SFANTUL APOSTOL TADEU, UNUL DIN CEI ŞAPTEZECI
(21 august)
Sfântul Apostol Tadeu a fost
din cetatea Edesa. El era evreu de neam şi cunoştea desăvârşit
dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi. Şi s-a suit în Ierusalim la
închinăciune în zilele Sfântului Ioan Botezătorul şi s-a minunat auzind
propovăduirea lui şi văzând îngereasca lui viaţă, şi a fost botezat de
către dânsul. După aceea, văzând pe Domnul nostru Iisus Hristos în trup
petrecând cu oamenii şi auzind învăţătura Lui şi văzând minunile Lui,
s-a dus după Dânsul şi a fost numărat în ceata celor şaptezeci de
apostoli mai mici, despre care se scrie în Evanghelie: Domnul a arătat
şi pe alţi şaptezeci şi i-a trimis pe ei câte doi înaintea feţei Sale,
în toată cetatea şi locul, unde voia să meargă.
Iar după pătimirea cea
de bunăvoie, după moartea Domnului şi după învierea cea de a treia zi
şi înălţarea Lui la ceruri, Sfinţii Apostoli împărţindu-se în toată
lumea la propovăduire, Sfântul Tadeu s-a dus la Edesa, trimis fiind de
Domnul. Pentru că aşa a făgăduit Domnul lui Avgar, domnul Edesei, mai
înainte de patima Sa cea de bunăvoie, trimiţându-i pe mahramă
închipuirea cea ne făcută de mână a Preasfintei Sale feţe şi scriind
către dânsul: „Când mă voi înălţa la Tatăl, voi trimite la tine pe unul
din ucenicii Mei, care te va tămădui desăvârşit de boala care te-a
cuprins pe tine şi îţi va da viaţă veşnică ţie şi celor ce sunt cu
tine".
Deci Apostolul Tadeu,
mergând în cetatea Edesa, nu s-a arătat îndată stăpânitorului, ci mai
întâi a intrat în casa unui evreu cunoscut al său, cu numele Tobie, şi
fiind găzduit la dânsul, a început cu minune a face tămăduiri cu
puterea lui Hristos, tămăduind toate bolile prin punerea mâinilor şi
prin chemarea numelui Domnului. Deci, străbătând vestea despre dânsul
prin toată cetatea, au început a aduce la dânsul pe neputincioşii lor
şi, văzând tămăduirea lor cea grabnică ce se făcea de apostolul lui
Hristos, se minunau foarte. Despre aceasta s-a vestit şi domnului
Avgar, cum că un bărbat oarecare, venind de la Ierusalim, face multe
minuni cu numele lui Iisus Hristos.
Deci Avgar îndată şi-a
adus aminte de scrisoarea lui Hristos, Care-i făgăduia că are să
trimită la dânsul pe unul din ucenicii Săi şi s-a gândit în sine,
zicând: „Oare nu a venit acela pe care îi făgăduise lui să-l trimită?"
Apoi, poruncind să-l cheme pe Tobie, a zis către dânsul: „Aud că în
casa ta este un om din Ierusalim, care tămăduieşte toate bolile cu
numele lui Iisus". Tobie a zis: „Cu adevărat, stăpâne, oaspetele cel de
la mine face multe minuni cu acel nume!" Domnul a zis: „Adu-l aici la
mine". Şi ducându-se Tobie la Sfântul Tadeu, i-a zis: „Domnul acestei
cetăţi m-a chemat şi mi-a poruncit să te duc la el, ca să-l tămăduieşti
de bolile ce l-au cuprins!" Şi a zis Tadeu: „Cu adevărat eu sunt trimis
la dânsul". Iar a doua zi au mers amândoi la domnul Avgar, fiind
adunaţi acolo toţi boierii şi dregătorii lui.
Şi intrând apostolul cu
Tobie pe uşile palatului domnesc, şi domnul uitându-se la dânsul, a
văzut faţa lui apostolească strălucind cu lumină şi, înspăimântându-se,
s-a sculat degrabă de la locul său şi i s-a închinat până la pământ. Şi
s-au mirat toţi cei ce stăteau de faţă, văzând pe domnul că se închină
la un străin; pentru că aceia nu vedeau strălucirea cea minunată care
ieşea din faţa lui Tadeu. Deci domnul l-a întrebat pe Sfântul Tadeu:
„Oare tu eşti ucenicul lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care mi-a făgăduit
prin scrisoare să-mi trimită pe unul din ucenicii Săi, ca să-mi dea
sănătate desăvârşită neputinţei mele şi viaţă veşnică, mie şi celor ce
sunt cu mine?" Apostolul lui Hristos a răspuns: „De vreme ce ai pus
mare nădejde spre Domnul meu Iisus Hristos, de aceea am venit la tine,
fiind trimis de Dânsul. Şi dacă credinţa ta către El se va înmulţi mai
mult în tine, toate cele dorite de tine vor fi după credinţa ta".
Avgar a zis: „Am crezut
atâta într-însul, încât am voit să adun puterea oştii şi să merg asupra
iudeilor care L-au răstignit pe El, ca să răzbun asupra lor răutatea
aceea şi să-i pierd cu desăvârşire. Dar stăpânirea romană, sub care
suntem, m-a oprit". Sfântul Tadeu a zis: „Domnul şi Dumnezeul nostru
Iisus Hristos n-a avut trebuinţă de ajutorul omenesc în vremea
pătimirii Sale de la iudeii cei zavistnici şi răi; căci putea să pună
înaintea Sa legiuni de îngeri, dar, împlinind voia Părintelui, a
pătimit pentru mântuirea a toată lumea. Iar după împlinirea voii
Părintelui Său, S-a suit către Dânsul la ceruri cu slavă şi a şezut
de-a dreapta Lui, şi nu are trebuinţă ca cineva să-L răzbune pe El
asupra vrăjmaşilor Lui, având El însuşi putere peste toţi, ca să judece
viii şi morţii, şi fiecăruia să-i răsplătească după faptele lui".
Deci vorbind mult
despre Hristos Dumnezeu către Avgar şi către cei ce erau cu dânsul,
Sfântul Tadeu l-a adus la desăvârşita credinţă şi l-a botezat. Atunci
Avgar a câştigat în Sfântul Botez tămăduire de lepra pe care o avea
rămasă pe faţa sa după cea dintâi vindecare, căci mai înainte era
lepros peste tot trupul, şi când s-a adus la el scrisoarea lui Hristos
şi chipul cel nefăcut de mână al Preasfintei feţe a Lui, atunci i-a
fost cea dintâi tămăduire, curăţindu-i-se trupul de lepră, rămânând
numai o mică parte - cu dumnezeiască rânduială -, pe faţa lui, până la
venirea apostolului Tadeu.
Iar cealaltă tămăduire
desăvârşită a lui, nu numai cea trupească, dar şi cea sufletească, s-a
făcut prin venirea apostolului şi prin Sfântul Botez, când a ieşit din
sfânta scăldătoare cu totul întreg şi sănătos. Deci s-a botezat domnul
Avgar cu toată casa sa; asemenea s-au botezat şi ceilalţi care văzuseră
minunile şi câştigaseră tămăduire de neputinţele lor. Apoi Sfântul
Apostol Tadeu a poruncit domnului Avgar să adune pe toţi locuitorii
cetăţii şi să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
Deci a doua zi s-a
adunat tot poporul, iar Tadeu, apostolul lui Hristos, stând pe un loc
înalt, a început a le bine vesti pe Unul adevăratul Dumnezeu, Care a
făcut cerul şi pământul, toate cele văzute şi nevăzute, cu
atotputernica Sa tărie, şi cum Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din cer pe
pământ, prin cea negrăită întrupare pentru mântuirea omenească, şi a
pătimit de voie, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri, şi a
pregătit celor buni răsplătire veşnică la ceruri, iar celor răi
pedeapsă nesfârşită în iad. Asemenea, le-a spus şi toate celelalte
taine ale mântuirii noastre prin cuvinte pe larg. Iar popoarele au
crezut cuvintele apostolului, de vreme ce au văzut şi minunile lui,
căci vedeau pe domnul lor tămăduit şi pe ceilalţi mulţi; deci au
început a slăvi pe Hristos, cerând Sfântul Botez.
Astfel s-a luminat prin
botez cetatea Edesa prin sfânta credinţă cea întru Domnul nostru Iisus
Hristos; deci s-au zidit biserici şi s-au pus preoţi, prin punerea
mâinilor apostolului. Iar domnul Avgar, vrând să mulţumească Sfântului
Apostol Tadeu pentru tămăduirea sa, i-a dat lui mult aur, dar sfântul
n-a primit, zicând: „Dacă pe ale noastre le-am lăsat, apoi cum să vrem
să le primim pe cele străine?"
Deci întărind în Edesa
sfânta credinţa şi pe toate rânduindu-le bine, Sfântul Apostol Tadeu
s-a dus în Mesopotamia, şi luminând acolo pe mulţi şi zidind multe
biserici, străbătea pretutindeni cetăţile Siriei, ostenindu-se cu buna
vestire a lui Hristos. Apoi, mergând la Virit, cetatea Feniciei,
propovăduind şi botezând pe mulţi, s-a odihnit întru Domnul.
Notă. Să se ştie
că acest Sfânt Tadeu este altul decât Sfântul Iuda Tadeu, care s-a
numit Levi, unul din cei doisprezece apostoli, a cărui pomenire este în
19 zile ale lunii iunie; dar în Prolog şi în Sinaxar s-a scris în
această zi despre Tadeu cel de acum, astfel: „Pomenirea Sfântului Tadeu
care s-a numit şi Levi". Dar această numire de Levi nu este a acestui
Sfânt Tadeu, ci a celui dintâi, care este din cei doisprezece apostoli,
precum scrie la Evanghelistul Matei, în capitolul 20. Acest lucru l-a
arătat luminos Nichifor Calist, scriitorul grec de istorii bisericeşti,
în a doua sa carte, în capitolul 40, scriind astfel despre aceşti doi
cu numele de Tadeu: „Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul,
care avea îndoită numire, Tadeu şi Levi, fiul lui Iosif şi fratele lui
Iacob cel aruncat de pe aripa bisericii, mai întâi a cercetat Iudeia şi
Galileea, Samaria şi Idumeea, apoi cetăţile Arabiei şi părţile Siriei
şi ale Mesopotamiei, vânându-le cu mreaja Sfintei Evanghelii; iar mai
pe urmă a mers în Edesa, cetatea lui Avgar, unde mai înainte celălalt
Tadeu - unul din cei şaptezeci - a propovăduit pe Hristos. Acolo, de nu
ajungea ceva din slujba celuilalt, a împlinit el bine". Acestea scrie
Nichifor despre cei doi cu numele Tadeu, dintre care cel dintâi care
este din cei 12 Apostoli, îl numeşte Levi, iar pe celălalt, adică pe
acesta ce este din cei 70, numai Tadeu, nu şi Levi. încă şi Sfântul
Evanghelist Matei a fost numit Levi, iar de ce s-a făcut aceasta, caută
viaţa lui, în 16 zile ale lunii noiembrie. |