Pătimirea Sfintei Mucenițe Teodula
(5 februarie)
Pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, împărații Romei,
în cetatea Anazavriei era un voievod, anume Pelaghie, care a zis către slujitorii
săi: "Duceți-vă în toată stăpînirea mea, căutați pe creștini și, prinzîndu-i,
aduceți-i la judecată, ca, ascultînd porunca împărătească, să se închine zeilor
noștri". Ducîndu-se slujitorii să împlinească porunca, au prins pe o femeie
creștină, anume Teodula. Dar ea, netemîndu-se atît de chinuri, pe cît se temea
să nu fie necinstită de cei necredincioși, le da mult aur, rugîndu-i să-i dea
drumul. Ei, neluînd în seamă aurul, au dus-o la voievodul lor și i-au spus despre
dînsa cum că voia să se răscumpere cu aur. Atunci, voievodul a lăudat pe slujitorii
care nu s-au bucurat de aur și nu au eliberat-o și pentru care lucru i-a cinstit
cu daruri. El, șezînd la judecată și punînd de față pe acea fericită femeie
creștină, a întrebat-o de numele ei. Ea a răspuns: "Sînt creștină". Voievodul
Pelaghie a zis: "Mai înainte de a începe să te chinuim, spune-ne numele tău".
Sfînta a răspuns: "Ți-am spus o dată și n-am mințit, că mă numesc creștină;
acesta îmi este numele cel cinstit și veșnic, iar de oameni sînt numită Teodula.
M-am născut din părinți credincioși și sînt prea bine crescută în legea creștină".
Voievodul i-a zis: "Te văd răspunzîndu-mi fără minte". Teodula
a răspuns: "Voi sînteți fără minte, că ați lăsat pe Dumnezeu și vă închinați
pietrelor". Voievodul a zis: "Te sfătuiesc ca pe o soră să jertfești zeilor,
ca să vii să te desfătezi în averile mele și să fii în mare cinste". Teodula
a răspuns: "Desfătează-te în averile tale tu și tatăl tău, satana, că veți fi
împreună moștenitorii muncii veșnice". Voievodul zise: "Știu că voi, femeile,
sînteți pornite cu năravurile și ocărîți pe stăpîni, însă eu sînt negrabnic
spre mînie și cu blîndețe te învăț să te supui mie și să jertfești zeilor, ca
să nu-ți pierzi sufletul". Sfînta răspunse: "Eu nu-mi pierd sufletul, ci îl
mîntuiesc, petrecînd în mărturisirea lui Dumnezeu, iar trupul va merge în pămînt.
Deci nu fără de minte îți zic să-mi chinuiești trupul precum voiești căci Dumnezeu,
văzînd răbdarea mea, îmi va trimite ajutorul Său, de vreme ce voiesc a pătimi
cu osîrdie pentru El, precum și El a pătimit pentru noi pe cruce, lucrînd mîntuirea
poporului Său". Pelaghie, voievodul, a zis: "Socotești că prin aceste cuvinte
ale tale mă vei porni spre mînie, ca să te pierd mai degrab. Să știi bine că
te voi chinui multă vreme, tăind unul cîte unul din mădularele tale, pînă ce
te voi pierde". Sfînta a răspuns: "Vicleanule și răpitorule lup, cum vei putea
să pierzi pe oaia care are ca păstor pe bunul Hristos, Făcătorul tuturor și
dintr-ale Cărui mîini nimeni nu va putea să mă răpească?"
Atunci, mîniindu-se, tiranul a poruncit să o dezbrace pe sfîntă
și s-o spînzure de cosițele capului de un chiparos și s-o chinuiască arzîndu-i
pieptul cu țevi de fier încinse. Sfînta chinuindu-se, a zis: "Să știi, voievodule,
că nu simt chinurile, ci pe tine te văd chinuindu-te și biruindu-te". Voievodul
îi răspunse: "Zeii noștri sînt milostivi și știu că vrei să te întorci către
dînșii; de aceea, cruțîndu-te, au luat durerea de la tine, ca să nu simți muncile".
Sfînta i-a zis: "Unde sînt zeii tăi care m-au cruțat? Arată-mi-i, ca să-i cinstesc".
Voievodul, auzind acest cuvînt, s-a bucurat foarte și cu sîrguință a poruncit
ca, dezlegînd-o, s-o ducă în capiștea lui Adrian, pe care îl aveau ca pe un
zeu prea lăudat. Deci, intrînd sfînta în capiștea aceea, a văzut pe idolul lui
Adrian și, rugîndu-se adevăratului Dumnezeu, a suflat asupra idolului și îndată
a căzut, lovindu-se ca de un tunet, și s-a frînt în trei părți. Apoi, ieșind
sfînta afară, a zis către voievod: "Intră și dă mînă de ajutor zeului tău, deoarece
a căzut și s-a sfărîmat". Voievodul, intrînd, a văzut pe idol căzut la pămînt,
sfărîmat în trei bucăți și s-a tînguit după el cu plîngere mare.
Ajungînd vestea la împărați despre sfărîmarea lui Adrian, și
au trimis un bărbat în cetatea Anazavriei, ca să afle de este adevărat și să-l
dea pe voievod la fiare. Înștiințîndu-se de aceasta, voievodul a căzut înaintea
Sfintei Teodula cu plîngere, rugînd-o să facă întreg pe zeul lor, iar el a făgăduit
să se facă creștin, de va vedea pe zeul acela stînd la locul său, unde fusese
mai înainte. Sfînta, făcînd rugăciune către atotputernicul Dumnezeu, a poruncit
idolului să se ridice întreg și să se așeze la locul lui. Atunci îndată idolul
s-a ridicat întreg și s-a așezat la locul unde fusese mai înainte. Deci, venind
omul cel trimis de la împărați și văzînd pe idol întreg, s-a întors, nefăcînd
voievodului nici un rău. După aceasta a venit la Pelaghie o scrisoare de la
împărați, poruncindu-i ca, chinuind-o pe Teodula cu diferite chinuri, s-o piarză
cu moarte. Pelaghie nu numai că nu și-a îndeplinit făgăduința, adică a se face
creștin, dar, uitînd și facerile de bine ale Sfintei Teodula, a pus-o iarăși
la chinuri și a poruncit să-i ardă picioarele cu țepușe înfocate. Făcîndu-se
aceasta, s-a apropiat de Pelaghie un închinător de idoli, anume Comentarisie,
zicîndu-i: "Mă rog strălucirii tale, voievodule, să-mi dai stăpînire asupra
ei și eu o voi face să se închine zeilor, iar de nu voi face aceasta apoi să-mi
tai capul". Deci voievodul i-a dat putere asupra sfintei.
Tiranul, făcînd cinci piroane lungi, a înfipt unul în urechea
ei stîngă și a trecut prin urechea dreaptă. Alt piron l-a înfipt în urechea
dreaptă și a străbătut capătul pironului în cea stîngă, al treilea l-a înfipt
în fruntea ei, iar celelalte două în pieptul ei. Sfînta, ridicîndu-și ochii
către cer, s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea răbdare și îndată a primit ajutorul
lui Dumnezeu și tămăduire, pentru că au căzut piroanele și a rămas sănătoasă.
Comentarisie, luînd pe sfîntă în casa sa, o sfătuia cu cuvinte înșelătoare să
se închine zeilor lor, ca și eu - zicea dînsul - să primesc cinste de la voievod
și tu de la împărați să te învrednicești de mare slavă. Sfînta a zis către el:
"Gîndește-te tu singur și te fă creștin, ca să te învrednicești nu de cinstea
cea de puțină vreme, ci de cea veșnică, întru Împărăția Domnului nostru Iisus
Hristos, Celui ce are să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia
după faptele lui". Comentarisie a zis: "Spune-mi mie, roaba lui Hristos, tot
adevărul, că s-a aprins inima în mine, după cuvintele tale".
Teodula i-a grăit: "Lumea aceasta, bogățiile și toată slava
ei, degrabă trec, iar veacul cel viitor este nesfîrșit. De va face cineva aici
fapte bune, va lua răsplătire bună în veacul acela, iar cei ce fac rele în lumea
aceasta, vor fi acolo munciți în veci. Mai ales cei ce se închină idolilor,
ca și voi, vor cădea în chinurile cele nesfîrșite". Cu aceasta și cu mai multe
cuvinte, Sfînta Teodula l-a adus pe Comentarisie la cunoașterea adevărului și,
umilindu-se cu inima a zis: "Rogu-mă ție, doamnă Teodula, nu pomeni răutățile
cele ce ți-am făcut, ci te roagă pentru mine, Dumnezeului tău, ca și eu să fiu
creștin".
A doua zi, a stat Comentarisie în fața voievodului cu Sfînta
Teodula și i-a zis: "N-am putut să întorc pe roaba adevăratului Dumnezeu de
la dreapta și fericita ei cale, dar, mai ales, ea m-a povățuit și pe mine la
calea cea dreaptă, izbăvindu-mă de întunericul neștiinței și, aducîndu-mă la
Hristos, adevăratul Dumnezeu, în Care cu neîndoire cred și mărturisesc preasfînt
numele Său, și mă închin Lui, cu osîrdie". Aceste cuvinte ale lui auzindu-le,
voievodul a poruncit ca îndată să-i taie capul cu sabia, iar trupul să i-l arunce
în mare, și astfel s-a sfîrșit chinuirea lui în 24 de zile ale lui ianuarie.
Sfînta Teodula a fost aruncată într-un cuptor aprins și a petrecut
într-însul nevătămată. După aceasta, a dat-o în stăpînire unuia, anume Eladie,
ajutător al voievodului, ca să o îndemne la închinarea idolilor, dar și acela,
ca și Comentarisie, prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate ale Sfintei Teodula,
a fost adus către Hristos și, stînd înaintea voievodului, a mărturisit că este
creștin; pe care apoi l-a tăiat cu sabia. Atunci, arzînd tiranul o tigaie, a
întins pe fericita Teodula pe tigaia aceea și a turnat peste dînsa smoală fiartă,
ceară și unt. Însă tigaia a crăpat de foc și aruncînd scîntei mari și văpaie
înfocată, a ars mulțimea poporului ce sta de față, iar pe voievod, ajungîndu-l
focul și vătămîndu-l, l-a dat morții celei amare, pe cînd Sfînta Teodula a rămas
fără vătămare.
Această minune văzînd-o mulțimea poporului, a crezut în Hristos,
între care era și Macarie cu Evagrie, cinstiți cetățeni. Mai pe urmă, necredincioșii,
arzînd ei iarăși cuptorul, au aruncat într-însul pe Sfînta Teodula și cu dînsa
și pe Macarie și Evagrie și pe mulțimea acelora ce au crezut în Hristos, în
același cuptor. Acolo, rugîndu-se cu toții, și-au dat sfîrșitul și, trecînd
la viața cea nesfîrșită, se încununează cu cununa biruinței și dănțuiesc cu
toți sfinții, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna februarie
|