SFÂNTA MUCENIŢĂ VASA ŞI FIII EI, TEOGNIE, AGAPIE ŞI PIST
(21 august)
Sfânta Muceniţă Vasa a trăit
în împărăţia lui Maximian, în cetatea Edesa. Ea, însoţindu-se cu un
oarecare slujitor idolesc, anume Valerie, a născut cu dânsul trei fii:
Teognie, Agapie şi Pist, şi i-a crescut în credinţa creştinească, căci
era creştină, fiind învăţată sfânta credinţă în Hristos de la strămoşii
săi. Ea fiind pârâtă de bărbatul său, a fost adusă înaintea
judecătorului, şi a mărturisit că este creştină; pentru aceasta a fost
aruncată în temniţă cu fiii săi. După aceasta, scoţând-o la judecată,
au chinuit pe fiii săi înaintea ochilor ei. Intâi pe Teognie l-au
spânzurat şi după aceea l-au strujit; după aceea lui Agapie i-au jupuit
pielea capului până la piept, dar el tăcea, nezicând nimic; apoi pe al
treilea l-au muncit în tot chipul. Iar maica, privind la pătimirea
fiilor ei, îi întărea spre nevoinţă şi îi îndemna cu rugăminte.
Toţi aceşti trei
prunci, suferind cu bărbăţie muncile pentru Hristos, au fost tăiaţi cu
sabia. Deci Sfânta Vasa, maica lor, s-a bucurat că a trimis mai înainte
la Hristos pe iubiţii săi fii. Şi iar au pus-o în legăturile temniţei,
unde fiind chinuită de foame, a luat hrană din mâna îngerului şi s-a
întărit spre cea mai mare pătimire.
După aceasta a fost
dusă în Macedonia, din porunca chinuitorului, şi acolo, silind-o la
necurata jertfă, nu s-a supus. Drept aceea, mai întâi a fost aruncată
în apă, apoi în foc şi după aceea au bătut-o cu pietre; dar din toate
acele chinuri a rămas nevătămată. Apoi, aducând-o în capiştea
idolească, ea a apucat pe idolul Die, l-a aruncat la pământ şi l-a
sfărâmat. După aceea au dat-o spre mâncare fiarelor, dar ele nu s-au
atins de dânsa, apoi au aruncat-o în mare, departe de mal ca treizeci
de stadii, şi au văzut cei ce priveau la dânsa, cum trei bărbaţi
luminoşi, care străluceau mai mult decât soarele, au adus-o în corabie
şi au pus-o pe scaun. Iar după opt zile s-a arătat ostaşilor într-o
insulă oarecare, care era în Helespont.
Iar dregătorul din
Macedonia, cu numele Filip, înştiinţându-se de acest lucru, a scris lui
Consularie al Cizicului, din eparhia Helespontului, ca să o prindă.
Deci acela, prinzând pe sfânta, a silit-o la jertfa idolească, dar,
văzând că nu se pleacă nicidecum, a poruncit să-i lege mâinile înapoi
şi, cu bătaie cumplită sfărâmându-i toate mădularele, la sfârşit i-a
tăiat cinstitul ei cap. Astfel sfânta şi-a dat sufletul în mâinile lui
Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin. |