@TITLE = @TITLE = <%4>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%6>ZIUA A TREIZECEA<%0> @SUBTITLE = SOBORUL SFIN@ILOR, SL[VI@ILOR @SUBTITLE = ^I ]NTRU TOT L[UDA@ILOR APOSTOLI @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Petru, cel fierbinte r|vnitor dup{ Domnul ~i sl{vitul m{rturisitor al numelui S{u cel Sf|nt, care a zis: Tu e~ti Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu..., a fost frate cu Andrei cel }nt|i chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din semin`ia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pesc{re~ti la apostolie ~i de la v|narea pe~tilor la v|narea oamenilor, a c|~tigat Biserica }n loc de corabie, iar }n loc de v|sl{, cheile ]mp{r{`iei cerului. Sf|ntul Apostol Petru a propov{duit Evanghelia mai }nt|i }n Iudeea; apoi }n Antiohia, }n Pont, }n Galatia, }n Capadochia, }n Asia, }n Bitinia ~i }n Iliric. S-a pogor|t p|n{ la Roma ~i a binevestit Cuv|ntul lui Dumnezeu }n toat{ Italia. Pe Simon vr{jitorul l-a biruit }n mijlocul cet{`ii Romei, cu puterea lui Hristos, surp|ndu-l jos din }n{l`imea v{zduhului. Iar mai pe urm{, Petru a fost sp|nzurat pe cruce cu capul }n jos de }mp{ratul Nero. 2. Sf|ntul Apostol Andrei, cel }nt|i chemat, a fost ucenic al Sf|ntului Ioan Botez{torul. El a mers }n urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridic{ p{catele lumii, fiind frate al Sf|ntului Apostol Petru, pe care l-a ~i adus la Hristos. Andrei, dup{ primirea Sf|ntului Duh, a propov{duit pe Hristos }n Bitinia ~i }n toate p{r`ile de pe l|ng{ Marea Neagr{, }n Herson ~i }n Rusia. Ajung|nd aici, cu r|nduiala lui Dumnezeu, a }nfipt Crucea pe dealurile Kievului, vestind }nainte }ncredin`area neamului aceluia din scaunul s{u cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propov{duind }n Sci`ia cea Mare, Sci`ia Mic{ (Dobrogea), }n Sinopi ~i }n Miotia, s-a }ntors }n Tracia ~i s-a pogor|t }n Elada ~i }n Pelopones, unde a fost r{stignit de antipatul Egheat }n cetatea Patras din Ahaia (Grecia). 3. Sf|ntul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul <192>fiul tunetului<170>, era fratele Sf|ntului Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, care a v{zut slava Schimb{rii la Fa`{ a Domnului }n Muntele Tabor. Dup{ ]n{l`area Domnului, a tunat ca un tunet p|n{ la marginile p{m|ntului; pentru c{ a propov{duit Cuv|ntul lui Dumnezeu, mai }nt|i la toat{ Iudeea ~i, dup{ aceea, }n Spania. Apoi, }ntorc|ndu-se iar{~i la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredincio~ii evrei, ar{t|ndu-le din dumnezeiasca Scriptur{ c{ Iisus Hristos este adev{ratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au }nt{r|tat contra lui pe }mp{ratul Irod, care se numea Agripa. Sf|ntul Apostol Iacov a b{ut paharul p{timirii pentru Hristos, pe care a f{g{duit s{-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia. 4. Sf|ntul Apostol ~i Evanghelist Ioan, Cuv|nt{torul de Dumnezeu,<%0> a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui ~i a stat l|ng{ Sf|nta Cruce cu Preasf|nta N{sc{-toare de Dumnezeu. El s-a }nvrednicit a se numi fiu al ei, iar }n vremea cinstitei adormiri a Maicii Domnului, Sf|ntul Apostol Ioan a dus st|lparea cea din Rai, dat{ de }ngerul Gavriil, }naintea patului ei. El a propov{duit Evanghelia lui Hristos }n Efes ~i }n toat{ Asia. Deci, fiind }n insula ce se nume~te Patmos, s-a }nvrednicit de negr{ite descoperiri care sunt scrise }n Sf|nta Scriptur{. ]ntorc|ndu-se }n Efes ~i aduc|nd la Hristos multe popoare din p{r`ile Asiei, s-a odihnit }n pace, fiind }ngropat de viu. 5. <%2>Sf|ntul Apostol Filip,<%0> era din aceea~i cetate cu Petru ~i cu Andrei. El era ~tiutor iscusit al c{r`ilor prooroce~ti ~i al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zic|nd: Am aflat pe Hristos, despre care au scris }n Lege, Moise ~i proorocii. Vino ~i vezi. Sf|ntul Apostol Filip a propov{duit pe Hristos }n p{r`ile Asiei, }mpreun{ cu Sf|ntul Apostol Vartolomeu ~i cu Maria, sora sa. El a fost ucis de p{g|ni }n Erapole, din Frigia, fiind r{stignit cu capul }n jos. 6. Sf|ntul Apostol Vartolomeu, era de neam din Galaad. El mai }nt|i a propov{duit Evanghelia }n Siria ~i }n Asia de sus, uneori }mpreun{ cu Sf|ntul Filip, iar alteori, singur, ajut|ndu-le lor c|teodat{ ~i Sf|ntul Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu. Dup{ sf|r~itul lui Filip, s-a dus }n India, care se nume~te binenorocit{, petrec|nd acolo mult{ vreme }n bun{vestire, }ntorc|nd pe mul`i la Hristos ~i t{lm{cind Evanghelia scris{ de Sf|ntul Evanghelist Matei, }n limba indian{. De acolo s-a dus }n Armenia cea Mare ~i }n Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost r{stignit pe cruce cu capul }n jos, iar pielea trupului s{u a fost jupuit{ ~i, t{indu-i-se capul, s-a <%2>}ncununat. Trupul lui, pun|ndu-se }n racl{ de plumb ~i arunc|n-<%4>du-s<%2>e }n mare, a plutit u~or pe ap{ ca o luntre, p|n{ a sosit la in<%0>sula ce se nume~te Lipar. 7. <%2>Sf|ntul Apostol Toma,<%0> care s-a numit ~i <192>geam{n<170>, era din Paneida, cetatea Galileei. El a fost acela, care a pip{it r{nile Domnului dup{ }nvierea Lui. A propov{duit pe Hristos partenilor, midenilor, per~ilor, ircanilor, bactrilor ~i brahmanilor, p|n{ la cele de pe urm{ p{r`i ale Indiei. Iar }n p{r`ile Calamidului, }mpung|ndu-se cu suli`ele, a murit pentru Hristos. 8. Sf|ntul Apostol Matei, <%0>fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vam{. A fost }nt|iul scriitor al vie`ii lui Hristos, scriind Sf|nta Evanghelie }n limba evreiasc{. El a propov{duit pe Hristos }n toat{ Etiopia ~i }n p{r`ile m|nc{torilor de oameni, de unde, }n cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut mucenice~te din via`a aceasta. 9. <%2>Sf|ntul Iacov al lui Alfeu,<%0> Apostolul lui Hristos ~i fratele Evanghelistului Matei, a propov{duit cuv|ntul lui Dumnezeu }n diferite `{ri ~i la diferite popoare }nchin{toare de idoli. Deci, aduc|nd la Hristos multe popoare, s-a f{cut asemenea dasc{lului s{u, c{ci ~i-a s{v|r~it p{timirea fiind r{stignit pe cruce. 10. Sf|ntul Apostol Iuda,<%0> fiul Sf|ntului Iosif din Nazaret, este numit de Luca fratele lui Iacov, }nt|iul episcop al Ierusalimului, ~i fratele Domnului. Iar de Matei ~i de Marcu a fost numit Levi ~i Tadeu. El a propov{duit pe Hristos }n Iudeea, }n Galileea, }n Samaria, }n Idumeea, }n Arabia, }n Siria ~i }n Mesopotamia. Iar }n p{r`ile Araratului el a fost sp|nzurat pe o cruce de lemn, de c{tre }nchin{torii de idoli ~i, fiind lovit cu s{ge`i, ~i-a dat sufletul s{u pentru Domnul. @BT+1 = 11. Sf|ntul Apostol Simon<%0>, cel din Cana Galileei, la a c{rui nunt{ Iisus Hristos a pref{cut apa }n vin, s-a numit Zilot, pentru r|vna sa pentru Hristos Dumnezeul ~i a binevestit cuv|ntul lui Dumnezeu }n Mauritania ~i }n Africa. ]n Britania a fost r{stignit de necredincio~i ~i astfel ~i-a dat duhul s{u }n m|inile lui Dumnezeu. 12. Sf|ntul Matia, <%0>care s-a num{rat }n r|ndul Sfin`ilor Apostoli, }n locul lui Iuda v|nz{torul, a propov{duit pe Hristos }n Etiopia cea de afar{, ~i acolo suferind multe patimi, s-a sf|r~it mucenice~te. @BT+1 = 13.<%2> Sf|ntul ~i Marele Apostol Pavel, <%0>care, mai t|rziu dec|t <%2>to`i, a fost chemat de Domnul la apostolie, ar{t|ndu-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propov{duit pe El }naintea neamu-rilor ~i }mp{ra`ilor, }ncep|nd de la Ierusalim p|n{ la Roma, fiind }nv{`{tor la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de c{tre }mp{ratul Nero, ~i astfel ~i-a sf|r~it nevoin`a alerg{rii sale. Acest sf|nt Apostol, }mpreun{ cu Sf|ntul Apostol Petru, se cinstesc de Biseric{ ca cei care s-au ostenit mai mult dec|t al`ii, pentru bunavestire a lui Hristos. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = POMENIREA FERICITULUI PETRU @SUBTITLE = FIUL DE ]MP[RAT, CARE A FOST DIN ROSTOV Fericitul Petru era de neam de }mp{rat t{t{resc ~i nepot de frate al }mp{ratului Bercae. El a venit la credin`a cre~tineasc{ }ntru acest chip: Chiril, episcopul Rostovului, a mers odat{ }n `ara t{t{reasc{ la }mp{ratul Bercae, pentru o trebuin`{ bisericeasc{, }n acel timp domnia Rostovului fiind sub st{p|nirea }mp{ra`ilor t{tari. Episcopul, fiind primit cu cinste de }mp{rat, a vorbit cu d|nsul despre credin`a cre~tin{, spun|nd multe din tainele cele sfinte. El spunea cum Rostovul s-a luminat cu credin`a }n Hristos, }n zilele marelui Vladimir, domnul Kievului, de c{tre Sf|ntul Episcop Leontie, care a fost adus din p{m|ntul grecesc. De asemenea, spunea cum, dup{ moartea acelui pl{cut al lui Dumnezeu, se f{ceau minuni la morm|ntul lui, t{m{duindu-se toate neputin`ele omene~ti cu rug{ciunile lui, iar }mp{ratul Bercae asculta acelea cu luare aminte, mir|ndu-se ~i f{c|nd mare cinste episcopului Chiril. ]n timpul acelei vorbiri, se afla acolo ~i acesta despre care ne este nou{ vorba, adic{ fericitul Petru, fiul fratelui }mp{ratului. El era copil t|n{r ~i asculta cu pl{cere cele gr{ite de episcop; deci, umpl|ndu-se cu inima, g|ndea }n sine la cre~tineasca credin`{. De aceea }mp{ratul, f{c|nd daruri episcopului ~i }mplinind toate cererile, l-a eliberat cu pace. T|n{rul acela, auzind cuvintele episcopului despre sf|nta credin`{ ~i primindu-le }n inima sa ca ni~te semin`e bune aruncate pe p{m|nt bun, nu }nceta a se g|ndi la dreapta credin`{. Deci, umilindu-se cu sufletul, ie~ea la c|mp }n singur{tate ~i acolo se g|ndea, v{rs|nd lacrimi din ochi, ~i zicea }n sine: <192>Cum cred }mp{ra`ii no~tri, ~i pentru ce se }nchin{ soarelui, lunii, stelelor ~i focului. Oare aceia sunt dumnezei? Pentru ce nu se s{v|r~esc minuni ~i de zeii no~tri, precum se s{v|r~esc }n bisericile cre~tine? Care este Dumnezeul cel adev{rat?<170> Astfel g|ndind, el dorea foarte mult s{ cunoasc{ des{v|r~it credin`a cre~tineasc{. ]ntr-acela~i an s-a }nt|mplat episcopului Chiril, dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, a merge }n `ara t{t{reasc{, pentru o pricin{ ca aceasta: Fiul }mp{ratului Bercae se }mboln{vise foarte greu, ~i merg|nd mul`i doctori, nici un folos nu a luat. De aceea, }mp{ratul era }n mare m|hnire pentru el, deoarece era singurul lui copil. Deci ei, aduc|ndu-~i aminte de Chiril, episcopul Rostovului, ~i de cele gr{ite de d|nsul despre minunatele t{m{duiri care se f{ceau la morm|ntul Sf|ntului Leontie, a trimis degrab{ la episcop }n Rostov, rug|ndu-l ~i f{g{duindu-i multe daruri, ca s{ vin{ ~i s{ t{m{duiasc{ pe fiul s{u. Atunci episcopul a poruncit s{ se s{v|r~easc{ c|nt{ri de rug{ciuni pe la toate bisericile din Rostov; ~i a f{cut singur multe rug{ciuni cu lacrimi c{tre Dumnezeu ~i c{tre Preacurata Lui Maic{, ca s{ dea t{m{duire fiului }mp{ratului, pentru slava numelui lui Iisus Hristos, ~i s{ nu se huleasc{ credin`a cre~tin{ de necredincio~ii agareni. Rug|ndu-se din destul la morm|ntul f{c{torului de minuni, Leontie, ~i lu|nd de la d|nsul binecuv|ntare pentru acest lucru, cum ~i sf|nta ap{, pe care singur a sfin`it-o, ~i a plecat spre `ara t{t{reasc{. Ajung|nd la }mp{rat, a f{cut rug{ciune c{tre Domnul pentru fiul cel bolnav al }mp{ratului ~i, stropindu-l cu ap{ sfin`it{, l-a f{cut s{n{tos }n numele lui Iisus Hristos. ]mp{ratul, v{z|nd aceasta, s-a bucurat foarte mult cu toat{ casa sa ~i cu to`i domnii s{i ~i l-a cinstit pe el foarte mult, f{c|nd osp{` mare multe zile. Iar Chiril, episcopul lui Hristos, vorbea mult despre puterea lui Iisus Hristos, ~i despre legile sfintei credin`e, }nsp{im|nt|nd min`ile necredincio~ilor. @BT+1 = ]ntr-acest timp, nepotul }mp{ratului asculta cu luare aminte toate cuvintele cuviosului ~i le punea }n inima sa, pentru c{ dorea s{ se bucure de ele ~i de venirea cuviosului. De aceea, s-a g|ndit s{ mearg{ cu d|nsul }n Rostov ca s{ vad{ Biserica cre~tin{ ~i minunile ce se f{ceau ~i s{ primeasc{ sf|nta credin`{. Murind tat{l s{u, ~i maica sa r{m|n|nd v{duv{, }i p{stra lui multe bog{`ii, dar el lu|ndu-le pe acelea, le }mp{r`ea s{racilor celor de credin`{ t{t{reasc{, pentru c{ le socotea pe toate }ntru nimic. Avea numai o singur{ dorin`{ }n sufletul s{u: s{ se uneasc{ cu Hristos ~i s{ fie robul Lui. El ~tia cu adev{rat, c{ scopul s{u era cel bun, dar dragostea maicii ~i puterea }mp{r{teasc{ }i vor face }mpiedicare, iar ducerea lui la episcop se va opri. De aceea s-a g|ndit ca, t{inuindu-se de to`i, s{ mearg{ unde l-ar duce dorin`a inimii lui. Dup{ c|teva zile, episcopul Chiril plec|nd de la }mp{rat cu multe daruri, }mp{ratul a dat porunc{ c{tre voievozii Rostovului ~i Iaroslavului s{ dea d{jdii }mp{r{te~ti peste ani, la casa Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ~i la episcopia Rostovului. @BT+1 = Plec|nd episcopul de la t{tari, t|n{rul a ie~it }n tain{, l{s|nd pe maica sa, rudele ~i averile, ca Avraam cel de demult ~i, ajung|nd pe episcop pe drum, }l ruga cu lacrimi s{-l ia cu d|nsul }n p{m|ntul cel sf|nt al Rusiei ~i s{-l fac{ cre~tin. Atunci episcopul, v{z|nd lacrimile t|n{rului ~i v{z|nd os|rdia cea fierbinte c{tre Hristos Dumnezeu, l-a luat pe el, precum p{storul cel bun a luat oaia cea r{t{cit{ pe um{rul s{u, ~i l-a dus }n Rostov, bucur|ndu-se ~i sl{vind pe Dumnezeu. T|n{rul, duc|ndu-se }n Rostov ~i v{z|nd biserica }mpodobit{, r|nduiala bunei credin`e ~i c|ntarea bisericeasc{, s-a bucurat cu duhul. ]n soborniceasca biseric{ a Rostovului se c|nta }n strana st|ng{ grece~te, iar }n cea dreapt{, ruse~te. Deci, t|n{rul a iubit credin`a cre~tineasc{ foarte mult ~i cerea Sf|ntul Botez. Arhiereul, socotind c{ va fi vreo }ncercare de la }mp{rat, cu acel t|n{r, rudenie cu el, }nt|rzia botezul. Dar Dumnezeu, voind s{ m|ntuiasc{ sufletul celui ce-L iubea, a r|nduit s{ fie vremea lesnicioas{ de botez. C{ci, }mp{ratul Bercae murind dup{ pu`in{ vreme, se f{cuse tulburare }ntre t{tari ~i nu era timp pentru c{utarea acestui t|n{r. Atunci, episcopul l-a botezat ~i i-a pus numele Petru. ^i }l }nv{`a }n toate zilele cuvinte insuflate de Dumnezeu, }nt{rindu-l }n credin`{ ~i pov{`uindu-l la via`{ }mbun{t{`it{, care se cuvine adev{ratului cre~tin. Petru }nv{`ase ~i carte ruseasc{ ~i petrecea totdeauna }n citire ~i }n rug{ciuni, st|nd }n casa lui Dumnezeu ziua ~i noaptea, nel{s|nd niciodat{ obi~nuita pravil{ bisericeasc{. El era foarte bun la obicei, bl|nd, smerit, f{r{ de r{utate, cu bun{ cuviin`{ ~i iubit de to`i, cu postul ~i cu }nfr|narea curat{ p{zind }ntreaga }n`elepciune tinereasc{ ~i av|nd locuin`a }n casa arhiereasc{. Nu dup{ mult{ vreme fericitul episcop Chiril, s{v|r~indu-~i via`a sa cea pl{cut{ lui Dumnezeu, s-a mutat c{tre Domnul, lu|nd scaunul dup{ d|nsul Sf|ntul Ignatie. Petru nevoindu-se }n curtea arhiereasc{ pe l|ng{ Ignatie, ca ~i mai }nainte, avea obicei de a ie~i uneori la c|mp s{ se m|ng|ie ~i s{ v|neze p{s{ri pe l|ng{ lacul Rostovului. Odat{, }nt|rziind p|n{ seara t|rziu, a stat s{ se odihneasc{ l|ng{ lac. Acolo i s-au ar{tat }n vedenie Sfin`ii Apostoli Petru ~i Pavel, pe care v{z|ndu-i }n vis, s-a de~teptat de spaim{. El }i vedea la ar{tare, st|nd deasupra lui ~i str{lucind }n chip de soare. Deci, scul|ndu-se degrab{ de unde st{tea ~i, tremur|nd, a c{zut la p{m|nt. Iar ei l-au luat de m|n{ ~i l-au ridicat, zic|ndu-i: <192>Nu te teme, Petre! Noi suntem trimi~i la tine de Dumnezeu, }n Care ai crezut ~i te-ai botezat, ca s{ te m|ng|iem ~i s{ crezi c{ este adev{rat{ ar{tarea noastr{ la tine, iar nu n{lucire. Deci, voim ca }n acest loc unde te-ai odihnit, s{ se zideasc{ o biseric{ }n numele nostru. S{ te duci diminea`{ }n cetate ~i s{ iei trei icoane: icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu cu Pruncul cel mai }nainte de veci, icoana Sf|ntului Arhiereu Nicolae ~i icoana Sf|ntului Dimitrie, Marele Mucenic. Aceste icoane s{ le duci la episcop ~i s{-i spui: Petru ~i Pavel, Apostolii lui Hristos, m-au trimis la tine, poruncindu-`i s{ zide~ti o biseric{ l|ng{ lac, }n locul unde mi s-a ar{tat ~i mi-au spus aceasta! Sfin`ii Apostoli, zic|nd acestea fericitului Petru, i-au dat dou{ pungi, una plin{ cu aur, iar alta cu argint ~i apoi s-au f{cut nev{zu`i. Fericitul Petru, lu|nd pungile ce i s-au dat, s-a }nchinat lui Dumnezeu }n locul unde a v{zut pe Sfin`ii Apostoli ~i a r{mas acolo rug|ndu-se, p|n{ s-a luminat de ziu{. Deci, f{c|ndu-se ziu{, s-a rugat ~i s-a dus }n cetate. Dup{ dumnezeiasca r|nduial{, a aflat }n t|rg un zugrav cu icoanele pomenite mai sus, zugr{vite minunat, cer|nd pre`ul de nou{ argin`i, iar al zecelea, un galben. Petru, d|nd pre`ul acela din pungile apostole~ti, a luat sfintele icoane ~i s-a dus }n casa arhiereasc{. ]n aceea~i noapte ~i arhiereului Ignatie i s-au ar{tat aceia~i Sfin`i Apostoli, poruncindu-i s{ zideasc{ o biseric{ }n numele lor. Arhiereul s-a }nsp{im|ntat de acea vedenie. Deci, c|nd s-a f{cut ziu{, a chemat la el pe voievod ~i i-a spus ar{tarea ~i porunca Sfin`ilor Apostoli Petru ~i Pavel, zic|ndu-i: <192>M-a }nfrico~at foarte mult vedenia ~i vorba lor ~i nu ~tiu ce voi face, c{ nu pricep }n ce loc voi zidi biserica<170>. Voievodul i-a zis: <192>St{p|ne, te v{d }nsp{im|ntat ~i `i se cade cu adev{rat s{ }mpline~ti toate cele ce `i s-au poruncit de Sfin`ii Apostoli!<170> Ei vorbind astfel, voievodul a v{zut prin fereastr{ pe Petru venind la episcop cu sfintele icoane de la biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, iar lumina ce str{lucea din icoan{, se suia mai sus dec|t biserica, ca o v{paie de foc spre }n{l`ime. ]nsp{im|nt|ndu-se voievodul, a zis: <192>O, st{p|ne, ce este acest foc? Oare nu s-a aprins vreo zidire?<170> Uit|ndu-se ~i episcopul, a v{zut acela~i lucru ~i s-a }nsp{im|ntat. Nimeni altul nu putea s{ vad{ acea lumin{ }n chip de v{paie, care ie~ea din sfintele icoane. Petru, intr|nd cu acele icoane }n palat }naintea episcopului ~i a voievodului, le-a pus la loc cinstit, apoi s-a }nchinat lor ~i le-a spus ar{tarea ~i toate cuvintele Sfin`ilor Apostoli Petru ~i Pavel, care i se f{cuser{ lui }ntr-acea noapte. Iar spre }ncredin`are adev{rat{, le-a ar{tat acele dou{ pungi cu aur ~i argint, ce i se d{duse de Sfin`ii Apostoli. Episcopul ~i voievodul s-au }nchinat sfintelor icoane, care str{luceau }n tot palatul cu o lumin{ minunat{, ~i au }ntrebat pe fericitul Petru unde a g{sit acele sfinte icoane? El le-a spus c{ le-a cump{rat din t|rg. Voievodul ~i episcopul se mirau, ~tiind bine c{ }n cetatea lor nu este un a~a zugrav. Deci, cercet|nd, nu l-au g{sit. Fiind ceasul Sfintei Liturghii, s-au dus cu acele sfinte icoane }n sf|nta soborniceasc{ biseric{ ~i, dup{ s{v|r~irea Liturghiei, c|nt|nd rug{ciuni, au mers afar{ de cetate, la acel loc unde se odihnise Petru ~i i se f{cuse apostoleasca ar{tare, aduc|nd ~i acele sfinte icoane, c{rora le urma tot poporul cet{`ii. Sosind la acel loc, au f{cut c|ntare de rug{ciune Sfin`ilor mai marilor Apostoli Petru ~i Pavel ~i }n acela~i ceas au zidit un loca~ de rug{ciune ~i au pus icoanele }ntr-}nsul. Dup{ aceasta voievodul, f{c|nd glum{ sau ispitindu-l, a zis lui Petru: <192>Episcopul }`i va zidi biserica, dar, dac{ eu nu-`i voi da loc }mprejurul bisericii, ce vei face?<170> Petru a r{spuns: <192>Dumnezeu de va voi ~i episcopul de va porunci, vom cump{ra p{m|nt de la tine<170>. Atunci Petru s-a dus la episcop ~i i-a spus acel cuv|nt al voievodului. Episcopul a zis lui Petru: <192>Fiule, crede purt{rii de grij{ a lui Dumnezeu pentru tine ~i n{d{jduie~te }n rug{ciunile Sfin`ilor Apostoli Petru ~i Pavel, c{ pungile cu aur ~i argint care `i le-au dat, nu se vor }mpu`ina, nici vor sc{dea, precum s-a }nt|mplat odat{ prin rug{ciunile Sf|ntului Prooroc Ilie, }n Sarepta Sidonului, la femeia cea v{duv{, c{reia nu i-a lipsit vadra de f{in{ ~i ulciorul cu untdelemn nu s-a }mpu`inat. Deci, du-te la voievod ~i-l }ntreab{ c|t cere pe p{m|ntul dimprejurul bisericii<170>. Petru, duc|ndu-se ~i }ntreb|ndu-l, voievodul i-a zis: <192>Precum ai dat pentru icoane nou{ argin`i, iar al zecelea un galben, a~a voiesc ca pentru p{m|ntul pe care voie~ti s{-l ai }mprejurul bisericii, s{-mi dai c|te nou{ argin`i, iar al zecelea s{ fie galbenul. Atunci Petru, n{d{jduind spre Dumnezeu ~i spre Sfin`ii Apostoli, s-a }nvoit cu cuv|ntul voievodului. ^i merg|nd la locul acela, Petru a }nceput s{ scoat{ din pungile date de Apostoli, nou{ argin`i ~i un galben, pun|ndu-i pe r|nd pe p{m|nt, }ncep|nd de la iezer. Astfel a cuprins mult loc }mprejurul bisericii, ca s{ fie m|n{stirea larg{ iar pungile nu i s-au }mpu`inat, dup{ proorocia arhiereului lui Dumnezeu, Ignatie. Voievodul, v{z|nd mul`imea de argint ~i de aur, iar pungile lui Petru fiind pline ~i nelipsite, s-a mirat foarte mult ~i a zis: <192>Cu adev{rat de mirare este aceast{ minune, c{ci Petru a aflat mare dar de la Dumnezeu ~i de la Sfin`ii Apostoli!<170> Deci, voievodul a luat aurul ~i argintul acela ca o binecuv|ntare apostoleasc{, iar bisericii apostole~ti cea din nou zidit{, i-a d{ruit sate cu mo~ii }ndestulate, cu ape ~i p{duri, pe care le-a }nt{rit cu scrisori. Astfel s-a zidit biseric{ aleas{, }n numele sfin`ilor mai marilor Apostoli Petru ~i Pavel ~i s-a a~ezat o m|n{stire l|ng{ ea care este ~i p|n{ acum, cu darul lui Hristos. Dar fericitul iubea t{cerea ~i la fa`{ nu se ar{ta vesel, av|ndu-~i mintea ad|ncit{ }n dumnezeie~tile cuvinte. Pentru aceea a zis voievodul c{tre episcop: <192>Oare nu se t|nguie~te neamul lui Petru pentru patrie ~i oare nu se g|nde~te s{ se }ntoarc{ la t{t{rie?<170> El de s-ar duce acolo, fiind fiu de }mp{rat, }i este fric{ s{ nu fac{ vreo }mpiedicare cet{`ii noastre. Iar arhiereul, lu|nd aminte la cuvintele voievodului, a f{cut cu d|nsul sfat ~i au socotit s{-l }nso`easc{ cu nunta, c{ci, av|nd so`ie ~i feciori, s{ nu mai g|ndeasc{ la neamul s{u. ]ns{ el niciodat{ nu se g|ndea la c{s{torie. Deci, chem|nd arhiereul ~i voievodul la ei pe Petru, i-au zis: <192>Voie~ti s{ te }nso`im pe tine cu femeie?<170> Iar Petru a r{spuns: <192>St{p|nii mei, eu am iubit credin`a aceasta sf|nt{ ~i pentru ea am l{sat toate ~i m-am l{sat }n voia lui Hristos Dumnezeul nostru, s{ fie ~i acum voia Domnului ~i a voastr{<170>. Atunci, voievodul, }ndat{ i-a c{utat lui o mireas{ frumoas{ din boieri ~i l-a cununat cu ea singur arhiereul }n soborniceasca biseric{. Iar voievodul a numit pe Petru frate al s{u ~i avea c{tre el mare dragoste, at|t el c|t ~i feciorii lui. Petru a vie`uit }n legiuit{ }nso`ire cu cinste mul`i ani ~i s-a f{cut tat{ de fii. Dar ~i tuturor s{racilor ~i sc{p{ta`ilor le era tat{, hr{nind pe fl{m|nzi, }mbr{c|nd pe cei goi ~i ca un alt drept Iov, fiind ochiul orbilor ~i piciorul ~chiopilor. El pl{cea Domnului cu dinadinsul prin p{zirea sfintelor lui porunci, ferindu-se de tot r{ul ~i toat{ fapta bun{ s|rguindu-se a o }mplini. Apoi, dezleg|ndu-se de }nso`irea trupeasc{, s-a }nso`it Domnului prin Duhul, }ntru r|nduiala monahiceasc{; c{ci a luat pe sine }ngerescul chip al monahilor ~i }n acela s-a mutat c{tre Domnul, fiind la b{tr|ne`e ad|nci. Astfel, Petru, fiul de }mp{rat, a murit la Rostov. Deci, cinstitul lui trup s-a pus }n biserica Sfin`ilor Apostoli, cea zidit{ de el, pream{rind Dumnezeu pe pl{cutul S{u, prin darul t{m{duirii bolilor, ce se s{v|r~eau la morm|ntul fericitului Petru. ^i chiar p|n{ acum se dau t{m{duire celor ce cu credin`{ se apropie de moa~te lui, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, Celui }mpreun{ sl{vit cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, C{ruia de la to`i s{-i fie cinste, }nchin{ciune ~i mul`umire }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = VIA@A SF\NTULUI IERARH @SUBTITLE = GHELASIE DE LA R\ME@ Sf|ntul Ierarh Ghelasie s-a nevoit }n veacul al XIV-lea, mai }nt|i ca sihastru pe valea p|r|ului R|me` din Mun`ii Apuseni ~i, apoi, ca egumen al M|n{stirii R|me` din jude`ul Alba, av|nd o via`{ duhovniceasc{ }mbun{t{`it{ ~i }nvrednicindu-se }nc{ din tinere`e cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Lu|nd din tinere`e jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusi`i eremi`i me~te~ugul luptei duhovnice~ti. Apoi, cur{`indu-~i mintea de cugetele cele rele ~i }nvrednicindu-se de darul facerii de minuni, a cobor|t }n ob~te ~i a ajuns vestit pov{`uitor de suflete, }ntemeind o ob~te de monahi ale~i. ]n tradi`ia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie c{ avea doisprezece ucenici cu care }mpreun{ se ruga ~i postea, s{v|r~ind sfintele slujbe cu mare os|rdie ~i fric{ de Dumnezeu. ]n toat{ s{pt{m|na, Cuviosul Ghelasie nu primea m|ncare, }ndestul|ndu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea f{cea priveghere ~i s{v|r~ea Sf|nta Liturghie. Numai s|mb{ta ~i Duminica m|nca }mpreun{ cu c{lug{rii la trapeza m|n{stiri. Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare p{rinte duhovnicesc al siha~trilor din Mun`ii R|me`, precum ~i al s{tenilor din @ara Mo`ilor. ]n posturi cerceta pe to`i siha~trii ce se nevoiau }n pe~teri de piatr{ ~i el }nsu~i se ostenea la rug{ciune }mpreun{ cu d|n~ii. Apoi cobora }n m|n{stire, unde }l a~teptau credincio~ii ~i mocanii de prin mun`i. La fericitul Ghelasie veneau ~i mul`i bolnavi, mai ales cei st{p|ni`i de duhuri rele, ~i cu rug{ciunile lui se vindecau, c{ci avea mare dar de la Dumnezeu. Odat{, fiind cu ucenicii la adunat f|n }n poiana m|n{stirii, numit{ Hopa`i ~i fiind mare ar~i`{, }nc|t to`i sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a c{zut la rug{ciune ~i }ndat{ a aflat un izvor cu ap{. Acest izvor de ap{ rece se vede p|n{ }n zilele noastre ~i se cheam{ Izvorul Cuviosului Ghelasie. Mul`i s{teni iau ap{ din el pentru s{n{tate ~i binecuv|ntare. Odat{, urc|nd Sf|ntul Ierarh Ghelasie }n poian{ cu asinul s{u la adunat f|n, ~i-a cunoscut dinainte sf|r~itul. Deci, rug|ndu-se mult, ~i-a chemat ucenicii, poruncindu-le s{ tr{iasc{ }n des{v|r~it{ dragoste, s{ iubeasc{ Biserica ~i s{ fug{ de be`ie, desfr|u ~i de tot p{catul. Apoi, s{rut|ndu-i pe to`i, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Hristos. ]n tradi`ia m|n{stirii se spune c{, }n ceasul c|nd cobora asinul de pe munte cu trupul Sf|ntului Ghelasie au }nceput clopotele de prin sate s{ sune singure. Apoi, fiind pl|ns de ucenici, a fost }ngropat l|ng{ zidul bisericii ~i mul`i bolnavi se vindecau la morm|ntul lui. ]n anii din urm{, s-au descoperit }n chip minunat, prin bun{tatea ~i milostivirea lui Dumnezeu, }n jurul m|n{stirii, buc{`i din sfintele sale moa~te, prin care se fac nenum{rate minuni }n r|ndul credincio~ilor veni`i la m|n{stire pentru rug{ciune ~i }nchinare. Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negre~ti-Oa~, dup{ ce i s-a ar{tat }n vis un porumbel care a }ndemnat-o s{ mearg{ la M|n{stirea R|me`, s{ se roage ~i s{ se ating{ de moa~tele Sf|ntului Ghelasie, a f{cut precum i se poruncise }n vis ~i s-a vindecat de epilepsie. Unei alte femei, din Albina - Timi~, i-a fost vindecat{ m|na bolnav{ prin ne}ncetate rug{ciuni ~i lacrimi la moa~tele Sf|ntului Ghelasie, iar un credincios c{zut }n r{t{cire de la dreapta credin`{, din Cocora - Alba, ~i care era paralizat, adus fiind }ntr-un car cu boi, a aflat vindecare prin ne}ncetatele sale rug{ciuni ~i ale p{rin`ilor la Moa~tele Sf|ntului Ghelasie, }ntorc|ndu-se vindecat la casa sa trupe~te ~i suflete~te, asemenea paraliticului din Evanghelie. Ceea ce s-a transmis prin tradi`ia locului, de genera`ii }ntregi, s-a adeverit }n zilele noastre, c|nd, }n anul 1978, s-a descoperit }n biserica m|n{stirii o inscrip`ie de mare }nsemn{tate pentru Biserica ~i neamul rom|nesc, mai ales din p{r`ile Transilvaniei, ~i care consemneaz{ numele <192>Arhiepiscopului Ghelasie<170>, al zugravului <192>Mihul de la Cri~ul Alb<170>, precum ~i anul 1337. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este }mbun{t{`itul Ghelasie pe care poporul, }n evlavia sa, }l cinste~te ca sf|nt. Deci, f{r{ }ndoial{, Sf|ntul Ghelasie a fost Arhiepiscop ~i p{stor sufletesc al credincio~ilor din centrul Transilvaniei ~i din Mun`ii Apuseni }n secolele XIV-XV, retr{g|ndu-se la b|tr|ne`e }n m|n{stirea de metanie, R|me`. Iar vie`uitorii sfintei m|n{stiri }i cinstesc cu venera`ie p{r`i din sfintele moa~te, ~tiind c{, prin rug{ciuni ne}ncetate la Bunul Dumnezeu, acestea au darul vindec{rii de boli ~i suferin`e. Cu ale c{rui sfinte rug{ciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-ne ~i ne m|ntuie~te pe noi. Amin. @SUBTITLE = @SUBTITLE = @SUBTITLE = @SUBTITLE = <%4>SF\R^IT ^I LUI DUMNEZEU LAUD[!<%0>