Pătimirea Sfintei Mucenițe Lucia Fecioara
(13 decembrie)
Cînd se răspîndea prin toate părțile Siciliei cinstirea Sfintei
mucenițe Agatia și poporul Siracuzei venea de departe să se închine sfîntului
ei mormînt, în cetatea Catanei, Lucia, fecioara cea lăudată a fost între siracuzeni
cea mai de frunte la praznic împreună cu alții și cu maica sa Evtihia, care
avea boala curgerii de sînge de patru ani, și care nu se vindeca cu nici o
doctorie de la doctori. Și, săvîrșindu-se slujbele bisericești, se citea Evanghelia
în care se pomenește de femeia căreia îi curgea sînge și care, prin atingerea
hainei lui Hristos s-a tămăduit. Lucia a zis mamei sale: "De crezi celor ce
s-au citit, mamă, crede și aceasta, cum că Agatia, care a pătimit pentru Hristos,
s-a învrednicit a avea de față totdeauna pe Acela, pentru a Cărui nume a pătimit.
Deci atinge-te de mormîntul ei cu credință și te vei tămădui".
După săvîrșirea cîntării bisericești, ducîndu-se poporul,
a căzut înaintea mormîntului sfintei mucenițe, mama împreună cu fiica și au
început cu lacrimi a se ruga, cerînd ajutor. Deci, rugîndu-se ele mult, a
adormit Lucia și a avut vedenie, văzînd-o pe Sfînta muceniță Agatia în mijlocul
îngerilor, foarte împodobită cu mărgăritare și zicîndu-i: "Sora mea, Lucia,
fecioara Domnului, pentru ce ceri de la mine ceea ce singură poți îndată să
dai? Căci credința ta ajută mamei tale și, iată, s-a făcut sănătoasă! Și precum
prin mine se slăvește cetatea Catania, așa și prin tine se va slăvi și împodobi
cetatea Siracuzei, pentru că ai gătit sălășuire bine primită lui Hristos întru
a ta feciorie".
Acestea auzindu-le Lucia, s-a deșteptat și cu cutremur s-a
sculat, apoi a zis către mama ei: "Mamă, mamă, iată te-ai vindecat. Deci,
rogu-te pe tine prin sfînta aceasta care cu rugăciunile sale te-a tămăduit,
să nu-mi mai pomenești de logodnic niciodată - pentru că acum era logodită
-, nici să poftești a vedea din trupul meu rodul cel muritor. Ci toate acelea
ce le-ai pregătit să mi le dai mie, ca și cînd aș fi mers după bărbatul cel
muritor, dă-mi-le acum, ca să merg la mirele cel fără de moarte, Hristos Domnul,
Care va păzi fecioria mea". Iar mama sa Evtihia a zis către dînsa: "Toate
cele ce sînt ale tatălui tău, care a murit de nouă ani, păzindu-le întregi
le-am înmulțit și nu le-am împuținat, spre a le da moștenire ție. Iar cele
ce sînt ale mele și cele ce mai pot să fie, singură le știi bine. Deci, să
acoperi mai întîi cu țărînă ochii mei și apoi ceea ce va fi ție cu plăcere,
vei face cu toată avuția". Lucia a zis: "Ascultă, mamă, sfatul meu, că nu
este iubit de Dumnezeu acela care Îi dă Lui ceea ce nu poate duce cu sine,
nici singur pentru el nu poate să le cheltuiască. Ci de voiești a face lucru
bine primit lui Dumnezeu, dă-I Lui ceea ce-ți este cu putință a cheltui; pentru
că după ce vei muri, nimic nu vei mai putea cheltui și ceea ce dai acum, dai
ce nu poți duce cu tine. Deci, fiind vie și sănătoasă, dă lui Hristos ceea
ce ai, și toate cele ce ai vrut să mi le dai mie, începe a le da de acum lui
Hristos".
Astfel, în toate zilele vorbind fecioara cu mama sa, s-a
făcut împărțirea lucrurilor, pe care le-a dat spre trebuința săracilor. Deci,
vînzînd satele, podoabele cele de mult preț și mărgăritarele, s-a înștiințat
despre aceea logodnicul ei, care, mîhnindu-se, a început a întreba pe doica
Luciei: "Ce va să fie aceasta, că am auzit despre vinderea satelor, podoabelor
și a mărgăritarelor?" Iar doica, fiind pricepută, a zis: "Logodnica ta a aflat
că se vinde o moștenire, a cărui preț este de o mie de galbeni și mai mult;
și vrînd a o cumpăra pe aceea, pentru tine, vinde asemenea lucruri ca să adune
banii aceia". Logodnicul, crezînd cuvintele ei și socotind că se face negustorie,
a tăcut; ba chiar el îndemna la vînzare.
Dar cînd s-a înștiințat că toate s-au împărțit săracilor
și scăpătaților, și toate s-au cheltuit cu străinii și slujitorii lui Dumnezeu,
mergînd la Pashasie, domnul cetății, a clevetit-o, zicînd că logodnica sa
este creștină și potrivnică legilor împărătești. Iar ighemonul, chemînd-o
la sine, o sfătuia cu cuvinte și o silea a jertfi idolilor. Atunci Lucia fericita
a zis: "Aceasta este jertfa cea vie, precum și credința cea curată, înaintea
lui Dumnezeu: a cerceta pe cei săraci și pe văduve în necazurile lor. Eu într-acești
trei ani nimic altceva n-am făcut, decît numai am adus jerfă lui Dumnezeu
Cel viu. Acum nemaiavînd nimic din averea mea ce să aduc, pe mine mă jertfesc
vie lui Dumnezeu și ceea ce va fi cu plăcerea Lui, aceea să facă cu jertfa
Sa".
Pashasie a zis: "Aceste cuvinte spune-le creștinilor, celor
asemenea ție, iar mie celui ce păzesc așezămintele împărătești, în deșert
mi le povestești". Lucia a zis: "Tu ia aminte la legile împărătești, iar eu
iau aminte la legile lui Dumnezeu. Tu te temi de împărați, iar eu mă tem de
Dumnezeu. Tu nu voiești a-i mînia pe dînșii, iar eu foarte cu dinadinsul mă
păzesc a nu mînia pe Dumnezeu. Tu te sîrguiești a plăcea acelora, iar eu doresc
a-i plăcea lui Hristos. Deci, tu fă ceea ce socotești că-ți este de folos,
iar eu voi face aceea ce voi cunoaște că-mi este de folos". Pashasie a zis:
"Ai cheltuit moștenirea ta cu desfrînații tăi și ai risipit-o și pentru ceea
vorbești ca o desfrînată". Lucia a zis: "Eu moștenirea mea la loc bun am așezat-o,
iar pe stricătorii sufletului și ai trupului meu niciodată nu i-am primit".
Pashasie a zis: "Și care sînt stricătorii sufletului și trupului tău?"
Lucia a zis: "Stricătorii sufletului voi sînteți, de care
grăiește apostolul: Vorbele cele rele, strică obiceiurile cele bune.
Pentru că sfătuiți sufletele omenești, ca lăsînd pe Ziditorul lor, să urmeze
idolilor celor deșerți. Iar stricătorii trupului sînt aceia care iubesc dulceața
vremelnică, mai mult decît desfătarea cea veșnică și aceia care cinstesc veselia
ce degrabă piere mai mult decît bucuriile cele nesfîrșite". Pashasie a zis:
"Vor înceta și vor amuți cuvintele tale, cînd vor veni bătăile și rănile".
Lucia a zis: "Cuvintele lui Dumnezeu, niciodată nu vor tăcea". Pashasie a
zis: "Au doară tu ești Dumnezeu?". Lucia a răspuns: "Sînt roaba lui Dumnezeu
și pentru aceasta grăiesc cuvintele Lui, pentru că însuși El a zis: Că
nu veți grăi voi înaintea împăraților și a domnilor, ci Duhul Sfînt, Acela
va grăi întru voi". Pashasie a zis: "Dar în tine este Duhul Sfînt și Acela
grăiește în tine?". Lucia a zis: "Apostolul zice că cei ce viețuiesc întru
curăție, sînt biserici ale lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu viețuiește într-înșii".
Pashasie a zis: "Eu voi porunci să te ducă în casa cea de
desfrînare, ca după ce vei fi batjocorită, să fugă de tine Duhul Sfînt". Niciodată
nu se spurcă trupul de nu se va învoi cu mintea; pentru că chiar de vei pune
tămîie în mîinile mele și pe acea tămîie o vei arunca spre jertfă diavolească,
Dumnezeu, uitîndu-se spre acesta, va rîde pentru că voia și cugetul îl judecă,
iar nu lucrul ce se face cu sila. Iar pe siluitorul și stricătorul fecioriei
îl socotește ca pe un balaur, ca pe un tîlhar și ca pe un barbar. Deci dacă
pe mine, care nu voiesc, vei porunci a mă silui, apoi atunci vei îndoi cununa
fecioriei mele". Pashasie a zis: "Voi porunci ca prin desfrînare să te omoare,
de nu te vei supune poruncii împărătești". Lucia a zis: "Acum ți-am spus că
niciodată nu vei putea atrage voia mea către învoirea spre păcat; și de acum
orice vei face trupului meu, care ți se pare a fi întru a ta stăpînire, de
aceasta nu bagă seamă roaba lui Hristos".
Atunci Pashasie, judecătorul cel necurat și nedrept, a poruncit
să vină cei ce țineau casa de desfrînare și, venind, le-a dat pe sfînta, zicînd:
"Chemați poporul și faceți ca să-și bată joc de dînsa pînă cînd aceasta va
muri". Și cînd a început a o duce în casa de desfrînare, atîta greutate i-a
dat trupului ei Duhul Sfînt, încît nicidecum n-au putut să o miște din loc.
Apropiindu-se mulți, după porunca muncitorului, munceau să o urnească din
loc, dar în zadar osteneau și slăbeau asudînd fără rezultat, că fecioara Domnului
stătea neclintită. Atunci, aducînd o funie și legînd-o de mîini și de picioare,
au început cu toții a o tîrî, dar ea ca un munte stătea neclintită.
Atunci Pashasie, cu mare supărare și fiind în mare nepricepere,
a chemat vrăjitorii, fermecătorii și pe toți popii idolești și le-a poruncit
să facă vrăjile lor împrejurul Luciei ca să fie urnită. Însă nimic n-au sporit
căci stătea ca și cum ar fi fost pironită cu trupul de pămînt, iar picioarele
ei nu le puteau mișca din loc. Apoi a poruncit să o stropească cu ud de om,
socotind că cu oarecare vrăjitorii stă nemișcată, dar degeaba. Și au adus
multe perechi de boi, ca să o poată mișca din loc, însă nici așa n-a fost
cu putință a o clinti.
Deci, a zis către dînsa Pashasie: "Care sînt farmecele tale?"
Lucia a zis: "Nu sînt acestea farmecele mele, ci faceri de bine ale lui Dumnezeu".
Pashasie a zis: "Ce pricină este că fiind copilă neputinciosă și de o mie
de oameni fiind tîrîtă, stai neclintită"? Sfînta a zis: "De vei aduce și zece
mii, vor auzi pe Sfîntul Duh care îmi grăiește; cădea-vor despre laturea ta
o mie și zece mii de-a dreapta ta". Iar ticălosul judecător care o muncea,
se chinuia cu sufletul său să scornescă chinuri, dar se tulbura cu gîndurile,
apoi i-a zis sfînta fecioară: "Pentru ce te muncești și te tulburi cu multe
feluri de gînduri? Ai văzut că sînt biserică a lui Dumnezeu Celui viu? Crede
acum, dacă nu te-ai cumințit și mai mult te învață!" Iar Pashasie se tulbura
și mai mult, ofta, văzînd că sfînta își bate joc de dînsul.
Atunci a poruncit să aprindă un foc mare împrejurul ei și
să toarne peste dînsa smoală arsă, pucioasă și untdelemn fiert. Dar ea în
numele Domnului Iisus Hristos sta nemișcată și nevătămată, zicînd către tiran:
"Eu am rugat pe Domnul meu Iisus Hristos, ca să nu aibă stăpînire asupra mea
focul acesta; și pentru ca să rîdă de tine cei ce nădăjduiesc în Hristos,
de aceea am cerut îndelungare pătimirii mele, ca să ridic frica muncilor,
de la cei ce cred, iar pe cei ce nu cred, să-i lipsesc de glasul batjocoririi,
ca să nu-și mai bată joc de creștini". Iar unii din prietenii lui Pashasie,
nesuferind a-l vedea pe acesta în mare supărare și în nepricepere, au poruncit
s-o lovească cu sabia peste grumazul ei.
Deci s-au dus acasă cu Pashasie, iar sfînta, deși era foarte
rănită, n-a slăbit, ci se ruga și vorbea către popor: "Binevestesc vouă că
s-a dat pace Bisericii lui Dumnezeu, pentru că Dioclețian a căzut din împărăție,
iar Maximian a murit acum; și precum cetatea Cataniei are mijlocitoare către
Dumnezeu pe sora mea, Sfînta Agatia, așa și pe mine să mă știți ca trimisă
de la Dumnezeu cetății acesteia; însă numai dacă veți face voia Lui și veți
primi credința Lui". Acestea zicînd Lucia, roaba lui Dumnezeu, cu gîtlejul
cel străpuns de sabie, iată înaintea ochilor ei se aducea Pashasie legat în
lanțuri. Pentru că sicilienii trimiseseră în taină la Roma, vestind că Pashasie
fără de milă necăjește acea lature, jefuind-o, luînd cu sila și răpind cele
străine.
Deci a venit în acea vreme poruncă de la Roma, ca să fie
dus la judecată ferecat, unde, fiind întrebat, a fost osîndit la moarte, apoi,
tăindu-i-se capul, a pierit cu sunet ticălosul. Acea ducere a lui în fiare
a văzut-o sfînta, încă fiind vie, și stînd la locul cel de muncă, unde fiind
rănită, n-a ieșit dintr-însa duhul ei, pînă cînd au venit preoții și au împărtășit-o
cu preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos. Apoi, zicînd
toți: "Amin", sfînta muceniță și-a dat cinstitul său suflet în mîinile Domnului.
Și a fost pusă într-acel loc de cinste, unde a zidit peste dînsa biserică,
în numele ei și în cinstea lui Dumnezeu în Treime, închinat Tatălui și Fiului
și Sfîntului Duh, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna decembrie
|