Pătimirea Sfîntului Mucenic Caliopie
(7 aprilie)
O femeie, Teoclia, din Perga Pamfilei, fiind dreptcredincioasă
și temătoare de Dumnezeu cu toată casa sa, făcea milostenii multe și avea
viață cinstită. Apoi, fiind însoțită cu un bărbat cinstit și cu rangul de
senator și patriciu, nu a născut fii mulți ani, căci era stearpă. După aceea
a zămislit, cerînd de la Dumnezeu dezlegarea nerodirii sale prin rugăciuni.
Cînd purta în pîntece pe cel zămislit, bărbatul ei a murit lăsîndu-i bogăție
mare. Iar ea, după ce a născut fiu, i-a pus numele Caliopie și l-a crescut
în învățătura cărții, sîrguindu-se să-l învețe bine frica de Dumnezeu și toată
înțelepciunea dumnezeieștilor Scripturi. Dar în vremurile acelea cei mai mulți
oameni se închinau și aduceau jerfe necuraților idoli. Iar Sfîntul Caliopie
se îndeletnicea totdeauna cu rugăciuni și cu postiri.
După ce s-a adus știre judecătorului despre sfîntul tînăr,
că este creștin, fericita Teoclia, maica sa, dînd fiului său aur mult, haine
și slugi, l-a trimis cu corabia în altă țară ca să scape de judecata păgînească.
Și a plutit fericitul Caliopie în Pembropoli, cetatea Ciliciei, unde păgînul
ighemon Maxim făcea jertfe, hore și jocuri în cinstea necuraților săi idoli.
Văzînd aceasta sfîntul tînăr, se mira și a întrebat pe unii: "Care este pricina
unei dănțuiri ca aceasta?" Iar ei au răspuns: "Acum este praznicul zeilor
noștri; deci vino și tu de te împărtășește cu noi la ospățul nostru". Iar
el le-a răspuns: "Sînt creștin și prăznuiesc cele ce sînt ale Hristosului
meu. Deci, nu este cu putință ca omul care slăvește pe Hristos, să intre în
necuratele jertfe ale zeilor păgînești".
Deci, a ajuns aceasta la auzul lui Maxim ighemonul, care,
umplîndu-se de mînie, a poruncit să prindă pe sfîntul tînăr și să-l pună înaintea
judecății sale. Și l-a întrebat: "Cum te numești?" Sfîntul a răspuns: "Sînt
creștin și mă numesc Caliopie". Ighemonul a zis: "Ospățul cel mare făcîndu-se
acum pentru praznicul zeilor, cum numai tu singur stai în amăgire, nevrînd
să prăznuiești cu noi?" Grăit-a Sfîntul Caliopie: "Voi sînteți cei ce umblați
în amăgire și în întuneric, că ați lăsat pe Dumnezeul Cel viu, pe Ziditorul
cerului și al pămîntului, Care a făcut toate cu cuvîntul și vă închinați lemnului
celui nesimțitor, pietrei celei scobite și lucrului celui făcut de mîini păgînești".
Ighemonul zise: "Tinerețile tale te fac îndrăzneț, dar îți pregătesc nu puține
munci. Din ce țară și din ce neam ești?", l-a întrebat ighemonul. Sfîntul
răspunse: "Sînt din Perga Pamfilei, din neam de senator și de patriciu; dar
mai de cinste decît toate îmi este aceasta, căci sînt creștin". Ighemonul
zise: "Ai părinți?" Sfîntul răspunse: "Am maică, iar tatăl meu a murit încă
de mult". Ighemonul zise: "Mă jur pe marele zeu, adică soarele, și pe toți
zeii, că de te vei închina zeilor, am o fiică una născută, pe aceasta ți-o
voi da de soție". Sfîntul răspunse: "De aș fi voit să mă însor, aș fi putut
s-o iau de soție pe fiica ta și s-o duc în averea maicei mele. Dar să știi
că am făgăduit lui Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a zidit după chipul Său,
ca să-mi păzesc trupul acesta de țărînă în feciorie curată și fără de prihană
să-l pun înaintea dreptei Lui judecăți. Deci fă ceea ce voiești, dar eu sînt
și rămîn creștin!"
Ighemonul zise: "Necuratule și prearăule, nu ți se pare că
prin niște cuvinte ca acestea mă vei porni spre mînie, ca să te ucid mai degrabă?
Să știi că te voi munci mult sfărmîndu-ți trupul bucăți, iar rămășița o voi
da focului spre ardere". Sfîntul răspunse: "Cu cît îmi vei lungi muncile mai
mult, cu atît mai luminoasă cunună mi se va împleti de Hristosul meu, pentru
pătimirea mea; pentru că zice Scriptura: "Nimeni nu se încununează, dacă nu
va fi muncit după lege"". Ighemonul zise către slujitori: "Întindeți-l și
sfărmați-i toate oasele cu toiege de plumb". Deci, fiind bătut, Sfîntul Caliopie
a grăit: "Mulțumesc Ție Hristoase că m-ai învrednicit a pătimi muncă pentru
mărirea numelui Tău Cel Sfînt".
Ighemonul zise către dînsul: "Jertfește zeilor, ca să-ți vezi
moșia și să nu te lipsești de averile tale, că vezi cît de amar te muncești".
Sfîntul răspunse: "Văd dulceața odihnei ce are să-mi fie, care îmi este făgăduită
de la Hristos, iar muncile nu le simt. Și dacă sînt acum în țară străină,
știu că al Domnului este pămîntul și plinirea lui. Dar aici văd și pe maica
mea și patria mea, pentru că maica mea este dreptcredincioasa Biserică a lui
Hristos, iar patria îmi este Ierusalimul cel ceresc după cuvîntul Apostolului
care zice: "Petrecerea noastră este în cer! Iar de-mi vei pomeni de maica
cea după trup, mă întăresc prin dumnezeiescul glas care zice: Că cel ce
iubește pe tată sau pe mamă mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine".
Iar îndestularea bogăției întru nimic o socotesc, căci voiesc mai bine să
pătimesc cu Hristos Cel răstignit decît să am sațiul cel de puțină vreme cu
păcatul acestei lumi nebune".
Ighemonul zise către slujitori: "Precum este întins, întoarceți-l
și-l bateți pe pîntece cu vine crude, zicîndu-i: "Necuratule, nu răspunde
una pentru alta, ci să-mi răspunzi la cele întrebate"". Sfîntul Mucenic Caliopie
a zis către ighemon: "Nebunule și mai cumplitule decît toată fiara, înstrăinatule
de bunătățile cerești, eu îți grăiesc cuvintele dreptății, iar tu avîndu-ți
ochii sufletești orbiți și urechile astupate ca să nu auzi cuvintele Domnului
și cu nedreptate mă muncești bătîndu-mă ca pe un tîlhar". Atunci a zis ighemonul
către slujitori: "Așezați o roată de muncire cu fiare ascuțite, să puneți
foc mare sub dînsa și, întinzînd pe Caliopie pe roată, să-l țineți pînă la
dezlegarea încheieturilor; apoi să-l întoarceți ca, tăindu-se de fiare și
aprinzîndu-se de foc, să piară".
Începîndu-se acea muncire, iar pe sfîntul tînăr durîndu-l,
a strgat către Domnul, zicînd: "Vino și-mi ajută Hristoase al meu robului
Tău, ca pînă în sfîrșit să se preamărească în mine nevrednicul, numele Tău
cel sfînt și să știe toți că cei ce nădăjduiesc în Tine nu se vor rușina în
veci". Și îndată i-a stat înainte Îngerul Domnului, care a stins focul și
roata a oprit-o, apoi a făcut-o nemișcată, încît nu mai puteau slujitorii
să întoarcă roata, cît de puțin. Și se uda tînărul trup al mucenicului cu
sîngele de pe roată, iar oasele i se vedeau prin rănile cele adînci, pentru
că roata avea în amîndouă părțile cuțite ascuțite în chip de ferăstrău.
Deci a poruncit ighemonul să dezlege de pe roată pe mucenic
și să-l ia; și era jalnică priveliște tuturor celor ce priveau. Apoi poporul
a strigat, zicînd: "O, judecată nedreaptă! O, ce tînăr și cum se pierde!"
Și a zis ighemonul către Sfîntul Caliopie: "Oare nu ți-am spus că tinerețile
tale te fac îndrăzneț și mai grele munci îți mijlocesc ție?" Răspuns-a Sfîntul:
"Cîine fără de rușine, ți se pare că m-am înfricoșat de muncile tale?" Zis-a
ighemonul: "Ticălosule, mă ocărăști ca să te pierd mai degrabă; dar nu va
fi astfel. Deci apropie-te și jertfește zeilor ca să scapi de cele mai multe
și mai cumplite munci". Sfîntul mucenic a zis: "Nădăjduiesc spre Hristosul
meu că nu-mi voi păta curata mărturisire a lui Dumnezeu, Care este întru mine.
Trupul meu stă înaintea ta, deci muncește-l precum voiești, avînd să-ți iei
răsplata de la Dumnezeu în ziua înfricoșatei judecăți; căci cu ce măsură
vei măsura, cu aceea ți se va măsura ție".
Zis-a ighemonul către slujitori: "Ferecați-l cu lanțuri de
fier, apoi azvîrliți-l în cea mai dinăuntru temniță și să nu aveți de dînsul
nici o grijă, nici să lăsați pe cineva dintre creștini să intre la dînsul,
ca nu cumva să-l fericească pentru răbdarea lui". Și îndată slujitorii ferecînd
pe pătimitorul, l-au aruncat în temnița cea mai adîncă.
Iar Teoclia, fericita lui maică, aflînd despre pătimirea pentru
Hristos a Sfîntului Caliopie, fiul ei cel unul născut, a scris îndată așezămînt
desăvîrșit pentru casa sa și pentru toate averile. Și a dăruit libertate robilor
și roabelor sale, în număr de două sute și cincizeci, și cît aur și argint
avea, ca și îmbrăcăminte de mult preț, pe toate le-a împărțit săracilor, iar
pe celelalte moșii și averi, adică țarine și vii le-a dăruit Sfintei Biserici.
Apoi, lăsîndu-și patria sa, s-a dus în Cilicia la fiul său cel ce pătimea
pentru Hristos. Și, dînd străjilor temniței aur, a intrat în cea mai dinăuntru
temniță și văzînd pe fiul său în lanțuri, i s-a închinat lui și îi ștergea
rănile. Iar Sfîntul Caliopie fiind legat cu fiare și cu tot trupul istovit
de multe răni, nu putea să se scoale înaintea maicei sale și a zis: "Bine
ai venit, maica mea, mărturisitoarea patimilor lui Hristos". Iar ea, văzînd
trupul fiului zdrobit cu răni, grăia către dînsul: "Fericită sînt eu și bine
cuvîntat este rodul pîntecelui meu, de vreme ce te-am pus ca Ana pe Samuil,
ca un vas sfînt înaintea lui Dumnezeu și ca Sara pe Isaac te-am adus lui Dumnezeu
jertfă bineprimită".
Și a petrecut maica în temniță toată noaptea aceea, șezînd
lîngă picioarele fiului, cîntînd cu dînsul împreună și slăvind pe Dumnezeu.
Iar la miezul nopții a strălucit o lumină mare în temniță și s-a făcut un
glas, zicînd: "Voi sînteți sfinții lui Dumnezeu, mărturisitori ai lui Hristos
și stricători ai idolilor, cei ce v-ați lăsat patria și averile și cu Hristos
ați voit a pătimi".
A doua zi Maxim ighemonul, șezînd la judecată, a scos din
temniță pe Sfîntul Caliopie spre ispitire și, aducîndu-l înaintea sa, a zis
către dînsul: "Oare te-ai schimbat din nebunia ta? Sau iarăși voiești să pătimești
rău, ca și dascălul tău Hristos?" Răspuns-a Sfîntul: "Mă minunez de nerușinarea
ta, că de multe ori auzind de la mine unul și același răspuns, că sînt creștin
și pentru Hristos voiesc să mor și iarăși mă întrebi de același lucru și nu
te rușinezi a te împotrivi adevărului. Pentru că eu doresc să pătimesc asemenea
ca și Hristos al meu și mă sîrguiesc în tot chipul să mor pentru dînsul".
Auzind aceasta ighemonul, și din niște răspunsuri ca acestea
cunoscînd cugetul neschimbat al mucenicului și mărimea lui de suflet cea nemișcată,
a poruncit ca asemenea lui Hristos să-l răstignească pe Cruce. Și era ziua
aceea Joia cea mare, în care se săvîrșește aducerea aminte de Cina Sfintelor
Taine ale lui Hristos. Și văzînd Sfînta Teoclia pe fiul său dus la locul de
răstignire, a dat ostașilor cinci galbeni, rugîndu-i să nu răstignească pe
Sfîntul Caliopie ca pe Hristos, ci cu capul în jos. Iar aceasta a făcut-o
din smerenie, socotind a fi nevrednic ca fiul ei să fie asemenea cu Hristos,
Domnul său, prin răstignire.
Deci, a fost răstignit Sfîntul Caliopie cu capul în jos pentru
Hristos, în ziua Cinei celei mîntuitoare, iar în Vinerea cea mare a Patimilor
lui Hristos, în ceasul al treilea din zi și-a dat duhul în mîinile lui Dumnezeu.
Atunci un glas dumnezeiesc, venind către dînsul din cer, a zis: "Suie-te,
mucenice al lui Hristos, împreună moștenitorule cu sfinții". Iar după ce au
luat de pe Cruce trupul lui cel mort, a cuprins grumazul fiului fericita sa
maică, slăvind pe Hristos, și îndată și-a dat și ea duhul. Apoi venind frații,
au luat trupurile amîndurora și le-au îngropat împreună la un loc cinstit,
lăudînd pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, Căruia
I se cuvine toată slava, în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|