Aducerea cinstitei icoane a Preacuratei
Fecioare Maria din cetatea Vladimir la Moscova
(26 august)
În zilele binecredinciosului și marelui domn Vasile Dimitrievici,
singurul stăpînitor al Rusiei, și în vremea Sfîntului mitropolit Ciprian,
a fost năvălirea lui Temiraxac, împăratul agarenilor, asupra pămîntului Rusiei.
Acela, sculîndu-se cu mare putere de la Răsărit și prădînd multe împărății,
a ajuns în părțile Rusiei. Deci, apropiindu-se de hotarele pămîntului, a luat
cetatea Eleciul și a robit pe voievodul Eleciului, și a ucis o mulțime de
creștini, căci era mare urîtor și cumplit chinuitor al neamului creștinesc.
Apoi se mai lăuda că tot pămîntul Rusiei are să-l pustiască, ca să dezrădăcineze
creștineasca credință; deci, își pregătea drumul său spre cetatea Moscova,
vrînd să o risipească pe ea. Auzind marele domn Vasilie Dimitrievici acest
lucru, și-a adunat oastea sa și s-a dus în cetatea Colomni.
De acolo plecînd, a stat la malul rîului Ochi, tăbărînd împotriva
vrăjmașului, iar Temiraxac a stat într-un loc 15 zile. Deci, înștiințîndu-se
marele domn și toată creștineasca oaste de marea putere a păgînului împărat,
care venise cu multe cete, și auzind despre scopul lui, și-a ridicat mîinile
spre cer împreună cu toți ostașii și se ruga cu lacrimi Domnului și Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu, pentru izbăvirea sa de acel agarean fără de Dumnezeu.
Ei chemau în ajutor pe cei mai mari plăcuți ai lui Dumnezeu, pe Sfinții Ierarhi
Petru și Alexie, pe Cuviosul Serghie și pe ceilalți sfinți făcători de minuni
ai Rusiei.
Apoi a trimis în cetatea Moscova, la părintele său cel duhovnicesc
și la Preasfințitul mitropolit Ciprian, ca să poruncească poporului să facă
post și rugăciune. După aceea să trimită în cetatea Vladimirului, ca să ia
de acolo icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și
să o aducă în Moscova, pentru apărarea împărăteștei cetăți a Rusiei. Deci,
Ciprian, mai înainte de acea poruncă, se gîndea ca să aducă acea cinstită
icoană; deci, cînd i-a venit poruncă de la voievod, atunci a mulțumit lui
Dumnezeu că tot același gînd a pus și-n inima marelui domn. El avea acea împreună
glăsuire a lui cu al său gînd, ca pe o adeverire de bunăvoință a lui Dumnezeu,
ca minunata icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să se mute la dînșii.
Deci, din duhovnicească rînduială, acei bărbați îndată au trimis la Vladimir
după acea cinstită icoană. Apoi mitropolitul Ciprian, adunînd toată duhovniceasca
rînduială și mulțime de popor, se ruga sobornicește pentru biruință asupra
vrăjmașului. El le-a poruncit tuturor să poftească la rugăciune, pînă și el
singur nu se depărta de la biserică, făcînd slujbă și rugîndu-se ziua și noaptea
cu vărsare de lacrimi pentru marele voievod, pentru oastea lui, cum și pentru
toți pravoslavnicii creștini.
Deci, cînd cinstita icoană a pornit de la Vladimir și se
apropia de cetatea Moscovei, în 15 zile ale lunii august, la praznicul Adormirii
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a ieșit întru întîmpinarea ei Preasfințitul
Mitropolit cu tot soborul duhovniceștei rînduieli, împreună cu mult popor;
și, văzînd sfînta icoană, au căzut la pămînt și s-au închinat ei, ca singurei
Preasfintei Născă-toare de Dumnezeu, care venise la dînșii, și primind-o cu
negrăită bucurie, vărsau multe lacrimi privind spre dînsa și rugîndu-se ca
să se izbăvească de năvălirea agarenilor. Însă nu le-a fost în deșert rugăciunea
lor, pentru că chiar în aceeași zi în care preacinstita icoană a Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu a fost adusă în Moscova, Temiraxac, păgînul împărat
al agarenilor, îngrozindu-se de o înfricoșată vedenie pe care a văzut-o în
vis, s-a tulburat și a fugit înapoi cu toată puterea sa, nefiind gonit de
nimeni.
Vedenia aceea a fost astfel: vedea înaintea sa un munte preaînalt,
pe al cărui vîrf mergeau împotriva lui arhiereii și aceia avînd toiege în
mînă îl îngrozeau pe el; iar deasupra arhiereilor a văzut în văzduh o strălucire
neobișnuită și stînd în mijloc o împărăteasă într-o slavă negrăită, îmbrăcată
în haină de profiră, cu raze în chip de fulger și strălucitoare mai mult decît
soarele; iar împrejurul ei era mulțime nenumărată de ostași înarmați care
îi slujeau ei și pregătindu-se ca de război, iar împărăteasa avea mîinile
în sus, ca o rugătoare. Apoi a văzut-o pe ea amenințîndu-l cu groază, ca să
se ducă din hotarele pămîntului Rusiei, ca și cum poruncea ostașilor săi să
pornească contra lui. De acea înfricoșată vedenie s-a cutremurat Temiraxac,
a sărit înspăimîntat din pat și a răcnit: "O, vai mie, ce este această vedenie
înfricoșată?" Și tremurînd, se temea suspinînd și era ca într-o nepricepere;
iar după un ceas venindu-și în fire, a chemat pe domni și pe voievozi și a
început a le spune lor ceea ce văzuse, tremurînd încă de frică.
Aceia, auzind cele ce li se spunea și văzînd pe împăratul
lor tremurînd, asemenea s-au înspăimîntat și nepricepîndu-se, ziceau: "Ce
să fie aceasta?" Unii ziceau: "Împărăteasa care s-a văzut, este Maica lui
Iisus Hristos, Domnul creștinilor, și se cunoaște că voiește să apere pe creștini,
pentru că dînsa le este lor ajutătoare și purtă-toare de griji". Temiraxac
a zis: "Dacă creștinii au o ajutătoare ca aceea, apoi în deșert ne-am pornit
asupra lor, și fără de spor ne ostenim, căci măcar pe unul din cei ce stau
dinaintea ei, de l-ar trimite asupra noastră, pe toți ne va birui și nici
loc nu vom putea găsi încotro să fugim". Astfel plîngîndu-se acel împărat
păgîn, s-a întors înapoi cu toată puterea agarenească, fugind cu rușine. Aceasta
fiindcă li se părea agarenilor că multe cete de ostași din pămîntul Rusiei
vin în urma lor și pentru aceea fiind cuprinși de frică mare, unul pe altul
se călcau, aruncîndu-și armele, prăzile și dobînzile lor. Astfel le-a fost
acelor dreptcredincioși biruința asupra vrăjmașilor, fără de război și fără
vărsare de sînge, cu rugăciunile Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu.
Acea năvălire a lui Temiraxac cu agarenii și minunata lui
gonire din pămîntul Rusiei s-a întîmplat în anul de la facerea lumii 6903
(sau 1395 de la Hr.) și din vremea aceea, în împărăteasca cetate Moscova s-a
așezat praznicul întîmpinării icoanei Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu,
care se numește Vladimirsca, întru neuitata și mulțumitoarea pomenire a minunatei
izbăvitoare de agareni. Această izbăvire s-a făcut prin apărarea sfintei ei
icoane, căreia cu Cel născut dintr-însa, lui Hristos Dumnezeu totdeauna de
la noi să-I fie cinstea, mulțumire și închinăciune, acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna august
|