Aducerea cinstitelor moaște ale Sfîntului
Apostol Vartolomeu, din Insula Dinarului la cetatea Venenda
(25 august)
(Pomenirea acestui sfînt apostol este în a unsprezecea zi
a lunii iunie; tot acolo caută și pătimirea lui)
După sfîrșitul mucenicesc al Sfîntului Apostol Vartolomeu,
care a suferit de la păgîni pentru Hristos în Alvana, cetatea Armeniei celei
mari, credincioșii, luînd cinstitul lui trup, l-au pus într-o raclă de plumb
și l-au dus într-aceeași cetate. De la moaștele apostolului se făceau multe
minuni, dîndu-se tămăduire bolnavilor. Pentru aceea, mulți din cei necredincioși
se întorceau la Hristos. Iar slujitorii diavolești, popii cei necurați și
chinuitorii, auzind și văzînd cu ochii minunile acelea, nu numai puterile
lui Dumnezeu nu le cunoșteau, dar se și mîniau asupra cinstitelor moaște ale
apostolului, necăjindu-se în inimile lor.
Deci, adunîndu-se cu vrăjmășie și cu mînie, au luat racla
de plumb în care erau puse moaștele și au aruncat-o în mare, socotind să le
scufunde în adîncul mării. Ei au aruncat încă și alte patru racle cu moaștele
altor sfinți mucenici, ale lui Papian, Luchian, Grigorie și Acachie. Dar,
în loc ca raclele acelea să se afunde în adînc, ele au plutit ca niște luntre,
mergînd astfel pe deasupra apei și purtînd comorile cele fără de preț în ele;
mai ales racla apostolului fiind de plumb, stătea neafundată în apă, mai presus
de fire. Acea raclă se făcuse ușoară și, ca o corabie purtîndu-se cu a lui
Dumnezeu puternică îndreptare, înota pe mare în mijlocul raclelor mucenicești,
pentru că, spre cinstea Apostolului Vartolomeu, două erau de-a dreapta și
două de-a stînga.
Deci, raclele acelea mergînd cu minunată înotare, s-au în-dreptat
spre Bosforul Traciei, la Propontis, și au trecut strîmtoarea Helespontului;
apoi, trecînd marea Egee și Ionică, au ajuns în Sicilia, și, lăsînd Siracusa
în stînga, au plecat spre apus și au ajuns la insulele Lipar. Acolo a stat
racla apostolului, iar raclele celorlalți sfinți mucenici, petrecînd pe apostol
la Lipar, l-au lăsat și s-au despărțit, unde i-a poruncit voința dumnezeiască
fiecăreia să meargă sau să stea. Racla lui Papian a plecat în Sicilia; a lui
Luchian, în Mesina; a lui Grigorie, în Calabria; iar a lui Acachie, în Ascalon,
cetate care se numește astfel. Despre toate acestea s-a făcut descoperire
de la Dumnezeu lui Agaton, episcopul insulei Liparului; iar el cu clerul și
poporul, mergînd la malul mării și aflînd acolo racla cu moaștele apostolului,
s-au umplut cu toții de bucurie și au grăit: "O, Lipare, de unde ți-a venit
ție o bogăție ca aceasta? Cu adevărat că te-ai mărit și te-ai proslăvit acum;
deci, dănțuiește acum și saltă, primind în mîinile tale pe acest mare folositor
al tău, care te cercetează pe tine, și pe mijlocitorul cel către Dumnezeu!"
Apoi a strigat către dînsul: "Bine ai venit la noi, apostole al lui Hristos!"
Deci, toți se minunau și preamăreau puterea lui Dumnezeu,
cum racla aceea de plumb cu moaștele sfîntului nu s-au afundat în apă, ci
mai ușoară decît luntrea a venit la dînșii o cale atît de lungă, înotînd pe
mare, nu cu mînă omenească, ci ocîrmuindu-se de dumnezeiasca putere. Apoi,
luînd racla aceea cu moaștele, au dus-o în biserică cu cîntare de psalmi și
cu dănțuire, și a curs mir din sfintele moaște ale apostolului, prin care
se tămăduiau bolile cele nevindecate. Aceste cinstite moaște au petrecut în
insula aceea mulți ani, pînă la împărăția lui Teofil, luptătorul împotriva
icoanelor. Iar în zilele lui, cu voia lui Dumnezeu și pentru păcatele oamenilor,
agarenii au prădat insula Liparului. Iar un boier din cetatea Vinenda, anume
Sicard, care de demult auzise de minunile apostolului, din credința cea fierbinte
către sfîntul, a chemat din cetatea Amanfiei niște oameni corăbieri și, făgăduindu-le
că le va da lor averi îndestulate, i-a rugat să meargă cu corabia la insula
Liparului, ca de acolo să aducă la dînsul comoara aceea sfîntă cu moaștele
Sfîntului Apostol Vartolomeu.
Plecînd ei cu corabia și ajungînd la insula aceea, au luat
acea dorită bogăție duhovnicească și s-au întors la locul lor. Iar cînd boierul
Sicard a fost înștiințat despre moaștele sfîntului, că se apropiau de dînșii,
a ieșit întru întîmpinare cu episcopul și cu mulțime de popor cu corăbiile
pe mare și, primind cu bucurie pe apostolul lui Hristos, l-au dus cu cinste
în cetatea Venenda, și, punîndu-l în biserica cea mare, i-a așezat praznic
luminos. Din acea vreme se prăznuiește aducerea cinstitelor moaște ale acestui
sfînt apostol, în ziua a douăzeci și cincea a lunii august; zi în care cinstitele
lui moaște au fost aduse în Venenda. De la ele se dau multe tămăduiri de toate
neputințele, cu rugăciunile apostolului și cu darul Domnului nostru Iisus
Hristos.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna august
|