varnava, fiind trimi~i de Duhul Sf|nt, s-au dus }n Seleucia. Apoi, de acolo au plecat }n Cipru ~i, venind }n Salamina, au vestit Cuv|ntul lui Dumnezeu }n adun{rile iudeilor. @BT-1 = Dup{ aceea, str{b{t|nd insula p|n{ la Iafa, au aflat pe un oarecare prooroc iudeu vr{jitor ~i mincinos, cu numele Bariisus sau Elimas, care era }mpreun{ cu antipatul Serghie Pavel, b{rbat }n`elept. Acest antipat, chem|nd la d|nsul pa Varnava ~i pe Pavel, }ncerca s{ aud{ de la d|n~ii cuv|ntul lui Dumnezeu. Deci, a crezut cele gr{ite de d|n~ii. Dar Elimas vr{jitorul se }mpotrivea lor, cerc|nd s{ }ntoarc{ pe antipat de la credin`{. Iar Sf|ntul Pavel umpl|ndu-se de Duhul Sf|nt ~i c{ut|nd spre acel vr{jitor, a zis: <192>O, plinule de toat{ }n~el{ciunea ~i r{utatea, fiu al diavolului, vr{jma~ a toat{ dreptatea, nu }ncetezi a r{zvr{ti c{ile Domnului cele drepte? Acum, iat{, m|na Domnului s{ fie peste tine ~i vei fi orb, nev{z|nd soarele p|n{ la o vreme!<170> Atunci, deodat{ a c{zut peste d|nsul o cea`{ ~i }ntuneric ~i, pip{ind, c{uta pova`{. Antipatul, v{z|nd cele ce se f{cuser{, a crezut, minun|ndu-se de }nv{`{tura Domnului. ]mpreun{ cu d|nsul a crezut ~i mult popor, iar Biserica lui Hristos se }nmul`ea. Sf|ntul Pavel ~i cei ce erau cu el, plec|nd de la Iafa, au mers }n Perga Pamfiliei ~i de acolo }n Antiohia Pisidiei, care este alta, afar{ de Antiohia cea mare a Siriei. @BT-1 = Acolo a propov{duit pe Hristos, p|n{ ce mul`i au crezut. Iar zavistnicii iudei, au }ndemnat pe mai marii cet{`ii, care erau de p{g|n{tatea elineasc{, s{ izgoneasc{ cu necinste din cetate ~i din hotarele lor pe sfin`ii apostoli. Iar ei, scutur|nd praful de pe picioarele lor, au plecat }n Iconia, unde, petrec|nd mult{ vreme, au }ndr{znit la propov{duirea cuv|ntului. Acolo au adus la credin`{ mul`ime mult{ de iudei ~i elini, nu numai cu propov{duirea, ci ~i cu semne ~i minuni, care se f{ceau prin m|inile lor. Acolo au adus la credin`{ ~i pe Sf|nta fecioar{ Tecla, f{c|nd-o mireas{ a lui Hristos. Iudeii care nu crezuser{ au }ndemnat pe elini, cu mai marii lor, s{ oc{rasc{ pe apostoli ~i s{-i ucid{ cu pietre. Ei, afl|nd de aceasta, au fugit }n p{r`ile Liconiei, }n Listra, Derbe ~i }n cele din jurul lor. Acolo au fost binevestitori, c{ci au ridicat }n picioare, cu numele lui Hristos, pe un om ~chiop din na~tere, care nu umblase niciodat{ ~i care }ndat{ a s{rit ~i umbla. Poporul, v{z|nd aceast{ minune, ~i-a <%2>ridicat glasul, zic|nd: Zeii, asem{n|ndu-se oamenilor, s-au pogor|t la <%0>noi. @BT-1 = Ei numeau pe Varnava, Die, iar pe Pavel, Hermes. Deci, aduc|nd tauri ~i }mpletindu-le cununi, voiau s{ le fac{ jertfe. Dar Varnava ~i Pavel, rup|ndu-~i hainele de pe ei, au venit }ntre popor strig|nd ~i zic|nd: <192>Oamenilor, de ce face`i aceasta, c{ ~i noi suntem oameni p{tima~i ca ~i voi<170>. Apoi, au }nceput a le vorbi despre un Dumnezeu Care a f{cut cerul, p{m|ntul, marea ~i toate cele dintr-}nsele; Care d{ ploaie din cer, r|nduie~te vremuri roditoare ~i umple de hran{ ~i de veselie inimile omene~ti. @BT-1 = Gr{indu-le acestea, abia au potolit poporul, ca s{ nu le jertfeasc{. Deci, petrec|nd ei }n Listra ~i }nv{`|nd, au venit din Antiohia ~i din Iconia ni~te iudei ~i au }ndemnat poporul s{ se dep{rteze de apostoli, zic|ndu-le: <192>Aceia nu gr{iesc nimic adev{rat, ci spun numai minciuni<170>. Ei au r{zvr{tit ~i mai r{u pe acei oameni, }nc|t pe Sf|ntul Pavel, ca pe un mai mare al cuv|ntului, l-au b{tut cu pietre ~i l-au scos afar{ din cetate, socotind c{ a murit. Dar el, scul|ndu-se, a intrat }n cetate ~i a doua zi a plecat cu Varnava }n Derbe, binevestind ~i }nv{`|nd pe mul`i }n cetatea aceea, apoi s-au }ntors iar }n Listra, }n Iconia ~i }n Antiohia Pisidiei. Aici, }nt{rind sufletele ucenicilor, i-a rugat s{ petreac{ }n credin`{ ~i le-a hirotonisit preo`i la toate bisericile; apoi, rug|ndu-se cu post, i-au }ncredin`at Domnului }n Care crezuser{. Dup{ aceea, trec|nd Pisidia, au venit }n Pamfilia ~i }n Persia, vorbind cuv|ntul Domnului ~i s-au pogor|t }n Italia. De acolo s-au dus cu corabia }n Antiohia Siriei, de unde au fost trimi~i de la }nceput de Duhul Sf|nt s{ propov{duiasc{ neamurilor cuv|ntul Domnului. Deci, ajung|nd }n cetatea Antiohia, au adunat Biserica ~i au spus tuturor, c|te a f{cut Dumnezeu cu d|n~ii ~i c|te popoare din neamuri au fost aduse la Hristos. Dup{ c|t{va vreme, }n Antiohia se f{cuse ceart{ pentru t{ierea }mprejur, }ntre iudeii ~i elinii care crezuser{. Unii ziceau c{ nu este cu putin`{ a se m|ntui f{r{ t{ierea }mprejur, al`ii socoteau lucrul greu acea t{iere }mprejur. Pentru aceea a fost nevoie ca Sfin`ii Apostoli Pavel ~i Varnava s{ se duc{ }n Ierusalim la apostoli ~i la b{tr|ni ca s{-i }ntrebe de t{ierea }mprejur ~i s{ le vesteasc{ c{ Dumnezeu a deschis p{g|nilor u~a credin`ei. Aceast{ vestire a bucurat foarte mult pe to`i fra`ii Ieru-salimului. ^i Sfin`ii Apostoli ~i b{tr|nii, sf{tuindu-se sobornice~te }n Ierusalim, au lep{dat cu totul t{ierea }mprejur a Legii vechi, ca netrebuincioas{ darului cel nou ~i le-au poruncit s{ se fereasc{ de m|nc{rile jertfite idolilor ~i de lucrurile necurate ~i }ntru nimic s{ nu fac{ str|mb{tate aproapelui. La plecare, cei din Ierusalim au trimis }n Antiohia, cu Sfin`ii Pavel ~i Varnava, pe Iuda ~i pe Sila. Ajung|nd ei }n Antiohia, au petrecut acolo mult{ vreme, apoi s-au dus iar la neamuri, desp{r`indu-se unul de altul, Varnava a luat pe Marcu, rudenia sa ~i s-a dus la Cipru, iar Pavel, lu|nd pe Sila, s-a dus }n Sicilia ~i }n Siria ~i, str{b{t|nd cet{`ile de acolo, a }nt{rit Bisericile. Apoi, venind }n Derbe ~i }n Listra, a t{iat }mprejur pe Timotei, ucenicul s{u, pentru iudeii care c|rteau. De acolo s-a dus }n Frigia ~i }n p{r`ile Galatiei. Apoi s-a dus }n Misia ~i voia s{ se duc{ ~i }n Bitinia, dar Duhul Sf|nt n-a voit s{-l lase s{ se duc{ acolo. Pentru c{ Pavel, fiind }n Troada cu cei ce }i urmau lui, i s-a ar{tat noaptea o vedenie }n felul acesta: un b{rbat oarecare, cu chipul macedonean, st{tea }naintea lui ~i-l ruga, zic|ndu-i: <192>Vino }n Macedonia ~i ne ajut{<170>. Pavel a cunoscut, dup{ vedenia aceea, c{ }l cheam{ Domnul }n Macedonia, ca s{ propov{duiasc{. Deci, plec|nd din Troada, s-a dus la Samotracia, a doua zi la Neapoli ~i de acolo la Filipi, care este cea dint|i cetate a acestei p{r`i a Macedoniei ~i colonie roman{. Acolo, pe o femeie oarecare, cu numele Lidia, v|nz{toare de porfir{, }nv{`|nd-o credin`a }n Hristos ~i botez|nd-o, a fost rugat de d|nsa s{ petreac{ }n casa ei }mpreun{ cu ucenicii s{i. Pavel, merg|nd odat{ la adunarea bisericeasc{ spre rug{ciune, l-a }nt|mpinat o fecioar{ care avea un duh necurat ~i f{cea mult{ dob|nd{ st{p|nilor s{i, vr{jind. Ea urma lui Pavel ~i ucenicilor lui, strig|nd: <192>Ace~ti oameni sunt slugile Dumnezeului celui de sus, care ne vestesc calea m|ntuirii<170>. Aceasta o f{cea }n mai multe zile; iar Pavel, sup{r|ndu-se ~i }ntorc|ndu-se spre d|nsa a certat duhul }n numele lui Iisus Hristos ~i l-a gonit dintr-}nsa. St{p|nii ei, v{z|nd c{ le-au pierit n{dejdea c|~tigului lor, au prins pe Pavel ~i pe Sila ~i s-au dus la boieri ~i la voievozi, zic|nd: <192>Oamenii ace~tia ne tulbur{ cetatea ~i, fiind evrei, au ni~te obiceiuri care nu ni se cade a le primi, nici a le face, noi fiind romani<170>. Voievozii, rup|ndu-le hainele, au poruncit s{-i bat{ cu toiege. <%2>Deci, d|ndu-le multe b{t{i, i-au b{gat }n temni`{, dar ei rug|n-du-<%0>se, pe la miezul nop`ii temni`a s-a cutremurat, u~ile s-au deschis ~i leg{turile s-au dezlegat. Str{jerul temni`ei, v{z|nd acest lucru, a crezut }n Hristos, i-a dus }n casa sa, i-a sp{lat de r{ni ~i s-a botezat cu toat{ casa, apoi le-a pus mas{ ~i s-au }ntors iar la temni`{. A doua zi, voievozii, c{indu-se c{ au b{tut cu asprime pe oamenii cei nevinova`i, au trimis la temni`{, poruncind s{-i lase liberi ~i s{ se duc{ unde vor voi. Pavel a zis c{tre d|n~ii: <192>Pentru ce ne-au b{tut pe noi }naintea poporului, fiind nevinova`i ~i de neam romani ~i, pun|ndu-ne }n temni`{, acum voiesc s{ ne scoat{? Dar nu a~a: S{ vin{ ei singuri s{ ne scoat{!<170> Trimi~ii, }ntorc|ndu-se, au spus voievozilor cuvintele lui Pavel. Voievozii s-au temut, afl|nd c{ lega`ii care i-au b{tut sunt romani. Deci, duc|ndu-se, i-au rugat s{ ias{ din temni`{ ~i din cetate. Ie~ind ei din temni`{ s-au dus }n casa Lidiei, femeia la care g{zduise mai }nainte ~i a m|ng|iat pe fra`ii ce se adunaser{ acolo, s{rut|ndu-i. ^i s-au dus apoi }n Amfipoli ~i la Apolonia, iar dup{ aceea au venit }n Tesalonic, unde pe mul`i au c|~tigat prin buna lor vestire. Zavistnicii iudei, adun|nd pe ni~te oameni r{uclevetitori, au n{v{lit asupra casei lui Iason, unde g{zduiau apostolii ~i, neg{sind pe apostoli, au prins pe Iason ~i pe unii din fra`i, pe care-i duseser{ la mai mari cet{`ii, clevetindu-i ca pe ni~te potrivnici Cezarului, zic|nd c{ este alt }mp{rat, care se nume~te Iisus. Deci, Iason abia a fost liberat din sup{rarea aceea. Sfin`ii apostoli, care se ascunseser{ de acei zavistnici, au ie~it <%4>noaptea din cetate ~i au mers }n Veria. Dar ~i acolo zavistia ev<%0>reiasc{ n-a dat odihn{ Sf|ntul Pavel, pentru c{, }n~tiin`|ndu-se evreii din Tesalonic c{ Pavel propov{duie~te Cuv|ntul lui Dumnezeu ~i }n Veria, au mers ~i acolo, pornind ~i tulbur|nd popoarele ~i ridic|ndu-le contra lui Pavel. Deci sf|ntul apostol a fost nevoit s{ ias{ ~i de acolo, nu c{ se temea de moarte; ci, fiind rugat de fra`i ca s{-~i fereasc{ via`a pentru m|ntuirea multora. El a fost l{sat de ei s{ mearg{ pe l|ng{ mare, iar pe Sila ~i pe Timotei i-a l{sat acolo s{ }nt{reasc{ pe cei nou lumina`i, pentru c{ ~tia c{ iudeii caut{ numai capul lui. Deci, a ~ezut }n corabie ~i a plecat la Atena. Acolo, v{z|nd cetatea plin{ de idoli, se rupea cu duhul, fiindu-i jale de pierzarea at|tor de multe suflete. Se }ntreba }n toate zilele cu iudeii }n adun{ri ~i }n t|rguri, asemenea ~i cu elinii ~i cu filosofii lor. Astfel, el a fost dus de ei la Areopag, un loc care se numea a~a fiindc{ se f{ceau judec{`ile cele de moarte la capi~tea lui Area. L-au dus pe el acolo, pe de o parte, pentru c{ voiau s{ aud{ ceva nou de la d|nsul; iar pe de alta <196> precum zice Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur <196>, ca s{-l dea judec{`ii, muncilor ~i mor`ii, de vor auzi de la d|nsul ceva vrednic de pedeaps{. Sf|ntul Pavel, lu|nd pricin{ de la o capi~te care avea scris{ deasupra: <192>Necunoscutului Dumnezeu<170>, a }nceput a le propov{dui pe adev{ratul Dumnezeu, care le era ne~tiut p|n{ atunci, zic|ndu-le: <192>Pe care Dumnezeu, ne~tiindu-l }l cinsti`i cu bun{cuviin`{, pe Acesta ~i eu ]l propov{duiesc vou{!<170> ^i le spunea cele despre Dumnezeu, Ziditorul a toat{ lumea, pentru poc{in`{, pentru judecat{ ~i pentru }nvierea mor`ilor. Auzind ei de }nvierea mor`ilor, unii }~i b{teau joc, al`ii }nc{ voiau s{ mai aud{ despre aceea. Deci, Pavel a ie~it din mijlocul lor neos|ndit ca un nevinovat, iar Cuv|ntul lui Dumnezeu nu era f{r{ de folos ~i f{r{ de c|~tigarea sufletelor, c{ci unii b{rba`i, lipindu-se de el, au crezut }n Hristos, }ntre care era ~i Dionisie Areopagitul ~i o cinstit{ femeie cu numele Damar ~i al`ii mul`i cu d|n~ii s-au botezat. Pavel, ie~ind din Atena, a mers }n Corint ~i a petrecut acolo la un iudeu cu numele Acvila. La d|nsul a venit din Macedonia ~i Sila cu Timotei ~i slujeau }mpreun{ cuv|ntului. Acvila ~i femeia sa, Priscila, erau cu me~te~ugul f{c{tori de corturi. Pavel, deprinz|ndu-se cu me~te~ugul lor, lucra }mpreun{ cu ei c|~tig|ndu-~i hrana lui ~i a celor }mpreun{ cu d|nsul din osteneala m|inilor sale, precum zice }n epistola c{tre Tesaloniceni: Nu }n zadar am m|ncat p|ine de la cineva, ci lucr|nd ziua ~i noaptea, ca s{ nu }ngreunez pe nimeni. ^i iar{~i: Trebuin`ei mele ~i celor ce au fost cu mine, au slujit m|inile mele. ^i se }ntreba cu iudeii prin adun{ri }n toate s|mbetele, m{rturisindu-le c{ Iisus Hristos este adev{ratul Mesia. Iudeii, }mpotrivindu-se, huleau, iar Pavel ~i-a scuturat hainele, zic|nd c{tre d|n~ii: S|ngele vostru asupra capetelor voastre, c{ eu sunt curat; de acum m{ voi duce la neamuri. C|nd Pavel voia s{ se despart{ de Corint, Domnul i S-a ar{tat noaptea }n vedenie, zic|ndu-i: Nu te teme, ci propov{duie~te cuv|ntul Meu, fiindc{ mult popor am }n aceast{ cetate, care va crede }n Mine, iar Eu sunt cu tine ~i nimeni nu va putea s{-`i fac{ `ie r{u. Sf|ntul Pavel a petrecut }n Corint un an ~i ~ase luni }nv{`|nd pe elini ~i pe iudei Cuv|ntul lui Dumnezeu. Mul`i, crez|nd, s-au botezat; asemenea ~i Crisp, mai marele soborului, crez|nd cu toat{ casa sa, s-a botezat. Iar unii iudei potrivnici, pornind cu un suflet asupra lui Pavel, l-au dus la judecat{, la antipatul Galion, care era fratele filosofului Seneca. Dar acela n-a voit s{-l judece pe Pavel, zic|nd: De ar fi f{cut vreun lucru r{u, l-a~ fi judecat, dar fiindc{ }ntrebarea voastr{ este pentru cuvinte ~i pentru legea voastr{, nu voiesc s{ v{ fiu judec{tor. ^i i-a gonit pe ei afar{ din divan. Dup{ aceasta, Sf|ntul Pavel, petrec|nd acolo }nc{ c|teva zile ~i pe fra`i s{rut|ndu-i, a plecat }n Siria cu cei ce erau cu d|nsul ~i-i urmau lui: Acvila ~i Priscila. Deci, a sosit }n Efes, unde, propov{duind cuv|ntul Domnului, multe minuni f{cea Sf|ntul Apostol Pavel, pentru c{ nu numai m|inile lui erau f{c{toare de minuni, t{m{duind toate neputin`ele prin atingere, dar ~i basmalele lui ~i mahrama capului, cea ad{pat{ cu sudorile trupului s{u, avea aceea~i putere de facere de minuni. Acelea, fiind puse pe cei bolnavi, }ndat{ }i t{m{duia ~i gonea din ei duhurile cele viclene. Aceasta v{z|nd unii dintre iudei r{t{ci`i ~i fermec{tori, au }ndr{znit a chema numele Domnului Iisus asupra celor }ndr{ci`i, zic|nd: Ne jur{m pe voi cu Iisus, pe Care Pavel ]l propov{duie~te! Iar duhul cel viclean a r{spuns: Pe Iisus }l ~tiu ~i pe Pavel }l cunosc, dar voi cine sunte`i? Deci, s{rind spre ei omul }n care era duhul cel viclean, i-a biruit ~i, }nt{rindu-se contra lor, }i b{tea ~i-i r{nea, }nc|t abia sc{par{ goi din m|inile }ndr{citului. S-a aflat aceasta }n tot Efesul, }nc|t ~i }n evrei ~i }n elini a c{zut o fric{ mare peste to`i ~i se m{rea numele Domnului Iisus. Mul`i au crezut }n El ~i chiar vr{jitorii, care erau }n cetate, au primit sf|nta credin`{. ^i-au adunat c{r`ile lor cele vr{jitore~ti ~i, num{r|nd pre`ul lor, au aflat cinci argin`i, adic{ cincizeci de mii de bani, ~i ~i-au ars c{r`ile }naintea tuturor. Astfel, cre~tea ~i se }nt{rea cuv|ntul Domnului. Pavel dorea s{ mearg{ la Ierusalim ~i zicea: <192>Fiind eu }n Ierusalim, se cade mie s{ v{d ~i Roma<170>. @BT-1 = C|nd s-a ridicat tulburare }n Efes, de slujitorii capi~tei Artemisei, Sf|ntul Pavel, dup{ z{bovirea lui acolo timp de trei ani, a plecat }n Macedonia. De acolo a venit la Troa, unde a petrecut ~apte zile. Aici, }ntr-o zi de Duminic{, s-au adunat ucenicii s{ fr|ng{ p|ine ~i s-a f{cut c{tre d|n~ii vorbire lung{, pentru c{ a doua zi voia s{ ias{ de acolo. Astfel, a lungit cuv|ntul p|n{ la miezul nop`ii, arz|nd multe lum|n{ri }n foi~orul acela. Atunci un t|n{r, anume Eutihie, ~ez|nd la fereastr{, se }ngreuiase tare de somn ~i a c{zut jos din casa de sus, de la r|ndul al treilea, ~i l-au luat mort. @BT-1 = Pogor|ndu-se Pavel, a c{zut peste el ~i, cuprinz|ndu-l, a zis: <192>Nu v{ t|ngui`i, c{ sufletul lui este }n el!<170> ^i iar{~i s-a suit Pavel }n foi~or ~i a adus pe t|n{r viu, m|ng|indu-se mult. Sf|ntul Pavel, vorbind p|n{ la ziu{ ~i, s{rut|nd pe to`i credincio~ii, a plecat de acolo. Venind }n Milet, a trimis la Efes ca s{ cheme la d|nsul preo`ii biserice~ti, pentru c{ nu voia s{ se duc{ singur acolo, ca s{ nu z{boveasc{, deoarece se s|rguia s{ fie }n Ierusalim. @BT-1 = Venind din Efes duhovniceasca r|nduial{, apostolul i-a }nv{`at, zic|nd: Lua`i aminte de voi ~i de turma voastr{, }n care Duhul Sf|nt v-a pus episcopi, ca s{ pa~te`i Biserica Domnului, pe care a c|~tigat-o cu scump s|ngele S{u. ^i le-a poruncit pentru eretici, care, dup{ ducerea lui, aveau s{ intre la ei ca lupi r{i. El le-a mai spus ~i scopul c{l{toriei sale, zic|nd: Eu, cel legat cu Duhul, voi merge }n Ierusalim, ne~tiind de cele ce va fi s{ mi se }nt|mple }n el. ]mi gr{ie~te Duhul Sf|nt c{ m{ a~teapt{ }n Ierusalim leg{turi ~i chinuri. Mie nu-mi este nici o grij{ de acestea, nici nu am sufletul meu necurat. M{ silesc numai s{-mi s{v|r~esc alergarea mea cu bucurie ~i slujba pe care am luat-o de la Dumnezeu s{ o }mplinesc. Apoi a zis c{tre ei: Eu ~tiu aceasta, c{ voi to`i nu ve`i mai vedea fa`a mea. @BT-1 = Atunci to`i au pl|ns ~i, c{z|nd pe grumazii lui Pavel, }l s{rutau, m|hnindu-se mai ales pentru cuv|ntul care le-au zis c{ de acum nu vor mai vedea fa`a lui. Deci, au petrecut pe Sf|ntul Apostol p|n{ la corabie. Iar el, d|ndu-le cea mai de pe urm{ s{rutare, a luat calea m{rii. Trec|nd prin multe cet{`i ~i `{ri care erau pe l|ng{ mare ~i prin insule ~i pretutindeni cercet|nd pe credincio~i ~i }nt{rindu-i, a sosit la Ptolemaida ~i a mers }n Cezareea, g{zduind }n casa Sf|ntului Apostol Filip, care era unul din cei ~apte diaconi. Atunci a venit la Sf|ntul Pavel un prooroc, anume Agav ~i, lu|nd br|ul lui, ~i-a legat m|inile ~i picioarele, zic|nd: A~a gr{ie~te Sf|ntul Duh, c{ pe b{rbatul a c{rui br|u este acesta, a~a }l vor lega iudeii ~i-l vor da }n m|inile neamurilor! Auzind fra`ii aceasta, au rugat cu lacrimi pe Pavel s{ nu se duc{ }n Ierusalim. Sf|ntul Pavel a r{spuns c{tre ei: Ce face`i pl|ng|nd ~i zdrobindu-mi inima? Pentru c{ eu nu numai c{ voiesc a fi legat, dar sunt gata a muri }n Ierusalim pentru numele Domnului Hristos. Iar fra`ii au t{cut, zic|nd: Voia Domnului s{ fie! Dup{ aceasta, Sf|ntul Apostol Pavel s-a suit }n Ierusalim cu ucenicii s{i, }ntre care era ~i Trofin Efeseanul, care se }ntorsese din elini la cre~tini ~i cu dragoste a fost primit Pavel de Sf|ntul Apostol Iacov, fratele Domnului ~i de toate Bisericile credincio~ilor. ]n vremea aceea au venit din Asia }n Ierusalim la praznic, iudeii care erau potrivnici lui Pavel ~i care pretutindeni }n Asia ridicaser{ clevetiri contra lui. V{z|nd aceia pe Pavel }n cetate umbl|nd cu Trofin Efeseanul, au spus de el arhiereilor iudei, c{rturarilor ~i b{tr|nilor, cum c{ Pavel stric{ legea lui Moise, neporuncind s{ se taie }mprejur ~i pretutindenea propov{duie~te pe Iisus cel r{stignit. ^i }nt{rind pe to`i asupra lui Pavel, doreau s{-l prind{. Deci, c|nd acei iudei din Asia au v{zut pe Sf|ntul Pavel la praznic }n biserica lui Solomon, }ndat{ au pornit clevetire contra lui prin tot poporul ~i, repezindu-se, au pus m|inile pe el, strig|nd: <192>B{rba`i israiliteni, ajuta`i! Acesta este omul care gr{ie~te hule asupra poporului, asupra Legii ~i asupra acestui loc. El a b{gat p|n{ ~i elinii }n biseric{, spurc|nd acest sf|nt loc<170>. Ei au crezut c{ ~i pe Trofin l-a b{gat Pavel }n biseric{. Deci, s-a pornit toat{ cetatea contra Sf|ntului Apostol Pavel ~i, prinz|ndu-l, }l tr{geau afar{ din biseric{. ]ndat{ s-au }nchis u~ile ~i voiau s{-l ucid{; dar nu }n biseric{, pentru ca s{ nu se spurce acel loc sf|nt. ]n vremea aceea, s-a }n~tiin`at comandantul o~tirii ce p{zea cetatea, cum c{ tot Ierusalimul s-a tulburat. Acela, lu|nd }ndat{ osta~i ~i suta~i, au alergat la biseric{. V{z|ndu-l poporul, a }ncetat a-l mai bate pe Pavel. Iar comandantul, prinz|ndu-l, a poruncit s{-l lege cu dou{ lan`uri de fier ~i l-a }ntrebat cine este ~i ce r{u a f{cut. Iar poporul striga: <192>s{-l ucid{ pe Pavel!<170> El, neput|nd s{ }n`eleag{ pricina g|lcevii din pricina poporului care f{cea g{l{gie, a poruncit s{-l duc{ }n ceata ost{~easc{. Mul`imea poporului urma ceata osta~ilor, strig|nd s{ se ucid{ Pavel. Fiind pe un loc }nalt care avea trepte, Pavel s-a rugat de comandant s{-l lase s{ gr{iasc{ c{tre popor ceva. Deci, comandantul i-a dat voie. Pavel, }ntorc|ndu-se spre popor ~i st|nd pe pietre a strigat c{tre ei }n limba evreiasc{: <192>B{rba`i, fra`i ~i p{rin`i, asculta`i r{spunsul meu c{tre voi<170>. ^i a }nceput a le spune de r|vna de mai }nainte dup{ Legea lui Moise, cum a mers }n Damasc, cum <%-1>a str{lucit o lumin{ cereasc{ ~i cum a v{zut pe Domnul trimi`|ndu-l<%0> la neamuri! @BT-1 = Poporul, nevoind ca mai mult s{-i asculte cuvintele lui, ~i-a ridicat glasul c{tre comandantul o~tirii: <192>Ia de pe p{m|nt pe unul ca acesta, pentru c{ nu i se cade s{ tr{iasc{!<170> Strig|nd acestea, }~i aruncau hainele, f{c|nd praf }n v{zduh de m|nie ~i voind s{-l ucid{ pe Pavel. Iar comandantul a poruncit s{-l duc{ }n ceat{, vr|nd s{-l cerceteze cu b{t{i ca s{ }n`eleag{, pentru care pricin{ poporul striga contra lui. ^i, }ntinz|nd pe Pavel cu funii s{-l bat{ un suta~, Pavel a zis c{tre el: <192>V{ este }ng{duit s{ bate`i pe un roman nejudecat?<170> Apropiindu-se de comandant, i-a zis: <192>Vezi, ce vrei s{ faci? Omul acesta este roman!<170> Atunci comandantul, apropiindu-se de el, l-a }ntrebat: <192>Roman e~ti tu?<170> Iar el a zis: <192>Da<170>. ^i a zis comandantul: <192>Eu cu mult pre` am c|~tigat numirea acestei vie`i. ^i }ndat{ l-a scos din lan`uri. A doua zi, comandantul a poruncit s{ vin{ arhiereii ~i tot soborul lor; ~i a pus }naintea lor pe Sf|ntul Pavel. Acesta, c{ut|nd spre sobor, a zis: <192>B{rba`i fra`i, eu cu toat{ bun{~tiin`a am vie`uit }naintea lui Dumnezeu p|n{ }n ziua de azi<170>. @BT-1 = Atunci arhiereul Anania a poruncit celor ce st{tea }naintea lui, s{-l bat{ peste gur{. Iar Pavel i-a zis lui: <192>Te va bate pe tine Dumnezeu, perete v{ruit, pentru c{ vrei s{ m{ judeci dup{ Lege, c{lc|nd legea ~i poruncind s{ m{ bat{ f{r{ vin{!<170> @BT-1 = Sf|ntul Pavel, cunosc|nd c{ }n soborul acela, o parte sunt saduchei, iar alt{ parte farisei, a strigat }n adunare, zic|nd: <192>B{rba`i, fra`i, eu sunt fariseu, fiu de fariseu ~i pentru n{dejdea ~i }nvierea mor`ilor primesc judecata<170>. Zic|nd el acestea, s-a f{cut ceart{ }ntre saduchei ~i farisei ~i s-a desp{r`it poporul, pentru c{ saducheii ziceau c{ nu este }nvierea mor`ilor, nici }nger, nici duh, iar fariseii m{rturisesc c{ sunt acestea. Atunci s-a f{cut strigare mare, pentru c{ fariseii ziceau: <192>Nici un r{u nu afl{m }n omul acesta<170>. Saducheii ziceau dimpotriv{ ~i din aceast{ pricin{ se f{cuse mare ceart{. Comandantul osta~ilor, tem|ndu-se ca Pavel s{ nu fie omor|t de d|n~ii, a poruncit osta~ilor s{-l scoat{ din mijlocul lor ~i s{-l duc{ }n ceat{. @BT-1 = Deci, sosind noaptea, Domnul S-a ar{tat Sf|ntului Pavel ~i i-a zis: ]ndr{zne~te, Pavele, c{ precum M-ai m{rturisit pe Mine }n Ierusalim, tot a~a se cade s{ M{ m{rturise~ti ~i }n Roma! Apoi, f{c|ndu-se ziu{, unii dintre iudei f{c|nd sfat, s-au jurat }ntre ei: s{ nu m{n|nce, nici s{ bea, p|n{ ce nu vor omor} pe Pavel. Ei erau <%2>mai mult de patruzeci de b{rba`i. Deci, de acest lucru }n~tiin`|n-du-<%0>se comandantul, a trimis pe Pavel cu mul`i osta~i }narma`i }n Cezareea la ighemonul Felix. Arhiereii cei b{tr|ni, afl|nd de aceea, s-au dus ~i ei }n Cezareea, unde p|rau pe Pavel la ighemon. ^i, }ntreb|ndu-se cu d|nsul }naintea ighemonului, }i cereau moartea lui. Dar n-au sporit nimic, pentru c{ nici o vin{ de moarte n-au aflat }ntr-}nsul. Dar ighemonul, ca s{ fac{ pe placul iudeilor, `inea pe Pavel }n leg{turi. @BT-1 = Dup{ trecerea a doi ani, Felix ighemonul a plecat de la st{p|nirea ighemoniei ~i }n locul lui a venit un alt ighemon, Festus. Pe acela }l rugau arhiereii ca s{-l trimit{ pe Pavel }n Ierusalim. ^i aceasta o f{ceau iudeii vr|nd ca s{ ucid{ pe apostolul lui Hristos pe drum. Festus a }ntrebat pe Pavel, dac{ voie~te s{ mearg{ }n Ierusalim la judecat{. Acesta i-a r{spuns: <192>Eu stau aici la judecata Cezarului, de la care mi se cade s{ primesc judecata. De am f{cut ceva vrednic de moarte, nu m{ lep{d de ea, iar de nu se afl{ nimic asupra mea din cele ce gr{iesc iudeii, apoi nimeni nu poate s{ m{ dea pe mine lor, pentru c{ sunt cet{`ean roman!<170> @BT-1 = Atunci ighemonul Festus, sf{tuindu-se cu sfetnicii s{i, a zis c{tre Pavel: <192>Pe Cezarul l-ai pomenit, la Cezar te vei duce!<170> Deci, dup{ c|teva zile, }mp{ratul Agripa, venind }n Cezareea ca s{ cerceteze pe Festus ~i afl|nd despre Pavel, a voit ca s{-l vad{ pe el. C|nd Pavel a fost dus }naintea }mp{ratului Agripa ~i a ighemonului Festus, el le-a vorbit despre Domnul Hristos ~i despre marea sa credin`{. Atunci }mp{ratul Agripa a zis c{tre d|nsul: <192>Pu`in de nu m-ai convins ~i pe mine, ca s{ fiu ~i eu cre~tin!<170> Iar Pavel a zis: Eu m-a~ fi rugat lui Dumnezeu, ca ~i }ntru pu`in ~i }ntru mult, nu numai tu, ci to`i cei ce m{ aud ast{zi, s{ fie }ntr-acest chip, precum sunt eu, }ns{ afar{ de leg{turile acestea! @BT-1 = Acestea zic|ndu-le el, }mp{ratul, ighemonul ~i to`i ceilal`i scul|ndu-se, s-au aplecat unul c{tre altul, zic|nd: Omul acesta n-a f{cut nimic vrednic de moarte ~i de leg{turi. Iar Agripa a zis lui Festus: <192>Omul acesta ar fi putut fi liber, de n-ar fi numit pe Cezarul. Acum l-au judecat pe el ca s{-l trimit{ la Cezarul, d|ndu-l cu al`i osta~i lega`i unui suta~, anume Iuliu din o~tile sevastiene~ti<170>. Acela, lu|nd pe cei lega`i }mpreun{ cu Pavel, i-a dus pe ei }n corabie ~i au plecat. @BT-1 = Merg|nd ei pe mare, nu f{r{ de primejdie le-a fost calea, din cauza v|nturilor celor potrivnice. Deci, c|nd au ajuns p|n{ la Creta ~i au mers la un loc, care se numea "Limanuri Bune", Sf|ntul Pavel, v{z|nd de mai }nainte cele ce aveau s{ fie, }i sf{tuia pe ei s{ r{m|n{ acolo cu corabia. Dar suta~ul asculta mai mult pe c|rmaci, dec|t pe Pavel. C|nd erau }n mijlocul noianului, a suflat un v|nt puternic cu vifor, care a ridicat valuri foarte mari ~i era at|ta cea`{, }nc|t paisprezece zile nu s-a v{zut ziua cu soarele, nici noaptea cu stelele, ne~tiind }n ce loc sunt. Deci, fiind purta`i de valuri ~i dezn{d{jduindu-se, n-au m|ncat }n zilele acelea, a~tept|nd cu to`ii moartea, pentru c{ erau }n corabie ca la dou{ sute ~aptezeci ~i ~ase de suflete. Dar Pavel, st|nd }n mijlocul lor, }i m|ng|ia, zic|ndu-le: <192>O, b{rba`ilor, mai bine era s{ m{ fi ascultat pe mine, ca s{ nu ie~i`i din Creta; }ns{ m{ rog s{ fi`i cu bun{ n{dejde, pentru c{ nici unul din voi nu va pieri, dec|t numai corabia, de vreme ce ast{-noapte }ngerul Dumnezeului meu mi-a stat }nainte, zic|ndu-mi: Nu te teme, Pavele, c{ se cade `ie s{ stai }naintea Cezarului. Iat{, Dumnezeu `i-a d{ruit pe to`i c|`i sunt cu tine! De aceea }ndr{zni`i, b{rba`ilor, c{ eu cred lui Dumnezeu c{ a~a va fi. Atunci Pavel ruga pe to`i ca s{ primeasc{ hran{, zic|ndu-le: Nu v{ teme`i, c{ nici unuia dintre voi nu-i va c{dea nici un fir de p{r din cap. Acestea zic|ndu-le ~i lu|nd p|inea, a mul`umit lui Dumnezeu }naintea tuturor ~i, rup|nd-o, a }nceput a m|nca. Apoi, to`i f{c|ndu-se cu bun{ n{dejde au }nceput a m|nca, primind hran{. Dup{ ce s-a f{cut ziu{, au v{zut p{m|ntul, dar nu cuno~teau }n ce `ar{ este ~i a }ndreptat corabia spre mal. Dar fiind aproape de mal, un loc }ntre dou{ maluri, corabia s-a }nfipt }n nisip cu partea dinainte, iar parte dinapoi se rupea de furia valurilor. Atunci osta~ii s-au sf{tuit }ntre d|n~ii s{ omoare pe cei lega`i, ca nu cumva s{ scape cineva }not|nd. Iar suta~ul, vr|nd s{ fereasc{ pe Sf|ntul Pavel, l-a oprit pe el; iar la ceilal`i le-a poruncit s{ }noate, care cum vor putea ~i s{rind }n ap{ s{ ias{ la mal. Ceilal`i care }l priveau, au }nceput ~i ei a }nota, unii pe sc|nduri, iar al`ii pe ce apucau din corabie, a~a c{ to`i au ajuns s{n{to~i la p{m|nt, sc{p|nd din mare. Atunci ei au cunoscut c{ insula aceea se cheam{ Malta, iar locuitorii, fiind barbari, nu le-au f{cut lor nici o mil{. Deci, aprinz|nd ei un foc, din cauza ploii ~i a frigului ce era atunci, ca cei uda`i de ap{ s{ se }nc{lzeasc{, Sf|ntul Pavel a adunat o mul`ime de usc{turi ~i, pun|ndu-le pe foc, o viper{ ie~ind din c{ldur{, s-a ag{`at de m|na lui, st|nd at|rnat{. Barbarii, dac{ au v{zut vipera at|rnat{ de m|na Sf|ntului Pavel, ziceau }ntre d|n~ii: Cu adev{rat, uciga~ este acesta, deoarece izb{vindu-se de mare, judecata lui Dumnezeu nu l-a l{sat s{ tr{iasc{. Dar Sf|ntul Pavel, scutur|nd vipera pe foc, nici un r{u nu a p{timit. Iar aceia a~teptau s{ se aprind{ de veninul ~arpelui ~i s{ cad{ mort. A~tept|nd ei mult ~i nev{z|nd nici un lucru de acesta, ~i-au schimbat socoteala, zic|nd c{ acela este de la Dumnezeu. @BT-1 = Deci, mai marele insulei aceleia, cu numele Publius, primind }n casa sa pe to`i c|`i ie~iser{ din mare, i-a osp{tat cu dragoste. El avea pe tat{l s{u p{timind de friguri ~i de idropic{, z{c|nd pe patul durerii. Atunci Pavel, intr|nd la el, s-a rugat Domnului ~i pun|nd m|inile pe cel bolnav, l-a t{m{duit. Aceasta f{c|nd, to`i neputincio~ii din insula aceea, veneau la el ~i se t{m{duiau. Dup{ ce au trecut trei luni, plec|nd cu alt{ corabie, au ajuns la Siracuza ~i de acolo }n Regium, apoi }n Puteoli, ~i dup{ aceasta au ajuns }n Roma. C|nd fra`ii din Roma au aflat de venirea lui Pavel, to`i au ie~it }ntru }nt|mpinarea lui, p|n{ la Forul lui Apius ~i p|n{ la cele trei Taverne. Pavel, v{z|ndu-i, s-a m|ng|iat cu duhul ~i a mul`umit lui Dumnezeu. Atunci suta~ul, care adusese din Ierusalim la Roma pe cei lega`i, i-a dat voievodului. Acela i-a poruncit lui Pavel s{ petreac{ deosebit ~i a poruncit unui osta~ s{-l p{zeasc{. Deci, Pavel a petrecut }n Roma doi ani, primind pe to`i care veneau la d|nsul ~i c{rora cu }ndr{zneal{ ~i f{r{ temere le propov{duia ]mp{r{`ia lui Dumnezeu ~i }i }nv{`a cele despre Domnul nostru Iisus Hristos. @BT-1 = Cele spuse p|n{ aici despre via`a ~i ostenelile lui Pavel sunt luate din Faptele Apostolilor, scrise de Sf|ntul Luca. Iar despre celelalte p{timiri ale lui, el singur le spune }n scrisoarea sa c{tre Corinteni, scriind astfel: ]n osteneli am fost de multe ori, }n b{t{i cu asprime, }n temni`{ peste m{sur{ ~i }n primejdie de moarte adeseori. Am luat de la iudei de cinci ori c|te 40 de lovituri f{r{ una. Am fost b{tut cu toiege de trei ori; odat{ am fost }mpro~cat cu pietre, corabia s-a sf{r|mat cu mine de trei ori, st|nd o zi ~i o noapte }n ad|ncul m{rii. Am fost de multe ori ~i }n c{l{torie, c{ci precum a m{surat lungimea ~i l{rgimea p{m|ntului cu umblarea ~i marea cu }notarea, tot a~a am ~tiut ~i }n{l`imea cerului, fiind r{pit p|n{ la al treilea cer, pentru c{ Domnul, m|ng|ind pe apostolul S{u }n ostenelile cele suferite cu multe dureri, pentru numele Lui cel sf|nt, i-a descoperit bun{t{`ile cere~ti, pe care ochiul nu le-a v{zut ~i urechea nu le-a auzit; cuvinte negr{ite, pe care nu este liber omului a le gr{i. @BT-1 = Dar cum s-a s{v|r~it acest sf|nt apostol ~i celelalte nevoin`e ~i alerg{ri ale sale, poveste~te Evsevie Pamfil, episcopul Cezareii Palestinei, scriitorul istoriei biserice~ti. Acesta zice c{, dup{ ce Sf|ntul Pavel a stat doi ani legat }n Roma, a fost l{sat liber ca un nevinovat. Dup{ aceea el a mai propov{duit acolo cuv|ntul lui Dumnezeu, cum ~i prin alte `{ri ale Apusului. Sf|ntul Simeon Metafrast scrie c{ dup{ ce Apostolul Pavel a sc{pat de leg{turile din Roma, ostenindu-se }nc{ c|`iva ani }n bun{vestirea lui Hristos, a ie~it din Roma ~i a trecut }n Spania, Galia ~i }n toat{ Italia, str{lucindu-i pe to`i cu lumina credin`ei ~i }ntorc|ndu-i la Hristos de la }n~el{ciunea diavoleasc{. Pe c|nd era }n Spania, o femeie oarecare bogat{ ~i de bun neam, auzind de propov{duirea apostolului despre Hristos, dorea ca s{-l vad{. Deci a }ndemnat pe b{rbatul s{u, Prov, s{ roage pe Sf|ntul Apostol Pavel s{ vin{ }n casa lor, ca s{-l osp{teze cu dragoste. Sf|ntul Apostol intr|nd }n casa lor, femeia l-a privit }n fa`{ ~i a v{zut pe fruntea lui scris cu slove de aur aceste cuvinte: <192>Pavel, Apostolul lui Hristos!<170> V{z|nd femeia ceea ce nimeni nu putea s{ vad{, a c{zut la picioarele apostolului cu bucurie ~i cu fric{, m{rturisind c{ Hristos este adev{ratul Dumnezeu, ~i a cerut Sf|ntul Botez. Deci, a primit mai }nt|i botezul femeia aceea, care se numea Xantipi, apoi b{rbatul ei Prov ~i dup{ aceea toat{ casa lor. Asemenea a primit botezul ~i Filotei, mai marele cet{`ii ~i mul`i al`ii. Apoi, str{b{t|nd el prin toate p{r`ile Apusului, i-a luminat pe to`i cu lumina sfintei credin`e. Sf|ntul Apostol Pavel, v{z|nd mai }nainte sf|r~itul s{u cel mucenicesc s-a }ntors }n Roma ~i a scris Sf|ntului Timotei, ucenicul s{u, acestea: Vremea ducerii mele a sosit ~i acum m{ jertfesc. Eu m-am nevoit cu bun{ credin`{, alergarea am s{v|r~it ~i credin`a am p{zit; deci, de acum mi se p{streaz{ cununa drept{`ii, pe care mi-o va da Domnul }n ziua aceea. Despre vremea p{timirii Sf|ntului Apostol Pavel, istoricii biserice~ti nu scriu to`i }ntr-un fel. Nichifor Calist, }n cartea a doua a istoriei sale, cap. 36, scrie c{ Sf|ntul Apostol Pavel a p{timit pentru Simon vr{jitorul }n acela~i an ~i }n aceea~i zi cu Sf|ntul Apostol Petru, ajut|nd lui Petru ca s{-l biruiasc{ pe Simon. Al`ii spun c{ dup{ moartea Sf|ntului Petru, trec|nd un an, Pavel a p{timit tot }n luna iunie }n 29 de zile, zi }n care Petru fusese r{stignit cu un an mai }nainte. Pricina p{timirii Apostolului Pavel spun c{ a fost aceasta: El, prin propov{duirea lui Hristos, }ndemna pe fecioare ~i pe femei la via`a cea }n`eleapt{. ]ns{ nu se pare a fi nici o deosebire de aceea, c{ci se scrie }n via`a Sf|ntului Petru, de c{tre Simeon Metafrast, c{, dup{ pierzarea lui Simon vr{jitorul, Sf|ntul Petru n-a p{timit }ndat{, ci dup{ c|`iva ani. El a p{timit ~i pentru cele dou{ femei iubite ale lui Nero, care crezuser{ }n Hristos ~i le-a }nv{`at a petrece }n cur{`ie. Dar, de vreme ce ~i Sf|ntul Pavel a vie`uit mul`i ani }n Roma ~i }n p{r`ile Apusului cele dimprejur, }n aceea~i vreme c|nd tr{ia ~i Sf|ntul Petru, s-a putut }nt|mpla c{ ~i Sf|ntul Pavel s{ fi ajutat Sf|ntului Petru la lupta ce s-a dus contra lui Simon vr{jitorul, }n vremea petrecerii sale cea dint|i }n Roma. Venind a doua oar{ }n Roma, slujea cu Sf|ntul Petru la m|ntuirea oamenilor, pov{`uind partea b{rb{teasc{ ~i femeiasc{ la via`a cea curat{. Prin aceasta a pornit spre m|nie pe cel necurat ~i spurcat cu via`a, pe }mp{ratul Nero, care, c{ut|ndu-i pe am|ndoi, i-a os|ndit la moarte. Pe Petru, ca pe un str{in, l-a dat spre r{stignire; iar pe Pavel, ca pe un cet{`ean roman, pe care nu se c{dea s{-l omoare cu moarte necinstit{, l-a os|ndit la t{iere cu sabia. <%2>Aceasta de~i nu s-a }nt|mplat }ntr-un an, }ns{ }n aceea~i zi. C|nd s-a<%0> t{iat cinstitul cap al Sf|ntului Apostol Pavel, a curs din r{ni s|nge ~i lapte. Iar credincio~ii, lu|nd sf|ntul lui trup, l-au pus la un loc cu al Sf|ntului Petru. Astfel s-a sf|r~it vasul lui Hristos cel ales, }nv{`{torul neamurilor, propov{duitorul a toat{ lumea, v{z{torul cere~tilor }n{l`imi ~i al frumuse`ilor Raiului, priveli~tea ~i mirarea }ngerilor ~i a oamenilor, marele nevoitor ~i p{timitor, care a purtat pe trupul s{u r{nile Domnului, Sf|ntul ~i marele Apostol Pavel. A doua oar{, de~i f{r{ de trup, s-a }n{l`at p|n{ la al treilea cer ~i a stat }naintea luminii cele }ntreite, }mpreun{ cu prietenul ~i ostenitorul s{u, cu Sf|ntul marele Apostol Petru, trec|nd de la Biserica care se lupt{, la Biserica cea biruitoare, care pr{znuie~te }n glasul bucuriei ~i al m{rturisirii sunetului ce pr{znuie~te. Ei sl{vesc pe Tat{l ~i pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Unul Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi p{c{to~ii s{-I fie cinste, slav{, }nchin{ciune ~i mul`umire, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.