Viața Proorocului Daniil și a celor
împreună cu dînsul trei prooroci: Anania, Azaria și Misail
(17 decembrie)
Proorocul Daniil se trăgea din seminție împărătească, din
seminția lui Iuda, și fiind încă copil mic a fost robit de Nabucodonosor,
apoi a fost dus de la Ierusalim în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul
Iudeii, unde tinerețile lui, cu darul lui Dumnezeu, au fost minunate și preamărite;
iar mai vîrtos, cu bună pricepere a vădit pe judecătorii cei nedrepți și fără
de lege și a izbăvit de moarte pe nevinovata Susana. Căci în acea vreme evreii,
care erau în robie, aveau doi bătrîni pentru judecățile lor, pe care îi aleseseră
să judece pricinile poporului și se adunau la judecăți în casa lui Ioachim,
bărbat vestit și bogat în zilele acelea. Ioachim avea femeie cu numele Susana,
fata lui Helchie, foarte frumoasă și temătoare de Dumnezeu; iar părinții ei,
drepți fiind, au deprins pe fiica lor la fapte bune, după legea lui Moise.
Dar bătrînii aceia erau nelegiuiți, căci în loc să judece drept, făceau nedreptăți,
încît se împlinea asupra lor graiul Stăpînului; "Ieșit-a fărădelege în Babilon,
din bătrînii judecători".
Aceia, văzînd pe Susana în toate zilele intrînd în grădina
bărbatului său și ieșind, au poftit la dînsa, apoi și-au abătut ochii ca să
nu caute la cer, nici să-și aducă aminte de judecățile cele drepte. Ei nu
și-au spus unul altuia boala lor, pentru că se rușinau a-și mărturisi poftele,
căutînd fiecare dintr-înșii vreme prielnică. Iar odată a zis unul către altul:
"Să mergem acasă că este ceasul prînzului". Ieșind ei, s-au despărțit unul
de altul și întorcîndu-se au venit la loc. Apoi, întrebîndu-se unul pe altul
de pricina întoarcerii, și-au mărturisit unul altuia pofta sa și atunci au
rînduit vreme cînd vor putea să o găsească singură ca să-și împlinească dorința.
Deci a fost cînd păzeau ei ziua cea cu bun prilej, de a intrat Susana numai
cu două slujnice în grădină, pentru că era arșiță. Acolo nu era nimeni, numai
cei doi bătrîni ascunși, care o pîndeau pe ea.
Susana a zis slujnicelor: "Aduceți-mi untdelemn și săpun,
apoi încuiați ușile grădinii ca să mă spăl". Slujnicele au făcut precum le-a
zis, au încuiat ușile grădinii și au ieșit pe cele din dos, ca să aducă cele
ce li se poruncise lor, dar n-au văzut pe cei doi bătrîni care erau ascunși.
Însă, după ce au ieșit fetele, s-au sculat amîndoi bătrînii și au fugit după
dînsa zicînd: "Iată, ușile grădinii sînt încuiate și nimeni nu ne vede pe
noi, deci învoiește-te cu noi, iar de nu, vom mărturisi asupra ta, că a fost
cu tine un tînăr și pentru aceea ai înlăturat pe fete de la tine". Iar Susana
a suspinat și a zis: "Greu îmi este de pretutindeni; că de voi face aceasta,
moarte îmi este mie, iar de nu o voi face, nu voi scăpa din mîinile voastre.
Dar mai bine este a nu face și a cădea în mîinile voastre, decît a greși înaintea
lui Dumnezeu". Apoi a strigat cu glas mare Susana, și bătrînii împotriva ei
au strigat și alergînd, unul a deschis ușile grădinii, iar dacă au auzit cei
din casă strigătele, au sărit pe ușile cele din dos, ca să vadă ce i s-a întîmplat.
Și dacă au spus bătrînii cuvintele lor, se rușinară slujnicele ei foarte mult,
pentru că niciodată nu au auzit cuvinte ca acelea despre Susana.
A doua zi, cînd s-a adunat poporul la bărbatul ei Ioachim,
au venit și bătrînii plini de cugetele lor de fărădelege asupra Susanei, ca
să o omoare pe ea și au zis înaintea poporului: "Trimiteți la Susana, fata
lui Helchie, care este femeia lui Ioachim". Trimițînd, au venit ea, părinții
ei, fiii ei și toate rudeniile. Susana era tînără și frumoasă la chip, iar
cei fărădelege au poruncit să se descopere pentru că era acoperită. Plîngeau
toți cei ce erau lîngă dînsa și toți cei ce o știau pe ea.
Deci, sculîndu-se amîndoi bătrînii au pus mîinile pe capul
ei, iar ea plîngînd a căutat la cer, pentru că inima ei nădăjduia spre Domnul.
Iar cei doi bătrîni au zis: "Umblînd noi amîndoi prin grădină, a intrat aceasta
cu două slujnice, a închis ușile grădinii și, dînd drumul slujnicelor, a venit
la ea un tînăr, care era ascuns și s-a culcat cu dînsa. Iar noi, fiind în
fundul grădinii și văzînd totul, am alergat asupra lor; pe tînăr nu l-am putut
prinde, pentru că a fugit mai iute decît noi și, deschizînd ușile grădinii,
a sărit afară, iar pe aceasta am întrebat-o cine a fost tînărul acela și n-a
vrut să spună. Iată, aceasta mărturisim". Adunarea i-a crezut ca pe niște
bătrîni ai poporului și judecători și a osîndit-o pe ea la moarte.
Susana a strigat atunci cu glas mare: "Dumnezeule veșnice
și știutorule al celor ascunse, Care știi toate mai înainte de săvîrșirea
lor; Tu știi că au mărturisit minciună asupra mea și iată mor, nefăcînd nimic
din ceea ce au mărturisit împotriva mea". Deci a ascultat Domnul glasul ei,
căci dusă fiind spre pierzare, a ridicat Dumnezeu cu Duhul Sfînt pe un tînăr,
al cărui nume era Daniil, și a strigat cu glas mare: "Curat sînt eu de sîngele
acesteia". Apoi s-a întors tot poporul către dînsul și a zis: "Ce este cuvîntul
acesta pe care tu îl grăiești?" Iar el, stînd în mijlocul lor, a zis: "Dar
așa sînteți de nebuni, fii ai lui Israil, necercetînd și nepricepînd adevărul?
Ați osîndit pe fata lui Israil, întoarceți-vă la judecată pentru că aceștia
au mărturisit minciună asupra ei".
Deci s-a întors tot poporul cu sîrguință. Și i-au zis lui
bătrînii: "Vino și șezi în mijlocul nostru și ne spune, că ți-a dat ție Dumnezeu
cinstea bătrînilor". Iar Daniil a zis către dînșii: "Despărțiți-i pe ei unul
de altul și-i voi întreba eu". Și făcînd astfel a chemat pe unul din ei și
i-a zis: "Învechitule în zile rele, acum a sosit vremea păcatelor tale pe
care le-ai făcut înainte, judecînd nedrept, osîndind pe cei nevinovați, iar
pe cei vinovați iertîndu-i, cu toate că a zis Dumnezeu: Pe cel nevinovat și
pe cel drept să nu-l omori. Deci dacă ai văzut-o pe aceasta, spune-mi, sub
ce fel de copac ai văzut-o pe ea și pe tînăr?" Iar el a zis: "Sub un smochin".
Și a zis Daniil: "Ai mințit; deci pedeapsa va fi asupra capului tău, căci
iată îngerul lui Dumnezeu luînd poruncă, te va rupe în două".
Liberînd pe acela, a poruncit să-l aducă pe celălalt și i-a
zis lui: "Sămînța lui Hanaan și nu a Iudei, frumusețea te-a înșelat și pofta
a răzvrătit inima ta. Așa ați făcut fetelor lui Israil, iar ele s-au temut
a se alătura de voi și fiica Iudei n-a suferit fărădelegea voastră. Acum spune-mi
sub ce fel de copac ai văzut vorbind pe cei doi". Iar el a zis: "Sub un pin".
Iar Daniil a zis lui: "Ai mințit; deci pedeapsa va fi asupra capului tău,
căci așteaptă îngerul lui Dumnezeu să te taie în două cu sabia și să vă piardă
pe voi". Apoi a strigat tot poporul și a binecuvîntat pe Dumnezeu, Care mîntuiește
pe cei ce nădăjduiesc spre El.
Deci a pedepsit pe cei doi bătrîni, că i-a vădit pe ei Daniil,
fiindcă au mărturisit mai apoi minciuna și le-a răsplătit precum ei au viclenit
vecinului, după legea lui Moisi; deci i-a omorît pe dînșii și a mîntuit în
ziua aceea om nevinovat. Iar Helchie și femeia lui au lăudat pe Dumnezeu,
pentru fiica lor Susana, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, și cu toate rudeniile,
de vreme ce nu s-a aflat într-însa lucru de rușine. Iar Daniil, din ziua aceea,
s-a făcut mare înaintea poporului, pentru priceperea sa și pentru darurile
lui Dumnezeu care erau într-însul.
În acea vreme împăratul Nabucodonosor a zis lui Asfanez,
cel mai mare peste eunucii săi, ca să aducă la palat pe fiii lui Israel din
seminția împărătească și din cea domnească, tineri întru care nu este prihană,
frumoși la chip, înțelepți, știind învățătură și care cugetă adînc și sînt
puternici - ca să fie în casă înaintea împăratului și să-i învețe carte și
limba haldeiască. Apoi le-a rînduit împăratul hrană în fiecare zi, din masa
lui și din vinul lui și să-i hrănească pe dînșii astfel trei ani, iar după
aceea să-i aducă înaintea împăratului.
Între dînșii se aflau din fiii Iudeii și Daniil și alți copii
în număr de trei, asemenea din neamul împărătesc, anume: Anania, Azaria și
Misail. Atunci, cel mai mare peste eunuci le-a spus numele lor: lui Daniil
i-a zis Baltazar; lui Anania, Ședrah și lui Misail, Misah; iar lui Azaria,
Avdenago. Dar Daniil a pus în inima sa, împreună cu cei trei prieteni ai săi,
ca să nu se spurce din masa împărătească și din vinul lui și a rugat Daniil
pe eunuc să nu-i spurce. Și a pus Dumnezeu pe Daniil întru mila și îndurarea
celui mai mare peste eunuci. Apoi, acesta a zis către Daniil: "Mă tem de împăratul
meu care a poruncit ca bucatele voastre să fie bune și băutura voastră la
fel, ca nu cumva să vadă el fețele voastre mai posomorîte decît ale copiilor
de o vîrstă cu voi, căci veți osîndi capul meu la moarte".
Atunci Daniil a zis către Amelsad, cel mai mare peste eunuci,
precum și peste Daniil, Anania, Azaria și Misail: "Încearcă pe copilașii tăi
pînă în zece zile și să ne dai numai din semințele pămîntului să mîncăm și
apă să bem. Apoi să se arate înaintea ta fețele noastre și fețele copilașilor
care mănîncă din masa împăratului și precum vei vrea așa să faci cu slugile
tale". Deci i-a ascultat pe dînșii și i-a încercat pînă în zece zile și s-au
văzut fețele lor mult mai frumoase decît ale copilașilor ce mîncau din masa
împăratului. Amelsad dînd la o parte bucatele și vinul le da numai semințe
și apă. Și le-a dat Dumnezeu acestor patru tineri istețime și înțelepciune,
iar lui Daniil i-a dat darul explicării visurilor. După sfîrșitul acestor
zile, cel mai mare dintre eunuci i-a dus înaintea lui Nabucodonosor. Împăratul
a grăit cu ei și a aflat înțelepciunea lor, graiul, știința și i-a găsit cu
zece părți mai înțelepți decît toți descîntătorii și vrăjitorii care erau
în toată împărăția.
După aceasta Nabucodonosor a avut un vis de care s-a cutremurat.
Și a chemat pe descîntători, pe fermecători, pe vrăjitori, pe haldei, ca să
tălmăcească visul împăratului. Și le-a zis împăratul: "Am visat și s-a înspăimîntat
duhul meu căci nu înțeleg visul". Grăit-au haldeii sirieni împăratului: "Împărate,
în veci să trăiești, spune visul nouă, robilor tăi, și tălmăcirea lui o vom
vesti ție". Dar împăratul a zis: "Visul s-a depărtat de la mine și l-am uitat;
deci de nu-mi veți spune visul și tîlcuirea lui, întru primejdie veți fi,
iar casele voastre se vor jefui". Și au răspuns haldeii împăratului: "Nu este
om pe pămînt care ar putea să cunoască visul împăratului, căci tot împăratul
și domnul nu întreabă una ca asta pe descîntători, vrăjitori și haldei. Ceea
ce întreabă împăratul este greu și numai zeii pot spune împăratului, a cărui
locuință nu este cu noi".
Atunci împăratul a zis cu mînie: "Să se piarză toți înțelepții
Babilonului". Deci ieșind poruncă înțelepții se osîndeau. Atunci au căutat
pe Daniil și pe prietenii lui să-i ucidă. Dar Daniil a dat răspuns lui Arioh,
cel mai mare peste bucătari, care ieșise să omoare pe înțelepții împăratului
Babilonului: "Boierule al împăratului, pentru ce a ieșit o astfel de poruncă
de rușine de la împărat?" Atunci Arioh a spus lui Daniil pricina. Iar Daniil
a intrat la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să-i tîlcuiască visul.
Dobîndind Daniil cererea, a intrat în casa sa și a spus lui
Anania, lui Misail și lui Azaria, prietenii săi. Iar ei au cerut îndurare
de la Dumnezeul cerului pentru taina aceasta, ca să nu piară Daniil și prietenii
săi, împreună cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. Atunci lui Daniil i s-a
descoperit taina în vis noaptea și a lăudat el pe Dumnezeu. Și a venit Daniil
la Arioh, care era rînduit de împărat să piardă pe înțelepții Babilonului
și i-a zis: "Nu pierde pe înțelepți, ci du-mă pe mine înaintea împăratului
și îi voi tîlcui visul". Atunci Arioh cu sîrguință a dus pe Daniil înaintea
împăratului și i-a zis: "Am aflat un bărbat din robii Iudeii, care va spune
împăratului tîlcul visului". Împăratul l-a primit și i-a spus lui Baltazar,
adică lui Daniil: "Poți să-mi spui visul pe care l-am avut și tîlcuirea lui?"
Daniil i-a răspuns: "Taina de care întreabă împăratul nu
este a înțelepților vrăjitori, nici a descîntătorilor Gazarineni, ci este
a lui Dumnezeu din cer, Care descoperă tainele și Care a arătat chiar împăratului
Nabucodonosor ce va fi în zilele cele mai de pe urmă. Acela, spre a noastră
smerenie milostivindu-se, ne-a descoperit visul tău, căci nu cu înțelepciunea
care este în mine l-am aflat, ci prin descoperirea lui Dumnezeu. Deci, iată
tîlcuirea, împărate! Visul tău arată ce are să se facă după aceasta și cine
va fi după împărat. Cel ce descoperă tainele ți-a arătat în ce chip se cuvine
aceasta. Tu, împărate, vedeai un chip și chipul acela era mare, iar vederea
lui înaltă, care sta înaintea feței tale în chip înfricoșat; capul lui era
de aur curat, mîinile, pieptul și brațele erau de argint, pîntecele și coapsele
de aramă, pulpele de fier, picioarele, o parte de fier și o parte de pămînt.
Apoi s-a rupt o piatră din munte, fără mînă și a lovit chipul
peste picioarele de fier și de pămînt și pe care le-a zdrobit pînă la sfîrșit.
Atunci s-au zdrobit deodată cu pămîntul și fierul, arama, aurul și argintul
și s-au făcut ca praful din arie, apoi le-a luat vîntul și nu s-a mai aflat
locul lor; iar piatra care a lovit chipul s-a făcut munte mare și a umplut
tot pămîntul. Acesta este visul tău, împărate. Iată acum și tîlcuirea lui:
capul cel de aur ești tu și împărații Babilonului, care au fost mai înainte
de tine. În urma ta se va scula altă împărăție, care va fi mai mică decît
a ta, care este argintul, iar cele două mîini și brațele însemnează popoarele,
două, perșii și mezii, care au să ia împărăția Babilonului.
După aceștia va fi împărăția a treia, care este aramă, căci
se va scula cineva de la Apus, îmbrăcat cu aramă și acela va fi Alexandru
Macedoneanul, care va birui tot pămîntul. Iar împărăția a patra, va fi tare
ca fierul. Precum fierul zdrobește și înmoaie toate (arama, argintul și aurul),
așa și acela va zdrobi și va supune toate și împărăția aceea va fi a romanilor.
Iar două picioare înseamnă două părți ale acestei împărății, Răsăritul și
Apusul, a elinilor și a romanilor. Iar picioarele și degetele pe care le-ai
văzut, o parte din fier și o parte din pămînt, înseamnă că împărăția va fi
împărțită în multe părți și va slăbi ca pămîntul și singură de sine va fi
sfărîmată. Piatra care s-a tăiat din munte, fără mînă, și a sfărîmat chipul,
este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care are să se nască din fecioară curată
și neispitită de nuntă, fără amestecare bărbătească. Acela, după ce va zdrobi
toate împărățiile și le va vîntura pe cele vremelnice, va ridica o împărăție
care în veci nu se va risipi și împărăția aceea va fi duhovnicească".
Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut în fața sa și s-a
închinat lui Daniil, zicînd: "Daruri și bune miresme să i se aducă". Apoi
a zis lui Daniil: "Cu adevărat Dumnezeul vostru, acela este Dumnezeul dumnezeilor,
Domnul domnilor și Împăratul împăraților, care descoperă tainele; căci prin
ajutorul Lui ai putut descoperi taina aceasta". Și a mărit împăratul pe Daniil,
apoi i-a dat daruri mari și multe și l-a pus peste toată țara Babilonului,
Domn voievozilor și peste toți înțelepții Babilonului. Iar pe prietenii lui
Daniil, Ședrah, Misah și Avdenago, după cererea sa, cu mare cinste i-a cinstit,
punîndu-i peste supușii țării Babilonului.
În anul al optsprezecelea, Nabucodonosor a făcut chip de
aur, avînd înălțimea de șaizeci de coți și lățimea de șase coți, pe care l-a
pus în cîmpul Deir, în țara Babilonului. Și a trimis împăratul Nabucodonosor
în toate laturile stăpînirii sale, ca să adune pe toți eparhii și voievozii,
ispravnicii și povățuitorii și tiranii, pe cei din stăpîniri și pe toți boierii
țărilor, să vină la dezvelirea chipului pe care l-a făcut. Adunîndu-se toți,
au șezut înaintea împăratului și au făcut acolo, în cîmp, un cuptor, spre
pierderea acelora care vor fi împotriva poruncii împărătești. Propovăduitorul
striga: "Voi, popoarelor, neamurilor, semințiilor, limbilor, în orice ceas
veți auzi glasul trîmbiței, al fluierului și al alăutei, al surlei și al canonului,
al organului, al versurilor și a tot felul de cîntări, închinați-vă chipului
celui de aur, pe care l-a făcut Nabucodonosor împăratul; iar care nu va cădea
să se închine, în acel ceas va fi aruncat în cuptorul în care arde foc continuu".
Cînd au auzit acestea toate popoarele, semințiile și limbile
au căzut și s-au închinat chipului făcut de Nabucodonosor împăratul. Atunci
s-au apropiat de împărat oarecare bărbați haldei și au pîrît împăratului că
Anania, Azaria și Misail nu se închină zeilor săi și chipului de aur făcut.
Atunci împăratul, chemîndu-i pe cei cu pricina, i-a întrebat dacă sînt adevărate
cele spuse despre ei. Iar ei au răspuns: "Dumnezeul nostru Căruia îi slujim
este în ceruri, puternic a ne scoate din cuptorul în care arde focul și a
ne izbăvi din mîinile tale, împărate. Iată, dar, cunoscut să-ți fie, împărate,
că nu vom sluji zeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai
pus". Nabucodonosor s-a umplut de mînie și chipul feței lui s-a schimbat asupra
lui Ședrah, Misah și Abdenago și a zis: "Să ardeți cuptorul de șapte ori pînă
cînd se va arde desăvîrșit". Pe urmă a poruncit unor bărbați puternici la,
să-i lege și să-i arunce în cuptorul cel cu foc.
Deci, fiind ei aruncați, a ieșit focul din cuptor și a ars
pe cei ce-i clevetiseră pe dînșii. Iar cei trei bărbați drepți, au căzut ferecați
în mijlocul cuptorului ce ardea cu foc mare și umblau prin mijlocul văpăii,
lăudînd pe Dumnezeu și binecuvîntîndu-L. Dar n-au încetat cei ce i-au aruncat
pe ei în foc, adică slugile împăratului a arde în cuptorul cu iarbă, pucioasă,
smoală, cîlți și vițe. Și s-a ridicat para cuptorului ca la patruzeci de coți,
încît a înconjurat și a ars pe toți cei ce erau împrejurul cuptorului haldeilor.
Iar îngerul Domnului s-a pogorît spre cei ce erau cu Azaria în cuptor și a
spulberat para focului din, suflînd, ca un duh de rouă, încît nu s-a atins
de dînșii focul nicidecum, nici nu i-a mîhnit și nici nu i-a supărat pe ei.
Atunci cei trei lăudau pe Dumnezeu, îl binecuvîntau și-L
slăveau: "Bine ești cuvîntat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, prea lăudat
și prea înălțat în veci." (Și celelalte cîntări care sînt scrise în cartea
lui Daniil). Iar Nabucodonosor, auzindu-i pe dînșii cîntînd, s-a minunat.
Apoi s-a sculat degrabă și a zis boierilor săi: "Nu trei bărbați legați am
aruncat în mijlocul focului?" Și au răspuns împăratului: "Cu adevărat, împărate".
Și a zis împăratul: "Dar eu văd patru bărbați dezlegați, umblînd prin mijlocul
focului și nevătămați sînt, iar chipul celui de-al patrulea este asemenea
Fiului lui Dumnezeu". Atunci a venit Nabucodonosor la gura cuptorului ce ardea
cu foc și a zis: "Ședrah, Misah și Abdenago, robii Dumnezeului Celui Preaînalt,
ieșiți și veniți aici".
Deci au ieșit cei trei strigați și s-au adunat toți cei chemați
ca să-i vadă pe cei trei bărbați și cum n-a biruit focul trupurile lor și
părul capului n-a ars și miros de foc nu era într-înșii. Atunci împăratul
s-a închinat lui Dumnezeu în fața lor și a zis: "Binecuvîntat este Dumnezeul
lui Ședrah, Misah și Abdenago, Care a trimis pe îngerul Său și a scos pe robii
Săi din focul cel rău. Și eu poruncesc ca tot poporul, seminția și limba care
va grăi hulă asupra Dumnezeului lui Ședrah, Misah și Abdenago, întru pierzare
să fie, iar casele lor spre jefuire, de vreme ce nu este alt Dumnezeu care
să-i poată izbăvi". Iar pe cei trei tineri cu mare cinste i-a cinstit, mărindu-i
pe dînșii înaintea tuturor și învrednicindu-i a fi mai mari peste toți iudeii,
care erau în toată împărăția.
Dar Nabucodonosor s-a mîndrit foarte și, nu după multă vreme,
iarăși a avut un vis care însemna mai înainte căderea și smerenia lui. Deci
a văzut un copac în mijlocul pămîntului și copacul acela s-a întărit și s-a
mărit, iar înălțimea lui era foarte mare, frunzele lui erau frumoase, rodul
lui gustos și era hrana tuturor; apoi, sub dînsul se sălășluiau toate fiarele
sălbatice și în ramurile lui locuiau toate păsările cerului. După aceasta
a văzut un sfînt din ceruri, care a strigat întru tărie: "Tăiați copacul,
frîngeți ramurile lui, scuturați frunzele, risipiți roadele, ca să se clatine
fiarele sub el și păsările în crăcile lui și numai tulpina lui să o lăsați
în pămînt. În legături de fier și de aramă, în pajiștea de afară, în roua
cerului se va sălășui cu fiarele cele sălbatice, iar partea lui va fi în iarba
pămîntului. Inima lui de om se va schimba în inimă de fiară și șapte vremi
se vor schimba peste dînsul".
Acest vis a tulburat rău pe împărat și adunînd iarăși pe
înțelepții Babilonului le-a spus visul său, cerînd să-l tîlcuiască, dar nimeni
n-a putut, pînă cînd a chemat pe Daniil, în care viețuia Duhul Sfînt al lui
Dumnezeu. Acesta auzind visul împăratului a zis: "Stăpîne, să fie visul acesta
celor ce te urăsc pe tine și tîlcuirea lui vrăjmașilor tăi. Copacul pe care
l-ai văzut, tu ești, împărate; pentru că te-ai mărit și te-ai întărit, iar
mărirea ta a ajuns pînă la ceruri și domnia ta pînă la marginile pămîntului.
Dar degrabă vei cădea din împărăție și te vor goni și împreună cu fiarele
sălbatice vei locui. Cu iarbă ca pe un bou te vor hrăni și din roua cerului
se va răcori trupul tău. Șapte vremi se vor schimba peste tine, pînă vei ști,
că Cel Preaînalt stăpînește împărăția oamenilor și cui va vrea o va da. Iar
ceea ce au zis: Lăsați odrasla rădăcinii copacului în pămînt, înseamnă că
împărăția ta va cunoaște împărăția cerească. Pentru aceasta, împărate, sfatul
meu să fie plăcut ție și păcatele tale răscumpără-le cu milostenie, iar nedreptățile
tale, cu îndurare spre cei săraci. Doar va fi Dumnezeu îndelung-răbdător spre
păcatele tale".
Așa a tîlcuit Sfîntul Daniil visul împăratului și s-au împlinit
toate cele zise de dînsul. Pentru că după douăsprezece luni, fiind în Babilon,
împăratul a zis: "Nu este acesta Babilonul cel mare pe care eu l-am zidit,
ca o casă a împărăției mele, spre stăpînirea țării și întru cinstea slavei
mele?" Și cuvîntul fiind încă pe buzele împăratului, iată, a auzit un glas
din cer: "Împărate Nabucodonosor, împărăția ta a trecut de la tine, căci dintre
oameni te vor goni și cu fiarele sălbatice va fi locuința ta, cu iarbă ca
pe un bou te vor hrăni și șapte vremi se vor schimba peste tine, pînă cînd
vei cunoaște că cel Preaînalt stăpînește împărăția oamenilor și căruia va
vrea o va da".
În acel ceas s-a împlinit cuvîntul lui Daniil asupra împăratului
Nabucodonosor: căci de la oameni s-a gonit, mînca iarbă ca un bou, de roua
cerului s-a udat trupul lui, pînă ce i-au crescut perii ca de leu și unghiile
lui ca de pasăre. Și după sfîrșitul acelor zile, în care nimeni altul n-a
îndrăznit să ia împărăția lui, Nabucodonosor și-a ridicat ochii și mintea
la cer, a binecuvîntat pe cel Înalt, a lăudat pe Cel ce viețuiește în veci
și L-a slăvit. Pentru că stăpînirea Lui este stăpînirea veșnică și împărăția
lui din neam în neam și toți cei ce locuiesc pe pămînt, întru nimic s-au socotit.
După voia Lui se face totul în cer și pe pămînt și nu este nimeni care să
se împotrivească voii Lui, ori să zică Lui: "Ce ai făcut?"
În acea vreme i s-a întors mintea împăratului și a venit
la cinstea împărăției sale; iar voievozii și boierii lui îl căutau pe el.
Deci s-a întors la împărăția sa și mărire mai multă i s-a dat lui. După aceea
a viețuit Nabucodonosor lăudînd, preaînălțînd și preaslăvind pe Împăratul
cerului și a viețuit toți anii împărăției sale patruzeci și trei; și apoi
s-a săvîrșit în pace.
După moartea împăratului Nabucodonosor, a luat împărăția
Babilonului fiul său, Evilmerodah. Acesta l-a scos din casa temniței pe Ioachim,
împăratul Iudeii, care era robit de Nabucodonosor și ținut legat, i-a grăit
bine și i-a dat un scaun mai sus decît scaunele împăraților, celor ce erau
cu dînsul în Babilon. Apoi a schimbat hainele lui cele de temniță și mînca
cu dînsul în toate zilele.
Iar după moartea lui Evilmerodah a împărățit fiul său Baltazar,
adică nepotul lui Nabucodonosor. În împărăția aceasta multe descoperiri a
văzut Daniil, despre împărați și despre împărății care aveau să fie mai pe
urmă, închipuite prin fiare. Apoi despre Antihrist, despre sfîrșitul veacului
și despre înfricoșata Judecată. Vedeam, zice el, scaunele ce s-au pus, iar
Cel vechi de zile (Dumnezeu) a șezut; și hainele Lui erau albe ca zăpada,
părul capului era curat ca lîna, scaunul Lui pară de foc, roatele Lui foc
avînd; rîu de foc curgea pe dinaintea Lui, mii de mii slujeau Lui și întuneric
de întuneric stăteau înaintea Lui. Divan s-a așezat și cărți s-au deschis.
Apoi celelalte descoperiri ce s-au văzut de dînsul sînt înfricoșatoare și
despre ele se scrie pe larg în cartea proorocirei lui.
Într-o vreme oarecare împăratul Baltazar a făcut cină mare
boierilor săi, ca la o mie de bărbați, și în capul mesei era vinul, iar cînd
veni vremea gustării vinului, se aduseseră vasele cele de aur și de argint
- pe care le luase Nabucodonosor de la Ierusalim, din biserica Domnului Dumnezeu,
ca să bea cu dînsele împăratul, boierii, femeile lui și să laude pe zeii cei
de aur și de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră; iar pe Dumnezeul
cel veșnic nu-L binecuvînta, adică pe Cel ce era stăpînirea duhului lor. În
acel ceas au ieșit niște degete de om care scriau pe peretele casei împăratului,
gîndurile îl tulburau, legăturile coapselor lui se slăbeau și genunchii se
clătinau. Apoi a strigat cu tărie, ca să aducă înăuntru pe vrăjitorii haldei
și gazareni, iar după aceea a zis învățaților Babilonului: "Cel ce va citi
scrisoarea aceasta și-mi va face tălmăcirea ei, acela în porfiră se va îmbrăca
și gherdanul cel de aur se va pune peste grumajii lui și al treilea va domni
întru împărăția mea".
Deci toți înțelepții intrau la împărat și nu puteau citi
scrisoarea și nici a o tălmăci. Atunci s-au tulburat mult împăratul și boierii
lui de aceasta și intrînd împărăteasa bătrînă (femeia lui Nabucodonosor și
bunica lui Baltazar) în casa ospățului, a spus despre Daniil care avea într-însul
duhul lui Dumnezeu și care, în zilele moșului său Nabucodonosor, a fost pus
domn al tuturor vrăjitorilor, descîntătorilor, haldeilor și gazarenilor, pentru
înțelepciunea lui cea mare, pentru tălmăcirea visurilor și dezlegarea ghicitorilor.
Atunci s-a adus Daniil înaintea împăratului care i-a zis:
"Tu ești Daniil, din robii Iudeii, pe care i-a adus Nabucodonosor, împăratul,
moșul meu? Am auzit că duhul lui Dumnezeu este în tine și înțelepciune mare
se află în tine. Citește-mi, dar, această scrisoare de pe perete, care este
scrisă cu degetele de o mînă necunoscută, și-mi spune tălmăcirea ei, pe care
nu au putut să o citească mulți înțelepți și gazareni, care au venit înaintea
mea. Deci acum, de vei putea citi scrisoarea aceasta și mi-o vei tălmăci,
în porfiră te voi îmbrăca și gherdanul de aur se va pune peste grumazul tău,
apoi al treilea vei domni întru împărăția mea".
Deci, a răspuns Daniil: "Darurile tale fie cu tine și darul
casei tale altuia să-l dai. Iar eu scrisoarea o voi citi și tălmăcirea ei
voi spune". Aceasta spunînd Daniil, a început a-i aduce aminte de împăratul
Nabucodonosor, cum a fost pedepsit pentru mîndria sa de Dumnezeu, pierzînd
chipul cel omenesc și cum de la oameni a fost gonit și cu iarbă s-a hrănit.
Apoi a imputat împăratului, mustrîndu-l pe el pentru mîndrie, căci nu-și aduce
aminte de certarea lui Dumnezeu ce s-a arătat asupra moșului său, nici nu
și-a smerit inima sa înaintea Domnului; ci s-a înălțat asupra Domnului, Dumnezeului
cerului și vasele bisericii Lui le-a spurcat cu băutura vinului la cina cu
boierii și cu femeile sale. Apoi au lăudat cu toții zeii cei de aur, de piatră
și de lemn, care nu văd, nici nu aud, nici nu înțeleg. Iar pe Dumnezeu, într-ale
Cărui mîini este suflarea lui și toate căile lui, pe Acela nu L-au preamărit.
Pentru aceasta mustrînd pe împărat s-a întors la scrisoare, pe care a citit-o
așa: "Mani, Techel, Fares" și i-a tîlcuit-o așa: "Mani înseamnă că a măsurat
Dumnezeu împărăția ta și a împlinit-o, Techel, adică a stătut în cumpănă și
s-a aflat lipsă; Fares, adică s-a despărțit împărăția ta și s-a dat mezilor
și perșilor".
Aceasta auzind împăratul a cinstit pe Daniil precum a făgăduit,
deși se mîhnea cu duhul de proorocirea lui. Și a îmbrăcat pe Daniil în purpură,
iar pe grumajii săi a pus gherdanul cel din aur. Apoi a vestit pentru dînsul
că este al treilea domn întru împărăția lui. Proorocirea lui Daniil s-a împlinit,
căci pe Baltazar, împăratul chaldeilor, a fost ucis într-acea noapte, iar
Darie, medul, împreună cu Cirus persul, au luat împărăția fiind de șaizeci
și doi de ani.
Împărățind Darie, a pus în împărăție o sută douăzeci de domni,
ca să fie aceia întru toată împărăția sa și asupra lor a pus rînduitori, printre
care era și Daniil. Acesta era mai mare peste ei, pentru că Duh Sfînt era
într-însul. Deci împăratul l-a pus peste toată împărăția lui, iar rînduitorii
și domnii căutau să afle vreo vină asupra lui Daniil. Dar vina, sminteala
și păcatul nu s-au aflat asupra lui, pentru că era credincios. Și au zis rînduitorii:
"Nu vom putea afla vină asupra lui Daniil, fără numai în legile Dumnezeului
său". Atunci rînduitorii și domnii au zis: "Darie, împărate, să trăiești în
veci. Să știi că s-au sfătuit toți voievozii, domnii, eparhii și ispravnicii
din împărăția ta, ca să facă așezămînt împărătesc: că cine va face rugăciune
la alt zeu, ori alt om, pînă în treizeci de zile, fără numai la tine, să se
arunce în groapa leilor (spre mîncare). Deci acum, împărate, pune hotărîre
și așează scrisoarea, pentru ca să nu se schimbe porunca perșilor și a mezilor,
și ca nimeni să nu o calce".
Împăratul Darie, nepricepînd sfatul lor cel viclean, a poruncit
să scrie acea poruncă. Iar Daniil, după ce a înțeles că s-a așezat porunca,
a intrat în casa sa, fiind ferestrele cerdacului său deschise spre Ierusalim.
Apoi de trei ori pe zi își pleca genunchii rugîndu-se și mărturisind pe Dumnezeu,
precum făcea și mai înainte. Atunci, bărbații aceia au păzit și au aflat pe
Daniil rugîndu-se lui Dumnezeu. Și venind la împărat au zis: "Împărate, au
n-ai așezat tu poruncă și hotar pentru ca tot omul care se va închina la alt
zeu și om, pînă în treizeci de zile, fără numai la tine, să se arunce în groapa
leilor?" Și a zis împăratul: "Adevărată este porunca, și cuvîntul mezilor
și al perșilor nu va trece". Atunci clevetitorii înaintea împăratului au zis:
"Daniil, cel din robii Iudeii, nu s-a supus poruncii tale și n-a purtat de
grijă de hotarul pe care l-ai așezat; pentru că de trei ori pe zi se închină
Dumnezeului său". Atunci, împăratul s-a mîhnit mult pentru dînsul și a hotărît
ca pînă seara să izbăvească pe Daniil. Iar acei bărbați au grăit: "Cunoaște,
împărate, că mezilor și perșilor, tot hotarul și așezămîntul pe care îl face
împăratul nu se cade a-l schimba".
Împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniil și să-l arunce
în groapa leilor. Apoi împăratul a zis lui Daniil: "Dumnezeul tău, Căruia-I
slujești de-a pururea. Acela să te izbăvească pe tine". Deci au adus o piatră,
au pus-o pe gura gropii și a pecetluit-o împăratul cu inelul său și cu inelele
boierilor săi, pentru ca să nu facă ceva mai rău clevetitorii; căci nu-i credea
pe cei răi, fiarele cele cumplite. Apoi s-a dus împăratul în casa lui și s-a
culcat nemîncat, căci bucatele nu s-au lipit de el și nici somnul. Dar Dumnezeu
a încuiat gurile leilor și n-au supărat pe Daniil.
Împăratul s-a sculat dimineața și a venit cu sîrguință la
groapa leilor, unde a strigat cu glas mare: "Daniile, robul lui Dumnezeu celui
viu, Dumnezeul tău Căruia tu îi slujești de-a pururea, oare a putut să te
izbăvească de gura leilor?" Daniil a zis către împăratul: "Împărate, în veci
să trăiești, Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a încuiat gurile leilor
și nu m-au vătămat, căci s-a aflat înaintea Lui dreptatea mea și înaintea
ta, împărate, greșeală n-am avut".
Atunci împăratul s-a bucurat mult pentru dînsul și a zis
să scoată pe Daniil din groapă și nici un fel de stricăciune nu s-a aflat
asupra lui, căci a crezut în Dumnezeul său. Și a poruncit împăratul să aducă
pe bărbații cei ce au clevetit pe Daniil, și, aducîndu-i, i-a aruncat în groapa
cu lei, cum și pe fiii lor și pe femeile lor, dar n-au ajuns bine în fundul
gropii și i-au sfîșiat leii și toate oasele lor le-au zdrobit. Atunci, împăratul
Darie a scris la toate popoarele, semințiile și limbile ce locuiesc în tot
pămîntul: "Pacea voastră să se înmulțească. De mine s-a dat această poruncă
în tot pămîntul împărăției mele, ca fiecare să se cutremure și să se teamă
de Dumnezeul lui Daniil, pentru că Acela este Dumnezeul cel viu, Care este
în veci și împărăția Lui nu se va strica și stăpînirea Lui îndelung stăpînește,
sprijinește și izbăvește. Apoi face semne și minuni în cer și pe pămînt, căci
a izbăvit pe Daniil din gurile leilor".
De atunci avea împăratul pe Daniil în mai mare cinste, ca
pe nimeni altul și l-a arătat că-i este mai bun prieten decît toți; asemenea
și pe cei trei prieteni: Anania, Azaria și Misail. Iosif Flavius, istoricul
evreiesc, scrie despre Daniil că, avînd mare stăpînire în pămîntul acela,
fiind cel dintîi domn, a zidit în Ecbatana un turn prea minunat, ca un lucru
foarte înțelept și de mirare, care după atîtea sute de ani de la zidire, pînă
în zilele acestui renumit istoric, totdeauna se vedea ca un lucru nou, ca
și cum de curînd ar fi fost zidit, precum scrie el. Acolo se îngropau împărații
mezilor și ai perșilor, iar păzirea turnului aceluia se încredința unuia din
preoții evreiești.
După împăratul Darie, Cirus Persul, asemenea avea pe Sfîntul
Daniil în mare cinste, căci l-a făcut credincios al său de aproape, dînd porunci
tuturor. Daniil era împreună viețuitor cu împăratul, slăvit mai mult decît
toți prietenii săi. Atunci era un idol la babilonieni, al cărui nume era Baal,
și se cheltuiau la el pe fiecare zi douăsprezece măsuri de făină de grîu aleasă,
patruzeci de oi și șase vedre de vin. Și împăratul îl cinstea și mergea în
toate zilele de se închina lui, iar Daniil se închina Dumnezeului său. Deci
i-a zis lui împăratul: "Pentru ce nu te închini și tu lui Baal?" Iar el a
zis: "Eu nu mă închin idolilor făcuți de mîna omului, ci Dumnezeului celui
viu, Celui ce a zidit cerul și pămîntul și are stăpînire peste tot trupul".
Și i-a zis împăratul: "Dar nu crezi că Baal este Dumnezeu viu? Au nu vezi
cîte mănîncă și bea în toată ziua?" Daniil a răspuns rîzînd: "Nu te înșela,
împărate, pentru că acesta pe dinăuntru este țărînă, iar dinafară aramă și
n-a mîncat nici n-a băut vreodată".
Împăratul, mîniindu-se, a chemat pe slujitorii idolești și
a zis: "De nu-mi veți spune cine mănîncă bucatele acestea, veți muri, iar
de-mi veți demonstra că Baal le mănîncă pe ele, va muri Daniil, pentru că
a hulit asupra lui Baal". Și a zis Daniil împăratului: "Să fie după graiul
tău". Slujitorii lui Baal erau șaptezeci, afară de femei și copii, deci a
venit împăratul și cu Daniil la capiștea lui Baal; iar slujitorii lui Baal
au zis: "Iată, noi ieșim afară, iar tu, împărate, pune bucatele și vinul,
încuie ușile și le pecetluiește cu inelul tău și venind mîine, de nu le vei
afla pe toate mîncate de Baal, atunci să murim, ori noi, sau Daniil, care
a mințit asupra noastră". Ei făcuseră pe sub masă intrare ascunsă și totdeauna
intrau pe ușa aceea și mîncau bucatele. După ce ei au ieșit și împăratul a
pus lui Baal bucate, Daniil a poruncit slugilor sale de au adus cenușă și
au cernut prin toată capiștea înaintea împăratului și ieșind au încuiat ușile,
le-a pecetluit cu inelul său și s-au dus.
Slujitorii au intrat noaptea, după obiceiul lor, cu femeile
și copiii lor și au mîncat și băut toate. A doua zi a venit împăratul cu Daniil
la capiște și a zis: "Daniil, sînt întregi pecețile?". Iar el a răspuns: "Întregi,
împărate". Și îndată cum a deschis ușile, privind împăratul la masă a strigat
cu glas mare: "Mare ești, Baale, și nici un vicleșug nu este în tine". Daniil
a rîs și a oprit pe împărat să nu intre înăuntru, zicîndu-i: "Vezi pardoseala
și cunoaște ale cui sînt urmele acestea"? Împăratul a răspuns: "Văd urme bărbătești,
femeiești și de copii". Atunci mîniindu-se împăratul a prins pe toți slujitorii
idolești, femeile și copiii lor și i-au arătat ușa cea ascunsă prin care intrau
și mîncau cele de pe masă, apoi i-a omorît împăratul și pe Baal l-a dat în
mîinile lui Daniil, care l-a sfărîmat, iar capiștea lui a risipit-o.
În locul acela era un balaur mare pe care-l cinsteau babilonienii
și a zis împăratul lui Daniil: "Oare și acestuia vei zice că este aramă? Acesta
este viu, mănîncă și bea; nu vei putea zice că acesta nu este un zeu viu;
deci închină-te lui". Daniil a răspuns: "Domnului Dumnezeului meu mă voi închina,
că Acela este Dumnezeul cel viu; iar tu, împărate, dă-mi stăpînire și voi
omorî balaurul fără sabie și fără toiag". Împăratul îi zise: "Îți dau". Atunci
Daniil a luat smoală, seu și păr, pe care le-a fiert împreună, apoi cu un
băț le-a aruncat în gura balaurului, care, mîncînd, a crăpat. Și a zis Daniil:
"Vedeți închinăciunile voastre". Auzind vavilonienii s-au mîniat foarte și
s-au întors la împărat și au zis: "Împăratul s-a făcut iudeu, căci pe Baal
l-a sfărîmat, pe balaur l-a omorît, iar pe popi i-a tăiat". Venind la împărat
a zis: "Dă-ne pe Daniil, iar de nu, te vom omorî pe tine și casa ta". Văzînd
împăratul că s-au ridicat asupra lui, fiind silit, le-a dat pe Daniil, iar
ei l-au aruncat în groapa leilor, unde a stat șase zile.
În groapă erau șapte lei și li se dădea în fiecare zi cîte
două trupuri și cîte două oi; dar atunci nu le-au mai dat nimic, pentru că
aveau să mănînce pe Daniil. Dar Dumnezeu a astupat gurile leilor ca și întîi
și era Daniil în groapă împreună cu dînșii, ca și cu niște mielușei blînzi.
Pe atunci proorocul Avacum era în Iudeea și acela a făcut fiertură, a dumicat
pîine în scafă și se ducea la cîmp să dea secerătorilor. Îngerul Domnului
a zis către Avacum: "Du prînzul pe care l-ai făcut lui Daniil în Babilon,
care este în groapa leilor". Avacum a răspuns: "Doamne, Babilonul nu l-am
văzut și nici groapa cu leii nu știu unde este". Atunci îngerul Domnului l-a
apucat de creștet și, ținîndu-l de perii capului, l-a pus în Babilon deasupra
gropii, în glasul duhului. Și Avacum a strigat: "Daniile, Daniile, ia prînzul
pe care ți l-a trimis Dumnezeu". Daniil a răspuns: "Ți-ai adus aminte de mine,
Dumnezeule, și n-ai lăsat pe cei ce Te iubesc". Și, sculîndu-se, Daniil a
mîncat. Iar îngerul lui Dumnezeu a dus pe Avacum la locul său.
Împăratul a venit în a șaptea zi să jelească pe Daniil, dar,
ajungînd deasupra gropii și privind, a văzut pe Daniil șezînd. Și a strigat
împăratul cu glas mare și a zis: "Mare ești, Doamne, Dumnezeul lui Daniil
și nu este altul afară de Tine". Apoi a scos pe Daniil, iar pe vinovați i-a
aruncat în groapă și i-au mîncat leii.
Sfîntul Daniil a ajuns împreună cu prietenii săi la adînci
bătrînețe. Sfîntul Chiril al Alexandriei și alții scriu că după sfîrșitul
lui Nabucodonosor și al celorlalți împărați, care aveau în mare cinste pe
Daniil și pe cei trei prieteni ai lui, s-a ales alt împărat cu numele Atic.
Acesta, ispitind pe sfinți pentru credință și fiind mustrat de dînșii pentru
păgînătatea lui, a poruncit să li se taie capetele. Iar cînd a vrut să taie
capul lui Anania, a întins Azaria haina sa și l-a primit. Asemenea și pe al
lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al lui Misail, l-a primit Daniil; apoi,
la urmă, au tăiat și capul lui Daniil. Și se vorbește că după tăierea lor
capetele s-au lipit de trupurile lor și îngerul Domnului luînd trupurile lor
le-a dus în muntele Gheval și le-a pus acolo sub piatră.
După patru sute de ani, la învierea Domnului nostru Iisus
Hristos, au înviat și aceștia și s-au arătat multora și iarăși au adormit.
Iar pomenirea lor s-a așezat de Sfinții Părinți, să se săvîrșească cu șapte
zile mai înainte de nașterea Mîntuitorului Hristos, de vreme ce aceștia erau
din seminția Iudeii, din care și Mîntuitorul nostru Își trage neamul după
trup și acestor sfinți se arată că este rudenie. Cu ale căror rugăciuni să
îndrepteze în pace viața noastră, Hristos Dumnezeul nostru, Căruia I se cade
slava, împreună cu Părintele și cu Sfîntul Duh, în veci. Amin.
După moartea împăratului Nabucodonosor, a luat împărăția
Babilonului, fiul său Evilmeradah, iar după el a luat Baltazar, nepotul lui
Nabucodonosor și fiul lui Evilmeradah. Care lucru arătat este nu numai de
Sfîntul Simeon Metafrast, ci și de Sfîntul prooroc Ieremia, în capul al 27,6.
unde grăiește Dumnezeu așa: Eu am dat tot pămîntul acesta în mîinile lui
Nabucodonosor, împăratul Babilonului, ca să slujească lui și fiului lui și
fiului fiului lui. Și cînd zice fiul lui, se înțelege Evilmeradah, iar
cînd zice fiului fiului lui, se înțelege Baltazar.
Tu ești Daniil pe care l-a adus tatăl meu, Nabucodonosor.
În Sfînta Scriptură de multe ori se numește moșul tată, precum despre Roboam,
fiul lui Solomon și nepotul lui David, se scrie la a treia carte a împăraților,
cap. 12,4: N-a început a umbla în calea lui David tatăl-său. Aici pe
moșul îl numește tată. Asemenea și despre Assa, strănepotul lui David, se
scrie la a treia carte a împăraților, cap. 15,11: Și a făcut Assa ce este
drept înaintea Domnului, ca și tată-său David. Și în mai multe locuri
în Sfînta Scriptură vei afla numit tată, în loc de moș, sau strămoș. Așa și
pentru Hristos, grăiește îngerul către Născătoarea de Dumnezeu, Luca cap.
1,31: Și îi va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David, tatăl-său.
Deci și aici, asemenea numește Baltazar, pe moșul său Nabucodonosor,
tată. Sînt unii cărora li se pare că Baltazar era fratele mai mic lui Ebilmeradah
și feciorul lui Nabucodonosor, și că ar fi împărățit după moartea fratelui
său cel mai mare. Așa Gheorghe Chedrinul zice: "Și aceasta mi se pare că este
din cuvintele Scripturii, în cartea 2. Paralipomenon, în capul cel mai de
pe urmă, într-acest chip: A mutat Nabucodonosor de la Ierusalim pe cei
rămași la Babilon și au fost robi lui și fiilor lui, pînă la împărăția mezilor".
Lui, adică lui Nabucodonosor, fiilor lui, adică lui Ebilmeradah, fiul său
cel mai mare și lui Baltazar, fiului cel mai mic, care după cel mai mare a
fost la împărăția Babilonului. Dar, de vreme ce istoria vieții lui Daniil
s-a luat de la Sfîntul Simeon Metafrast și noi ținem de aceasta, care îl numește
pe acest Baltazar nepot al lui Nabucodonosor.
Pentru luarea Babilonului și pentru uciderea lui Baltazar,
nu este lucru necuvios să facem aici pe scurt aducere-aminte: "Darie, Ciaxar,
împăratul mezilor, dînd război asupra pămîntului haldeilor, a chemat în ajutor
pe nepotul său Cirus, împăratul perșilor și, venind cu toată puterea oștilor
mezilor și perșilor, au înconjurat Babilonul și îl băteau. Dar se cuvine să
știm că mai demult erau două Babilonuri: cel dintîi era acesta de care vorbim
noi, care este în pămîntul haldeilor și care cuprinde Mesopotamia cea mare
și partea Asiriei se numea Babilonia, precum scrie Pliniu în cartea sa 6,
la capul 26; iar alt Babilon era mai pe urmă în Egipt, care acum se numește
Cair.
Deci nu asupra Babilonului cel din Egipt dădeau război Darie
și Cirus, ci asupra celui haldeiesc. Și era Babilonul cel haldeiesc foarte
bine zidit de Semiramida, împărăteasa care fusese mai înainte, avînd ziduri
de piatră de cîte două sute de coți înălțime, iar lățimea de 50 de coți. Iar
alții zic că înălțimea zidurilor Babilonului era de 87 de pași de picior,
iar înălțimea de 50 de stînjeni; astfel de zid avea Babilonul, iar împrejur
ca la 307 stadii. Alții zic că era 480 de stadii iar rîul Eufrat curgea prin
mijlocul cetății și avea cetatea loc de porți mari de aramă. Pentru o tărie
și frumusețe ca aceea, în cele 7 minuni de sub cer, se număra atunci de făcătorii
de stihuri și Babilonul.
Deci Baltazar, nădăjduind în tăria cetății sale și în mulțimea
ostașilor ce erau într-însa, nu băga în seamă pe vrăjmașii care erau împrejurul
cetății. Și întru nimic nu socotea puterea lor, ci dănțuia și benchetuia,
iar mai mult, cînd prăznuia pe necurații săi zei babilonieni, cum obișnuia
în toți anii să li se facă ospăț împărătesc, atunci Baltazar, făcînd cină
mare, se îmbăta cu boierii, lăudînd pe zeii săi, precum scrie aceasta în cartea
lui Daniil în cap. 5,1-4. Iar Darie și cu Cirus, neputînd să facă nimic cetății,
au săpat șanțuri mari pe lîngă rîul Eufrat, ca să abată apa de la cetate într-altă
parte. Și într-acea noapte, în care benchetuia Baltazar, a slobozit rîul prin
șanțuri și a secat apa din rîu, apoi a intrat oastea noaptea în cetate, prin
locul acela prin care curgea rîul. Și erau la împăratul Cirus doi fugari din
Babilon, Gadad și Gobrie, slugi ale lui Baltazar, care, lăsînd pe stăpînul
lor, au trecut la dușmani. Aceia ducînd cu dînșii oastea mezilor și a perșilor
drept către palatele împărătești omorau pe oricine li se întîmpla în cale,
care vorbea haldeiește, iar pe care vorbea sirienește îl lăsau.
Toate acestea au fost după purtarea de grijă a lui Dumnezeu,
ca să nu fie omorît Daniil, pentru că evreii care erau atunci în Babilon vorbeau
sirienește. Deci era cruțat neamul evreiesc pentru Sfîntul Daniil, a cărui
sfințenie proorocească era știută și de mezi și de perși. Și ajungînd în palaturile
împărătești mai întîi au tăiat străjile, apoi pe împăratul Baltazar l-au omorît,
pe cînd începea a răsări luceafărul. Apoi s-a făcut mare război și ucidere
în cetate. Și atît de mare era cetatea Babilonului, cu mulțime de popor, încît
o parte a cetății, a treia zi, după uciderea lui Baltazar, n-a simțit că acum
cetatea lor era luată de potrivnici și că împăratul lor a fost ucis, iar ei
sînt în mîinile vrăjmașilor lor. Deci, luînd tot Babilonul, a pierit împărăția
haldeiască, fiind robită de mezi și perși, precum a proorocit Sfîntul Daniil
lui Baltazar, zicînd: "Se va lua împărăția ta de la tine și se va da mezilor
și perșilor".
Să nu fie îndoială cititorului, cel cu iubire de luare-aminte
la dumnezeieștile scripturi și de aceasta, precum că, în proorociea lui Daniil
se pomenește mai întîi de Darie și apoi de Cirus, iar în cartea lui Ezdra
se pune mai întîi împărăția lui Cirus, apoi a lui Darie. De trebuință este
a ști, că nu numai un Darie a fost, cum se adeverește așa: "Împăratul mezilor
Astiag, fiul lui Ciaxar, a născut doi fii, cu două femei, o fiică cu numele
Mandana și un fiu Darie. Împărăteasa sa a născut o fată pe care a măritat-o
după Cambis, persanul. Aceasta a născut pe Cirus, întîiul monarh al perșilor.
Iar pe fiul său Darie l-a născut Astiag dintr-o țiitoare. Acest Darie s-a
poreclit pe numele tatălui său și unchiului său Ciaxar. Deci după Astiag,
Darie a împărățit în Mezia, iar Cirus în Persia și, neavînd Darie fiu, a dat
pe fiica sa după nepotul său Cirus, în Persia și s-a făcut Cirus ginerele
lui Darie, oștindu-se amîndoi asupra Babilonului.
Împărățind Darie, cinstea pe Sfîntul Daniil ca pe un prooroc
al lui Dumnezeu, și, trăind numai un an, a murit Darie și a început singur
a împărăți Cirus în Babilon. El, ca și Darie, cinstea foarte mult pe Sfîntul
Daniil și pentru dînsul a dăruit libertate poporului cel robit al lui Israel,
căci acum se împliniră anii cei mai înainte preziși de proorocul Ieremia,
pentru că 70 de ani avea să fie poporul lui Izrael în robia Babilonului. Și
a poruncit Cirus ca și biserica din Ierusalim, pe care o dărîmase Nabucodonosor,
să se zidească. Și această poruncă a sa a întărit-o cu scrisoare împărătească.
Apoi a născut Cirus un fiu și i-a pus numele tatălui-său
Cambis. Acest Cambis s-a poreclit de evrei Asuir, iar de elini Artaxerxe.
Iar în cartea cea dintîi a lui Ezdra, în cap. al 4-lea se numește Asuir și
Artaxerxe. Însă nu este acel Artaxerxe care și-a luat împărăteasă pe Estir,
evreica, ci altul. Că aceasta a fost mai înainte, iar acela mai pe urmă. Acest
Cambis, sau Artaxerxe, luînd stăpînirea împărăției după Cirus, tatăl său,
a oprit pe evrei de a zidi biserica Ierusalimului, precum se scrie la Ezdra.
De acesta vorbește Sfîntul Chiril al Alexandriei, că se numea Atic și că a
ucis cu sabie pe Sfîntul Prooroc Daniil și pe cei trei tineri, că a fost tiran
și a umplut casa de sînge, ucigînd pe fratele său Smerdis. Asemenea a omorît
și pe sora sa, pe care și-o luase de femeie; apoi și el a pierit.
După dînsul, a răpit împărăția în taină, cu vicleșug Smerdis,
vrăjitorul, și a împărățit-o o jumătate de an. Apoi a fost ucis de senatori,
după care alt Darie, fiul lui Istasp, a venit la împărăție. Acesta a poruncit
să zidească biserica Ierusalimului, căci a aflat o carte în biblioteca cărților
împărătești în care poruncea Cirus a se zidi biserica Ierusalimului. Deci
a întărit și el cu a sa scrisoare, despre care se scrie în cartea lui Ezdra
cea dintîi, în cap. al 6-lea. După Darie a urmat fiul său Xerxe. Acesta a
fost ucis de Artavan voievodul. Dar și Artavan a pierit, fiind ucis de fiul
lui Xerxe, cu numele de Artaxerxe al doilea. Acest Artaxerxe al doilea, lepădînd
pe Astina, împărăteasa sa, a luat pe Estira, fecioara evreică, precum în cartea
ei se arată. După acești împărați a fost al treilea Darie, care se poreclea
Notos. Apoi după acesta, nu degrabă, a fost al patrulea Darie, care se poreclea
Codoman, pe care marele împărat Alexandru Macedoneanul l-a biruit. Deci, cînd
vezi, cititorule, în proorocia lui Daniil, Darie mai înainte de Cirus, înțelege
că este Darie cel dintîi Ciaxar, care împreună cu Cirus a luat Babilonul.
Iar cînd citești în cartea lui Ezdra, Darie după Cirus, înțelege pe alt Darie,
cel mai de pe urmă, adică Istaspe.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna decembrie
|