Pomenirea Sfîntului Mucenic Simeon, Episcopul Ierusalimului, ruda Domnului, unul din cei șaptezeci de apostoli
(27 aprilie)
Acest Sfînt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus
Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfîntului Iosif, logodnicul, pentru
care vrednicii de credință, scriitorii vechi de istorie bisericească greacă,
Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin și Nichifor al lui
Calist Xantopol, cu un glas mărturisesc că Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare
Născătoare de Dumnezeu, și Cleopa au fost frați buni de tată și de mamă, Iosif
era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, după întoarcerea lui
Iosif din Egipt a luat de soție, de la fratele său Iosif, pe o fiică a lui
Maria, care a născut pe acest Sfînt Simeon. Ajungînd în vîrstă și auzind despre
minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfîntul Simeon a crezut Într-însul.
Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului și după Înălțarea la cer, a fost
numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos,
umblînd prin cetăți și prin sate, învățînd și făcînd minuni; luminînd popoarele
cu lumina sfintei credințe și pierzînd întunericul închinării idolești. Iar
în acel timp Sfîntul Iacov, fratele Domnului, fiul Sfîntului Iosif logodnicul,
ținea scaunul arhieriei Ierusalimului, fiind întîiul episcop acolo; și fiindcă
mărturisea pe Hristos, necredincioșii evrei doborîndu-l de pe scaunul Bisericii,
l-au ucis, lovindu-l în cap cu un lemn.
După uciderea Sfîntului Iacob, a sosit degrabă risipirea Ierusalimului
prin Tit și Vespasian, precum mai înainte a zis Domnul. Iar după risipire,
s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care
după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, și acest sfînt Simeon, fiul
lui Cleopa, nepotul și fiul de frate al lui Iosif și rudenia Domnului l-au
pus al doilea episcop al Ierusalimului - în locul Sfîntului Iacov -, căci
acum Ierusalimul, începuse iarăși a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră.
Iar Sfîntul Simeon, fiind ca o biserică a Sfîntului Duh, împodobea prin sine
scaunul Ierusalimului, aducînd pe cei rătăciți la Hristos Dumnezeu. Apoi după
mai mulți ani, pe vremea împărăției lui Traian, a fost clevetit de zavistnicii
eretici către Attic, antipatul Romei, pentru două pricini: întîi, fiindcă
este cu neamul din casa lui David, iar al doilea că este creștin. În timpul
acela era prigonire de la împărații Romei, asupra seminției lui David și asupra
celor ce credeau în Hristos. Și erau cercetați cu dinadinsul pretutindeni,
cînd se afla cineva din neamul lui David și se pierdeau, ca nici urmă din
acea seminție împărătească să nu rămînă între evrei, ci să stăpînească veșnic
împărații Romei pămîntul iudeilor. Asemenea și cei ce credeau în Hristos erau
chinuiți și uciși, pentru ca zeii păgînești să fie cinstiți prin toată lumea.
Deci, Sfîntul Simeon, ca cel din Seminția lui David și ca
cel ce credea în Hristos, fiind rudă cu El, a fost prins de păgîni, după porunca
lui Attic antipatul. Fiind bătrîn Sfîntul Simeon, căci avea mai mult de o
sută de ani, după multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca și Hristos Domnul,
și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.
Notă - Prologul în 18 zile ale lunii Septembrie scrie astfel
despre acest Sfînt Simeon: "Acela era fiul lui Iosif, logodnicul și fratele
lui Iacov. Dar mai vrednic lucru de credință este că, nu al lui Iosif a fost
fiu, ci al lui Cleopa, fratele lui Iosif; iar lui Iosif i-a fost nepot, adică
fecior de frate, precum de la cei mai sus ziși scriitori vechi de istorii
ai Bisericii grecești, se dovedește aceasta. De unde se arată și aceasta,
că Simeon nu i-a fost frate bun lui Iacov, fratele Domnului și fiul lui Iosif,
ci văr.
Iarăși prologul, în patru zile ale lunii Ianuarie, scrie despre
soborul Sfinților șaptezeci de Apostoli, și în cuvîntul sub numele Sfîntului
Dorotei, episcopul Tirului se scrie despre acest Sfînt Simeon așa: "Cleopa
sau Simeon este nepotul Domnului". Dar acolo destul s-a arătat că altul a
fost Cleopa și altul Simeon. Cleopa a fost tatăl lui Simeon, iar Simeon fiul
lui Cleopa; însă nu nepot al Domnului, ci rudenie, așa ca și cum ar fi fost
văr din frați.
În această lună și zi, prologul a scris astfel: "Îndoită numire
a cîștigat fericitul, pentru că se numea Simon și nu Simeon". Simon a fost
fiu al lui Iosif și frate bun al lui Iacov, fratele Domnului; iar Simeon,
precum s-a zis, este fiul lui Cleopa și văr din frați cu Iacov; după aceea
era rudenie a Domnului, fiind și numărat între cei șaptezeci de apostoli.
Iar Simeon fiul lui Iosif, nicidecum nu se află între apostoli. Este scris
de Sfîntul Ioan Evanghelistul în cap. 7, stih 5, cum că "nici frații lui Hristos
n-au crezut în El". Iar frații aici, spune Sfîntul Teofilact, sînt fiii lui
Iosif, pe care Sfîntul Evanghelist Matei în cap. 13, stih 56, anume îi pomenește:
Iacov, Iosie, Simon și Iuda. Ci și aceasta este arătat, că mai pe urmă au
crezut în El, Iuda, care se zice și Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli;
apoi Iacov cel dintîi din cei șaptezeci și Iosie asemenea din cei șaptezeci.
Iar Simon se pare că n-a luat slujba apostoliei, ci mai înainte de împărțirea
prin toată lumea a Sfinților Apostoli a trecut din cele de aici, adeverind
Sfîntul Apostol Pavel în întîia epistolă către Corinteni, în cap. 15, și zicînd:
Mulți sînt pînă acum, iar oarecare s-au și mutat.
Iar despre Sfîntul Simeon al lui Cleopa și rudenie a lui Hristos,
știut este că a fost unul din cei șaptezeci de apostoli și episcop al Ierusalimului,
al doilea după vărul de frate al lui Iacov. Dar ceea ce se pare unora, că
Cleopa murind fără fii, după legea de atunci, Iosif i-a luat femeia lui și
a făcut cu dînsa șase fii, patru feciori și două fete, adică pe Maria care
se numește fiica lui Cleopa și pe Salomeea pe care o pomenește Teofilact în
tîlcuirea cea de la Matei în cap. 13. De aceasta se cuvine a socoti cu dinadinsul,
că Iosif a murit mai înainte de Cleopa, nu Cleopa mai înainte de Iosif. Deci,
cum putea Iosif ca să aibă pe femeia lui Cleopa? Iar Iosif a murit mai înainte
de Cleopa, este arătat de aici, că Cleopa după Învierea Domnului a fost și
a văzut pe Domnul în Emaus împreună cu Luca, de care S-a și cunoscut Domnul
în frîngerea pîinilor.
Cleopa, și după Înălțarea Domnului și după primirea Sfîntului
Duh, a fost viu și s-a sfîrșit prin mucenicie. Iar Sfîntul Iosif nici Patimile
lui Hristos n-a apucat, ci încă mai înainte de Botezul Domnului, a trecut
din viața aceasta. Deci, cum putea să fie aceasta, ca Iosif după moartea lui
Cleopa să ia femeia sa și să facă cu dînsa fii. Mai vrednic de crezare este
aceasta, că nu Iosif a luat pe femeia lui Cleopa, ci Cleopa pe fiica lui Iosif
a luat-o de soție, de care lucru Gheorghe Chedrin zice așa: "După cinci ani,
Iosif s-a întors din Egipt în Nazaret, pe a cărui fiică Maria, Cleopa fratele
lui Iosif, care era din doi părinți, a luat-o de soție și dintr-însa a născut
pe Simeon, care după Iacov, fratele Domnului, a fost episcop al Ierusalimului".
Iar ceea ce se zice de Maria lui Cleopa, cum că ar fi fost
fiică lui Cleopa, aceasta nu este în Evanghelie; pentru că se scrie la Sfîntul
Evanghelist Ioan în cap. 19, stih 25: "Și stătea lîngă Crucea lui Iisus, mama
lui și sora mamei lui, Maria a lui Cleopa". Aici nu zice Sfîntul Evanghelist
Ioan, Maria fiica lui Cleopa, ci numai Maria lui Cleopa, iar nu fiica lui
Iosif, pe care ca pe o soră o avea Preacurata Fecioară Maria, Maica lui Iisus.
Căci după ce S-a logodit cu Iosif, S-a dus din Biserica Domnului în casa lui
și locuia cu Maria, fiica lui, fiind încă fecioară, ca soră cu soră, avînd
locuință împreună. Deci, să se știe, că aici Maria lui Cleopa, nu este fiica
lui, ci femeia, care a născut pe acest Simeon rudenia Domnului, vărul de frate
după trup, din pricina lui Iosif cel părut tată al lui Hristos, fratele lui
Cleopa, tatăl lui Simeon.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|