Cuviosul Hristofor
(30 august)
Despre Cuviosul Hristofor, Ioan și Sofronie, scriitorii cărții
ce se numește Limonar, au scris astfel: Cînd eram în Alexandria și am mers
la părintele Teodul, care era în Sfînta Sofia cea din Faran, starețul ne-a
spus: eu m-am tuns în călugărie în viața de obște a părintelui nostru Teodosie,
cea din pustia sfintei cetăți a lui Hristos, Ierusalimul, și am găsit acolo
pe un stareț mare, de neam roman, anume Hristofor. Deci, într-una din zile
m-am închinat lui, zicînd: "Părinte, ai plăcerea și spune-mi lucrurile tale
cele din tinerețe". Rugîndu-l eu foarte mult și starețul, cunoscînd că-l întreb
pentru folos, a început a-mi spune astfel: "Fiule, cînd m-am lepădat de mine,
aveam multă căldură și osîrdie spre nevoința monahicească. Deci, ziua mă îndeletniceam
în slujbe, iar seara tîrziu intram în peșteră, în care mai înainte obișnuiau
a se ruga Cuviosul Teodosie și ceilalți sfinți părinți.
Intrînd în peșteră, făceam cîte o sută de metanii pe fiecare
treaptă și mă aruncam înaintea lui Dumnezeu, iar toate treptele erau în număr
de optsprezece. Intrînd în peșteră, petreceam acolo rugîndu-mă, pînă ce lovea
în toacă de cîntarea Utreniei și atunci ieșeam din peșteră la biserică. Astfel
am petrecut unsprezece ani, neschimbîndu-mi pravila aceasta, ostenindu-mi
trupul cu postire multă și cu înfrînarea gîndurilor în slujbele ce mi se porunceau;
deci, răbdam toată lipsa în necîștigare.
Într-o noapte, intrînd în peșteră și săvîrșindu-mi pe trepte,
după obicei, plecările mele de genunchi, și pogorîndu-mă la treapta cea mai
de pe urmă, am stat. Atunci, deodată m-am simțit într-o răpire și am văzut
toată peștera plină de candele, din care unele ardeau, iar altele nu. Am văzut
încă și doi bărbați cu chip luminos, umblînd în haine albe și pregătind candelele.
Eu am zis către dînșii: "Pentru ce ați pus candelele acestea aici și nu mă
lăsați să intru să mă rog?" Ei mi-au răspuns: "Candelele acestea sînt ale
părinților lui Dumnezeu, care se ostenesc". Eu am zis către dînșii iar: "Pentru
ce unele ard, iar altele nu?" Ei mi-au răspuns: "Cei ce slujesc bine Domnului
și-au aprins candelele, iar cei leneși nu și le-au aprins!" Eu iar am zis
către dînșii: "Faceți bine și spuneți-mi, candela mea arde sau nu?" Ei mi-au
răspuns: "Ostenește-te și te roagă și o vom aprinde". Eu am zis: "Mă rog totdeauna
și n-am făcut altceva pînă în vremea aceasta". După cuvintele acestea mi-am
venit în sine și n-am mai văzut pe nimeni.
Atunci am zis către mine: "O, Hristofore, ai trebuință de
osteneli mai mari ca să-ți aprinzi candela!" Deci, dimineață am ieșit din
mînăstirea mea și m-am dus în muntele Sinai, neluînd nimic cu mine, decît
numai haina cu care eram îmbrăcat. Petrecînd eu în Muntele Sinai în multe
osteneli și nevoințe 50 de ani, am auzit un glas, zicîndu-mi: "Hristofore,
du-te în mînăstirea ta, în care te-ai ostenit mai înainte, ca să te odihnești
acolo cu părinții tăi!" Cuviosul Hristofor, spunînd aceasta despre sine, a
mai viețuit puțin după aceea și-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu.
Același părinte Teodul ne-a spus nouă - adică lui Ioan și
lui Sofronie -, că părintele Hristofor, mai înainte de mutarea sa, a zis aceasta:
"Într-una din zile am ieșit din mînăstirea mea și m-am dus la Sfînta Cetate
Ierusalim, ca să mă închin și să sărut Crucea cea făcătoare de viață. După
ce am fost acolo și m-am închinat Domnului, cînd voiam să ies, am văzut pe
un frate oarecare stînd în ușile din mijloc ale bisericii. Acela nici nu intra,
nici nu ieșea, și doi corbi zburau fără de frică înaintea feței lui, amenințîndu-l
cu aripile și nelăsîndu-l să intre. Eu am înțeles că acei corbi erau demoni
și am zis către cel ce stătea: "Frate, spune-mi pentru ce stai în mijlocul
ușilor și nu intri?" El mi-a răspuns: "Părinte, iartă-mă că sînt bîntuit de
gînduri. Un gînd îmi zice: Mergi și te închină cinstitei cruci și o sărută!
Iar alt gînd îmi zice: Ba nu, du-te mai întîi și săvîrșește-ți lucrul și vei
veni să te închini altă dată!" Eu, auzind acestea - zice Sfîntul Hristofor
-, l-am luat de mînă și l-am dus în biserică, și îndată au plecat de la dînsul
corbii aceia. Apoi l-am făcut să se închine cinstitei Cruci și Sfîntului Mormînt
al Domnului, și după aceea l-am lăsat să plece cu pace.
Acestea mi le-a spus Cuviosul Hristofor - zice Teodul -,
de vreme ce mă vedea îndeletnicindu-mă mult la lucrurile mînăstirești; iar
de rugăciune neîngrijindu-mă, ca să știu că se cuvine a cinsti mai întîi pe
cele duhovnicești, și după aceea a săvîrși slujirile cele trupești. Fericiții
părinți Ioan și Sofronie, auzind acestea, le-au scris spre folosul celor ce
le citesc și le ascultă, și spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna august
|