Cuviosul Părintele nostru Petru din Galatia
(1 februarie)
Acesta fiind de șapte ani, și-a lăsat părinții și s-a dus la
Ierusalim, apoi în Antiohia. Acolo închizîndu-se într-un mormînt, petrecea viață
pustnicească, nemîncînd nimic o zi întreagă, iar a doua zi, tîrziu, gusta puțină
pîine și apă. Apoi era făcător de minuni, tămăduind bolile și izgonind diavolii
din oameni. Viața și minunile lui le descrie fericitul Teodorit, episcopul Chirului,
și pomenește despre maica sa. De două ori a tămăduit-o cuviosul Petru: o dată
de orbirea ochilor, cînd a sfătuit-o cu înțelepciune să nu se înfrumusețeze
cu podoabele cele din afară, iar a doua oară, de durerile cele grele de după
nașterea acestui Teodorit și acum, fiind aproape să moară, a întors-o de la
pragul morții. După aceea, pe o fecioară oarecare, nevăzut a răpit-o din mîinile
voievodului cetății, care voia s-o necinstească cu sila, iar pe slujitorul acela
l-a orbit. Apoi pe mulți îndrăciți i-a izbăvit, cu rugăciunea de duhuri viclene.
Ajungînd la adînci bătrînețe, s-a odihnit cu pace, avînd de la nașterea sa 99
de ani, dintre care șapte a viețuit lîngă părinți, iar 92 i-a petrecut în pustiu.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna februarie
|