Pomenirea Cuviosului Nicolae monahul
(24 decembrie)
Cuviosul părintele nostru Nicolae a fost mai întîi ostaș
pe vremea lui Nichifor, împăratul grecesc, avînd sub el mai multe cete de
ostași. Odată, pornind război împăratul Nichifor împotriva bulgarilor, a ieșit
și el cu ostașii săi și înserînd, a intrat la o gazdă unde, ospătînd și rugîndu-se,
s-a culcat să doarmă. La straja a doua și a treia din noapte, fata gazdei
rănindu-se cu dragostea sa satanicească de dînsul, s-a apropiat binișor de
patul lui și mișcîndu-l și deșteptîndu-l, îl atrăgea cu cuvinte desfrînate
spre păcat. Iar sfîntul a zis către dînsa: "Încetează, femeie, de la sataniceasca
și nelegiuita îndrăgostire și nu pofti a-ți întina fecioria ta, iar pe mine,
ticălosul, a mă pogorî la poarta iadului". Ea, rușinîndu-se puțin, s-a depărtat,
însă iarăși venind, silea către păcat pe bărbatul cel curat. Sfîntul și a
doua oară izgonind-o, a bătut-o chiar, dar ea iarăși s-a întors.
Atunci sfîntul a zis către dînsa: "O, ticăloaso? și plină
de toată nerușinarea și obrăznicia, nu vezi că diavolul te tulbură, ca să
întinezi fecioria ta și să te facă de rîs și de ocară tuturor, să te scoată
din rudenia ta și sufletul tău să-l ducă în munca cea veșnică? Oare nu vezi
că și eu, smeritul, merg la război spre vărsare de sînge împotriva limbilor
barbare, împuternicindu-mă Dumnezeu? Deci cum voi întina trupul meu mergînd
la război?" Acestea și altele ca acestea zicîndu-le, a izgonit-o de la sine
cu rușine. Apoi s-a sculat și, rugîndu-se, a pornit în calea sa.
În noaptea următoare, dormind el, s-a aflat într-un loc deschis
și aproape de el șezînd un om puternic, avînd piciorul lui cel drept pus peste
cel stîng, care a zis către dînsul: "Vezi în amîndouă părțile pe ostași?"
Iar el a răspuns: "Da, Doamne, văd că grecii omoară pe bulgari". Și Cel ce
se arătase a zis către dreptul: "Privește la noi". Uitîndu-se la puternicul
acela, l-a văzut rezemînd piciorul drept de pămînt și pe cel stîng punîndu-l
peste cel drept; apoi, căutînd iarăși dreptul către oștiri, a văzut pe cei
potrivnici tăind fără cruțare pe greci. După aceea, încetînd tăierea trupurilor,
puternicul care ședea a zis către dreptul: "Privește cu dinadinsul la tăierea
trupurilor și spune-mi ce vezi". Iar el căutînd a văzut tot pămîntul plin
de trupurile morților, iar în mijlocul lor era loc deșert și verde, în care
ar fi încăput numai unul.
Atunci puternicul Acela a zis către dînsul: "Ce gîndești
de aceasta?" El a răspuns: "Sînt nepriceput, Doamne și nu înțeleg". Și iarăși
a zis către dînsul: "Această verdeață goală pe care o vezi și în care are
loc numai un om, este a ta și acolo tu erai să zaci tăiat împreună cu ostașii
tăi și să te așezi într-însul ca să împlinești lipsa. Dar de vreme ce în noaptea
trecută, tu ai scuturat pe balaurul care de trei ori s-a luptat și voia să
te ucidă, iată că tu însuți ai scăpat de tăierea aceasta și acest așternut
verde l-ai făcut fără parte; iar sufletul tău împreună cu trupul l-ai mîntuit.
De acum nici moartea firească nu te va stăpîni, dacă-Mi vei sluji cu credință".
Acestea văzîndu-le, s-a înspăimîntat și s-a cutremurat, apoi, deșteptîndu-se,
s-a sculat și s-a rugat lui Dumnezeu.
Întorcîndu-se cale de o zi, s-a suit într-un munte și s-a
rugat lui Dumnezeu pentru oaste. Împăratul intrînd în strîmtorile Bulgariei,
bulgarii s-au suit în munte, lăsînd pentru păzire cam cincisprezece mii de
ostași, pe care omorîndu-i grecii, se mîndreau. Însă risipindu-se prin țară,
după puțin, toată tabăra grecilor a fost ucisă, împreună cu împăratul Nichifor.
Atunci dreptul, aducîndu-și aminte de vedenia aceea și mulțumind lui Dumnezeu,
s-a întors de acolo plîngînd și tînguindu-se. Apoi, ducîndu-se într-o mănăstire,
a luat asupra sa sfînta schimă și, slujind lui Dumnezeu curat ani îndelungați,
s-a făcut mai înaine-văzător, ca unul din părinții cei mari cu care împreună
s-a învrednicit în ceruri de partea lor, întru Iisus Hristos, Domnul nostru,
Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor
pe luna decembrie
|