ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, CARE SE NUMEŞTE GRUZINSCA
(22 august)
In Rusia cea mare este
ţinutul Dvinsca, care se numeşte astfel de la râul Dvinei, care se
apropie de marginea Oceanului de la miazănoapte, pe care merg în Rusia
corăbiile din părţile Apusului. Deci, în hotarele stăpânirii Dvinei
este alt râu care se cheamă Penega şi care curge în Dvin, râul cel
mare, având pe lângă dânsul multe sate. Lângă râul acela se află un
munte mare şi foarte înalt, care se cheamă Cerna şi se întinde până la
ocean spre partea de miazănoapte. El are lungimea ca la cinci sute de
stadii şi era mai înainte pustiu şi nelocuit de oameni.
In anul de la facerea
lumii 7111, iar de la naşterea lui Hristos 1603, după oarecare
descoperire dumnezeiască, s-a zidit o mănăstire în muntele acela, în
numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, de un preot oarecare din
părţile acelea, cu numele Miron, care mai pe urmă a fost egumen în
mănăstirea aceea. Iar întru împărăţia binecre-dinciosului împărat a
toată Rusia şi marelui domn Mihail Teodoro-vici, când şahul Persiei
Abbas a prădat pământul iberilor şi a aflat acolo veşmântul cel mult
tămăduitor al marelui Domn şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi l-a
luat, atunci perşii au luat de acolo şi multe alte lucruri sfinte şi
icoane cinstite şi le-au dus în Persia, nu pentru cinstire - că ei sunt
păgâni -, ci ca să le vândă neguţătorilor Rusiei, de vreme ce atunci
erau în Persia mulţi neguţători ruşi şi perşii îi ştiau că ţin cu
evlavie la închinăciunea sfintelor icoane.
Atunci se întâmplase să
fie acolo un neguţător din cetatea Iaros-lav, cea din Rusia mare, anume
Ştefan, păzitorul averilor cetăţeanului Gheorghe din Iaroslav. La acel
Ştefan a adus un persan o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
împodobită cu argint şi aur, ca să o dea spre vânzare. Iar bărbatul
acela dreptcredincios a cumpărat cu mare bucurie acea sfântă icoană.
Dar în vremea când el cumpăra în Persia acea sfântă icoană, în cetatea
Iaroslav s-a făcut o arătare dumnezeiască în vis lui Gheorghe, stăpânul
lui cel pomenit mai sus, zicându-i: „Păzitorul averii tale, fiind în
Persia, ţi-a cumpărat un mărgăritar fără de preţ şi, când ţi-l va
aduce, să-l trimiţi pe el în hotarele stăpânirii Dvinscăi, în Muntele
Negru".
Iar Gheorghe,
deşteptându-se din somn, se gândea la acea vedenie, neştiind ce este
acel mărgăritar şi nici unde se află Muntele Negru. Şi după câtăva
vreme, Ştefan cel pomenit mai sus, păzitorul averilor lui, a venit din
Persia şi a adus cinstita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
pe care o cumpărase. Iar Gheorghe primind icoana aceea cu bucurie şi
aducându-şi aminte de vedenie, a zis: „Acesta este mărgăritarul cel
fără de preţ, de care mi s-a spus în vedenia visului". Apoi degrab s-a
dus în hotarele stăpânirii Dvinscăi, după cum i se poruncise, şi a
ajuns la mănăstirea din Muntele Negru cu acea cinstită icoană a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se cheamă "Gruzinsca". Şi a
dat acelei mănăstiri şi din averea sa mult aur, argint şi alte lucruri
bisericeşti şi îndestulare de cărţi.
Iar în vremea aducerii
acelei sfinte icoane, fiind încă acolo şi dreptcredinciosul bărbat
Gheorghe, pe când egumenul şi fraţii săvârşeau în biserică privegherea
de toată noaptea, un monah din mănăstirea aceea, anume Pitirun, orb şi
surd de mulţi ani, care era în bolniţa mănăstirească, în vremea acelei
cântări a ieşit să se roage în tindă înaintea chiliei sale. Şi
rugându-se el, îndată l-a strălucit o lumină mare şi s-a înspăimântat
foarte tare, că de mulţi ani nu văzuse lumina şi i se părea că este o
nălucire diavolească. Apoi, făcându-şi semnul cinstitei cruci, şi-a
ridicat ochii spre muntele acela mare şi a văzut pe dânsul luminând o
strălucire ca raza soarelui. Şi făcând rugăciune, îndată a început a
vedea şi a auzi. Apoi, după slavoslovia Utreniei, s-a dus în sobor şi a
spus egumenului şi fraţilor tămăduirea ce i se făcuse. Atunci toţi cei
ce se întâmplaseră acolo au proslăvit pe Dumnezeu. Iar
dreptcredinciosul bărbat Gheorghe, văzând acea minune preaslă-vită, a
zidit în mănăstirea aceea o biserică mai frumoasă, în slava Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu.
Deci, de la acea sfântă
icoană au început a se face mai multe minuni la cei cuprinşi de
felurite neputinţe. O femeie, anume Neonila, fiind slăbănoagă, darul
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a tămăduit-o. Pe alta, anume
Teodosia, pătimind de ochi, a vindecat-o. Unui om, anume Codrat, care
se îndrăcise şi a fost gonit zece săptămâni de diavoli prin pustii,
nemâncând nimic şi pierind de foame, arătându-i-se Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu, l-a întărit de foame, i-a arătat calea spre
casa părinţilor şi i-a poruncit să se ducă la biserica ei, la icoana
cea făcătoare de minuni, făgăduindu-i că-i va da sănătate desăvârşită,
pe care i-a şi dat-o. Pe un alt om, anume Ioan, care era pescar,
înecându-se în iezer şi afundându-se, l-a scăpat de la înec. Unui alt
om, anume Pavel, care era din partea de lângă mare şi a pătimit mare
durere dinlăuntru vreme de un an, i s-a arătat lui, în neputinţa aceea,
şi l-a învăţat dumnezeiasca scriptură şi l-a slobozit de boală.
A mai tămăduit şi alte
multe feluri de neputinţe purtătoare de moarte, dureri de pântece,
umflături şi felurite dureri de ochi şi de dinţi, şi pe cei ce pătimeau
de duhuri necurate şi erau cuprinşi de farmece. Dar şi până astăzi
lucrează nenumărată mulţime de felurite minuni. Şi nu numai acolo, dar
şi în împărăteasca cetate Moscova, de la sfânta icoană zugrăvită după
dânsa, care stă în biserica Sfintei Treimi, aproape de poarta Sfintei
Varvara, multe minuni se fac celor ce se apropie cu credinţă, întru
slava lui Hristos Dumnezeu Care S-a născut dintr-însa, Cel împreună
slăvit cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin. |