Acest plăcut al lui Dumnezeu, Dometian, s-a născut pe vremea
împărăției lui Iustin cel Tînăr (565-578), din părinți drept- credincioși și
bogați, anume Teodor și Evdochia. Isprăvind cu desăvîrșire învățătura cărții,
s-a căsătorit; dar mutîndu-se soția sa din această viață, iar el sîrguindu-se
de îndată spre filozofia cea duhovnicească, a lăsat lumea, pentru dragostea
lui Dumnezeu și a fost ales episcop al Bisericii Melitinei, la 30 de ani ai
vîrstei sale.
El era un bun păstor, nu numai al turmei sale, ci a fost și
altor popoare luminător și ajutător și foarte trebuitor în toată împărăția grecească,
ca un purtător de grijă a binelui obștesc; pentru că de multe ori era trimis
în Persia de împăratul Mauriciu (582-602), pentru îndreptarea poporului; apoi
a fost mijlocitorul lui Chosroe, împăratul Persiei, spre a se face pace între
greci și perși. Iar un voievod, anume Baram, care se ridicase asupra lui Chosroe
și se atinsese cu îndrăzneală de vrednicia împărătească în Persia, l-a dat jos
din stăpînire și l-a făcut birnic (tributar) al grecilor.
El era prieten bun al împăratului Mauriciu, care i-a dăruit
mult aur și averi, pe care le-a împărțit la sfintele biserici și la casele de
ostași, spre hrănirea săracilor. Venind în Constantinopol, a trecut la Împăratul
ceresc și trupul lui a fost cinstit de soborul împărătesc și bisericesc și a
fost adus în cetatea sa Melitina, apoi a făcut multe minuni în viață și după
moarte, întru mărirea lui Hristos, Dumnezeul nostru.
