SFINŢII MUCENICI MARIN OSTAŞUL ŞI ASTERIE SENATORUL
(7 august)
Pe vremea împărăţiei lui
Valerian şi a fiului său, Gal, era în Roma un bărbat oarecare, cinstit
şi îmbunătăţit, cu numele de Asterie, senator de neam bun şi slăvit în
bogăţie. El era iubit de împăraţi şi era creştin cu credinţa, şi cu
toate că în vremea aceea erau cumplite prigoniri împotriva creştinilor,
el îşi păzea buna sa credinţă fără prihană. Iar credinţa lui cea în
Hristos a fost arătată astfel:
Pe când era în părţile
Palestinei, i s-a întâmplat de a mers în cetatea ce se numea Cezareea
lui Filip, pe care fenicienii o numesc Panead. In această cetate
locuiau o mulţime de închinători păgâni, care aveau obiceiul de a
săvârşi necurate prăznuiri lângă izvorul ce curgea din muntele Paneas,
de unde se zice că izvorăşte râul Iordanului. In acea prăznuire, jertfa
care se punea diavolului se făcea nevăzută, pentru că diavolul care
petrecea acolo, răpea jertfa şi o ascundea. Iar acele popoare orbite cu
rătăcirea aveau acea înşelăciune diavolească ca o mare minune şi o
preamăreau pe ea.
Iar Asterie, robul lui
Hristos, fiind acolo şi văzând prăznuirea diavolească ce o făceau
păgânii, mai întâi l-a durut inima pentru rătăcirea şi orbirea cea
sufletească a poporului înşelat, apoi, ridicându-şi ochii spre cer şi
înălţând mâinile, s-a rugat cu credinţă către Hristos Dumnezeu, ca să
izgonească de acolo pe diavolul care înşela pe oameni. Şi îndată a fost
izgonit diavolul cu puterea lui Dumnezeu şi a încetat acea înşelătoare
minune drăcească; pentru că se vedea de atunci acea jertfă la arătarea
tuturor, iar nu precum se obişnuia mai întâi şi se făcea nevăzută. Deci
încetând acea minune, a încetat şi prăznuirea, şi de atunci popoarele
au început a nu se mai aduna acolo.
Astfel, credinţa şi
rugăciunea Sfântului Asterie a curăţat locul acela de spurcăciunile
diavoleşti. Apoi, Cel Preaînalt a rânduit ca el să pătimească pentru
Hristos astfel: In cealaltă Cezaree, care se numea Cezareea Palestinei,
era un ostaş cu numele Marin, de neam bun, cinstit şi bogat, dar mai
cinstit cu credinţa în Hristos şi mai bogat cu faptele cele bune.
Acesta a fost chemat de ostaşii săi la cinstita treaptă de sutaş,
deoarece acel loc era liber, după sfârşitul sutaşului ce fusese. Iar
când Marin era să ia dregătoria aceea, altul care o dorea, vrând s-o
câştige pentru el, s-a apropiat de judecător, care se numea Aheos, şi
l-a pârât pe Marin, zicând că este creştin şi nu voieşte să aducă
jertfa zeilor şi chipurilor împărăteşti, deci nu se cuvine ca unul ca
acela, după legea romanilor, să fie ridicat la treaptă cinstită. Iar
judecătorul, îndată chemând pe Marin, l-a întrebat de credinţa lui şi
auzind din gura lui că este creştin, i-a dat vreme de trei ceasuri să
se gândească şi să-şi aleagă ori viaţa, ori moartea, pentru că aceste
două îi punea înainte: sau să aducă jertfa cea necurată şi să fie viu,
sau să moară pentru Hristos.
In vremea aceea,
episcopul acelei cetăţi, numit Ţeotecn, apropiindu-se de mărturisitorul
lui Hristos, l-a luat de mână şi l-a dus în biserică, vorbind cu el
cele folositoare. Şi ducându-l în Sfântul Altar, i-a arătat Sfânta
Evanghelie, apoi arătând cu mâna şi spre sabia cea ostăşească, cu care
Marin era încins, i-a zis: „O, bunule bărbat, alege-ţi unul din aceste
două lucruri: sau să porţi această sabie şi să te lupţi vremelnic
pentru împăratul cel pământesc, iar după moarte să pieri pentru vecie;
sau să te lupţi pentru Impăratul cel ceresc, să-ţi pui sufletul pentru
preasfânt numele Lui cel scris în această carte şi să împărăteşti cu
Dânsul în viaţa cea fără de moarte, în vecii cei fără de sfârşit".
Iar Sfântul Marin,
îndată întinzându-şi dreapta spre Sfânta Evanghelie şi sărutând-o cu
dragoste, i-a zis că este gata să moară pentru Hristos. Şi i-a zis
episcopul: „Lipeşte-te de Dumnezeu, lipeşte-te cu tot sufletul şi,
întărindu-te cu puterea Lui, primeşte aceea care ai ales". Apoi l-a
liberat, zicându-i: „Mergi cu pace!" Şi ducându-se Sfântul Marin din
biserică, propovăduitorul care stătea lângă uşile curţilor a început a
chema pe Marin, căci trecuseră trei ceasuri. Deci mergând Sfântul
Marin, a stat înaintea judecătorului şi mai cu îndrăzneală ca întâi a
mărturisit că este creştin. Şi proslăvea cu glas mare numele lui Iisus
Hristos înaintea judecătorului, iar păgânătatea idolească o ocăra. Deci
judecătorul l-a osândit la moarte şi, scoţându-l afară din cetate, i-au
tăiat capul.
Iar în vremea tăierii
lui, stătea acolo înainte Sfântul Asterie, care, din rânduiala lui
Dumnezeu, venise atunci în cetatea aceea. Şi văzând sfârşitul cel
mucenicesc al Sfântului Marin, a dezbrăcat haina lui cea de mult preţ
şi, întinzând-o pe pământ, a luat cinstitul trup şi cap al mucenicului,
şi, învelindu-le cu acea haină, le-a ridicat pe umerii săi şi,
ducându-le, le-a îngropat cu cinste. Pentru aceea, şi el însuşi s-a
învrednicit cununii muceniceşti, căci păgânii, prinzându-l, i-au tăiat
cu sabia cinstitul lui cap şi a stat înaintea lui Hristos, Impăratul
ceresc, în cetele sfinţilor mucenici, împreună cu Sfântul Marin.
Acestea au fost pe
vremea împărăţiei lui Galien, care, după pierderea tatălui său,
Valerian, împărăţea singur. Căci tatăl lui, fiind pedepsit de mânia lui
Dumnezeu pentru vărsarea sângelui creştinesc, a fost dat la război în
robia lui Savorie, împăratul Persiei, oastea romană fiind biruită de
perşi. Şi fiind prins Valerian viu, a fost dus în Persia, unde slujea
ca scară, sub picioarele lui Savorie, când acela încăleca pe cal. Şi nu
putea deloc să se răscumpere din robia şi din batjocorirea aceluia,
pentru că Savorie nu voia pentru el nici o vistierie prea bogată,
îndestulându-se cu slava aceea, ca să calce pe spatele şi pe grumajii
împăratului Romei. Astfel batjocorind multă vreme împăratul Persiei pe
Valerian, a poruncit, spre mai mare ocară, ca înaintea poporului să
jupoaie de pe el pielea, şi apoi să-l săreze cu sare. Deci rău a pierit
acel rău, începându-şi veşnicele sale munci încă din această viaţă.
De această pierzare a
tatălui său înfricoşându-se Galien şi cunoscând că aceea este o
dumnezeiască răsplătire pentru vărsarea sângelui creştinesc ce s-a
făcut fără cruţare, a dat poruncă prin toate părţile stăpânirii Romei
să înceteze prigonirea împotriva creştinilor, iar episcopii să-şi
îndrepteze bisericile cu libertate. Dar mai înainte de a veni acea
poruncă în Cezareea Palestinei, aceşti Sfinţi Mucenici Marin şi
Asterie, au fost munciţi pentru Hristos şi astfel au intrat în bucuria
Domnului lor şi a Stăpânului nostru Iisus Hristos, Care împărăteşte
împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Amin.
|