Pătimirea Sfinților Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompia, Zinon, Alexandru, Teodor și cei împreună cu dînșii
(10 aprilie)
Decie, păgînul împărat al Romei, prin credința sa cea rea a
închinării la idoli, vrînd pe toți să-i cufunde în groapa pierzării, ca un
fiu al diavolului, a trimis poruncă în toate părțile stăpînirii sale, ca toți
creștinii să fie atrași cu sila la închinarea de idoli și la gustarea din
cele jertfite idolilor; iar cei ce se vor împotrivi, să primească judecată
și pedeapsă. După ce a ajuns acea poruncă în Africa, la ighemonul Fortunațian,
șezînd ighemonul la judecată și chemînd pe tot poporul la sine, astfel le
zicea: "Jertfiți zeilor, iar de nu, cu cumplite chinuri vă veți munci și rău
veți muri".
Aceasta zicînd, a pus uneltele cele de muncire dinaintea poporului,
pe care văzîndu-le, mulți s-au înfricoșat și supunîndu-se ighemonului, s-au
depărtat de credința în Hristos. Iar unii dintre credincioși, în număr de
patruzeci, cu tărie au vrut să moară pentru Hristos. Și grăiau cu nădejde
unul către altul: "Păziți-vă, fraților, ca să nu ne lepădăm de Hristos, Dumnezeul
nostru, ca nici Acela să nu se lepede de noi înaintea Tatălui Celui ceresc
și a sfinților Lui îngeri. Aduceți-vă aminte de ceea ce a zis Domnul: Nu
vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă; ci vă temeți
mai mult de cel ce poate și sufletul și trupul să-l piardă în gheenă".
Astfel robii lui Hristos întărindu-se unul pe altul cu cuvinte, ighemonul
Fortunațian le-a zis: "Vă văd bărbați înțelepți, desăvîrșiți cu anii și mă
minunez pentru ce stați într-o nebunie ca aceasta; căci mărturisiți că Acela
este Dumnezeu și Împărat, pe care evreii, ca pe un făcător de rele, L-au răstignit".
Atunci Sfîntul mucenic Terentie i-a răspuns pentru toți: "De
ai fi cunoscut o, ighemoane, puterea lui Hristos Cel răstignit, lăsînd rătăcirea
idolească, te-ai fi închinat Aceluia și i-ai fi slujit Lui; căci este Fiul
lui Dumnezeu, îndurat și milostiv, Care cu bunăvoirea lui Dumnezeu, Tatăl
Său, S-a pogorît pe pămînt și pe a Sa dumnezeire unind-o cu omenirea, pentru
mîntuirea noastră a răbdat Crucea de bună voie". Ighemonul a zis: "Jertfiți
zeilor, iar de nu veți voi să jertfiți, apoi mădularele voastre le voi arde
și vă voi pierde pe voi". Iar Sfîntul Terentie a răspuns: "Oare ți se pare
că cu frica ne vei îngrozi pe noi? Nu sîntem așa de slabi, ca, lăsînd viața
cea fără de moarte și pe dătătorul Acela, să ne închinăm dumnezeilor celor
străini. Deci, fă degrabă ceea ce voiești a face, scornind munci împotriva
noastră, că sîntem robi tari și statornici ai lui Hristos".
Mîniindu-se ighemonul, a poruncit ca să-i dezbrace de haine
și să-i tragă la capiștea cea idolească; și erau idolii împodobiți cu îmbrăcăminte
de aur și de argint de mult preț. Deci, intrînd ighemonul, a zis către sfinți:
"Jertfiți lui Heracle marele zeu, că-i vedeți slava și puterea!" Iar Sfîntul
Terentie a zis: "Te amăgești singur neștiind cele ce-ți sînt ție de folos;
pentru că dumnezeii tăi aceștia sînt pietre, lemne, aramă și fier și i-ați
împodobit cu aur, ca să se amăgească oamenii și să-i depărteze pe dînșii de
viața veșnică. Că acei idoli nu văd, nu grăiesc, nu aud și nu umblă, că sînt
făcuți de mîini omenești și cu asemănare omenească închipuiți. Deci, asemenea
lor să fie cei ce-i fac pe ei și toți cei ce nădăjduiesc în ei. Spuneți
dar, rogu-vă, oare pot să-și ajute lor, aceia pe care-i numiți dumnezei? Sau
pot să izbîndească asupra celor ce le fac lor rău? Și dacă lor nu-și pot ajuta,
apoi cum ne vor ajuta nouă?"
Acestea auzindu-le ighemonul, a poruncit ca pe Terentie, African,
Maxim și pe Pompia să-i arunce în temnița cea mai dinăuntru și cu toată întărirea
să-i păzească, zicînd: "Mîine dimineață îi voi scoate pe dînșii la cercetare".
Iar pe fericitul Zinon, Alexandru și Teodor, împreună cu toți ceilalți în
număr de 36, punîndu-i înaintea judecății aproape de capiștea idolească, a
zis către dînșii: "Deoarece din sfada și cearta voastră cea dintîi, nici o
sporire sau folos nu s-a făcut, ascultați-mă pe mine și aduceți jertfe marelui
zeu Heracle". Răspuns-au sfinții: "De multe ori ți-am spus că sîntem creștini,
de care lucru te-ai înștiințat de la cele dintîi întrebări, și niciodată nu
vei putea să ne îndupleci ca să cinstim pe necurații idoli și să ne închinăm
lor, pentru că îți vom răspunde cu ușurință la toate întrebările tale". Zis-a
ighemonul: "Dacă nu voiți să ascultați sfaturile mele de voie, apoi și fără
de voie veți asculta poruncile împăraților celor nebiruiți". Și a poruncit
să-i bată fără de cruțare cu toiege grele și cu vine uscate. Iar sfinții mucenici,
ridicîndu-și mîinile spre cer, au strigat într-un glas, zicînd: "Caută spre
noi, Doamne, Dumnezeul nostru, și ajută robilor tăi și ne izbăvește de cel
potrivnic".
Aceasta auzind-o ighemonul, poruncea ca mai cumplit să-i bată;
și mulți slujitori s-au schimbat, unii după alții bătînd și iarăși a poruncit
să-i bată cu bețe, deși toate cele dinlăuntru ale lor se vedeau. Însă atît
de luminoase și de vesele erau fețele mucenicilor, încît toți se minunau de
răbdarea și de bărbăția cea nebiruită a sfinților. Iar după bătaie a zis către
dînșii ighemonul: "Jertfiți zeilor și vă veți libera". Iar sfinții tăceau.
Deci, mîniindu-se ighemonul, a poruncit să ardă țepi de fier, să le frigă
spatele lor, apoi cu oțet și sare să ungă rănile lor și cu aspre bucăți de
păr să le frece.
Atunci sfinții mucenici ai lui Hristos, căutînd spre cer au
zis: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai mîntuit din cuptorul cel aprins
pe cei trei tineri Anania, Azaria și Misail, nelăsîndu-i să se vatăme de văpaie
cît de puțin; iar pe Daniil din gurile leilor l-ai izbăvit, pe Moise din mîinile
lui Faraon l-ai scos și pe Sfînta Tecla de foc și de fiare ai apărat-o; Cel
ce dai iubiților Tăi desăvîrșită biruință asupra vrăjmașilor; Cel ce ai ridicat
din morți pe Păstorul oilor Cel Mare, pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos;
Cel ce ne-ai arătat nouă multe faceri de bine; Cel ce ai zidit lumina și ai
întins cerul ca o piele; Cel ce numeri mulțimea stelelor și le știi numele
tuturor; Cel ce ai dus adevărul pînă la marginile pămîntului, auzi-ne și pe
noi, cei ce ne rugăm Ție și din nevoile noastre izbăvește-ne, că a Ta este
slava în veci. Amin".
Sfîrșindu-și ei rugăciunea, ighemonul iarăși umplîndu-se de
mînie, a poruncit ca spînzurîndu-i, să-i strunjească cu unghii de fier, încît
curgea sîngele ca pîraiele din coastele lor. Dar de muncile acelea cumplite,
nici cît de puțin nu se biruiau, nici nu slăbeau; pentru că Dumnezeu îi întărea,
dîndu-le putere și tărie. Și a zis către dînșii ighemonul: "Oare v-au învățat
pe voi muncile? Oare v-ați deprins a vă depărta de la nebunia voastră, sau
încă în necurăția voastră petreceți?" Iar sfinții nimic nu au răspuns. Ighemonul
a zis atunci cu mînie: "Vouă vă zic acestea, necuraților". Iar sfinții, căutînd
spre cer, au zis: "Dumnezeule Atotputernice, Cel ce altădată ai plouat cu
foc asupra cetății Sodoma pentru fărădelegile ei, deci și acum răstoarnă și
risipește această capiște necurată a necuraților zei, pentru adevărul Tău".
Zicînd aceasta, și-au făcut semnul crucii lui Hristos pe fețele
lor și au suflat asupra capiștei și îndată au căzut idolii cu mare zgomot
și s-au risipit la pămînt. Atunci sfinții mucenici au zis către ighemon: "Vezi
pe zeii tăi? Unde este acum tăria și puterea lor? Oare n-au putut să-și ajute
lor?" Iar după puțin timp a căzut și capiștea și s-a risipit pînă în temelie.
Deci, umplîndu-se ighemonul de multă mînie, pentru stricarea zeilor săi și
a capiștei, a poruncit ca pe sfinții mucenici să-i taie cu sabia. Iar ei de
un răspuns de moarte ca acela veselindu-se, slăveau pe Dumnezeu și bucurîndu-se
mergeau la locul cel de moarte. Sosind acolo, și-au plecat genunchii, și-au
întins cu osîrdie grumajii sub sabie pentru Hristos. Și așa au murit uciși
de sabie. Iar niște bărbați bine credincioși luînd sfintele lor trupuri, le-au
îngropat la un loc sfînt.
După uciderea acestor sfinți mucenici, a poruncit ighemonul,
ca pe Sfinții Terentie, African, Maxim și Pompia, să-i aducă înaintea sa și
a zis: "Jertfiți zeilor, iar de nu, rău veți pătimi și nimeni nu va putea
să vă scoată din mîinile mele". Răspuns-au sfinții: "Sîntem creștini, precum
de multe ori ți-am spus și în Hristos ne-am pus nădejdea noastră. Iar diavolilor
nu ne vom închina, nici vom sluji zeilor tăi și de muncile tale nu ne temem.
Deci, pune asupra noastră orice fel de muncă vei voi; pentru că noi credem
Dumnezeului nostru, că biruit vei fi de noi, precum și diavolul este biruit
de Hristos, Cel ce ne întărește, ca să-ți biruim socotința ta cea rea".
Deci, ighemonul a poruncit ca iarăși să ducă în temniță pe
sfinții mucenici și fiare grele să pună pe grumajii lor, iar mîinile și picioarele
să le lege cu legături de fier, ba încă și cuie de fier să le aștearnă pe
pămînt și pe acelea să pună pe mucenici, nelăsînd pe cineva din creștini să
intre la ei, ca să le dea hrană. Într-o mucenicie ca aceea fiind sfinții și
rugîndu-se lui Dumnezeu, la miezul nopții a strălucit o lumină mare în temniță
și Îngerul Domnului a stat înaintea lor și a zis către dînșii: "Terentie,
Africane, Maxime și Pompie, robii Dumnezeului Celui de sus, sculați-vă și
întăriți-vă trupurile voastre". Acestea zicîndu-le îngerul, s-a atins de lanțurile
cele de fier și îndată lanțurile, rupîndu-se, au căzut. Și iată o masă s-a
văzut înaintea lor, plină de toate bunătățile. Și le-a zis îngerul: "Odihniți-vă
și primiți hrana pe care v-a trimis-o Hristos vouă!" Iar sfinții, binecuvîntînd
pe Hristos Dumnezeu, s-au întărit cu hrana și cu băutura aceea și au dat mulțumire
Stăpînului lor.
Străjerii, văzînd lumină în temniță, au intrat înăuntru și
au văzut pe sfinții mucenici bucurîndu-se și veselindu-se și au spus aceasta
ighemonului. Iar acela, scoțînd dimineața pe sfinții mucenici, i-a pus înaintea
judecății și a zis către dînșii: "Au nu v-au învățat pe voi chinurile ca să
vă lepădați de nebunia voastră, să vă apropiați de zei și să vă închinați
lor?" Răspuns-a Sfîntul Terentie: "Nebunia aceasta să fie la noi și la toți
cei ce iubesc pe Dumnezeu, căci cel nebun al lui Dumnezeu este mai înțelept
decît oamenii, iar înțelepciunea omenească este nebunie la Dumnezeu. Nebuni
și fără de minte am fi fost dacă, lăsînd pe Dumnezeu, ne-am fi închinat diavolilor,
precum faci tu". Iar ighemonul, mîniindu-se de acele cuvinte, a poruncit ca
spînzurîndu-i pe dînșii la munci, cu unghii de fier să le strunjească coastele.
Fiind strunjiți sfinții, se rugau lui Dumnezeu, zicînd: "Iisuse Hristoase,
Fiul Dumnezeului Celui ce este în veci, Lumina creștinilor, nădejdea noastră
cea încredințată, fii cu noi și ne ajută; nu ne rușina pe noi cei ce pătimim
pentru numele Tău cel Sfînt".
Astfel rugîndu-se, nu simțeau muncile cumplite, căci Hristos
le ușura. Apoi iarăși a poruncit ighemonul să-i arunce în temniță și a chemat
vrăjitorii și descîntătorii cei ce știau să farmece fiarele și jivinele. Le-a
poruncit ca pe cele mai cumplite jivine, pe aspide, vipere și șerpi, cu farmecele
lor adunîndu-le să le închidă în temniță cu mucenicii. Și făcîndu-se aceea,
jivinele tîrîndu-se pe lîngă picioarele sfinților mucenici, nici nu se atingeau
și nici nu-i vătămau pe ei; iar sfinții, cîntînd, preamăreau pe Dumnezeu.
Astfel trei zile și trei nopți sfinții șezînd închiși în temniță cu jivinele,
în a patra zi, noaptea a trimis ighemonul să afle, oare mucenicii sînt omorîți
și mîncați de șerpi? Iar trimișii, apropiindu-se de ușile temniței, au auzit
pe sfinții legați, cîntînd și lăudînd pe Dumnezeu.
Apoi, vrînd ca să știe neapărat ce se face în temniță, s-au
suit deasupra și au descoperit acoperămîntul și au văzut pe sfinți șezînd
și pe Îngerul Domnului stînd, dar nelăsînd jivinele să se apropie de sfinții
mucenici. Aceasta văzînd-o, s-au spăimîntat și au spus ighemonului. Și foarte
de dimineață sculîndu-se ighemonul, a poruncit fermecătorilor ca să ia din
temniță șerpii, aspidele, viperele și toate jivinele, iar pe mucenici să-i
ducă la judecată; și după ce fermecătorii s-au apropiat de temniță și au grăit
după obicei cuvintele cele vrăjitorești, nu i-au mai ascultat jivinele. Și
fiind ușile descuiate, toate cu multă mînie au sărit asupra fermecătorilor
lor și i-au rănit de moarte; pe toți ceilalți oameni care se aflau acolo i-au
omorît și au fugit la locurile lor. După aceea sfinții răbdători de chinuri
au fost duși la ighemon spre a fi judecați.
Văzîndu-i ighemonul nevătămați cîtuși de puțin, s-a umplut
de mînie și i-a osîndit la tăiere de sabie. Atunci sfinții s-au bucurat cu
bucurie negrăită și, mergînd la moarte cu veselie, cîntau: Mîntuitu-ne-ai
pe noi, Doamne, de cei ce ne necăjesc și pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai rușinat.
Iar slujitorii ducîndu-i la locul de moarte, și-au împlinit porunca. Astfel
mărturisitorii lui Hristos și-au luat cununa muceniciei, iar niște bărbați
cucernici îngrijind sfintele lor trupuri, le-au îngropat cu cinste, ca la
două stadii de cetate, întru slava Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Care
împărățește în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|