Cuviosul Gheorghe Mărturisitorul, Mitropolitul Mitiliniei
(7 aprilie)
Acest Cuvios Părinte Gheorghe, iubind pe Hristos din tinerețe,
a primit viața monahicească, a trecut prin toată fapta bună și a cîștigat
smerită cugetare, ca nimeni altul. Apoi s-a făcut mărturisitor al lui Hristos
pe vremea împărăției lui Leon Isaurul, răbdînd prigonire și chinuire de la
luptătorii de icoane. După aceea s-a ridicat la scaunul arhieriei și la Mitropolia
insulei Lezvia, în cetatea Mitiliniei, pe vremea împărăției drept credincioșilor
Constantin și Irina. El era foarte milostiv, săturînd pe cei flămînzi prin
îndestulată dare. Iar pentru multa înfrînare s-a făcut părtaș cu îngerii și
s-a arătat făcător de minuni, tămăduind bolile cele nevindecate și izgonind
duhurile cele necurate.
Ajungînd împărăția lui Leon Armeanul, cel care a înnoit lupta
împotriva sfintelor icoane, a suferit iarăși prigonire pentru sfintele icoane,
fiind la adînci bătrîneți. Iar mai înainte de împărăția acelui Leon Armeanul,
de înnoirea luptei împotriva icoanelor și de izgonirea Sfîntului Gheorghe,
s-au făcut oarecare semne în cetatea aceea, care arătau mai înainte primejdia
și tulburarea Bisericii lui Hristos era să fie. Căci odată în sfînta biserică
a Marei Mucenițe Teodora ce este aproape de liman, în vremea cîntării Vecerniei,
poporul cîntînd "Doamne miluiește", sfînta cruce, care sta pe sfînta masă,
deodată s-a ridicat cu o nevăzută putere de la locul său, cu mare zgomot,
și s-a înălțat la boltă. Apoi, plecîndu-și vîrful în jos, a căzut la pămînt.
Poporul văzînd aceasta, s-a cuprins de mare frică și spaimă și ridicîndu-și
ochii și mîinile în sus, a strigat cu mare glas multă vreme "Doamne miluiește"
și nu voia să iasă din biserică, pentru că aștepta să năvălească asupra acelei
insule a Lezviei o pierzare grabnică. În vremea aceea era acolo Cuviosul Simeon
cu fratele său Gheorghe, cel mai tînăr - acest Gheorghe a fost mai pe urmă
moștenitor al scaunului acestui Gheorghe mai bătrîn. Deci acel Simeon, fiind
mai înainte văzător, a zis cu plîngere către popor: "Nu va fi așa, fraților,
precum așteptați, nici nu va pierde Dumnezeu latura aceasta pînă în sfîrșit;
ci va veni în zilele acestea un împărat urîtor de Dumnezeu și potrivnic Lui,
care va lua podoaba Bisericii, aruncînd la pămînt cinstitele icoane".
După puține zile, în aceiași biserică, fiind din întîmplare
ușile deschise, un porc sălbatic mare și înfricoșat, avînd urechile și coada
tăiate, a intrat în biserică în Sfîntul Altar și s-a culcat pe scaunul de
sus. Văzînd aceasta slujitorii bisericii, au încercat să-l scoată, dar nu
puteau, fiind sălbatic, căci repezindu-se, îi fugărea pe toți care voiau să-l
scoată din Altar. Apoi aducîndu-se drugi mari, l-au bătut multă vreme pînă
la sînge și, obosindu-l cu mare greutate, l-au putut scoate. Despre acest
lucru înștiințîndu-se acest fericit Simeon, a zis: "Să mă credeți, fiilor,
că porcul acela prevestește pe cel ce are să fie episcop aici cu voința lui
Dumnezeu, care va avea obicei și viață porcească".
Și s-a împlinit aceasta degrabă, pentru că, venind la împărăție
cel mai sus pomenit Leon Armeanul, cînd a ridicat prigonire asupra Bisericii
lui Dumnezeu, chemînd la Constantinopol pe mulți episcopi, voia să-i amăgească
la eresul său cel luptător de icoane. Atunci, fiind chemat și Cuviosul Părintele
nostru Gheorghe Mitropolitul Mitiliniei, s-a arătat ostaș viteaz al lui Hristos.
Că mulți învoindu-se la credința cea rea a împăratului, el, prin înțelepciunea
cea bogată, a rușinat pe împărat, iar pe mincinosul patriarh Teodot, care
se numea "Casiter" și pe ceilalți cu dînșii eretici, i-a făcut să-și cunoască
amăgirea lor.
Iar împăratul și mincinosul patriarh, nesuferind mustrările
de la dînsul, l-au izgonit în Herson; iar în locul lui a pus mitropolitul
pe un oarecare eretic, care, asemenea porcului care iese din pădure, a mușcat
și a prihănit via lui Hristos, călcînd sfintele icoane și tulburînd ca o fiară
oile cele cuvîntătoare.
Sfîntul Gheorghe, petrecînd în surghiun celelalte zile ale
vieții sale, a făcut multe minuni, cu darul lui Hristos. După aceea, sosind
vremea morții lui, a răsărit pe cer o stea foarte luminoasă, vestind mai înainte
sfîrșitul lui cel fericit, care s-a văzut și în insula Lezviei.
După aceea s-a cunoscut și în Mitilinia de către oile cele
cuvîntătoare, ducerea către Domnul a Sfîntului Gheorghe păstorul lor, pentru
că, pe cel ce a fost în viață lumină lumii, prin faptele cele bune, pe al
acelui fericit sfîrșit l-a preamărit Dumnezeu, prin stea luminoasă și, după
sfîrșit, au izvorît din moaștele lui izvoare de minunate tămăduiri, spre preamărirea
plăcutului Său. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|