SFANTUL PROOROC MIHEIA
(14 august)
Sfântul Prooroc Miheia, cel
dintâi cu acest nume, era cu neamul din seminţia lui Efrem şi era fiul
lui Iemvlaan. El a fost în Israel întru aceleaşi zile, în care a fost
şi Sfântul Prooroc Ilie, împă-răţind atunci peste Israel, în Samaria,
Ahab şi cu Izabela; iar peste iudei, în Ierusalim, fiind împărat
Iosafat. In vremea aceea, seminţiile celor doisprezece fii ai lui Iacov
erau despărţite în două împărăţii. Deosebită era împărăţia celor două
seminţii: a lui Iuda şi a lui Veniamin - aceasta se numea împărăţia lui
Iuda, iar scaunul ei era Ierusalimul; şi deosebită era împărăţia celor
zece seminţii care se numea a lui Israel, iar scaunul aceleia era
Samaria, şi în stăpânirea împărăţiei acelui Israel era seminţia lui
Efrem, neamul şi patria Proorocului Miheia.
Deci Sfântul Miheia îl
mustra mult pe Ahab, împăratul lui Israel, pentru aceleaşi greşeli
pentru care îl mustra şi Sfântul Ilie: pe de o parte, pentru depărtarea
lui de la Dumnezeu spre închinarea la idoli, iar pe de alta, pentru
nedreptăţile ce le făcea. Iar împăratul ura pe proorocul care-l mustra,
dar nu îndrăznea să-l ucidă, temându-se de pedeapsa lui Dumnezeu şi
ruşinându-se de cinstea şi de sfinţenia îmbunătăţitului bărbat; încă şi
înfricoşându-se de împlinirea cuvintelor lui cele prooroceşti. Insă
proorocul, dând loc mâniei celei nedrepte a împăratului, ieşea aiurea
şi petrecea prin munţi, ca nu cumva arătându-se adeseori împăratului şi
mustrându-l pe el, să-l pornească spre mânie ucigaşă.
Intr-acele zile, casa
lui Ahab, împăratul lui Israel şi casa lui Iosafat, împăratul Iudeii,
erau unite, căci Iosafat luase de la Ahab, după Ioram, cel dintâi fiu
născut al său, pe Atalia, fiica lui, şi împăratul Iosafat venise din
Ierusalim în Samaria, spre cercetare la împăratul Ahab; deci, între
dânşii era legătură de dragoste. Şi când ei se veseleau, Ahab a rugat
pe Iosafat să-i ajute la război împotriva împăratului Asiriei, ca să ia
de la dânsul cetatea Ramot din Galaad, care era de demult a lui Israel,
iar împăratul Asiriei pusese stăpânire pe ea cu sila. Şi a făgăduit
Iosafat lui Ahab că va merge el însuşi împreună cu dânsul la războiul
acela şi i-a zis: „Precum voieşti tu, aşa şi eu, şi precum poporul tău,
aşa şi poporul meu vom merge împreună la război; dar mai întâi să
întrebăm pe Dumnezeu, oare acel război ne va fi nouă cu câştig?" Şi
îndată Ahab a adunat pe proorocii săi cei necuraţi şi mincinoşi, în
număr de patru sute, între care unul era mai-mare prooroc mincinos,
anume Sedechie, fiul lui Hanaan.
Şi toţi acei prooroci
dădeau bună nădejde lui Ahab, zicându-i: „Mergi şi Dumnezeu îţi va da
ţie în mâini nu numai cetatea Ramot, ci şi pe însuşi împăratul
Asiriei!" Dar Iosafat, împăratul Iudeei, fiind bine cinstitor şi
credincios lui Dumnezeu, văzând şi înţelegând că între proorocii aceia
nici unul nu era adevărat prooroc, ci toţi erau înşelători şi momitori,
a zis către Ahab, împăratul lui Israel: „Oare nu este aici cineva,
măcar unul ca acela, prooroc al Domnului, prin care să întrebăm pe
Domnul şi să ne spună nouă adevărul?" Ahab a zis: „Este un bărbat care
poate să întrebe pe Domnul şi să ştie adevărul de la El; acela este
Miheia, fiul lui Iemvlaan; dar eu îl urăsc pe el, că nu-mi prooroceşte
mie bune, ci totdeauna cele rele". Iosafat a zis lui Ahab: „Nu grăi
aşa! Cheamă-l şi ascultă-l pe el şi nu te mânia când eşti certat de
dânsul".
Şi îndată Ahab a trimis
să-l cheme pe Proorocul Miheia, pentru că într-acea vreme venise în
Israel din munţii cei pustii. Şi au şezut împăraţii amândoi pe scaunele
lor, în podoaba şi slava lor, lângă porţile Samariei şi toţi proorocii
mincinoşi au proorocit înaintea lor. Atunci mai-marele prooroc
mincinos, Sedechia, a făcut nişte coarne de fier şi, trâmbiţând, a zis
către împăratul Ahab: „Domnul zice aşa: Cu aceste coarne vei sfârşi şi
vei prăpădi Siria şi o vei pierde pe ea". Asemenea şi toţi ceilalţi
ziceau împăratului: „Să te sui la Ramot în Galaad că vei birui pe
împăratul Siriei şi Domnul ţi-l va da în mâinile tale". Dar trimisul
care mersese să cheme pe Proorocul Miheia, a zis către el: „Iată, toţi
proorocii bine proorocesc împăratului; deci te rog pe tine, ca şi tu cu
dânşii să-i prooroceşti bine, ca să nu fie cuvintele tale potrivnice".
Sfântul Miheia a răspuns: „Viu este Domnul, că orice-mi va zice Domnul
Dumnezeul meu, aceea voi grăi împăratului". Deci, venind Sfântul
Miheia, a stat înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, care l-a
întrebat, zicând: „Ascultă, Miheia, să merg oare la Ramot al Galaadului
cu război, sau să mă opresc?" Iar proorocul, nedepărtând îndată
întrebarea împăratului, ci trăgându-l mai ales pe el spre întrebarea
cea mai cu dinadinsul, i-a zis ca şi cum nu ar fi vrut: „Să te sui, că
Domnul te va povăţui pe tine şi-l va da în mâinile tale pe împăratul
Asiriei!"
Atunci împăratul Ahab,
văzându-l pe el că nu grăieşte cu îndrăzneală, a zis către dânsul:
„Juru-te pe tine de multe ori, ca să-mi spui mie adevărul înaintea
Domnului!" Atunci Sfântul Miheia a zis cu îndrăzneală: „Am văzut pe tot
Israelul risipit prin munţi, ca oile fără păstor". Cu aceste cuvinte
proorocul a arătat că oastea lui Israel avea să se lipsească în război
de păstorul său, adică de împărat, pentru că avea să fie ucis, şi toţi
aveau să fie izgoniţi prin munţi şi pustietăţi de ostaşii asirienilor,
ca oile de lupi. Atunci Ahab, împăratul lui Israel, a zis către
Iosafat, împăratul Iudeei: „Oare nu ţi-am spus eu ţie că acesta nu-mi
prooroceşte mie cele bune, ci numai cele rele?"
Iar Sfântul Miheia a
zis: „Nu aşa, că şi eu aud cuvântul Domnului! Nu aşa! Am văzut pe
Domnul Dumnezeul lui Israel şe-zând pe scaunul Său şi toată oastea
cerească stătea înaintea Lui, de-a dreapta şi de-a stânga. Şi a zis
Domnul: «Cine va înşela pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie şi
să cadă în Ramot al Galaadului?» Iar cei ce stăteau înaintea lui, unii
au zis într-un fel, alţii, într-altul. Dar venind un duh viclean, a
stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi înşela pe el!» Atunci
Domnul a zis: «Cum îl vei înşela pe el?» Duhul cel viclean a zis: «Voi
merge şi voi grăi minciuni prin gurile tuturor proorocilor lui». Iar
Domnul a zis: «Mergi şi fă aşa!» Deci, să ştii, împărate, că duh
mincinos este în gurile tuturor proorocilor tăi, iar Domnul a grăit
rele de tine!"
Aceasta zicând-o
proorocul, a venit Sedechia, proorocul mincinos, şi a lovit pe Sfântul
Miheia peste obraz, zicând: „Care Duh al Domnului ţi-a grăit ţie
acestea?" Sfântul Miheia a răspuns: „Tu vei vedea împlinirea cuvintelor
acestea în ziua aceea când vei fugi din odaie în odaie şi din casă în
casă, vrând să te ascunzi în casa ta de frica asirienilor!" Atunci
împăratul Ahab, umplându-se de mânie, a poruncit să prindă pe Proorocul
Miheia şi să-l arunce în temniţă, să-l hrănească pe el cu pâine şi cu
apă de mâhnire, adică să-i dea lui foarte puţină pâine şi apă, numai să
nu moară de foame şi de sete; ca astfel să poată să fie viu până la
întoarcerea împăratului, spre a fi muncit de dânsul; pentru că aşa
zisese împăratul: „Ţineţi-l pe el, până ce mă voi întoarce cu pace!"
Iar Sfântul Miheia a zis către împărat: „Dacă te vei întoarce cu pace,
apoi să ştii că Domnul n-a grăit prin mine". Aceasta zicând-o
proorocul, a strigat către popor, zicând: „Aceasta să o auziţi tot
poporul". Şi au pus pe Sfântul Miheia în temniţă în Samaria, cetatea de
scaun a împărăţiei lui Israel. Iar împăratul Ahab, ducându-se la
război, a fost ucis, după proorocia Sfântului Miheia, precum se spune
despre aceasta în cartea a III-a Impăraţi, capitolul 22 şi în cartea a
Ii-a Paralipomena, în capitolul 18, unde se scrie pe larg.
Iar după moartea lui
Ahab, a împărăţit în Israel, Ohozia, fiul lui. Despre sfârşitul
Sfântului Prooroc Miheia nu se află nimic în dumnezeiasca Scriptură,
decât numai în Prolog se spune cum că ar fi fost ucis de Ioram, fiul
lui Ahab; dar Ioram, precum s-a zis mai înainte, era ginere, iar nu fiu
al lui Ahab. Insă este de crezut că proorocul lui Dumnezeu s-a sfârşit
cu moarte mucenicească, ori de care chinuitor ar fi fost ucis, pentru
că şi Izabela, femeia lui Ahab, rămânând văduvă după bărbatul său, şi
Ohozia, fiul ei, primind împărăţia după tatăl său, şi ginerele lor,
Ioram, împăratul Ierusalimului, toţi aceştia nu aveau să cruţe pe acela
care a proorocit adevărul despre pierzarea lui Ahab.
Iar pomenirea acestui
Sfânt Prooroc Miheia se pune în cinci zile ale lunii ianuarie, în
Mineiul cel mare şi în Sinaxarele lunilor sfinţilor de la Kiev. Insă se
mai pomeneşte despre dânsul şi aceasta, că el a fost ucis pentru că
mustra fărădelegile, şi a fost aruncat într-o prăpastie; iar cei de
aproape ai lui l-au scos şi l-au îngropat în pământul său, aproape de
mormântul unui prooroc străin.
După acest dintâi
Prooroc Miheia, trecând 150 de ani şi mai mult, a fost un alt Sfânt
Prooroc Miheia tot cu acelaşi nume, care se cinsteşte în ziua de acum -
14 august. Acesta a fost din seminţia lui Iuda, din satul cel aproape
de Elevteropolis, care se numea Marisi; de aceea s-a numit şi
morastitean. Acesta a proorocit în Ierusalim, pe vremea împăraţilor
iudei Iotam, Ahaz şi Iezechia. In acea vreme trăia şi Sfântul Prooroc
Isaia. Sfântul Miheia mustra pe oamenii care părăsiseră pe adevăratul
Dumnezeu şi care se abătuseră la închinarea de idoli, deprinzându-se la
fapte păgâneşti spurcate. El le zicea cu umilinţă, din partea lui
Dumnezeu: „Poporul Meu, ce v-am făcut vouă? Cu ce v-am întristat pe voi
sau cu ce v-am supărat? Răspundeţi-Mi Mie! Fiindcă v-am scos pe voi din
pământul Egiptului şi v-am izbăvit pe voi din casa robiei, oare pentru
aceasta M-aţi părăsit pe Mine şi v-aţi ales vouă pe idolii păgânilor ca
şi zei?"
Şi iarăşi mustra
răutăţile, nedreptăţile, jefuirile şi asuprelile care erau făcute de
boieri, de judecători şi de cei mai-mari, asupra oamenilor săraci şi
scăpătaţi. El zicea: „Ascultaţi, stăpânitorii casei lui Iacov, care
urâţi binele şi căutaţi răul: Oare nu este lucrul vostru ca să
înţelegeţi şi să faceţi judecată dreaptă în popor? Iar voi nu numai cu
nedreptate chinuiţi pe cei săraci şi pe popoarele cele scăpătate şi
nevinovate, dar aţi jupuit şi pielea de pe dânşii, oasele lor le-aţi
pisat şi trupurile lor le-aţi zdrobit, ca şi cum aţi vrea să-i puneţi
în căldare spre facerea de bucate. Ascultaţi acestea, cei mai mari ai
casei lui Iacov, care urâţi judecata şi răzvrătiţi toate cele drepte,
care zidiţi Sionul din sângiuiri şi Ierusalimul din nedreptăţi".
Astfel proorocul
mustrand pe cei păcătoşi şi văzând neîndrep-tarea celor mustraţi, se
tânguia pentru pierderea lor, suspinând şi strigând: „O, vai mie, de
vreme ce m-am făcut ca acela care adună paie la seceriş şi ca o aguridă
la culegerea viilor, neavând struguri -nu sunt aşa cei ce plac lui
Dumnezeu! O, vai mie, suflete! A pierit binecredinciosul de pe pământ
şi nu mai este cel ce îndreptează pe oameni. Toţi întru sângiuri se
ceartă, fiecare chinuieşte pe aproapele său cu răutate şi îşi pregătesc
spre rău mâinile lor. Boierul cere daruri şi judecătorul grăieşte
cuvinte de pace, asta este pofta sufletului său".
Astfel sfântul prooroc,
mustrand pe cei răi şi tânguindu-se pentru nepocăinţa lor, le proorocea
mânia lui Dumnezeu care venea asupra lor şi care avea să pedepsească
mai întâi Samaria, cetatea cea cu întâiul scaun al împărăţiei lui
Israel; căci într-aceea se începuse mai întâi păgânătatea idolească şi
stricarea legii lui Dumnezeu şi faptele cele necurate ale păgânilor.
Apoi acea pedeapsă avea să ajungă şi Ierusalimul, căci Samaria de
asirieni, iar Ierusalimul de caldei aveau să fie stricate desăvârşit,
după cum a judecat dreapta răzbunare a lui Dumnezeu. Şi iarăşi se
tânguia proorocul, zicând: „O, vai! O, vai, căci răzbunările au sosit!"
Insă între toate aceste lucruri de mâhnire, le-a vestit înainte şi
lucruri de bucurie, că avea să se nască Domnul nostru Hristos, Păstorul
şi Mântuitorul sufletelor noastre, în Betleem şi a zis: „Iar tu,
Betleeme, pământul Iudeei, întru nimic nu vei fi mai mic între stăpânii
Iudeei, pentru că din tine va ieşi Povăţuitorul, Care va paşte pe
poporul Meu Israel!" Iar celelalte cuvinte ale acestui sfânt prooroc
sunt scrise în cartea lui proorocească.
Iar după acea proorocie
îndestulată despre cele ce aveau să fie, nu se ştie cum Sfântul Miheia
şi-a sfârşit viaţa; însă se pare că sfârşitul lui nu a fost mucenicesc,
căci se scrie despre dânsul în viaţa şi în cartea Sfântului Prooroc
Ieremia, că atunci când popii şi proorocii mincinoşi şi mulţimea
poporului voiau să ucidă pe Ieremia, unii din bătrâni îl apărau pe el,
zicând către sobor: „Aduceţi-vă aminte de Proorocul Miheia
morastiteanul. Acela în zilele lui Iezechia, împăratul Iudeii, a zis
către tot poporul: «Aşa zice Domnul Savaot: Sionul se va ara ca o
ţarină şi Ierusalimul va fi ca o cale neumblată şi muntele templului va
fi ca o luncă de dumbravă». Pentru aceste cuvinte au doară l-au ucis pe
el Iezechia împăratul şi tot poporul iudeu? Oare nu s-au temut de
Domnul?"
Din aceste cuvinte se
arată că Sfântul Miheia nu a fost ucis; ci, după petrecerea vieţii sale
celei plăcute lui Dumnezeu, el s-a sfârşit în pace şi a fost îngropat
în satul Marisi, cel de moştenire. Iar cinstitele lui moaşte s-au aflat
după mulţi ani, împreună cu moaştele sfântului Prooroc Avacum, pe
vremea împărăţiei marelui Teodosie, prin descoperirea lui Dumnezeu,
fiind Zevin episcop al Elevteropoliei, pentru care fie slavă
Dumnezeului nostru, acum şi pururea şi în veci. Amin.
Nota. Să se ştie
că erau doi prooroci cu numele de Miheia: cel dintâi, care a proorocit
lui Ahab, împăratul lui Israel, că va fi biruit şi ucis de asirieni în
război; iar altul, care a trăit mulţi ani după cel dintâi, a fost acela
care a proorocit despre naşterea lui Iisus Hristos în Betleem şi a
scris carte de proorocie. Deci, de vreme ce în Minei s-a pus slujba
celui de-al doilea, iar în Prolog sinaxarul este scris despre cel
dintâi, şi cu un sinaxar viaţa amândurora este amestecată într-una,
este de trebuinţă ca aici să punem viaţa fiecăruia deosebi, ca să fie
arătată tuturor deosebirea între cei doi Miheia. |