Pomenirea Sfîntului Prooroc Avacum
(2 decembrie)
Sfîntul prooroc Avacum era din seminția lui Simeon, feciorul
lui Asafat, din părțile Iudeii, și pentru viața sa cea plină de fapte bune
a primit de la Dumnezeu darul proorocirii. El a proorocit despre robia Ierusalimului,
despre pustiirea bisericii și luarea poporului în robie și a plîns foarte
mult văzînd mai înainte nevoile ce aveau să vie asupră-i. Iar cînd a venit
Nabucodonosor, împăratul haldeilor cu puterea sa asupra Ierusalimului, atunci
Avacum a fugit în pămîntul ismailitenilor și a fost pribeag în pămînt străin.
Iar după robia Ierusalimului, întorcîndu-se Nabucodonosor în ale sale, s-a
întors și Avacum în țara sa, arînd pămîntul și slujind secerătorilor în vremea
secerișului.
Odată el a făcut fiertură și a dumicat pîine în vas și a
zis către cei din casă: "Eu mă duc departe și de voi zăbovi, voi să duceți
pîine secerătorilor". Acestea zicînd, a ieșit din casă și i s-a arătat îngerul
Domnului pe cale și i-a zis: "Avacume, du prînzul pe care-l ai, lui Daniil
în Babilon, în groapa cu lei". Și apucîndu-l îngerul Domnului de creștet l-a
ridicat de părul capului și l-a dus în Babilon deasupra gropii, în sunetul
duhului său, în depărtare de două mii două sute șaizeci și cinci de stadii
și a strigat Avacum zicînd: "Daniile, Daniile, primește prînzul pe care ți
l-a trimis ție Dumnezeu". Și Daniil a zis: "Ți-ai adus aminte de mine, Dumnezeule
și n-ai lăsat pe cei ce Te iubesc pe Tine". Și sculîndu-se Daniil a mîncat.
Iar îngerul lui Dumnezeu iarăși a pus pe Avacum la locul lui în pămîntul iudaic.
El a proorocit și despre întoarcerea poporului din Babilon,
ca și despre nașterea Domnului Hristos și încetarea legii celei vechi; și
a răposat cu doi ani înainte de întoarcerea poporului din robie și a fost
îngropat în satul său.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna decembrie
|