Cuviosul Pimen din Palestina
(27 august)
Sfinții părinți Sofronie și Ioan au scris în cărțile lor
despre acest sfînt Pimen. Ne-am dus odată din Siria la Părintele Pimen și
voiam să-l întrebăm pentru împietrirea inimii. Iar bătrînul nu știa elinește,
nici tălmaci nu am găsit; și, văzîndu-ne pe noi bătrînul supărați, a început
a grăi în limba elinească, zicînd: "Firea apei este moale, iar a pietrei vîrtoasă;
ulciorul cu apă deasupra pietrei fiind atîrnat, picînd cîte puțină apă, găurește
piatra. Așa și cuvîntul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastră vîrtoasă;
dar auzind omul de mai multe ori cuvîntul lui Dumnezeu, i se deschide inima
lui spre a se teme de Domnul".
Părintele nostru Agatonic, egumenul lavrei Cuviosului părintelui
nostru Sava, ne-a spus acestea: "Am mers într-o zi în pustia Ruva, la părintele
Pimen, cel ce viețuia în peșteră și se hrănea cu rădăcini. Găsindu-l, i-am
mărturisit gîndurile mele. Deci, înserînd, pe mine m-a lăsat să mă odihnesc
într-o peșteră, iar el s-a dus în altă peșteră. În noaptea aceea a fost tare
ger și am pătimit mult de frig. Făcîndu-se ziuă, a venit starețul la mine
și mi-a zis: "Fiule, cum ai petrecut în noaptea aceasta?" Și i-am zis: "Părinte,
iartă-mă, toată noaptea am suferit de frig". Iar el mi-a zis: "Fiule, adevărat
îți spun, că nimic n-am pătimit de ger". Auzind eu - zice Agatonic - m-am
minunat, pentru că era gol și l-am întrebat: "Părinte, fă-mi plăcere și spune-mi
pentru ce n-ai pătimit de ger, fiind gol".
Starețul mi-a zis: "A venit un leu de s-a culcat lîngă mine
și m-am încălzit; deci, să știi, fiule, că eu de fiare voi fi mîncat". El
mi-a zis: "Pentru ce, părinte, vei fi mîncat de fiare? Cînd eram în lume,
la locul meu - că amîndoi erau din Galatia -, am fost păstor de oi și într-una
din zile pe cînd pășteam oile, un om oarecare mergea pe alăturea, iar cîinii
mei, năvălind asupra lui, l-au rupt și l-au mîncat; deci, eu care puteam să-l
scap, nu l-am scăpat. După aceea m-am înștiințat din descoperirea lui Dumnezeu,
că și eu tot de același fel de moarte voi muri, adică sfîșiat de fiare".
Aceasta a spus-o cuviosul părinte Pimen de sine părintelui
Agatonic. După cuvîntul lui așa a și fost, că după trei ani s-a făcut înștiințare
că părintele Pimen, viețuitorul din pustie, a fost mîncat de fiare. Însă sufletul
lui cel sfînt s-a ridicat în ceata cuvioșilor părinți, cu milostivirea Domnului
nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna august
|