Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Timotei cel din Simvoli, viețuitor în pustie
(21 februarie)
Lîngă muntele Olimpului era un loc pustiu, ce se numea Simvoli,
și o mănăstire într-însul. În acea mănăstire era arhimandrit cuviosul Teoctist,
un bărbat îmbunătățit, de care și cuviosul Platon mărturisitorul se povățuia
spre viața monahicească. La acest fericit arhimandrit Teoctist se afla unul
din ucenici, adică acest cuvios Timotei, care din tinerețe a primit viața monahicească
și se nevoia în post, în înfrînare și în rugăciunile cele de toată noaptea,
omorîndu-și cu totul zburdările cele pătimașe. El a fost nepătimaș și desăvîrșit
pînă la sfîrșitul său, fiind feciorelnic cu trupul și cu sufletul, pentru că
a pus așezămînt ochilor săi, din tinerețile sale, ca să nu privească niciodată
la fața femeiască. De aceea, s-a învrednicit a lua darul tămăduirii și putere
asupra diavolilor și făcea minuni cu rugăciunile sale, tămăduind toate neputințele
și izgonind de la oameni duhurile cele viclene. Apoi a trecut din loc în loc
mulți ani, viețuind singur prin munți și prin pustietăți întru Dumnezeu, și
cu rouă de lacrimi răcorindu-și sufletul în neîncetatele rugăciuni. Într-o viață
ca aceasta petrecîndu-și zilele, a ajuns la adînci bătrîneți și s-a dus către
Domnul.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna februarie
|