LUNA OCTOMBRIE ZIUA A UNSPREZECEA SFÂNTUL APOSTOL FILIP, UNUL DIN CEI ȘAPTE DIACONI Sfântul Apostol Filip era de loc din Cezareea Palestinei și căsătorindu-se, a dobândit patru fiice proorocițe. Fiind ales diacon de către Sfinții Apostoli, a fost hirotonit împreună cu Sfântul întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan și slujea sfinților (creștinilor) cu toată osârdia, îngrijindu-se de săraci și de văduve. Iar după uciderea Sfântului Ștefan, pornindu-se prigoana împotriva Bisericii din Ierusalim și toți risipindu-se prin țara Iudeii și a Samariei, afară de cei doisprezece Apostoli, Sfântul Apostol Filip a mers în Samaria, unde propovăduia pe Hristos. Și tot poporul, cu un suflet, lua aminte la cuvintele lui, pentru că întărea propovăduirea lui cu multe minuni, tămăduind toate bolile și izgonind duhurile cele rele care, strigând cu glas mare, ieșeau din oameni. Și era bucurie mare în acea cetate pentru Filip, căci prin a lui venire se tămăduiau nu numai de suferințele trupești, ci și de cele sufletești toți cei ce primeau propovăduirea lui și credeau în adevăratul Mesia. Și era acolo un oarecare Simon, vrăjitor însemnat și vestit, de care se mira toată Samaria, pentru lucrurile sale vrăjitorești, și toți îl cinsteau pe el ca pe un mare om. Acesta, văzând minunile cele mari care se făceau acolo, minuni ale lui Dumnezeu, care se săvârșeau prin rugăciunile lui Filip, și auzind buna lui vestire pentru împărăția lui Dumnezeu și pentru numele lui Iisus Hristos, a crezut și s-a botezat împreună cu ceilalți. Odată i s-a arătat lui Filip îngerul Domnului, care i-a poruncit să meargă spre miazăzi pe calea ce coboară din Ierusalim la Gaza. Și mergând Filip acolo, a aflat pe un bărbat arap, famenul Candachiei, împărăteasa arapilor, care, venind pentru închinăciune la Ierusalim, se întorcea la Gaza pe care o stăpânea. Și șezând în căruță, citea cărțile proorocești. Pe acest famen l-a învățat Apostolul Filip credința în Domnul nostru Iisus Hristos și l-a botezat. Iar după Sfântul Botez a fost răpit de înger și dus la Azot și acolo, umblând prin cetăți, propovăduia cuvântul lui Dumnezeu. După aceea Filip a venit iarăși în Cezareea, unde își avea casa, și a viețuit într-însa împreună cu cele patru fiice ale sale, care erau fecioare și proorocițe. Apoi iarăși s-a întors la Ierusalim, unde Sfinții Apostoli l-au hirotonit episcop și l-au trimis în Tralia Asiei să propovăduiască. Acolo pe mulți i-a întors la Hristos, i-a botezat și, făcând minuni mari, la adânci bătrâneți s-a dus la Domnul. TOT ÎN ACEASTĂ ZI, CUVIOSUL TEOFAN MĂRTURISITORUL, FĂCĂTORUL DE CANOANE Cuviosul Teofan s-a născut din părinți dreptcredincioși, care viețuiau în Palestina și se întreceau în iubirea pentru străini. Cuviosul Teofan îl avea frate pe Teodor, care mai pe urmă a fost însemnat în pătimirea pentru sfintele icoane. Deci prin sârguința părinților, Teofan împreună cu fratele său Teodor s-au deprins la toată înțelepciunea cărților și au devenit iscusiți filosofi. Cunoscând nestatornicia și deșertăciunea acestei lumi, au lăsat toate și au mers în lavra Sfântului Sava și au intrat în viața monahicească, în care petreceau în post, în rugăciuni și în toate faptele bune. Teodor s-a învrednicit de rânduiala preoțească pentru bunătatea vieții lui. Apoi s-a pornit în acea vreme nelegiuita luptă împotriva icoanelor, care a tulburat toată Biserica lui Dumnezeu, vreme în care mulți erau prigoniți și schingiuiți pentru cinstirea sfintelor icoane. Atunci acești preaînțelepți învățători și apărători ai dreptei credințe au fost trimiși de patriarhul Ierusalimului la împăratul Leon, ca niște mielușei înaintea unui lup, ca să-l mustre pentru păgânătatea lui. Iar ei, ducându-se, au stat înaintea celui potrivnic lui Dumnezeu și cu îndrăzneală l-au mustrat pentru păgânătatea lui. Pentru acest lucru au pătimit mult nu numai de la împăratul acela, ci și de la alți împărați care i-au urmat, adică de la Mihail și de la Teofil, răbdând tot felul de chinuri, bătăi și temniță, foame și sete, răni, surghiuniri și numeroase suferințe. Pentru că peste douăzeci de ani au fost prigoniți și munciți de luptătorii de icoane, începând cu anul 817 până în anul 842, după Hristos. Și în acele suferințe Sfântul Teofil s-a sfârșit. Deci facem pomenirea lui în ziua a douăzeci și șaptea a lunii decembrie. Iar Teofan a ajuns împăciuirea Bisericii, pentru că Mihail, fiul lui Teofil, luând sceptrul împărăției grecești, împreună cu maica sa Teodora, au adus sfintele icoane în Biserica lui Dumnezeu și, închinându-se la ele, au întors pe toți sfinții din surghiun și i-au cinstit foarte mult. Atunci și Sfântul Teofan s-a întors și a fost așezat mitropolit al Bisericii din Niceea, fiind hirotonit de patriarhul Metodie, care a surpat eresul luptătorilor de icoane. Sfântul Teofan a alcătuit un Canon (cântări) pentru cinstirea sfintelor icoane. Lăsând alte multe canoane și cântări folositoare Bisericii lui Hristos, a trecut din viața de aici către Domnul și după multe și dureroase osteneli se sălășluiește în cereasca odihnă. TOT ÎN ACEASTĂ ZI, MINUNEA CE S-A FĂCUT DE ICOANA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS În cetatea Veritului (Beirutului) locuia un creștin într-o casă aproape de școala evreiască, și avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos. Iar după o vreme a vândut casa aceea și a cumpărat alta, luându-și toate lucrurile sale, afară numai de icoana Domnului, care a rămas acolo. Și aceasta s-a făcut după rânduiala lui Dumnezeu. Iar în acea casă unde era icoana Domnului s-a sălășluit un evreu și, aducându-și lucrurile sale, locuia acolo, dar n-a văzut că icoana Domnului era în casă. Apoi, după câtăva vreme, a chemat la ospăț pe alt evreu, prieten al său, și, ospătându-se amândoi, evreul cel venit în vizită a privit spre peretele casei și a văzut icoana Domnului, apoi a zis celui ce-l chemase: „Cum tu, fiind evreu, ții în casă această icoană?" Iar evreul care locuia acolo a început a se jura și a se blestema, zicând că până acum n-a văzut-o. Plecând acel evreu, a clevetit la slujitorii lor, spunând că prietenul său are în casă icoana lui Iisus Nazarineanul. Și toți s-au umplut de mânie, dar au tăcut atunci, pentru că se făcuse seară. Iar a doua zi s-a adunat mult popor evreiesc, arhierei și bătrâni, și au mers la casa unde era icoana Domnului. Și intrând înăuntru au găsit icoana pe care au scos-o afară și au pus-o în mijlocul lor, zicând: „Precum părinții noștri au batjocorit pe Iisus, așa și noi să facem cu această icoană". Și au început a scuipa icoana și a lovi chipul lui Iisus Hristos de o parte și de alta. După aceea au zis: „Am auzit că părinții noștri pe lemn L-au răstignit pe Iisus, deci să facem și noi la fel cu această icoană". Și luând piroane, le-au bătut în chipul Lui, în mâinile și picioarele Lui și punând în trestie un burete de oțet l-au lipit de gura Domnului. După aceasta au adus o suliță și au poruncit unuia ca să împungă coasta Domnului. Și cum a lovit acela cu sulița în icoană, îndată a început a curge sânge și apă. Și frică mare i-a cuprins pe toți evreii care au văzut acea preamărită minune și au umplut un vas din sângele și apa care au curs. Apoi au făcut sfat, zicând: „Să aducem tot felul de bolnavi și îndrăciți și să-i stropim cu sângele acesta și, de se vor vindeca toți, vom crede și noi în Cel răstignit, pentru că ne-a cuprins frica de minunea aceasta". Au adus mai întâi un olog din naștere și cum l-au stropit cu sângele cel curs din icoana lui Iisus Hristos, îndată a sărit ologul acela și s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta au adus niște orbi și, stropindu-i cu sânge, aceștia îndată au văzut. Apoi au adus o mulțime de îndrăciți care s-au vindecat tot prin stropirea cu acel sânge. Despre aceasta s-a dus vestea în toată cetatea și toți au alergat să vadă minunea, aducând pe bolnavii lor; pe cei slăbănogi și uscați, pe cei care se târau, și toți luau tămăduire de bolile lor. Atunci tot poporul evreiesc care era acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos și, căzând înaintea icoanei Lui, au strigat cu lacrimi, zicând: „Mărire Ție, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, că faci minuni ca acestea! Mărire Ție, Hristoase, că și noi, deși părinții noștri Te-au răstignit, credem în Tine! Deci primește-ne pe noi care credem în Tine, Stăpâne". Și toți evreii din cetatea aceea, bărbați, femei și copii, venind la episcop, l-au rugat cu tot dinadinsul să-i lumineze cu Sfântul Botez. Și i-au arătat episcopului icoana Domnului, precum și sângele și apa care au curs din ea, spunând toate batjocurile care au fost făcute acelei sfinte icoane. Iar episcopul, văzându-i că s-au pocăit cu adevărat, i-a primit cu bucurie și, învățându-i sfânta credință, i-a botezat pe toți, cu femei și copii, iar școala lor a făcut-o Biserică Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci a fost mare bucurie în cetatea aceea, nu numai pentru neputincioșii care au fost tămăduiți, ci și pentru necredincioșii evrei care s-au botezat, căci au primit sfânta credință pentru minunea care s-a făcut de icoană. Pentru aceasta, toți, cu credință și cu dragoste, să facă închinăciune sfintelor icoane, întru cinstirea și mărirea chipului ipostasului lui Dumnezeu, care s-a aflat în chipul omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Dumnezeu Tatăl și cu Sfântul Duh, I se cuvine de la toți închinăciune, în vecii vecilor. Amin. TOT ÎN ACEASTĂ ZI, SFINTELE MUCENIȚE ZENAIDA ȘI FILONIDA Acestea au fost din Tarsul Ciliciei, rudeniile Sfântului Apostol Pavel. Lăsându-și patria și averile lor și lepădându-se de cele lu-mești, prefăcându-se că umblă cu meșteșugul doctoricesc, iar după adevăr plinind lucrul apostolesc, au mers la cetatea Dimitriadei și și-au petrecut viața lor într-o peșteră, tămăduind cu ajutorul puterii lui Hristos, Cel care Îl propovăduiau, toate bolile oamenilor care veneau la ele, încât pe mulți i-au adus la sfânta credință. Și pornindu-se cu mânie necurații închinători de idoli, au năvălit noaptea la ele și le-au ucis cu pietre. Și astfel au adormit cu fericitul somn. TOT ÎN ACEASTĂ ZI, SFINȚII 367 PĂRINȚI DE LA SINODUL AL VII-LEA Sfântul și a toată lumea al șaptelea Sinod, s-a ținut la Niceea, a doua oară, în zilele împăratului Constantin și ale Irinei, maicii sale; în ale lui Adrian, papa Romei, și Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodoret al Antiohiei și Ilie al Ierusalimului. Erau Sfinții Părinți ce se adunaseră acolo 367; care s-au strâns împotriva luptătorilor icoanelor și au anatemizat cu scrisoare tot eresul și pe căpeteniile lui, apoi pe toți luptătorii împotriva icoanelor, poruncind și întărind cu scrisoare, cum că cel ce nu va cinsti sfintele icoane, este străin de dreapta credință. Au dogmatisit că cinstea icoanei se ridică la chipul cel dintâi; și cum că cel ce cinstește icoana, cinstește pe însuși cel ce este înfățișat în aceasta. Și așa rânduind și întărind dreapta credință, s-a dus fiecare la scaunul său. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin. 126 LUNA OCTOMBRIE 127 ZIUA A UNSPREZECEA