Sfîntul Eustatie, Patriarhul Antiohiei
(21 februarie)
(După Teodoret, capitolul 1)
Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei, murind, a luat după dînsul
scaunul acest fericit Evstatie, bărbat cu adevărat vrednic de o dregătorie ca
aceasta, ca unul ce era vestit, cu viață sfîntă, cu înțelepciune și cu mare
rîvnă pentru dreapta credință, care a și fost arătată la întîiul Sinod de la
Niceea, al Sfinților Părinți, pe vremea împărăției lui Constantin cel Mare.
Nevoindu-se cu Sfinții Părinți asupra lui Arie, a vădit eretica părere hulitoare
a aceluia care zicea că Fiul lui Dumnezeu este făptură, iar nu făcător, străin
de părinteasca cinste și putere. Deci, Sfîntul Eustatie rușinînd și dînd blestemului
acel hulitor eres și mărturisind pe Fiul că este de o ființă cu Tatăl, a pornit
pe eretici spre zavistie, dar mai ales pe Eusebie al Nicomidiei și pe Teognie
al Niceei.
După moartea marelui Constantin, luînd împărăția Constandie,
fiul său, a luat și eresul lui Arie și, foarte mult apărîndu-l, a dat putere
arienilor ca să izgonească și să facă rău Bisericii dreptcredincioșilor; întărind
erezia cu acea fără de lege și nedreaptă stăpînire.
Atunci, Eusebie al Nicomidiei, cel mai sus pomenit, după izgonirea
Sfîntului Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, mergînd la Ierusalim
cu Teognie al Niceei, a intrat în Antiohia și acolo, adunînd sinod nedrept asupra
arhiereului lui Hristos, Eustatie, l-a scos din scaun și din cinste l-a lepădat,
scornind asupra lui pricini nedrepte. Pe de o parte ziceau că n-ar crede drept,
ci eretice, ca și Sauelie; iar pe de alta, cum că ar petrece în necurăție. Căci
Eusebie plătise o femeie desfrînată cu daruri mari ca să clevetească asupra
sfîntului, ca și cum de la dînsul luînd în pîntece, ar fi născut prunc. Deci,
a intrat femeia aceea în mijlocul sinodul, purtînd pruncul pe mîini, clevetind
și strigînd că de la arhiepiscopul Eustatie a zămislit și a născut.
Cei ce judecau au poruncit femeii să-și întărească cuvîntul
cu jurămînt; și s-a jurat ticăloasa că nu de la altul, ci de la Eustatie are
pruncul. Deci, judecînd sinodul, a oprit pe sfînt și l-a trimis în surghiun.
Iar nevinovatul mărturisitor al lui Hristos, Eustatie, răbdînd acea nedreaptă
clevetire și izgonire, fiind în surghiun, s-a mutat către Domnul și s-a dus
în patria cerească. Iar femeia aceea care a clevetit pe sfînt, a căzut în boală
cumplită și grea. Apoi, cunoscînd că asupra ei era pedeapsa lui Dumnezeu pentru
clevetirea cea nedreaptă și defăimarea sa asupra nevinovatului și curatului
arhiereu, a mărturisit adevărul că a fost plătită cu aur ca să grăiască lucrul
cel de desfrînare asupra sfîntului, cum și de cine se plătise. Iar dacă a jurat
că de la Eustatie a zămislit, este drept, dar acesta era Eustatie fierarul,
iar nu arhiepiscopul Eustatie.
Apoi trecînd 100 de ani și Zenon ținînd împărăția grecească,
s-a adus din surghiun cinstitul și sfîntul trup al celui între sfinți părintelui
nostru Eustatie Mărturisitorul, în Antiohia, cu mare cinste, tot poporul ieșind
întru întîmpinarea lui, ca la 18 stadii și mai departe, cu cîntări, cu lumînări
și tămîieri, slăvind pe Hristos Dumnezeu, Cel împreună cu Tatăl și cu Sfîntul
Duh, în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna februarie
|