Pomenirea Cuviosului Ioan Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Cataron
(27 aprilie)
Acest fericit Ioan s-a născut în Irinopole, care era una din
cetățile Decapolei; fiu de părinți creștini și iubitori de Dumnezeu, cu numele
Teodor și Grigoria. Făcîndu-se de nouă ani, s-a dus la chinovie, unde s-a
călugărit, și fiind osîrduitor, smerit și ascultător, a fost iubit de dascălul
său. Și a mers împreună cu el la Sinodul al șaptelea, ce s-a adunat a doua
oară în Niceea, apoi mai pe urmă și în Constantinopol.
Dascălul său s-a făcut arhimandrit și egumen al mănăstirii
lui Dalmat, iar el s-a făcut schimnic și preot, și de acolo a fost trimis
de împăratul Nichifor egumen al Mănăstirii Cataron. Aici, cu plăcere de Dumnezeu
și apostolește, a ocîrmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani și era iubit
de toți oamenii. Și s-au descoperit fericitului încercări a toată lumea iscodite
de diavolul urîtor al binelui și, adunînd și sfătuind pe toți frații, îndemnîndu-i
și la cele de cuviință, a zis către ei: "Privegheați, părinților și fraților,
să nu fiți furați de diavolul și să nu vă lepădați de închinarea la sfintele
icoane; căci pe mine nu mă veți mai vedea între cei vii". Și în vremea cînd
el vorbea acestea, venind unii îndîrjiți trimiși de Leon, luptătorul împotriva
icoanelor, au împrăștiat toată turma și cele ce au găsit în mănăstire pe la
părinți, ca pe ale lor le-au împărțit. Iar pe păstorul lor, cu lanțuri legat,
l-au dus la Bizanț, lăsînd mănăstirea în pradă.
Mergînd sfîntul la împărat și numindu-l pe el păgîn și osîndit,
zicîndu-i și multe altele fără de sfială, l-a pornit spre mînie. Pentru aceasta
cumplit a fost bătut peste obraz cu vine de bou; iar fericitul se bucura pătimind
pentru Hristos. După aceea, fiind închis în metocul său trei luni, a fost
surghiunit la o cetate numită Pentadactilon, în hotarele Lambei. Acolo, legînd
picioarele lui cu lanțuri, l-au pus într-o închisoare întunecoasă, lăsîndu-l
acolo 18 luni. Iar după aceasta l-au dus gol în cetate, înaintea împăratului
spre batjocură.
După multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce
cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii celei Mari, care multă cruzime
a arătat sfîntului, strîmtorîndu-l pe el cu foame în multă vreme. După aceasta
l-a înfățișat iarăși la împărat și el l-a trimis la un lagăr numit Criotavron
al Bucelarilor; acolo l-a închis doi ani întregi, unde de multă rea pătimire
se uscase cu totul carnea de pe trupul lui. Însă sfîntul pe toate suferindu-le,
cu mulțumire slăvea pe Dumnezeu. Iar după ce a fost junghiat Leon Armeanul
și a împărățit în locul său Mihail Travlul, fiind liberați toți cei de prin
surghiunuri, s-a dus și sfîntul pînă la Calcedon, neavînd voie ca să intre
în cetate. Iar după aceea împărățind Teofil, a voit cuviosul să se așeze în
oarecare mănăstire împreună cu alți părinți; apoi fiind prinși de patriarhul
din acea vreme și cumplite necazuri suferind fericitul, a fost surghiunit
la ostrovul Afusiei, unde, împlinind doi ani și jumătate, a văzut oarecare
vedenie și, vestind celor dimpreună cu el mutarea sa, după trei zile s-a dus
către Domnul.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|