Viața celui între sfinți, Părintele nostru Alexie, Mitropolitul Kievului și a toată Rusia, făcătorul de minuni
(12 februarie)
(Din Prolog)
Sfîntul Alexie, făcătorul de minuni al Rusiei, a fost de neam
boieresc. Părinții lui se numeau Teodor și Maria și erau din părțile Severului,
din cetatea Cernigovului. El s-a născut pe vremea marelui cneaz Ioan Daniilovici,
care i-a fost naș la Sfîntul Botez, și-i puseră numele Elefterie. După ce a
venit în cuviincioasa vîrstă, părinții l-au dat la învățătură și, fiind el de
12 ani, i s-a întîmplat a umbla prin pustie unde întindea curse pentru prinderea
păsărilor. Apoi, adormind, se auzi către dînsul un glas, zicînd: "Alexie, pentru
ce te ostenești în deșert? Iată, te voi face vînător de oameni".
Atunci, deșteptîndu-se copilul din somn, nu a văzut pe nimeni
și s-a mirat de glasul ce auzise. Din ceasul acela era în mare chibzuire, nepricepînd
ce sfîrșit are să aibă o vedenie ca aceea.
Iubind pe Dumnezeu din tinerețe, cuviosul a lăsat pe părinții
săi și căsătoria. Apoi, dorind să slujească Stăpînului Hristos, s-a dus în Mănăstirea
Sfintei dumnezeieștii Arătări (Boboteaza), din cetatea Moscova, și s-a tuns
în chipul monahicesc de egumenul Ștefan, fratele făcătorului de minuni Serghie.
La tundere, îi puseră numele Alexie, cum s-a spus mai sus, cînd a avut vedenie
visului, zicînd către sine glasul care-i spunea: în loc de vînare de păsări,
vei vîna oameni.
Cînd s-a tuns avea 20 de ani și a petrecut în rînduiala mona-hicească
pînă la 40 de ani, slujind lui Dumnezeu cu post, cu veghere de toată noaptea
și cu neîncetate rugăciuni, încît mulți se minunau de nevoința lui. Era vestit
și slăvit de toți pentru viața sa îmbunătățită, și chiar marele cneaz al Moscovei,
Simeon Ioanovici și mitropolitul Teognost îl iubeau foarte mult. Pentru prea
multele sale fapte bune, îl puseră episcop în marea cetate Vladimir. Iar după
moartea mitropolitului Teognost, marele cneaz Ioan Ioanovici, care luase domnia
după fratele său Simeon, a ales cu sobornicească judecată pe Sfîntul Alexie
și l-a trimis la Constantinopol spre sfințire, la prea sfințitul patriarh Filotei.
Apoi l-a așezat mitropolit a Kievului și a toată Rusia. Deci, întorcîndu-se
Sfîntul Alexie de la Constantinopol și luînd acea mare ocîrmuire a Bisericii,
a început a se nevoi, adăugînd osteneli peste osteneli, încît era la toți luminător
și chip turmei cu cuvîntul, cu viața, cu dragostea, cu duhul, cu credința și
cu curăția.
În acea vreme, împărățea în Sciția păgînul împărat Verdevir,
care-și ucisese cei 12 frați ai săi, fiind cumplit și foarte nemilostiv, care
voia război asupra creștinilor și toți se temeau de el. Sfîntul Alexie, fiind
rugat de marele cneaz Ioan, s-a dus în tabără la Verdevir și, potolind mînia
lui cu cuvinte blînde, a mijlocit pace creștinilor și s-a întors iarăși la Moscova,
la scaunul său. Căci, din cauza războaielor dese și a năvălirilor barbare, se
mutase acolo scaunul mitropoliei de către Sfîntul Petru, mitropolitul Kievului.
După aceasta a ridicat o biserică în numele Domnului nostru Iisus Hristos, adică
a Chipului celui nefăcut de mîini. Apoi a așezat mănăstire și a alcătuit într-însa
viață de obște, încredințînd egumenia lui Andronic, ucenicul Sfîntului Serghie,
făcătorul de minuni; după aceea a ridicat și multe alte biserici prin alte cetăți
și locuri.
Deci, străbătea despre dînsul cinstea cea mare, nu numai între
credincioși, dar și între necredincioșii agarieni, care nu auziseră de Hristos.
Dar păgînul împărat Amurat, al agarenilor, avea pe împărateasă oarbă de trei
ani și, auzind de Sfîntul Alexie și de cîte face Dumnezeu prin rugăciunea lui,
a trimis la marele cneaz Dimitrie Ioanovici și l-a rugat să trimită la dînsul
pe omul lui Dumnezeu, Alexie, ca să se roage pentru împărăteasa lui și să-i
dea vedere, zicînd: "De se va tămădui împărăteasa mea prin rugăciunea aceluia,
vei avea pace cu mine, iar de nu-l vei trimite, apoi cu sabie și cu foc îți
voi prăda țara".
Primind o scrisoare ca aceasta de la acel împărat și ajungînd
în cetatea Moscovei, Sfîntul Alexie socotea greu lucrul acela, zicînd că este
mai presus de puterea sa. Însă, rugîndu-l marele cneaz Dimitrie, a binevoit
să meargă în pămîntul agarienilor; dar, mai întîi a făcut rugăciune cu tot clerul
în biserica cea mare, sobornicească, a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
Săvîrșind rugăciunile sale, acest mare arhiereu al lui Dumnezeu,
s-a aprins o lumînare singură la mormîntul Sfîntului Petru, făcătorul de minuni
și priveau toți. Din această întîmplare Sfîntul Alexie a luat încredințare despre
ajutorul lui Dumnezeu care îi gătea calea cea cu bună sporire. Luînd o părticică
de ceară din lumînarea care se aprinsese de la sine, a făcut o lumînărică și
a pornit pe cale cu sfințitul cler, punîndu-și nădejdea în Dumnezeu cu neîndoire.
Dar, mai înainte de a ajunge sfîntul în cetatea agarenelor, împărăteasa a văzut
în vedenie pe arhiereul lui Dumnezeu, Alexie, venind cu toți preoții în veșminte
arhierești. Deșteptîndu-se din somn, a poruncit ca îndată să gătească veșminte
de mare preț arhiereului și preoților, după cum văzuse în vis.
Deci, apropiindu-se sfîntul, l-a întîmpinat împăratul agarenilor
cu mare cinste și l-a dus în palatele sale. Iar arhiereul lui Dumnezeu, Alexie,
începînd cîntarea, a poruncit să aprindă lumînarea făcută din ceara luată de
la lumînarea care se aprinsese singură la mormîntul Sfîntului Petru și, după
multă rugăciune, a stropit pe împărăteasa cea oarbă cu apă sfințită și, îndată,
împărăteasa a văzut bine din ceasul acela. Atunci împăratul, cu boierii săi
și cu toți cîți erau acolo s-au mirat foarte de acea minune preaslăvită și înălțau
laude lui Dumnezeu, apoi, cinstind împăratul pe Sfîntul Alexie și pe cei ce
erau cu dînsul, i-a eliberat cu cinste și cu daruri multe, la ale lor cu pace.
Întorcîndu-se de acolo, Sfîntul Alexie a ridicat o biserică
de piatră înăuntrul cetății Moscova, în numele Sfîntului Arhanghel Mihail, în
amintirea cinstitei și slăvitei lui minuni, ce s-a făcut odată în Hone. Apoi
a întemeiat o mănăstire, care pînă acum se cheamă Minune și a poruncit ca într-acea
biserică să-l pună după moartea sa. Încă și alte multe lucruri de mirare făcînd
întru slava lui Dumnezeu și păscînd turma oilor lui Hristos celor bine cuvîntătoare
s-a apropiat de fericitul său sfîrșit, în adînci bătrînețe.
Cunoscînd plecarea sa către Dumnezeu, a săvîrșit slujba cea
dumnezeiască și s-a împărtășit cu Sfintele Taine. Apoi, dînd pace voievodului
și poporului în sărutarea cea de pe urmă tuturor, s-a dus către Domnul, în anul
6886 (1378 d.Hr.) în 12 zile ale lunii februarie. A petrecut în arhierie 24
ani, iar vîrsta lui era de 85 de ani. Și-l îngropară cu cinste, în biserica
Sfîntului Arhanghel Mihail, cea zidită de el în hotarele Bunei Vestiri a Preacuratei
Fecioare, Născătoare de Dumnezeu. După mulți ani s-au găsit sfintele și mult
tămăduitoarele lui moaște întregi, iar veșmintele nestricate, ca îmbrăcate de
ieri. După aceasta, a fost adus Sfîntul Alexie în biserica cea zidită în numele
lui, în care și pînă acum izvorăsc multe tămăduiri din sfintele lui moaște,
ca din izvor, și se dă ajutor tuturor care cu credință cer sfintele lui rugăciuni,
cu darul lui Dumnezeu și al Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine
slava în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna februarie
|