Pomenirea Cuviosului Memnon, făcătorul de minuni
(29 aprilie)
Cuviosul Părintele nostru Memnon s-a dat din tinerețe lui Dumnezeu
și s-a făcut locaș curat al Sfîntului Duh; pentru că a supus pe trup duhului,
omorîndu-și patimile cu petrecerea cea aspră în multe osteneli și a fost mai
mare al călugărilor. Iar pentru viața sa asemenea cu îngerii, a luat de la
Dumnezeu dar îndestulat de faceri de minuni; căci tămăduia boli netămăduite
și făcea multe minuni. Pentru că în loc uscat a scos izvor de apă cu rugăciunea
sa; o corabie, înviforîndu-se și afundîndu-se în învăluirile mării, prin arătarea
sa, a izbăvit-o de la înnecare de multe ori; lăcustele ce năvăliseră și prăpădeau
tot felul de roduri și iarbă, le-a izgonit, și altele preaslăvite minuni făcea.
De aceea s-a numit făcător de minuni și, nevoindu-se în pustnicie
mulți ani și plăcînd lui Dumnezeu prin viața lui cea îmbunătățită, s-a dus
bucurîndu-se la Domnul, pe Care L-a iubit. Dar nu numai în viața sa, ci și
după mutare făcea minuni. Pentru că de la mormîntul lui se dădeau tămăduiri
de toate bolile și prin chemarea numelui cuviosului se goneau lăcustele și
toată vătămarea diavolească, preamărind pe alesul Său, Dumnezeu Cel slăvit
între sfinții Săi. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|