Pomenirea Sfîntului și Dreptului Simeon, Primitorul de Dumnezeu
(3 februarie)
Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om
drept și credincios, așteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste
dînsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era
să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc
istoricii cei vechi, astfel:
Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea
Legea lui Moise și toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru
care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israil, șaptezeci la număr. Între
aceștia era și Sfîntul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca
Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul și, ajungînd
la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli și va naște fiu, s-a
îndoit, zicînd că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată
naște și, luînd cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului
i s-a arătat și i-a ținut mîna, zicînd: "Nu fi necredincios față de cele scrise,
și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea pînă
ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul".
Deci el, crezînd cuvintele îngerești și proorocești, aștepta
cu dor venirea lui Hristos în lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se
de tot răul, șezînd lîngă biserică și rugîndu-se lui Dumnezeu să miluiască lumea
Sa și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.
Născîndu-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci
de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mîinile Preacuratei
Sale Maici, atunci și Sfîntul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică și,
căutînd spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la Fecioara cea fără de
prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că
aceea este Fecioara prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea,
i s-a închinat, văzînd-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită
cu dumnezeieștile raze.
Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dînsa, a luat
în mîinile sale pe Domnul și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpîne,
după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta. El a proorocit
despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunînd că va trece prin
sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mîhnirii și a necazului, cînd va vedea
pe Fiul său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu
pace la adînci bătrîneți, pentru că se scrie despre dînsul că a trăit 360 de
ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viața - ca să ajungă vremea cea din toți vecii
dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfînta Fecioară, Căruia
se cuvine slava în veci. Amin.
Despre acest Sfînt Simeon, care a primit în mîinile sale pe
pruncul Iisus, cel dus în biserică și care a binecuvîntat pe Născătoarea de
Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a fost preot, precum era preot
și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în
biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este
Sfîntul Atanasie cel Mare, în cartea sa "Despre aceeași fire a Tatălui și a
Fiului", apoi Sfîntul Chiril din Ierusalim, în "Cuvîntul de la Întîmpinarea
Domnului", și Sfîntul Epifanie, în "Învățătura despre părinții Legii Vechi și
ceilalți". Dar de vreme ce sînt unii care nu se unesc - căci nu se pomenește
despre aceasta în Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici în cuvîntul acesta.
În această zi se mai face și pomenirea Sfintei Ana, proorocița,
de care se pomenește în Evanghelie, și care cu Sfîntul Simeon primitorul de
Dumnezeu întîmpinînd pe Domnul nostru Iisus Hristos în biserică, grăia despre
Dînsul tuturor celor ce așteptau izbăvirea în Ierusalim, cum că Acela este Mesia
cel așteptat. Totdeauna se face și pomenirea Sfîntului prooroc Azaria, de care
se scrie în cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfinților
mucenici Adrian și Euvul, care au pătimit pentru Hristos în Cezareea, de la
Firmilian ighemonul. Și a Sfinților mucenici Papia, Diodor și Claudian, care
s-au chinuit pentru Hristos în vremea lui Deciu, împăratul, de către Paulin,
boierul Pamfiliei. Cum și a Sfîntului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei,
care era păstor și fiind muncit nu s-a lepădat de Hristos, ci pe mulți i-a adus
la credință, iar pe ighemon l-a omorît. Apoi, rugîndu-se lui Dumnezeu, și-a
dat duhul în mîinile Lui și era văzută o porumbiță, în chipul luminii, zburînd
deasupra trupului lui. Toiagul lui păstoresc, înfigîndu-l în pămînt, a odrăslit
și a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidită
peste moaștele lui.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna februarie
|