Pe vremea împărăției marelui Teodosie (379-395), Domnica fiind
elină, s-a dus din cetatea Cartagina la Constantinopol, cu alte patru fecioare.
Apoi s-a făcut despre dînsa o dumnezeiască descoperire preasfințitului arhiepiscop
Nectarie patriarhul (381- 397), care primind-o, a învrednicit-o de Sfîntul Botez.
După aceasta, Sfînta Domnica luînd chipul monahicesc, se nevoia
în post cu duhovnicești osteneli, pentru care a făcut multe minuni.
Căci a mîntuit pe niște corăbieri care se înviforau, turnînd
în mare untdelemn sfințit și astfel a schimbat marea în liniște. Domnica avea
și darul de a prooroci, pentru că a văzut înainte moartea împăratului, despre
care l-a și înștiințat. Apoi a văzut pe sfîntul înger venind și sfințind firea
apelor; precum și alte preamărite taine dumnezeiești i s-au descoperit.
Ajungînd la adînci bătrîneți, pînă pe vremea împărăției lui
Leon (457-474) și a lui Zenon (474-491), cunoscîndu-și mai înainte ducerea sa
către Dumnezeu, s-a odihnit în pace.