După alegerea celor doisprezece apostoli, Domnul nostru Iisus
Hristos a luat încă șaptezeci de apostoli mai mici, ca să-i trimită la propovăduire.
Despre acest lucru scrie Sfîntul Evanghelist Luca astfel: După aceștia a
arătat Domnul și alți șaptezeci (și doi), și i-a trimis cîte doi înaintea feței
Sale; pentru că pe cei doisprezece îi avea lîngă Dînsul, ca pe niște martori
ai vieții Sale, iar pe cei șaptezeci îi trimitea.
Dar care erau numele celor șaptezeci nu este adeverit, de vreme
ce, precum scrie Sfîntul Evanghelist Ioan: Mulți din ucenicii Lui s-au dus
și după aceea nu mai umblau cu Dînsul. Și a zis Iisus celor doisprezece: Oare
și voi voiți să vă duceți? Și a fost așa, căci aproape de patima cea de
bunăvoie a Domnului, se împuținaseră foarte mult ucenicii lui și abia cîțiva
din cei șaptezeci rămăseseră lîngă El, dar și din cei doisprezece a căzut unul.
Iar după Înviere, ceata sfinților doisprezece apostoli s-a împlinit cu Matia;
iar ceata celor șaptezeci nu îndată, ci încet s-a împlinit cu cei nou încredințați
prin buna vestire a celor care erau în ceata celor doisprezece și prin propovăduirea
Sfîntului Pavel, cel chemat de sus, fiind în aceeași ceată cu Sfîntul Petru.
Deci se află despre cei șaptezeci de apostoli o istorie, sub numele Sfîntului
sfințit Dorotei, episcopul Tirului, scrisă și la începutul cărții faptele apostolilor,
care și în Prolog este pomenită.
Dar acolo sînt scriși unii care numai la început au fost apostoli,
iar după aceea au căzut din credință și din apostolie, precum Nicolae, nemernicul
antiohian, fiind din cei șapte diaconi, care cu Simon vrăjitorul s-a abătut
de la credință; la fel Figel, Hermogen și Dimas, despre care scrie Sfîntul Apostol
Pavel către Timotei: "Știi că s-au întors de la mine toți cei din Asia, dintre
care este Figel și Hermogen" (II, 1, 15). Și iarăși: "Dimas m-a lăsat,
iubind veacul de acum, pentru că s-a făcut mai pe urmă jertfitor idolesc în
Tesalonic" (II, 4, 10). Pentru aceasta scrie și Sfîntul Ioan Cuvîntătorul
de Dumnezeu în epistola sa cea sobornicească dintîi: "De la noi a ieșit , dar
n-a fost de la noi. De ar fi fost de la noi, ar fi fost cu adevărat cu noi"
(I, 2, 19). Și nu se cuvine pe unii ca aceia să-i cinstim în numărul sfinților
celor șaptezeci ai soborului, ce acum se prăznuiește. Căci ce împărtășire este
luminii cu întunericul? Însă mulți sînt în acea istorie trecuți sub tăcere,
pe care Sfînta Biserică în sinaxarul lunilor îi numește sfinți, din cei șaptezeci
de apostoli, cum sînt Timotei, Tit, Epafras, Arhip, Ahila, Olimp, Codrat, Ahaic.
Sînt încă și altele multe cu îndoire, în acea istorie sub numele Sfîntului Dorotei,
scrise de cineva. Deci s-a adunat acestea aici cu multă cercetare, din dumnezeiasca
Scriptură, din învățăturile Sfinților Părinți și de la vechi istorici și povestitori
bisericești vrednici de crezare, făcînd o enumerare ca aceasta, după numele
și rînduiala sfinților apostoli șaptezeci, care în această zi se prăznuiesc.
Cel dintîi din cei șaptezeci de apostoli era Sfîntul Iacob,
fratele Domnului, pe care Sfîntul Apostol Pavel, în epistola sa către Galateni,
îl pomenește, zicînd: M-am suit în Ierusalim ca să văd pe Petru, iar pe altul
din apostoli n-am văzut, decît numai pe Iacob, fratele Domnului (I, 18-19).
Acesta a fost întîiul episcop al Ierusalimului, pus de însuși Domnul, pe care
propovăduindu-L, evreii l-au dat jos de pe aripa bisericii și cu pietre l-au
rănit; apoi lovindu-l cu un lemn în cap, s-a sfîrșit.
Sfîntul Marcu Evanghelistul, care a scris Sfînta Evanghelie,
îndemnîndu-l Sfîntul Apostol Petru, care pomenește în cea dintîi sobornicească
epistolă, zicînd: Închină-se vouă Biserica cea adunată în Babilon și Marcu,
fiul meu (I, 5, 13). Acesta a fost așezat episcop în Alexandria de același
Sfînt Petru, unde închinătorii de idoli l-au legat cu o funie, apoi, tîrîndu-l
și bătîndu-l cu pietre, Domnul i S-a arătat și, chemîndu-l la slava cea cerească,
și-a dat duhul său.
Sfîntul Luca Evanghelistul, care a scris Sfînta Evanghelie,
povestind faptele Sfîntului Apostol Pavel, care îl și pomenește în epistola
către Coloseni, zicînd: Închină-se vouă Luca, doctorul cel iubit (IV,
14). Același a scris și Faptele Apostolilor; după multe osteneli, și-a sfîrșit
apostolia sa mucenicește, în Teba Beoției.
Sfîntul Cleopa, fratele mai mic al Sfîntului Iosif logodnicul
Fecioarei, care, călătorind în Emaus cu Sfîntul Luca (care pomenește de el în
Evanghelia sa, iar al său nume îl trece sub tăcere), a văzut pe Domnul după
Înviere; și după o vreme, evreii l-au ucis în aceeași casă, unde a cunoscut
pe Hristos înviat, prin frîngerea pîinii.
Sfîntul Simeon, rudenia Domnului, după Iacob, a fost
al doilea episcop în Ierusalim și a fost și el răstignit pentru Hristos.
Sfîntul Barnaba, cel numit astfel de apostoli, iar mai
înainte se numea Iosie, care se pomenește în Faptele Apostolilor, de către Sfîntul
Pavel, în epistola către Galateni, zicînd: M-am suit în Ierusalim cu Barnaba
(II, 1). Acesta cu Sfîntul Pavel a slujit Cuvîntului și mai întîi a propovăduit
pe Hristos în Roma; apoi a fost episcop în Mediolan, cum și în patria sa, insula
Ciprului; și a fost ucis de evrei și de elini cu pietre, apoi l-au îngropat
cu Evanghelia Sfîntului Matei, cea scrisă de dînsul.
Sfîntul Iosie sau Iosif, numit Varsava și Iust, cel numărat
împreună cu Matia, după Iuda cel căzut, care se pomenește în Faptele Apostolilor
(I, 23); iar de Sfîntul Pavel în epistola sa către Coloseni se numește și Isus,
care se mai zice Iust; și se povestește de către dascăli că acest Iosie este
fiul lui Iosif logodnicul, ca și Iacob, Simeon și Iuda (nu Iscarioteanul); a
fost episcop în Eleuteropolis, unde s-a sfîrșit mucenicește.
Sfîntul Tadeu, care a fost mai înainte ucenic al Sfîntului
Ioan Botezătorul, apoi al lui Hristos, altul decît Sfîntul Apostol Iuda Tadeul,
care se numește și Levi, unul din cei doisprezece, care a botezat pe Avgar,
împăratul Edesei, și l-a curățat de lepră; care după multe osteneli întru bunăvestirea
lui Hristos, a adormit întru Domnul, în Berit, cetatea Feniciei.
Sfîntul Anania, care a botezat pe Pavel apostolul, a
fost episcop în Damasc; iar în Eleuteropolis și-a sfîrșit alergarea și fiind
ucis cu pietre, s-a dus către Domnul nostru Iisus Hristos, pe Care L-a văzut
stînd în cerurile cele deschise.
Sfîntul Filip, unul din cei șapte diaconi, care a botezat
pe Simon vrăjitorul în Samaria și pe famenul Candachiei; el a fost episcop în
Tralia Asiei, și luminînd pe mulți în credință, a trecut în adînci bătrîneți
la viața cea neîmbătrînită.
Sfîntul Prohor, unul din cei șapte diaconi, împreună
călător cu Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu și părtașul ostenelilor sale.
Întîi a fost episcop în Nicomidia, cetatea Bitiniei; apoi, propovăduind pe Hristos
în Antiohia, mucenicește s-a săvîrșit.
Sfîntul Nicanor, unul din cei șapte diaconi, în aceeași
zi în care a fost ucis întîiul Mucenic Ștefan, după cum se scrie în Faptele
Apostolilor - fiind prigoană mare asupra Ierusalimului - a fost ucis împreună
cu două mii, din cei ce credeau în Hristos.
Sfîntul Timon, unul din cei șapte diaconi, a fost episcop
în cetatea Bostrica din Arabia și, propovăduind numele lui Hristos, a pătimit
multe de la iudei și de la elini. Fiind aruncat într-un cuptor aprins, a ieșit
viu, nevătămat; apoi s-a dus către Domnul.
Sfîntul Parmena, unul din cei șapte diaconi, săvîrșind
slujba cea încredințată lui de apostoli, întru propovăduirea cea plină de credință,
și-a dat sfîrșitul mucenicește, înaintea feței apostolilor.
Sfîntul Timotei, ostenindu-se întru buna vestire cu Sfîntul
Pavel, care i-a trimis două epistole, a fost episcop în Efes, iar la praznicul
elinesc, ce se numea Katagoghion, s-a sfîrșit mucenicește.
Sfîntul Tit, asemenea s-a ostenit în buna vestire cu
Sfîntul Pavel, care i-a scris o epistolă; el a fost episcop al Gortinei, în
Creta.
Sfîntul Filimon, către care Sfîntul Pavel s-a ostenit
a-i trimite scrisoare, a fost episcop de Gaza.
Sfîntul Onisim, despre care Sfîntul Pavel scrie către
Filimon, chinuindu-se de către Tertul, eparhul Romei, s-a sfîrșit în Puteoli.
Sfîntul Epafras, pe care Sfîntul Pavel îl pomenește în
Epistola trimisă către Filimon, zicînd: Se închină ție Epafras, cel robit
împreună cu mine, pentru Iisus Hristos (I, 23). A fost episcop în Colose,
în Biserica Laodiceii și în Ierapole; apoi cu Sfîntul Pavel au fost la Roma
în legături, de unde Pavel, scriind către Coloseni, zice:
Închină-se vouă Epafras, cel de la voi, robul lui Iisus Hristos,
care totdeauna se nevoiește în rugăciuni, ca să fiți desăvîrșiți întru toată
voia lui Dumnezeu. Că mărturisesc pentru dînsul că are multă rîvnă și durere
pentru voi și pentru cei ce sînt în Laodiceea și în Ierapole (IV, 12-13).
Sfîntul Arhip, cel pomenit în aceeași Epistolă către
Filimon, a fost, după Sfîntul Eprafas (cel ținut la Roma în legături), episcop
în Colose, către care scrie Sfîntul Pavel, zicînd: Să spuneți lui Arhip:
Păzește-ți slujba pe care ai luat-o de la Dumnezeu ca s-o săvîrșești (IV,
17).
Sfîntul Sila, care cu Sfîntul Apostol Pavel a propovăduit
cuvîntul lui Dumnezeu și împreună cu dînsul a suferit multe chinuri, bătăi și
temnițe, despre care se scrie în Faptele Apostolilor: Iar Pavel alegînd pe
Sila, a întărit Bisericile. A fost episcop în Corint, ostenindu-se foarte
mult în propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu; și făcînd semne și minuni, s-a
dus către Domnul.
Sfîntul Silvan, pe care Sfîntul Petru, în scrisoarea
sa cea sobornicească, îl pomenește astfel: Prin Silvan, credinciosul frate,
precum mi se pare, puțin am scris vouă (I, 5, 12). Asemenea și Sfîntul Pavel,
în a doua Epistolă către Corinteni, zice: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos,
Care la voi prin noi S-a propovăduit de mine și de Silvan. Acesta cu Sfîntul
Pavel a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu și a fost episcop în Tesalonic; apoi
multe primejdii suferind pentru nevoința credinței, s-a suit la încununătorul
de nevoință, Hristos.
Sfîntul Crescent, pe care-l pomenește Sfîntul Pavel în
a doua epistolă a sa, către Timotei, zicînd: Crescent în Galatia, s-a trimis
de mine la propovăduire (II, 4, 10). Acesta a fost episcop în Galatia, apoi
a propovăduit în Galia pe Hristos, iar în Viena, cetatea Galiei, a numit episcop
pe ucenicul său Zaharia; apoi iarăși s-a întors în Galatia, unde a murit mucenicește,
în timpul împăratului Traian (98-117).
Sfîntul Crisp, pe care Faptele Apostolilor îl pomenesc
astfel: Iar Crisp, începătorul soborului, a crezut în Domnul cu toată casa
sa. Despre care și Sfîntul Pavel în Epistola către Corinteni, zice că "pe
Crisp l-a botezat" (I, 1, 14). Și a fost episcop în insula Eghina, care
se află lîngă Pelopones, între Marea Egeei și a Ioniei.
Sfîntul Epenet, pe care Sfîntul Pavel în Epistola sa
către Romani îl pomenește, zicînd: Închinați-vă iubitului meu Epenet, care
este începătorul Asiei, întru Hristos (16, 15). A fost episcop în Cartagina.
Sfîntul Andronic, pe care în aceeași epistolă Sfîntul
Apostol Pavel îl pomenește, zicînd: Închinați-vă lui Andronic (16, 7).
Apoi, numindu-l rudenie, împreună cu dînsul robit și vestit între apostolii
cei mai înainte de el care au crezut în Hristos. A fost episcop în Panonia.
Sfîntul Stahie, pe care Sfîntul Pavel în aceeași epistolă
îl pomenește: Închinați-vă, zice, și iubitului meu Stahie (16, 9). El
a fost pus episcop de către Sfîntul Apostol Andrei, cel întîi chemat, în Arghiropolis,
din Bizanț.
Sfîntul Amplie, pe care Sfîntul Pavel în aceeași epistolă
îl pomenește, zicînd: Închinați-vă lui Amplie, iubitul meu în Dumnezeu
(16, 8). A fost episcop, propovăduind pe Hristos în Diospol și în cetatea Odessos
și acolo, fiind ucis de elini, s-a sfîrșit.
Sfîntul Urban, pe care în aceeași epistolă Sfîntul Pavel
îl pomenește, zicînd: Închinați-vă lui Urban, iubitorul nostru în Hristos
(16, 9). A fost episcop în Macedonia și s-a sfîrșit mucenicește.
Sfîntul Narcis, pe care în aceeași epistolă îl pomenește
Sfîntul Pavel, zicînd: Închinați-vă celor ce sînt din casa lui Narcis în
Domnul (16, 11). A fost episcop în Atena.
Sfîntul Apelie, pe care în aceeași epistolă îl pomenește
Sfîntul Pavel, zicînd: Închinați-vă lui Apelie, cel încercat în Hristos
(16, 10). A fost episcop în Heracleea.
Sfîntul Aristobul, pe care Sfîntul Pavel în aceeași epistolă
îl pomenește, zicînd: Închinați-vă celor ce sînt de la Aristobul (16,
10). A fost episcop în Bretania și acolo, după multe osteneli și pătimiri, s-a
sfîrșit.
Sfîntul Irodion, pe care în aceeași epistolă Sfîntul
Pavel îl pomenește, zicînd: Închinați-vă lui Irodion, rudeniei mele (16,
11). A fost episcop în Patras.
Sfîntul Agab a luat darul proorociei. Pe sfîntul acesta
îl pomenesc Faptele Apostolilor, zicînd că într-o vreme s-a pogorît un prooroc
din Iudeea, anume Agab, care, luînd brîul lui Pavel și legîndu-și mîinile sale
și picioarele, a zis: Așa grăiește Duhul Sfînt: pe bărbatul care are brîul
acesta, așa îl vor lega iudeii în Ierusalim și-l vor da în mîinile limbilor.
Sfîntul Ruf, pe care în Epistola către Romani îl pomenește
Sfîntul Pavel, zicînd: Închinați-vă lui Ruf, cel ales în Domnul (16,
13). A fost episcop în Teba din Elada.
Sfîntul Asincrit, care se pomenește în aceeași epistolă
(16, 14), a fost episcop în Ircania, din Asia.
Sfîntul Flegon, cel pomenit în aceeași epistolă (16,
14), a fost episcop în Maraton, în cetatea Traciei.
Sfîntul Hermes, care se pomenește în aceeași epistolă
(16, 14), a fost episcop în Filipopoli.
Sfîntul Patrova, cel pomenit în aceeași epistolă (16,
14), a fost episcop în Neapole și în Puteoli (Italia).
Sfîntul Hermas, care în aceeași epistolă se pomenește
(16, 14), a fost episcop în Dalmația. Pentru acești cinci sfinți, care s-au
pomenit aici mai sus, scrie Sfîntul Pavel, zicînd: Închinați-vă lui Asincrit,
Flegon, Hermes, Patrova și Hermas (16, 14).
Sfîntul Linos, pe care îl pomenește Sfîntul Pavel în
Epistola a doua către Timotei (II, 4, 21), a fost episcop în Roma.
Sfîntul Gaius, pe care, în Epistola către Romani (16,
23), îl pomenește Sfîntul Pavel, zicînd: Se închină vouă Gaius, ospătătorul
meu și a toată Biserica. A fost episcop în Efes, după Sfîntul Timotei.
Sfîntul Filolog, pe care îl pomenește în aceeași epistolă
(16, 15) Sfîntul Pavel, zicînd: Închinați-vă lui Filolog. A fost pus
de Sfîntul Apostol Andrei, episcop în Sinope.
Sfîntul Lucius, pe care Sfîntul Pavel în aceeași epistolă
(16, 21) îl pomenește, a fost episcop în Laodiceea Siriei.
Sfîntul Iason, care se pomenește în aceeași epistolă
(16, 21), a fost episcop în Tars.
Sfîntul Sosipatru, cel pomenit în aceeași epistolă, a
fost episcop în Iconiu. Despre acești trei sfinți aici pomeniți, scrie Sfîntul
Pavel, după ce spune despre Sfîntul Timotei, zicînd: Se închină vouă Lucius,
Iason și Sosipatru, rudeniile mele (16, 21).
Sfîntul Olimpan, pe care Sfîntul Pavel îl pomenește în
aceeași epistolă (16, 15), urmînd Sfîntului Apostol Petru, pînă la pătimirea
lui de moarte, a fost tăiat în Roma, împreună cu Sfîntul Apostol Irodion, de
către Nero (54-68); precum scrie Metafrast la ziua Sfinților Apostoli Petru
și Pavel.
Sfîntul Tertius, care a scris către Romani epistola spusă
de Sfîntul Pavel, în care singur pe sine se pomenește așa: Mă închin vouă
și eu Tertius, cel ce am scris epistola aceasta, întru Domnul. A fost episcop
în Iconiu, al doilea după Sfîntul Sosipatru, unde a cîștigat și muceniceasca
cunună.
Sfîntul Erast, pe care Sfîntul Pavel îl pomenește în
aceeași epistolă (16, 23), a fost iconom al Bisericii Ierusalimului, iar după
aceea episcop al Paneadei.
Sfîntul Cvartus, care în aceeași epistolă (16, 23) se
pomenește, a fost episcop în Beirut. Despre acești doi sfinți, Sfîntul Pavel
scrie: Se închină vouă Erast, dregătorul cetății, și Cvartus, fratele
(16, 23).
Sfîntul Evod a fost episcop în Antiohia, după un alt
sfînt apostol; pe el îl pomenește Sfîntul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, în
epistola sa către Antiohieni, zicînd: "Aduceți-vă aminte de fericitul Evod,
părintele nostru, care întîi a fost păstor pus vouă de sfinții apostoli". El
s-a sfîrșit mucenicește.
Sfîntul Onisifor, pe care îl pomenește Sfîntul Pavel
în Epistola a doua către Timotei (I, 16), zicînd: Să dea Domnul milă casei
lui Onisifor, că de multe ori m-a odihnit și de lanțurile mele nu s-a rușinat.
A fost episcop în Colofon și în Cirene.
Sfîntul Clement, pe care îl pomenește Sfîntul Pavel în
Epistola către Filipeni (4, 3), zicînd: S-a nevoit cu mine și Clement.
El a fost episcop în Roma, după episcopii Lin și Clit; apoi surghiunit fiind
în Chersones, s-a sfîrșit mucenicește, prin înecare în adîncul mării.
Sfîntul Sostene, care după Sfîntul Crisp a fost începător
soborului iudaicesc, întorcîndu-se la credință de către Sfîntul Pavel, și despre
care se scrie în Faptele Apostolilor: Și prinzînd toți elinii pe Sostene,
începătorul soborului, îl băteau înaintea divanului. Despre el pomenește
Sfîntul Pavel în Epistola I către Corinteni, începută așa: Pavel, chematul
apostol al lui Iisus Hristos, cu voia lui Dumnezeu, și Sostene fratele (I,
1, 1). El a fost episcop în Colofon.
Sfîntul Apolo, despre care pomenesc Faptele Apostolilor,
astfel: Iar un iudeu anume Apolo, de neam din Alexandria, bărbat cuvîntător,
a venit în Efes, fiind puternic în Scripturi. Acesta era învățat în calea Domnului
și, arzînd cu Duhul, învăța cu dinadinsul despre Domnul. Îl pomenește Sfîntul
Pavel în epistola I către Corinteni (I, 3, 6): Eu am sădit, Apolo a udat,
iar Dumnezeu a crescut. El a fost episcop în Smirna, mai înainte de Sfîntul
Policarp.
Sfîntul Tihic, cel pomenit în Faptele Apostolilor și
în epistolele Sfîntului Pavel către Efeseni (6, 21) și Coloseni (4, 7), zicînd:
Iar cele pentru mine, pe care le lucrez, toate le va spune vouă Tihic, iubitul
meu frate, și credinciosul slujitor în Domnul, pe care l-am trimis la voi ca
să știți cele pentru noi și ca să se mîngîie inimile voastre. În Epistola
a doua către Timotei (4, 12) zice: Iar pe Tihic l-am trimis în Efes.
El a fost episcop în Colofon, după Sfîntul Sostene.
Sfîntul Epafrodit, pe care-l pomenește Sfîntul Pavel
în Epistola către Filipeni (2, 25; 4, 18), zicînd: Iar mai de folos am socotit
ca pe Epafrodit, fratele, ajutătorul și împreună ostașul meu, iar al vostru
apostol și slujitor trebuinței mele, a-l trimite la voi. A fost episcop
în Adriania.
Sfîntul Carp, despre care Sfîntul Pavel în a doua Epistolă
către Timotei (4, 13), după Sfîntul Tihic, pomenește zicînd: Felonul pe care
l-am lăsat în Troada, la Carp, venind aici, să-l aduci, precum și cărțile.
El a fost episcop în Veria Traciei.
Sfîntul Codrat a fost episcop în Atena și în Magnesia
unde, cuvîntul Domnului propovăduind, și-a luat sfîrșitul prin mucenicie de
la atenieni, în vremea împăratului Adrian (117-138).
Sfîntul Marcu, care se numește și Ioan, pe care Faptele
Apostolilor îl pomenesc de multe ori, că a fost călător împreună cu Pavel și
cu Barnaba, zicînd: Iar Barnaba și Saul s-au întors din Ierusalim
la Antiohia, împlinindu-și slujba și a luat cu sine pe Ioan, care se chema Marcu.
El a fost episcop în Biblos, din Fenicia, și umbra lui gonea bolile.
Sfîntul Zina, care se zice legiuitor, adică învățătorul
legii lui Moise, despre care Sfîntul Pavel, în Epistola sa către Tit (III, 13),
zice: Pe Zina, legiuitorul, degrabă să-l trimiți la mine. El a fost episcop
în Diospoli.
Sfîntul Aristarh, despre care pomenesc Faptele Apostolilor,
precum și Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Coloseni și către Filimon.
El a fost episcop în Apameia Siriei.
Sfîntul Pudențiu, despre care pomenește Sfîntul Pavel
în Epistola a doua către Timotei (4, 21), zicînd: Se închină ție și Pudențiu.
El a fost la romani bărbat drept-credincios, primind în casa sa pe Sfinții Apostoli
Petru și Pavel și adunarea celorlalți credincioși, a cărui casă s-a schimbat
după aceea în biserică, ce se numea păstorească și în care se zice că Sfîntul
Petru slujea Liturghia.
Sfîntul Trofim, despre care Faptele Apostolilor pomenesc,
ca și Sfîntul Pavel în Epistola a doua către Timotei (4, 20), zicînd: Iată
pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet. El cu Pudențiu și cu Aristarh au urmat
în toate călătoriile pe Sfîntul Pavel și la sfîrșit, în vremea tăierii lui în
Roma de către Nero, toți acești trei au fost tăiați.
Sfîntul Marcu, nepotul lui Barnaba, a fost episcop în
Apolonia, despre care pomenește Sfîntul Pavel în Epistola sa către Coloseni
(4, 10), împreună cu Sfîntul Aristarh, zicînd: Închină-se vouă Aristarh,
cel robit cu mine, și Marcu, nepotul lui Barnaba.
Sfîntul Artemas, despre care pomenește Sfîntul Pavel,
scriind către Tit (3, 12), zicînd: Cînd voi trimite pe Artemas la tine.
El a fost episcop în Listra.
Sfîntul Acvila, despre care pomenesc Faptele Apostolilor
și epistolele lui Pavel, a fost episcop în Heraclea, iar în Asia și în Ahaia
a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu și a fost ucis de necredincioși.
Sfîntul Fortunat, despre care Sfîntul Pavel pomenește
în Epistola I către Corinteni (16, 17), a cîștigat sfîrșit fericit în propo-văduirea
cuvîntului lui Dumnezeu.
Sfîntul Ahaic, pe care îl pomenește Sfîntul Pavel împreună
cu Fortunat, în aceeași Epistolă către Corinteni (16, 17): M-am bucurat de
venirea lui Fortunat și a lui Ahaic, căci lipsirea voastră au împlinit-o aceștia
și au odihnit duhul meu și al vostru.
Pînă aici se împlinește desăvîrșit ceata sfinților 70 de apostoli,
la care, după alt izvor al Evangheliei, se adaugă încă și acești doi:
Sfîntul Dionisie Areopagitul, despre care pomenesc Faptele
Apostolilor, a fost întîi episcop în Atena, apoi în Galia a propovăduit pe Hristos
și acolo i s-a tăiat capul. Iar faptul că și acesta a fost din aceeași ceată
apostolească, îl mărturisește Eusebiu, zicînd astfel despre acești apostoli:
Au adăugat la aceștia pe Areopagitul acela, anume Dionisie, care s-a întors
la credință în Atena, prin propovăduirea lui Pavel, cum scrie Luca în Faptele
Apostolilor.
Sfîntul Simeon, care s-a numit Niger, despre care Sfîntul
Luca, în Faptele Apostolilor (13, 1), pomenește, zicînd: Erau unii în Biserica
din Antiohia, prooroci și dascăli, Barnaba și Simeon, care se numea Niger.
Iar cum că și acesta este din aceeași ceată apostolească, mărturisește Sfîntul
Epifanie, punîndu-l pe dînsul între apostoli, pentru că le pomenește numele
acelora astfel: Marcu, Luca, Iust, Barnaba, Apelie, Ruf, Niger (adică Simeon
Niger), și pe ceilalți șaptezeci și doi. Astfel scriind Sfîntul Epifanie pentru
acești doi, ne încredințează că ceata acestor sfinți apostoli cuprinde șaptezeci
și două de fețe și că Sfîntul Simeon Niger este unul din același număr apostolesc.
Cu ale tuturor acestora mult ajutătoare sfinte rugăciuni, să ne învrednicim
și noi cu adunarea cea sfîntă ca să ne facem părtași chemării cerești și să
cunoaștem pe Cel Preaînalt Apostol și Arhiereu al mîntuirii noastre, Iisus Hristos,
lăudîndu-L pe El, ca și pe Dumnezeu Tatăl și pe Sfîntul Duh, în vecii vecilor.
Amin.
Însemnare
În știință să fie că după aceștia toți care s-au scris aici,
pot încă și mai mulți să se afle într-aceeași vreme, împreună cu sfinții apostoli;
fiindcă mărturisește despre aceasta Eusebiu, episcopul Cezareei Palestinei,
care în cartea sa cea dintîi, în cap. al 12-lea, scrie astfel: "Numele fiecăruia
din cei doisprezece apostoli ai lui Hristos din destul se încredințează, din
mărturiile Evangheliei, iar pentru cei șaptezeci de apostoli nici un catalog
sigur nu se află undeva".
De vei voi ca să cercetezi cu înlesnire, vei afla mai mult de
șaptezeci, din mărturiile Sfîntului Pavel, care în cea dintîi Epistolă către
Corinteni zice: Hristos S-a arătat după Învierea Sa lui Chifa, apoi celor
unsprezece; iar după aceea S-a arătat la mai mult decît cinci sute de frați
deodată, dintre care cei mai mulți trăiesc pînă acum, iar unii au și adormit.
Deci, mulți ostenindu-se în buna vestire a lui Hristos în aceeași vreme în Biserica
cea dintîi și, luminînd multe țări cu credința, asemenea cu apostolii sînt vrednici
de numele apostolesc, iar unii aici îndeosebi trebuie să se pomenească. Adică:
Sfîntul Lazăr, fiind mort patru zile și de Domnul înviindu-se,
împreună cu sfinții apostoli a primit Duhul Sfînt, Care în limbi de foc S-a
coborît. Fiind mare prigoană asupra Bisericii Ierusalimului, după uciderea lui
Ștefan, a fost izgonit din hotarele Iudeii și slobozit pe mare într-o luntre
fără vîsle, împreună cu Sfîntul Maximin ucenicul Domnului și cu Sfîntul Chelidonie,
care din naștere a fost orb și de Domnul s-a luminat; însă plutind după dumnezeiasca
ocîrmuire în Marsilia, acolo Sfîntul Lazăr a propovăduit apostolește pe Hristos.
Apoi, fiind episcop în cetatea Kitiei din insula Ciprului, a murit. Și sfîntul
lui trup, după mulți ani, s-a descoperit într-o raclă de marmură cu aceste cuvinte
scrise deasupra: "Lazăr cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos".
Sfîntul Maximin din Livia, cetate care se numea astfel
în Galia, a fost întîi episcop și împlinitor de propovăduiri apostolești. Acolo
a petrecut și Sfîntul Chelidonie, ajutătorul episcopiei la propovăduirea apostolească,
cu Sfîntul Maximin, unde cu pace s-a odihnit; iar de unii istorici se numără
în ceata sfinților șaptezeci de apostoli, ca unul dintr-înșii.
Sfîntul Iosif, cel din Arimateea, care a fost învățat
de Iisus și a cerut preacinstitul Lui trup de la Pilat; la fel, izgonindu-se
de zavistnicii evrei din hotarele lor, a propovăduit pe Hristos în Anglia, unde
a și murit; ca un apostol se cinstește de locuitorii acelei țări.
Sfîntul Nicodim, care a venit noaptea la învățătura lui
Hristos și a dat sfat bun pentru neosîndirea Domnului, iar mai pe urmă împreună
cu Iosif a îngropat cu cinste trupul lui Iisus și l-a uns cu aromate; el la
fel a pătimit prigonire apostolească de la evrei, pentru credința și propovăduirea
lui Hristos.
Sfîntul Gamaliel, care a fost învățător Sfîntului Apostol
Pavel și a dat evreilor sfat bun despre propovăduirea sfinților apostoli, zicînd:
Dacă este de la Dumnezeu învățătura aceasta, nu veți putea s-o nimiciți.
După ce a arătat aceasta, a propovăduit apostolește pe Hristos, în Care a crezut,
și, pe cel izgonit pentru propovăduire, adică pe Sfîntul Nicodim, îl ținea la
sine, pe care pînă la sfîrșitul vieții hrănindu-l, după moarte l-a îngropat
aproape de Sfîntul Ștefan, întîiul mucenic.
Sfîntul famen al împărătesei Candachiei, cel botezat
în cale de Sfîntul Filip, pe împărăteasa aceea a adus-o la Hristos; a fost întîi
propovăduitor al lui Hristos în Etiopia, apostol al Etiopiei numindu-se, s-a
sfîrșit mucenicește.
Sfîntul Zaheu, cel ce a primit în casa sa pe Domnul,
bucurîndu-se, iar de la Dînsul a auzit acestea: Astăzi mîntuire casei acesteia
s-a făcut. După Înălțarea Domnului a urmat pe Sfîntul Petru, de care punîndu-se
episcop în Cezareea Palestinei, a propovăduit pe Hristos.
Sfîntul Cornelie Sutașul, cel botezat de Sfîntul Petru
și de același pus episcop în Cezareea, după Sfîntul Zaheu, și casa lui a făcut-o
biserică.
Sfîntul Longhin Sutașul, care a crezut în vremea răstignirii
Domnului și cu adevărat a mărturisit că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, apoi și
Învierea Lui a mărturisit-o; după aceasta, fiind propovăduitor și apostol al
lui Hristos în Capadochia, a pătimit mucenicește.
Sfîntul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, pe care Domnul,
cînd era prunc, l-a luat în mîinile Sale. El a fost episcop în Antiohia, propovăduind
pe Hristos, pentru Care a și pătimit în Roma, dîndu-se spre mîncare leilor.
Sfîntul Policarp, episcopul Smirnei, pe care fericitul
Simeon Metafrast, în viața Sfîntului Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, îl numește
apostol dumnezeiesc, scriind așa: "A sosit în Smirna și, acolo, Sfîntul Ignatie
a sărutat pe Sfîntul Policarp, dumnezeiescul apostol, episcopul Smirnei, și,
împreună cu sine, ucenicul".
Sfîntul Aristion, episcop al Bisericii Smirnei, ucenicul
Domnului, din aceia care erau după cei doisprezece apostoli, pomenit în cărțile
Sfîntului Papia, episcopul Ierapolei, cel ce a viețuit îndată după apostoli,
despre care scriu istoricii bisericești: Nichifor în cartea a III-a, cap. 20,
și Eusebiu în cartea a III-a, cap. 33.
Sfîntul Ierotei, cel ce a învățat credința de la Sfîntul
Apostol Pavel și a fost pus episcop în Atena, care la Adormirea Preacuratei
Maicii lui Dumnezeu, s-a adus în ceata Sfinților Apostoli prin văzduh.
Sfîntul Antipa, episcopul Pergamului, a pătimit mărturisind
apostoleasca propovăduire în Hristos; despre care Însuși Domnul Hristos a arătat
în descoperirea Sfîntului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu, zicînd: Antipa,
martorul Meu cel credincios, este ucis.
Sfîntul Dimitrie, despre care a scris Sfîntul Ioan Cuvîntătorul
de Dumnezeu în Epistola a treia (1, 12), zicînd: Lui Dimitrie i s-a mărturisit
de la toți și de la însuși adevărul. Și noi mărturisim și știi că mărturia noastră
este adevărată. El a fost episcop în Filadelfia, în Asia.
Încă se mai pomenește în Faptele Apostolilor Mnason din Cipru,
vechi ucenic al Domnului, despre care scrie Sfîntul Luca așa: Au venit cu
noi și niște ucenici din Cezareea, aducînd cu ei pe un vechi ucenic din Cipru,
Mnason, la care găzduim noi. Poate va socoti cineva că acest vechi ucenic
al Domnului, Mnason, este același cu Iason. Deci aceștia și mai mulți, afară
din soborul celor șaptezeci de apostoli, au fost vechi ucenici ai Domnului,
în aceeași vreme cu apostolii propovăduitori ai Lui, afară de mai mult de cinci
sute de frați, care, deși n-au fost pomeniți, au văzut pe Domnul înviat; numele
lor sînt scrise aici, pe pămînt, în cărți, dar în ceruri sînt scrise cu adevărat,
precum scrie Sfîntul Pavel către Filipeni, în cap. 4: Care întru buna vestire
s-au nevoit cu mine, și cu ceilalți ajutători ai mei, ale căror nume sînt în
cărțile vieții. Iar în povestirea scrisă sub numele Sfîntului Dorotei, pentru
cei șaptezeci de apostoli, aceleași nume se repetă.
Încă, se mai știe că în povestirea aceea scrisă sub numele lui
Dorotei, multe, precum am scris, fiind nesigure, patru nume din cei șaptezeci
de apostoli în zadar se pomenesc, anume Irodion, spunîndu-l a doua oară,
ca și cum ar fi același cu Sfîntul Pavel Rodion, pe care Pavel nu l-a
pomenit nicăieri, fără numai pe Irodion. Și iarăși pe Apolo, Tihic și Aristarh,
pe care singuri aceiași, iar nu îndoiți îi pomenește Sfîntul Pavel.
La aceeași povestire numele a patru se află de cîte două ori,
al lui Cleopa cu Simeon și Crisp cu Crescent; căci se scrie ca
și cum același Cleopa ar fi și Simeon; și cei vrednici de credință, vechi istorici
bisericești, Eusebiu, cel numit Pamfil, și Nichifor al lui Calist Xantopol și
cel adus de dînșii ca mărturie mai veche, adică Hegesip, iar după dînșii și
Gheorghe Kedrin, scriu asemenea, cum că Cleopa era frate mai mic al Sfîntului
Iosif Logodnicul, iar Simeon era ruda Domnului; deși se pomenește în Prolog
că Simeon acesta era același, adică fiul lui Iosif, ca și Iacob, Iosie și Iuda;
însă cei mai vrednici de credință istorici bisericești grăiesc că Simeon acesta
(rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului, al doilea după Iacob), era fiul
unic al lui Cleopa, fratele lui Iosif și văr, iar nu frate bun lui Iacob, fiul
lui Iosif; iar acel Simeon, fiul lui Iosif și frate bun lui Iacob, era altul
(nepomenit între apostoli), de care socotesc că n-a luat slujba apostoliei,
precum Iacob și Iosif, frații lui, între cei șaptezeci, iar Iuda (care se zice
și Tadeu), era între cei doisprezece.
Dar poate că mai înainte de a se împărți apostolii în lume,
s-au dus din viața aceasta, precum și alți ucenici ai Domnului, despre care
Sfîntul Pavel zice: Cei mai mulți sînt pînă acum, iar unii au și adormit;
lucru care rămîne la bisericeasca socoteală și este dovedit, că altul era Cleopa
și altul Simeon. Iar ceea ce se scrie despre Crisp, pe care Sfîntul Pavel îl
pomenește în Epistola a doua către Timotei, că a fost episcop în Galileia, -
apoi în epistola aceea se pomenește Crisp sau Crescent, episcopul Galatiei și
al Galileei; iar deosebit alt Crisp, mai mare al soborului, se pomenește în
Faptele Apostolilor și în epistola întîia către Corinteni a lui Pavel.
În aceeași povestire se scrie că Chifa, pe care Sfîntul
Pavel l-a mustrat în Antiohia, a fost episcop în Ivonia. Dar Sfîntul Pavel în
Antiohia, precum scrie către Galateni, nu altcuiva sau lui Chifa, cel din șaptezeci
de apostoli, ci însuși lui Petru, apostolul cel sfînt, i-a stat împotrivă pe
față, căci sminteală era să viețuiască ca neamurile.
În aceeași povestire se mai scrie că unul din cei șaptezeci
ar fi fost un apostol Cezar; dar Sfîntul Pavel, scriind din Roma către Filipeni
(4, 22), pomenește de casa cezarului Nero, care atunci împărățea în Roma (54-68),
iar nu de vreun ucenic al Domnului anume Cezar, precum despre aceasta scriu
sfinții învățători, Sfîntul Ioan Gură de Aur și Sfîntul Teodoret. Cel dintîi
zice: "I-am îndemnat și i-am întărit, arătîndu-le că propovăduirea s-a atins
și de casa împărătească; pentru că dacă cei ce erau în casele împărătești toate
le-au defăimat pentru Împăratul ceresc, mult mai ales li se cădea lor, Filipenilor,
s-o facă". Celălalt, Sfîntul Teodoret, zicea: "Prea multă mîngîiere le-a adus,
cînd le-a spus că și în palatele împărătești stăpînește dumnezeiasca Evanghelie
și pe casnicii necuratului împărat îi aduce la viață". Așa tîlcuiesc acești
sfinți învățători cuvintele apostolului, care pomenesc de Cezar în Epistola
către Filipeni, la sfîrșitul acestora, zicînd: Închină-se vouă toți sfinții
și mai ales cei din casa Cezarului. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi
toți. Amin (4, 22-23).