SFINŢII MUCENICI IULIAN ŞI MARCHIAN ŞI CEI ÎMPREUNĂ CU DÂNŞII
(9 august)
Luând sceptrul stăpânirii
greceşti împăratul Leon, cel cu nume de fiară, care se mai numea şi
Conon, de neam isaurian, a ridicat prigonire asupra Bisericii lui
Dumnezeu, scornind un nou eres împotriva icoanelor, numind sfintele
icoane idoli, iar pe cei ce se închinau lor cu credinţă numindu-i
închinători de idoli. Şi a poruncit ca sfintele icoane de pretutindeni
- din bisericile lui Dumnezeu, din toate casele şi din locuinţele
omeneşti - să fie lepădate, să fie sfărâmate şi să li se dea foc sau să
se arunce în apă; iar cei care nu se învoiau la păgânătatea lui, pe
unii îi izgonea în surghiun îndepărtat, iar pe alţii îi muncea şi îi
ucidea în multe feluri. Iar la început, pe preasfinţitul Gherman,
patriarhul Constantinopolului (Pomenirea lui la 12 mai), care se
împotrivea, l-a izgonit de pe scaun cu necinste şi cu bătăi, iar în
locul lui a ridicat pe un oarecare Anastasie, eretic de un gând cu el.
In acea vreme mulţi
dreptcredincioşi stând împotriva răutăţii ereticeşti, se făceau
mucenici, precum au fost şi aceşti sfinţi de care vorbim şi a căror
pătimire s-a început astfel: In Constantinopol era o poartă oarecare ce
se numea "Poarta de Aramă", zidită în zilele marelui Constantin.
Deasupra acelei porţi era chipul Mântuitorului de aramă, stând de mulţi
ani acolo. Pe acel chip, împăratul şi patriarhul au poruncit să-l dea
jos. Deci rău credincioşii vrând să-l surpe, au pus o scară pe care s-a
suit un ostaş, cu dregătoria spătar. Iar poporul care se adunase acolo,
bărbaţi şi femei, văzând aceea, s-au pornit cu râvnă după dreapta
credinţă şi, apucând scara cu ostaşul care era pe dânsa, au aruncat-o
jos, iar pe ostaşul acela l-au dat morţii.
De acel lucru aflând
împăratul, a scos fără de veste ostaşi înarmaţi cu săbii asupra
poporului cel dreptcredincios şi au tăiat pe mulţi de parte bărbătească
şi femeiască, bătrâni şi tineri, al căror număr numai singur Domnul îl
ştie; iar pe cei mai mari i-au prins vii. Şi erau numele lor acestea:
Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru şi
Leontie. Pe aceştia bătându-i cu toiege fără de cruţare, i-au aruncat
în temniţă. Şi au fost ţinuţi sfinţii în legături şi bătuţi cumplit
până la optzeci de zile; căci fiecăruia dintr-înşii i se dădea câte
cinci sute de lovituri în fiecare zi. Iar ei, întărindu-se cu puterea
lui Hristos, răbdau cu vitejie, neslăbind cu trupurile. Iar tiranul,
văzând acest lucru, a poruncit să le ardă feţele cu fiare arse, apoi
să-i scoată în uliţe şi să-i ucidă cu sabia. Astfel şi-au sfârşit ei
pătimirea. Incă şi una din femeile cele slăvite, anume Maria
patriciana, a fost tăiată odată cu ei, pentru dreptcredincioasa
cinstire a sfintelor icoane, şi trupurile lor au fost aruncate în
adâncul mării.
Iar când aceşti sfinţi
mucenici au fost prinşi pentru chinuri, atunci a fost prinsă şi
cuvioasa Teodosia monahia, ca una care avea aceeaşi vină, adică luase
parte la dărâmarea scării împreună cu ceilalţi. Ea a luat cunună
mucenicească mai înainte de aceşti sfinţi şi pomenirea ei se cinsteşte
la 29 mai, unde s-a pus şi viaţa ei. Şi toţi câţi au pătimit pentru
acea cinstită icoană a Mântuitorului, au stat împreună înaintea
Stăpânului Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine slava în veci.
Amin.
|