Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Gherman din Dobrogea
(29 februarie)
Acest sfînt și purtător de Dumnezeu Gherman s-a născut pe la
anul 368 în nordul Dobrogei, din părinți străromâni, fiind din același sat și
contemporan cu Sfîntul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerată vatra
străbună a acestor doi sfinți daco-romani de la gurile Dunării.
Părinții și strămoșii lor erau creștini din primul secol, fiind
botezați în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfîntul Apostol Andrei
și de ucenii lui, care au semănat cuvîntul Evangheliei lui Hristos în jurul
Mării Negre și în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi.
După ce a învățat carte în satul natal și pe lîngă Episcopia
Tomisului, împreună cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten și împreună-viețuitor
pînă la moarte, s-a dus să deprindă învățătura Sfinților Părinți în părțile
Constantinopololului. Apoi, tot împreună, au intrat în viața monahală, la una
din mănăstirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului,
unde străluceau mari ierarhi și purtători de Dumnezeu, ca Sfinții Bretanion
și Teotim.
Dorind o viață mai înalt duhovnicească în Hristos, s-a dus împreună
cu fericitul Casian să se închine Cuvioșilor Părinți ce se nevoiau în Egipt,
pe valea Nilului. După ce au vizitat pe marii sihaștri de acolo și au primit
multe cuvinte de folos de la ei, s-au nevoit un timp în preajma marilor anahoreți
egipteni, învățînd de la ei neîncetata rugăciune. Apoi s-au dus la Sfintele
Locuri și s-au închinat la mormîntul dătător de viață al Domnului nostru Iisus
Hristos.
S-au nevoit apoi un timp în mănăstirile din Constantinopol,
în preajma Sfîntului Ioan Gură de Aur, care i-a hirotonit pe amîndoi - Sfîntul
Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400.
În anul 403, cînd unii ierarhi și dregători din Răsărit, îndemnați
de împărăteasa Eudoxia, s-au ridicat împotriva Sfîntului Ioan Gură de Aur cerînd
să-l depună din treaptă, atunci și Coviosul Gherman s-a aflat printre cei ce
au luat apărarea marelui ierarh.
Acest mare nevoitor era atît de cinstit de prietenul său, Sfîntul
Ioan Casian, încît îl numea, în cartea sa "Convorbiri cu Părinții din Pustie",
"Sfîntul Părinte Gherman". El a contribuit mult la întărirea vieții monahale
în Dobrogea, din Italia și din Galia.
După o aspră și îndelungată nevoință duhovnicească, ajungînd
la măsura sfințeniei, Cuviosul Părintele nostru Gherman a răposat la Roma, prin
anii 405-415, dîndu-și sufletul cu pace în mîinile lui Hristos, plin de zile
și de harul Duhului Sfînt. Pentru viața lui aleasă, Sfîntul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române l-a trecut în ceata Sfinților Părinți, la 20-21 iunie 1992,
cu data de prăznuire la 29 februarie, iar cînd nu sînt ani bisecți, la 28 februarie.
Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna februarie
|