Când Sfântul Marele Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, a fost muncit, aceşti trei erau ostaşi ai împăratului Diocleţian, purtând suliţe în mâini. Şi văzând muncile ce se făceau Sfântului Gheorghe, şi-au lepădat armele şi brâiele cele ostăşeşti şi au stat înaintea împăratului, mărturisind pe Hristos. Pentru aceea, prin tirană poruncă, au fost legaţi cu lanţuri şi închişi în temniţă.

    Iar a doua zi scoţându-i, i-au pus înaintea judecăţii păgânului împărat şi îi sileau să se lepede de Hristos. Şi neplecându-se tiranului şi având mintea afundată întru adevăratul Dumnezeu, îl preamăreau la arătare. Atunci spânzurându-i pe ei la munci, le-au strujit trupurile cu unghii de fier şi cu lumânări le-au ars coastele, iar la sfârşit, văzându-i neplecaţi, i-au aruncat în foc. Şi aşa s-au sfârşit sfinţii mucenici Hristofor, Teona şi Antonin prin pătimire pentru Hristos.