SFANTUL MUCENIC MIRON PREOTUL
(17 august)
Sfântul Miron preotul a
trăit în Ahaia, pe vremea păgânului împărat Deciu, fiind ighemon în
acea ţară Antipatru. El era de neam cinstit şi bogat, bun la obicei şi
având dragoste fierbinte către Dumnezeu şi către oameni; şi era cu
toată viaţa plăcut lui Dumnezeu.
Iar în ziua Naşterii
Domnului nostru Iisus Hristos, intrând Antipatru în biserica
creştinească ca să prindă pe creştinii adunaţi şi să-i schingiuiască,
Sfântul Miron umplându-se de râvnă, a defăimat pe ighemon cu mustrări
şi l-a ocărât. Deci l-au prins, l-au chinuit cumplit şi, spânzurându-l
de un lemn, l-au strujit cu unghii de fier şi l-au ars cu foc. Şi fiind
aruncat într-un cuptor încins, a ieşit foc din cuptor şi a ars 150 de
slugi păgâne, care stăteau împrejur. Iar sfântul era păzit cu darul lui
Hristos şi binecuvânta pe Dumnezeu, stând viu şi nevătămat în mijlocul
cuptorului. Şi se vedeau în văpaie sfinţii îngeri înconjurându-l şi
prefacând focul în răcorire.
Apoi, cuptorul
stingându-se şi sfântul ieşind din el fără vătămare, îl sileau să se
închine idolilor. Şi nesupunându-se el, ighemo-nul a poruncit să-i
jupească pielea de pe dânsul în curele, de la umeri până la picioare.
Iar mucenicul, rupând o curea de pe sine, a aruncat-o în faţa
ighemonului. Deci iarăşi a fost strujit cu unghii de fier peste trupul
cel jupuit, apoi s-a dat fiarelor spre mâncare, dar sfântul a rămas
nevătămat de ele. Şi văzându-se ighemonul Antipatru ruşinat de Miron,
răbdătorul de chinuri al lui Hristos, s-a umplut de mânie şi de nebunie
şi s-a ucis singur cu mâinile sale, pierind cu sunet şi dându-şi
necuratul său suflet diavolilor în iad spre veşnica muncă.
Iar Sfântul Mucenic
Miron a fost dus în cetatea Cizicului şi acolo, tăindu-i-se capul, s-a
sfârşit, dându-şi sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Deci,
luând cunună mucenicească, a intrat întru bucuria Domnului său. |