Cuvioșii Părinți Carion Monahul și
fiul său Zaharia
(5 decembrie)
Era în Egipt un bărbat oarecare cu numele Carion, care, avea
doi copii pe care lăsîndu-i femeii sale, s-a dus în schit și s-a făcut călugăr.
Iar după cîtăva vreme, făcîndu-se foamete în Egipt și femeia lui supărîndu-se
din pricina lipsei, s-a dus la schit luînd cu dînsa și pe copii. Unul era
de parte bărbătească, cu numele Zaharia, iar altul de parte femeiască. Deci,
cînd au ajuns acolo, au șezut sub un copac la un izvor, că astfel de obicei
era la schit dacă venea vreo femeie și vrea să vorbească cu vreun monah, de
departe de peste pîrîu vorbeau unul cu altul. Atunci, acea femeie de peste
pîrîu a zis către Carion: "Iată, tu te-ai făcut monah, dar acum, fiind foamete
mare, cine va hrăni pe copiii tăi?"
Carion a zis către femeie: "Ia-ți tu fata și du-te, iar mie
lasă-mi băiatul". Luînd Carion pe copilul Zaharia, îl ținea în schit știind
toți că este fiul lui, iar după ce a crescut pruncul s-a făcut ceartă între
monahi pentru dînsul. Auzind Carion, a zis către Zaharia: "Scoală-te și ieși
de aici, pentru că părinții cîrtesc asupra mea pentru tine". Iar Zaharia a
răspuns: "Sînt fiul tău, unde mă voi duce de la tine?" Deci s-au sculat împreună,
tatăl și fiul și s-au dus în Tebaida, unde luînd chilie au stat puțin timp,
căci și acolo s-a făcut ceartă pentru dînșii; apoi iarăși au venit în schit,
însă nu încetau a cîrti frații pentru dînsul. Atunci Zaharia s-a dus la un
iezer ce era vătămător și s-a băgat în apă pînă la gît și, stînd un ceas într-însul,
s-a umplut de lepră, încît abia l-a cunoscut tatăl său. Iar cînd a venit la
Sfînta Împărtășanie s-a descoperit sfîntului preot Isidor cele despre Zaharia
și a zis către el: "Fiule, în Duminica trecută ai venit și te-ai împărtășit
ca un om, iar acum ești ca un înger". Iar, cînd era să se mute la Domnul,
Carion a zis către frați: "Multă osteneală am avut, nevoindu-mă mai mult decît
fiul meu Zaharia, dar n-am putut ajunge în măsura lui, pentru smerenia și
tăcerea lui". Și așa s-a mutat bătrînul către Domnul.
După aceasta a zis părintele Moise către Zaharia: "Spune-mi
ce voi face ca să mă mîntuiesc?" Auzind aceasta, Zaharia s-a aruncat la picioarele
lui, zicînd: "Tu mă întrebi pe mine, părinte?" Iar bătrînul i-a răspuns: "Crede-mă,
fiule Zaharia, că am văzut pe Duhul Sfînt pogorîndu-se peste tine și pentru
aceea te-am întrebat". Atunci Zaharia, luîndu-și culionul din cap, l-a pus
sub picioare și călcîndu-l, a zis: "De nu va fi socotit omul așa, nu poate
să fie monah". Iar cînd Zaharia era să moară, l-a întrebat Moise: "Ce vezi,
frate?" Iar el a răspuns: "Dar oare nu este mai bine a tăcea, părinte?" Iar
Moise a răspuns: "Bine, fiule, taci". În ceasul despărțirii, lui șezînd ava
Isidor lîngă dînsul, s-a uitat la cer și a zis: "Bucură-te, fiul meu Zaharia,
că ți s-a deschis poarta împărăției cerului". Atunci Zaharia și-a dat sufletul
în mîna lui Dumnezeu și l-au îngropat cu cinstiții părinți în schit.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna decembrie
|