Pomenirea Sfîntului Apostol Iacob, fratele Sfîntului Ioan Evanghelistul, unul din cei doisprezece apostoli
(30 aprilie)
Sfîntul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfîntului
Evanghelist Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu. Și era unul din cei doisprezece
apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsîndu-și corabia, pe tatăl său
și mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască și Îi urma
pretutindeni, luînd aminte la învățăturile ce ieșeau din Preacurata Lui gură
și vedea minunile ce se făceau de El. Pe acești doi frați apostoli i-a iubit
Domnul atît de mult, încît unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare,
iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Însă și
ei au iubit atît de mult pe Domnul lor și atîta rîvnă au arătat după El, încît
au voit să pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca
să-i piardă. Și ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelungrăbdătorul
Hristos.
Pe acești amîndoi frați, Iacob și Ioan și pe Sfîntul Apostol
Petru nicidecum nu-i lăsa Domnul fără să le spună ceva; și mai ales le descoperea
lor mai mult decît celorlalți, dumnezeieștile Lui taine, precum pe Tabor,
cînd, vrînd să-Și arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob
și pe Ioan. Iar după patima cea de bunăvoie și după Învierea și Înălțarea
Domnului nostru și după primirea Sfîntului Duh, Sfîntul Apostol Iacob s-a
dus în Spania și în alte părți, propovăduind Cuvîntul lui Dumnezeu și s-a
întors iarăși în Ierusalim. Și a fost iudeilor înfricoșător ca un tunet, pentru
că, neîndoindu-se, învăța cu toată îndrăzneala despre Iisus Hristos, cum că
El este adevăratul Mesia, Mîntuitorul lumii. Și biruia pe farisei și pe învățătorii
Legii din dumnezeieștile Scripturi, mustrînd și ocărînd împietrirea inimii
și necredința acelora. Iar ei, neputînd să stea împotriva cuvintelor lui cele
nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vrăjitor, anume
Ermoghen, ca să aibă înfruntare cu Iacob și să-i rușineze învățătura lui.
Vrăjitorul, fiind mîndru și nevoind să vorbească singur cu
Iacob, a trimis pe ucenicul său, care se numea Filit, zicînd: "Nu numai pe
mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob să-l biruiască în
înțelepciune. Dar Filit, vorbind cu Sfîntul Iacob, n-a putut să se împotrivească
înțelepciunii Sfîntului Duh, care era în apostol; ci a tăcut ca un mut și
nu și-a deschis gura spre împotrivire. Și, cunoscînd adevărul, s-a umilit,
și întorcîndu-se la vrăjitor, învățătorul său i-a spus că este nebiruită învățătura
lui Iacob, pe care o întărește și cu minuni, sfătuind pe învățător, ca, lăsîndu-și
dăscălia sa, să binevoiască să fie ucenic al lui Iacob. Iar tiranul Ermoghen,
cu vrăjile sale, a chemat pe diavoli și le-a poruncit, ca să țină pe Filit
în loc, ca pe un legat, ca să nu se poată mișca cîtuși de puțin și i-a zis:
"Voi vedea de te va izbăvi Iacob acela". Iar Filit a trimis pe un oarecare
în taină la apostol, înștiințîndu-l despre legarea sa de la diavol, prin vrăjile
lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, luîndu-o,
să zică cuvintele acestea: Domnul dezleagă pe cei ferecați în obezi, Domnul
ridică pe cei surpați. Zicînd acestea Filit, îndată s-a liberat din legarea
cea nevăzută, iar diavolii, prin mahrama apostolului înfricoșîndu-se de puterea
cuvintelor celor grăite, au lăsat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen,
a alergat la Sfîntul Iacob și, învățînd dreapta credință, s-a botezat.
Ermoghen, umplîndu-se de mînie și ură, a jurat pe diavolii
ce-i slujeau, ca pe Iacob și pe Filit legați să-i aducă la dînsul. Dar după
ce s-au apropiat diavolii de casa în care era Sfîntul Iacob cu Filit, îndată
Îngerul Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia și,
legîndu-i cu nevăzute legături, îi muncea. Iar diavolii cei nevăzuți, minunîndu-se
de puterea lui Dumnezeu, strigau în auzul tuturor, zicînd: "Iacobe, Apostole
al lui Hristos, fii milostiv nouă, pentru că noi cu porunca lui Ermoghen am
venit să te legăm pe tine și pe Filit; dar iată, acum sîntem tare legați și
cumplit munciți!" Iar Sfîntul Iacob a zis: "Îngerul lui Dumnezeu cel ce v-a
legat pe voi, acela să vă dezlege și, ducîndu-vă, aduceți aici la mine pe
Ermoghen, fără de nici o vătămare". Și îndată diavolii fiind dezlegați, au
alergat la Ermoghen și apucîndu-l, într-o clipeală a ochiului, l-au legat
și l-au dus înaintea apostolului, rugînd pe apostol ca să-i libereze și să
izbîndească asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a întrebat pe diavoli pentru
ce n-au legat pe Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. Răspuns-au
diavolii: "Noi nici muștele din casa ta nu putem să le mișcăm".
Deci, a zis apostolul către Filit: "Domnul nostru ne-a poruncit
să răsplătim bune pentru rele; deci, dezleagă pe Ermoghen și-l fă slobod de
diavoli". Și a fost așa, iar apostolul a zis către Ermoghen cel dezlegat din
legăturile diavolilor: "Domnul nostru nu voiește ca să aibă slugi fără voie,
slujindu-i de nevoie, ci de voia cea bună. Deci, tu du-te oriunde voiești".
Și a zis Ermoghen: "Dacă voi ieși din casa ta, îndată mă vor ucide diavolii,
pentru că știu cît de cumplită este mînia lor și nu-mi este cu putință să
mă izbăvesc de dînșii, dacă nu mă vei apăra tu". Atunci apostolul i-a dat
în mîini toiagul său, pe care-l purta la drum. Iar Ermoghen, mergînd cu toiagul
acela la casa sa, nici o supărare sau frică n-a avut de la diavoli. Și, cunoscînd
puterea lui Hristos și neputința diavolească văzînd-o, a adunat toate cărțile
vrăjitoriei sale și le-a dus la Sfîntul Iacob și, căzînd la picioarele lui,
striga: "Robule al lui Dumnezeu Cel adevărat, cel ce scoți sufletele omenești
din pierzare, miluie-ște-mă și primește-mă pe mine, vrăjmașul tău, în ucenicie".
Deci, învățînd Ermoghen sfînta credință, a primit Sfîntul Botez, iar cărțile
vrăjitorești din porunca apostolului le-a ars și s-a făcut slujitor al lui
Hristos; și făcea minuni în numele lui Hristos.
Aceasta văzînd-o evreii, s-au pornit cu mînie mare și au îndemnat
pe împăratul Irod ca să ridice goană asupra Bisericii lui Hristos și pe Iacob
să-l ucidă. Deci, împăratul Irod a poruncit ca să facă rău unora din Biserică
și a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. Văzînd că aceasta a plăcut
evreilor, a poruncit a prinde și pe Petru, pe care l-a și pus în temniță.
Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sfîntul Iacob, că, pe
cînd era osîndit de Irod la moarte, un bărbat oarecare anume Iosia, unul din
cei ce a pîrît pe apostol către Irod, văzînd bărbăția și îndrăzneala Sfîntului
Iacob, nevinovăția și sfințenia lui cunoscîndu-le și adevărul cuvintelor grăite
de dînsul pentru venirea lui Mesia înțelegîndu-l, a crezut în Hristos și mărturisitor
al lui Hristos deodată s-a arătat. Atunci și Iosia împreună cu Sfîntul Apostol
Iacob a fost osîndit la moarte.
Mergînd împreună la locul cel de moarte, pe un slăbănog oarecare
ce zăcea lîngă cale, apostolul l-a făcut sănătos. Iar cînd își gătea grumajii
săi spre tăiere, a rugat Iosia pe Sfîntul Iacob ca să-i ierte păcatul cel
făcut din neștiință, căci a fost clevetitor asupra lui la împărat. Iar apostolul,
cuprinzîndu-l, l-a sărutat, zicînd: "Pace ție". Și și-au plecat amîndoi capetele
spre tăiere și astfel s-au sfîrșit. Iar după tăiere, ucenicii Sfîntului Apostol
Iacob, luînd trupul învățătorului lor, cu dumnezeiască povățuire l-au dus
în Spania, unde și pînă acum se dăruiesc din mormîntul lui tămăduiri de boli;
și se săvîrșesc minuni întru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel slăvit împreună
cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, de toată făptura în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna aprilie
|