Pătimirea Sfintei Mucenițe Fervuta și a roabei sale
(4 aprilie)
Sfîntul Simeon, episcopul Persiei, sfîrșindu-și a sa mucenicie
pentru Hristos, fiind chinuit de împăratul Savorie, au rămas după dînsul două
surori ale lui, una fecioară, cu numele Fervuta, iar alta văduvă, și o roabă.
Deci, sfînta fecioară era tînără cu anii și la față frumoasă fără măsură,
de a cărei frumusețe înștiințîndu-se împărăteasa Persiei, femeia lui Savorie,
a poruncit să o aducă la sine. Ducîndu-se slugile, au luat pe acea sfîntă
fecioară, pe sora ei și pe roabă și le-au dus la împărăteasă, cînd se sfîrșea
anul, după uciderea Sfîntului episcop Simeon.
Văzînd împărăteasa frumusețea Fervutei, a zis către dînsa:
"O, fecioară, ți se cade, să fii stăpînă a multora, avînd o astfel de frumusețe".
Iar sfînta a răspuns: "Am mire pe Hristos, pentru care fratele meu a pătimit
și nu pot să mă gîndesc la alt mire". Iar împărăteasa nemaiîntrebînd-o nimic,
a poruncit ca să petreacă în palatul împărătesc, cu sora ei și cu roaba. Dar
a doua zi împărăteasa s-a îmbolnăvit deodată și au mers vrăjitorii Persiei
să o cerceteze și să-i cunoască boala ei. Deci, au văzut în palatul împărătesei
pe Fervuta fecioara cea frumoasă și s-a rănit unul din vrăjitori de frumusețea
ei. Apoi, ieșind din palat, a trimis la dînsa, zicîndu-i: "De vei voi să-mi
fii mie femeie, apoi te voi cere de la împărăteasă și vei fi stăpînă a multor
averi și bogății". Răspuns-a sfînta: "Nu-mi este cu putință mie, fiind creștină,
să mă unesc cu păgînii!"
Auzind aceasta vrăjitorul acela, s-a umplut de rușine și de
mînie și ducîndu-se la împăratul Savorie, a zis: "Nu este ușoară boala împărătesei,
fiind otrăvită. Iată, sînt în palatul ei două surori creștine, al căror frate,
Simeon, episcopul creștin, a fost ucis din porunca ta. Și cu adevărat aceasta
este, că acelea avînd răutate asupra ta pentru fratele lor, pregătind otravă,
i-au dat împărătesei tale". Deci, îndată împăratul a poruncit ca să le aducă
pe acelea la întrebare. Fiind aduse la împăratul toate trei, Sfînta Fervuta,
sora ei și roaba, au ieșit la dînsele după porunca împăratului, Mauptis, boierul
vrăjitorilor, și cu dînsul alți doi boieri din suită, ca să le întrebe și
să audă răspuns de la dînsele. Aceia șezînd la judecată și pe femeile aduse
punîndu-le înainte, după ce au văzut negrăita cuviință a Sfintei Fervuta,
îndată s-au rănit inimile lor și fiecare dintre dînșii gîndea în sine vicleșuguri
și tăinuia fiecare unul de altul necuratul său cuget. Și au zis către dînsele:
"Pentru ce ați otrăvit pe împărăteasa, stăpîna lumii? Iată, sînteți vinovate
de moarte".
Sfînta Fervuta le-a răspuns, zicînd: "Pentru ce a băgat satana
în inima voastră o scornire ca aceasta asupra noastră, care lucru este departe
de adevăr? Și pentru ce cu nedreptate voiți să ne ocărîți pe noi? Dacă sînteți
însetați de sîngele nostru, apoi cine este cel ce vă oprește pe voi, ca să-l
beți? Dacă doriți înjunghierea noastră, iată în toate zilele mîinile voastre
vi le spurcați, iar noi pentru Dumnezeul nostru murim ca niște creștine, nelepădîndu-ne
de El; de vreme ce El este viața noastră și, precum este scris nouă, unui
Dumnezeu ne închinăm și Aceluia Unuia Îi slujim. Încă este și aceasta scrisă
în cărțile noastre: "Vrăjitorul și fermecătorul să nu trăiască, ci să moară
de mîinile poporului". Deci, cum aș fi dat cuiva otravă, cînd nu este o mai
mare răutate ca aceea, adică a ne lepăda de Dumnezeul nostru? Căci pentru
amîndouă greșelile acelea stă deasupra noastră pedeapsa de moarte".
Acestea grăindu-le sfînta, cu dulceață o ascultau pe ea și
minunîndu-se de frumusețea și de înțelepciunea ei, nu puteau să-i grăiască
ceva împotrivă, ci fiecare în sine gîndea: "Eu voi ruga pe împăratul ca să
le elibereze de la moarte și îmi voi lua mie pe fecioara aceasta de femeie".
Și abia a răspuns Mauptis, zicînd: "Deși nu se cade vouă a face fermecătorii,
precum ați zis, ca să nu călcați legea voastră, însă, dorind răzbunarea morții
fratelui vostru, ați făcut aceasta". Răspuns-a Sfînta Fervuta: "Dar ce rău
a pătimit de la voi fratele nostru, ca pentru aceea să vă doresc vouă moartea,
și viața noastră să o pierdem la Dumnezeu? Căci deși voi l-ați ucis pe el,
iuțindu-vă cu păgîneasca voastră mînie, însă el este viu și se bucură cu Hristos
în cereasca Lui Împărăție, în fața căreia împărăția voastră nu este nimic".
Acestea zicîndu-le sfînta, a poruncit boierul, să ducă pe sfintele fecioare
în temniță.
A doua zi foarte de dimineață, Mauptis, boierul vrăjitorilor
a trimis în taină, în temniță, la Sfînta Fervuta, zicîndu-i: "Iată gata sînt,
ca să rog pentru tine pe împăratul, numai să voiești să-mi fii mie femeie".
Iar sfînta fecioară, auzind acelea, cu îndrăzneală a răspuns: "Astupă-ți gura,
preanecuratule cîine, vrăjmașule al lui Dumnezeu și a toată dreptatea, să
nu îndrăznești mai mult unele ca acele necurate cuvinte, să le aduci în urechile
mele, că nu suferă mintea să le audă pe acelea. Nu va fi aceasta în veci,
pentru că odată m-am unit cu Domnul meu Iisus Hristos și fecioria mea Aceluia
o păzesc și credința și adevărul Aceluia mă sîrguiesc a le închina. Că Hristos,
fiind singurul fără de păcat, este puternic să mă scoată din păgîneștile voastre
mîini și din necuratele voastre gînduri, pe care le-ați pus asupra mea. Deci
nu mă tem de moarte, nici mă înfricoșez de ucidere, pentru că prin aceasta
mă trimiteți la Sfîntul Episcop Simeon, iubitul meu frate, și acolo voi afla
mîngîiere de necazurile mele și de suspinuri, pe care le-am răbdat după moartea
lui".
Astfel Sfînta Fervuta mireasa lui Hristos a izgonit pe trimisul
lui Mauptis cu necinste de la sineși; iar pe însuși Mauptis, boierul vrăjitorilor
l-a umplut de mare rușine. La fel a făcut și celorlalți doi boieri, care de
frumusețea ei se răniseră. Pentru că fiecare dintre dînșii trimitea în taină
la dînsa în temniță pe solii lor spre a lor însoțire și toți s-au rușinat
de către dînsa. După aceea rușinîndu-se ei de înțelepciunea fecioarei aceleia
și văzîndu-și paguba lor, s-au sfătuit toți cei trei boieri să piardă cu totul
pe fecioara Fervuta și pe cele împreună cu dînsa. Deci, au mărturisit cu nedreptate
înaintea împăratului mințind, că cele trei creștine sînt vrăjitoare și fermecătoare
vrednice de moarte.
Deci, le-a poruncit împăratul să se închine soarelui și să
fie vii. Iar sfintele mucenițe fiind duse iarăși la judecată înaintea celor
trei boieri, după ce au auzit acea poruncă împărătească, au răspuns: "Noi
ne închinăm lui Dumnezeu Făcătorul cerului și al pămîntului și cinstea Aceluia
nu o vom da soarelui, care este făptură a lui Dumnezeu pe Care Îl cinstim
noi, iar ale voastre îngroziri, niciodată nu pot să ne despartă de dragostea
Mîntuitorului și Domnului nostru Iisus Hristos". După ce sfintele au zis acestea,
Mauptis și cei doi boieri, au strigat cu glas mare: "Să se piardă de pe pămînt
femeile acestea, care au dat împărătesei otravă și au aruncat-o pe ea în cumplită
boală". Și s-a dat de la împărat, asupra sfintelor mucenițe, hotărîre de moarte,
ca acele trei femei creștine să moară cu acel fel de moarte cu care vor voi
vrăjitorii Persiei. Și ziceau oamenii aceia păgîni: "De nu se vor tăia femeile
acelea în două, iar împărăteasa de nu va trece printre părțile tăiate ale
trupurilor lor, nu va putea să se tămădu-iască".
Fiind duse la tăiere sfintele mucenițe, Mauptis iarăși a trimis
la Sfînta fecioară Fervuta, zicîndu-i: "De voiești să mă asculți pe mine,
apoi nici tu nu vei muri, nici cele ce sînt cu tine". Iar sfînta fecioară,
cu mare și mînios glas ocărîndu-l, i-a zis: "Pentru ce, necuratule cîine,
grăiești acestea, pe care nici a le auzi nu pot? Pentru că eu desăvîrșit doresc
să mor pentru Hristos Dumnezeul meu, ca să dobîndesc de la El viața veșnică;
pentru că niciodată nu voi iubi viața aceasta vremelnică, ca să nu mor cu
moartea cea veșnică". Atunci păgînii, scoțînd pe sfintele mucenice din cetate,
au înfipt pentru fiecare cîte doi pari, de unul au legat pe Sfînta Muceniță
Fervuta de grumaji, iar de altul i-a întins picioarele ei. Asemenea și pe
sora ei și pe roabă, întinzîndu-le la pari, le-au legat și aducînd un ferăstrău
de lemn, le-au ferestruit în două.
Astfel Sfintele Mucenițe, miresele lui Hristos, și-au dat
preacuratele lor suflete în mîinile Mirelui lor Celui fără de moarte. După
aceasta muncitorii au pus șase copaci mari, trei de-o parte a drumului și
trei de alta, și au spînzurat de ei părțile cele ferestruite ale trupurilor
sfintelor mucenițe. O, înspăimîntătoare priveliște și vedere plină de lacrimi!
După aceea au petrecut-o pe necurata lor împărăteasă, pe calea aceea, printre
trupurile cele spînzurate ale sfintelor mucenițe, și a trecut după dînsa toată
mulțimea poporului, iar la sfîrșit cinstitele trupuri ale Sfintelor Mucenițe
le-au aruncat într-o groapă.
Așa s-a sfîrșit Sfînta Muceniță Fervuta, împreună cu sora
ei și cu roaba sa, în patru zile ale lunii Aprilie, întru Iisus Hristos Domnul
nostru, Căruia I se cuvine slava și împărăția, cinstea și închinăciunea în
vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|