Pătimirea Sfîntului Mucenic Evpsihie
(9 aprilie)
Sfîntul Mucenic Evpsihie a fost născut și crescut în Cezareea
Capadochiei, din părinți de bun neam și cu dregătorie de patrician; și a petrecut
fără prihană anii tinereților lui, în întreaga înțelepciune cea creștinească.
El a dus o viață fără prihană și s-a însoțit cu femeie după legea nunții,
pe vremea împărăției potrivnicului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul. Încă pînă
a nu se sfîrși ospățul nunții, a arătat pentru Dumnezeu, Hristosul său, mare
rîvnă și dragoste. Și era în cetatea aceea o capiște a unui idol necurat,
care se numea "Tihis", adică noroc. Capiștea aceea era vestită, pentru că
împăratul Iulian în toate zilele își aducea necuratele sale jertfe, cînd mergea
în Cezareea.
Iar cînd se săvîrșea nunta lui Evpsihie, s-a întîmplat atunci
de era și praznicul necuratului idol. Și văzînd Sfîntul Evpsihie pe elini,
care atunci erau mulți în Cezareea, că mergeau să aducă jertfe în capiștea
lor, s-a aprins cu rîvna pentru Domnul. Luînd cu sine mulțime de creștini,
s-au dus și au sfărîmat idolii și capiștea idolească au dărîmat-o pînă în
temelie. Și îndată elinii aceia au înștiințat pe împăratul Iulian. Iar Sfîntul
Evpsihie, știind pătimirile cele ce erau să-i vină lui pentru aceea, a împărțit
săracilor averea în vremea aceea și, mai înainte, se pregătea spre muceniceasca
nevoință, petrecînd în post și în rugăciuni.
Iar împăratul Iulian, cînd a auzit de dărîmarea capiștei zeilor
săi care se făcuse în Cezareea Capadochiei, s-a umplut de mare supărare, mîniindu-se
nu numai asupra lui Evpsihie, ci și asupra întregii cetăți. Apoi îndată a
poruncit ca pe toți cetățenii cei cinstiți să-i prindă, și pe unii cu moarte
să-i pedepsească, iar pe alții în surghiun să-i trimită și averile lor să
le jefuiască; ba încă și de la toate bisericile Cezareei să se ia averile,
iar pe clerici a poruncit să-i oblige la serviciul militar și să-i ducă cu
sila în cete. Apoi a luat cinstitul nume al cetății Cezareea, cu care se cinstise
pe vremea împărăției lui Claudiu cetatea aceea și a poruncit să i se dea numele
cel mai dinainte, adică Maza, căci așa se numea mai înainte. Și a numărat-o
pe aceea printre sate, ștergînd-o din numărul cetăților celor cinstite, și
a pus dajdie mare asupra credincioșilor creștini, a locuitorilor de acolo;
iar capiștea cea dărîmată, cu multă grabă a poruncit creștinilor să o zidească
iarăși. Pentru că se făgăduia cu jurămînt, că nu va înceta de a face rău cetății,
nici va lăsa pe Galileeni - că așa numea el pe creștini - fără să poarte pe
grumajii și pe capetele lor bucăți din capiște, pînă ce se va ridica iarăși
capiștea cea risipită a zeilor elinești. Și ei s-ar fi încercat să săvîrșească
acel lucru, dacă nu ar fi ajuns grabnica pieire pe împăratul cel urît de Dumnezeu.
Iar pe Sfîntul Evpsihie, a poruncit să-l muncească și să-l silească spre jertfa
idolească ca pe cel dintîi pricinuitor al risipirii aceleia.
Deci sfîntul fiind ținut în legături, îl scoteau adesea la
întrebare și îl munceau, apoi îl sileau la slujirea idolească; pentru că i-ar
fi iertat îndrăzneala, că risipise capiștea, numai dacă s-ar fi închinat idolilor.
Însă ostașul lui Hristos nu s-a supus nicidecum, ci stătea cu bărbăție în
mărturisirea numelui lui Hristos. Atunci l-au spînzurat pe un lemn de muncire
și l-au strujit cu piepteni de fier, pînă la cele dinăuntru, însă se întărea
de îngerul ce i se arătase în munci. Apoi, după multe și grele munci, i-au
tăiat capul cu sabia și s-a văzut o minune, că în loc de sînge a curs din
răni lapte și apă, și, luînd credincioșii sfîntul lui trup, l-au îngropat
cu cinste.
Iar cetatea se chinuia de mînia tiranului, mai ales cînd a
trecut prin țara Capadochiei asupra perșilor și se apropia de Cezareea; apoi
se lăuda că va risipi cetatea pînă în sfîrșit. Și a ieșit în întîmpinarea
lui Sfîntul Vasile cel Mare, dîndu-i cinste ca unui împărat și aducîndu-i
spre binecuvîntare trei pîini de orz, cu care se hrănea singur. Dar împăratul
a poruncit ostașilor săi, să ia acele pîini, iar Sfîntului Vasile să-i dea
o sarcină de fîn, zicîndu-i în batjocură: "Tu ne-ai dat orz, hrană dobitocească,
iar tu primești de la noi fîn". Sfîntul Vasile a răspuns: "Noi, o, împărate,
ți-am adus de acelea cu care ne hrănim, iar tu ne-ai dat hrană dobitocească.
Cu adevărat ne batjocorești, deoarece cu puterea ta nu poți să prefaci acel
fîn în pîine și în hrana firii omenești".
Atunci, mîniindu-se Iulian, a zis către sfîntul: "Să știi
cu adevărat, cu acel fîn te voi hrăni, cînd mă voi întoarce din Persia pe
aici, pentru că voi răsturna și voi risipi această cetate pînă la temelie;
cu plugul voi ara locul acesta, ca mai bine grîu să rodească decît oameni.
Pentru că poporul ascultînd de sfatul tău, a îndrăznit a strica chipul și
capiștea Fortunii, adică a Norocului".
Împăratul zicînd aceasta cu mînie, s-a dus în calea sa. Dar
a pierit acolo degrabă, fiind ucis de Marele Sfînt Mucenic Mercurie, precum
se scrie de aceasta în viața Sfîntului Vasile cel Mare. Apoi, după uciderea
lui Iulian, poporul din Cezareea a zidit o biserică foarte frumoasă deasupra
mormîntului Sfîntului Mucenic Evpsihie și au izvorît izvoare de tămăduiri
din sfintele lui moaște, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel împreună
cu Tatăl și cu Sfîntul Duh slăvit în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|