Sfîntul Sfințitul Mucenic Evtihie,
ucenicul Sfîntului Apostol Ioan și al Sfîntului Apostol Pavel
(24 august)
Sfîntul Evtihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de
buna vestire a lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat
de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu.
Deci, urmînd obiceiurilor lui și fiind următor vieții aceluia, învățase de
la dînsul cereasca înțelepciune, și scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un
izvor.
Umplîndu-se el de rîvna apostolească, a dezrădăcinat din
temelie înșelăciunea idolească. Asemenea și pe Sfîntul Apostol Pavel aflîndu-l,
ca steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-se împreună cu dînsul în propovăduirea
cuvîntului și răbdînd bărbătește toate primejdiile. Pentru aceea este numit
ucenic al amîndurora, al Sfîntului Evanghelist Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu,
și al Sfîntului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol - între cei mai mici
apostoli -, deși nu se află în numărul celor șaptezeci de apostoli, însă s-a
cinstit cu numire apostolească, ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli
întru buna vestire a lui Hristos și ca unul ce a fost sfințit de dînșii episcop
la slujirea cuvîntului și la jertfe. Evtihie a străbătut multe țări, propovăduind
pe Hristos, nu numai cu dînșii, ci și singur. El nu umbla singur, ci avea
călător împreună pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea și îi spunea mai
înainte cele ce avea să i se întîmple. El suferea pretutindeni legături și
bătăi, și pătimea cu bărbăție pentru Domnul său.
Odată, fiind chinuit de foame în temniță, i s-a adus pîine
de o mînă nevăzută, cu care se întărise atît, încît socotea muncile întru
nimic. Iar cînd l-a dezbrăcat ca să-l chinuiască, și cînd i-a strujit trupul
cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de bună mireasmă și
a umplut văzduhul de bună mirosire. După aceea, fiind aruncat în văpaia focului,
s-a auzit tunet din cer și s-a pogorît o ploaie mare, încît a stins focul;
iar sfîntul a rămas viu și nevătămat, slăvind pe Dumnezeu. Altădată a fost
dat spre mîncare fiarelor; dar și acelea s-au îmblînzit înaintea feței lui,
și s-au făcut ca niște miei.
Ceea ce este mai de mirare, este faptul că unui leu, dîndu-i
drumul asupra lui, acela a grăit cu glas omenesc, propovăduind măririle Mîntuitorului
Hristos. Atunci s-au mirat și s-au spăimîntat toți, care se uitau la acea
priveliște. Dar ce minune este pentru că Cel ce a putut de demult să deschidă
gura măgarului lui Valaam, să vorbească ca oamenii, oare nu putea să rînduiască
gura leului ca să grăiască omenește, spre mustrarea și rușinarea păgînilor,
și spre mărirea atotputerniciei Sale? Deci și aici tot Domnul este, cum a
fost și acolo, făcînd minuni. Însă cum Sfîntul Apostol Evtihie și-a săvîrșit
nevoința alergării sale, despre aceasta se povestește în Prolog că s-a sfîrșit
fiind adus legat de la Efes în patria sa, Sevastopol. Slujba din Minei pomenește
în ce chip s-a sfîrșit, zicînd că i s-a tăiat capul cu sabia, fiind încununat
de Iisus cu coroana biruinței.
Notă - Unii povestesc despre Sfîntul Evtihie
că ar fi fost tot acela care se pomenește în Faptele Sfinților Apostoli la
cap.3. Era un tînăr oarecare, anume Evtihie, care, șezînd la fereastră,
amețit de somn, a căzut jos din acea casă, de la rîndul al treilea și, murind,
l-a înviat Sfîntul Apostol Pavel. Dar de această înștiințare vrednică
de credință n-am aflat încă, și nu se pare să fi fost tot acel Evtihie care
a căzut, căci era din Troada, precum se arată tot în cap. 3 al Faptelor Apostolilor,
care zice: Am venit în Troada... Patria acestui apostol Evtihie care
se cinstește acum era Sevastopolul.
Deci, cetatea Troada este în Frigia, iar Sevastopolul în
Palestina. Deși zic cei ce socotesc că Evtihie este unul și același cu tînărul
din Troada, care a căzut din casă de la rîndul al treilea, fiind ucenic al
Sfîntului Ioan cuvîntătorul de Dumnezeu, însă nu se potrivește cu sfîrșitul.
Aceia spun de Evtihie, care este în Faptele Apostolilor, că a propovăduit
în Spania, și acolo s-a dus la Domnul. Iar acest Evtihie care se cinstește
acum, aducîndu-se de la Efes în Sevastopol, patria sa, s-a sfîrșit prin tăiere
cu sabia.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna august
|