Petru, care se numea și Abesalamit, a fost prins în cetatea
Avilona, fiind acolo prigonire. El era de fel din părțile Eleuteropolei, și
l-a adus la ighemonul Sever, pentru cercetare.
Acesta a zis către dînsul: "Cum te numești?" Petru a răspuns:
"După numele cel părintesc, mă numesc Abesalamit, iar după numele cel duhovnicesc,
pe care l-am luat de la Botez, mă numesc Petru". Voievodul a întrebat: "Din
ce neam ești?" Petru a răspuns: "Sînt creștin". Boierul l-a întrebat: "Ce dregătorie
ai?" Petru a răspuns: "Nu pot avea o dregătorie mai mare și mai bună decît aceasta,
adică a fi creștin". Voievodul a întrebat: "Ai părinți?" Petru a răspuns: "Nu
am". Boierul i-a zis: "Minți, căci eu am auzit că tu ai părinți". Petru a răspuns:
"În Evanghelie mi se spune ca de toate să mă lepăd, venind la mărturisirea numelui
Domnului". Boierul a zis: "Știi porunca împărătească?" Petru a răspuns: "Eu
porunca Dumnezeului meu o știu, care este adevăratul și veșnicul împărat". Voievodul
a zis: "Milostivii împărați au poruncit ca toți creștinii ori să jertfească
idolilor, ori cu felurite chinuri să piară". Petru a răspuns: "Și împăratul
cel veșnic și adevărat a poruncit, că de va jertfi cineva diavolilor, iar nu
Dumnezeului celui viu, acela în veci să piară. Tu judecă cu dreptate: se cade
oare a încălca porunca Împăratului ceresc?".
Voievodul a zis: "Ascultă-mă, jertfește idolilor, și împlinește
porunca împăraților noștri". Petru a răspuns: "Eu idolilor celor făcuți de mînă,
din lemn și din piatră, cărora și voi sînteți asemenea, nu voi jertfi". Boierul
a zis: "Nedreptate ne faci nouă; nu știi oare că am putere să te ucid?".
Petru a răspuns: "Eu nu te năpăstuiesc, ci îți spun ceea ce
este scris în legea Domnului: Idolii păgînilor sînt aur și argint, lucruri de
mîini omenești; au gură, ochi, nări, urechi, mîini și picioare, dar n-au grai,
nu văd, nu miros, nici umblă. Și Domnul grăiește în Sfînta Scriptură: Asemenea
lor să fie cei ce-i fac pe ei, și toți cei ce nădăjduiesc spre dînșii". Dacă
Domnul prin gurile proorocilor și prin Sfîntul Duh le-a zis acestea, apoi cum
îmi spui tu că te-aș asupri, de vreme ce eu ți-am zis că ești asemenea cu pietrele
și cu lemnele cele mute și surde, prin care cinstiți pe diavoli, ba încă și
pe mine mă sfătuiești să fiu asemenea ție".
Voievodul a zis: "Ascultă-mă, miluiește-te singur și adu jertfă
zeilor". Răspuns-a Petru: "Atunci eu cu adevărat mă voi milui, de nu voi aduce
jertfă zeilor voștri, și de nu mă voi depărta de la adevăr; de vreme ce tu ești
necredincios, pentru aceea nu mă crezi pe mine, nici legea lui Dumnezeu, cum
că de va jertfi cineva zeilor, va pieri. Deci, de ce zăbovești? Fă ceea ce este
poruncit ție". Voievodul a zis: "Voi răbda încă, așteptînd pînă ce te vei gîndi
și vei jertfi zeilor, izbăvindu-te de chinuri".
Petru a răspuns: "În deșert aștepți; fă acum ceea ce ai să faci,
și împlinește lucrul tatălui tău, diavolul, căci eu nu voi face voia voastră,
căci nici Domnul meu Iisus Hristos, căruia și slujesc cu osîrdie, nu mă va lăsa
să fac aceasta".
Deci, voievodul a poruncit să-l spînzure; apoi a zis: "Ce zici
Petre, vei jertfi zeilor, sau nu?" Petru a răspuns: "Dă acele unghii de fier
și poruncește să mă strujească; pentru că nu o dată ți-am spus că nu voi jertfi
diavolilor, ci numai Dumnezeului meu, pentru al cărui nume pătimesc". Și a poruncit
Sever voievodul să-l chinuiască cumplit. Chinuit fiind slăvitul lui Dumnezeu
mucenic, n-a scos glas de durere, ci numai cînta, zicînd: "Una am crezut de
la Domnul, aceasta voi căuta, să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții
mele". Și iarăși zicea: "Paharul mîntuirii voi lua, și numele Domnului voi chema".
Aceasta zicînd, mai mult s-a întărîtat voievodul și a poruncit altor chinuitori
să se apropie.
Iar poporul care stătea împrejur, văzînd sîngele curgînd pe
pămînt și fiindu-i milă de dînsul, a zis: "Miluiește-te omule și jertfește zeilor,
ca să te izbăvești din aceste chinuri amare". Sfîntul le-a răspuns: "Aceste
chinuri nu sînt nimic, nici o durere nu-mi aduc; iar de m-aș lepăda de Dumnezeul
meu, apoi cu adevărat aș cădea în mai grele chinuri, care sînt fără sfîrșit".
Voievodul a zis: "Ce zici Petre? Adu zeilor jertfă, ca să nu te căiești mai
pe urmă fără de vreme". Petru a răspuns: "Nu mă voi căi, nici voi aduce jertfă".
Zis-a voievodul: "Eu morții te voi da". Petru a răspuns: "Aceasta este ceea
ce doresc și eu, ca să mor pentru Dumnezeul meu". Atunci voievodul a dat asupra
lui răspuns de moarte, zicînd: "Pe Petru, care a defăimat porunca nebiruiților
împărați, pentru legea Dumnezeului său, poruncesc să se răstignească pe Cruce".
Și astfel bunul ostaș al lui Hristos, sfîrșindu-și nevoința
sa, s-a învrednicit a fi părtaș al patimii Stăpînului, fiind răstignit pe Cruce.
Deci, mărturisitorul lui Hristos, Abesalamit, care se numește și Petru, a pătimit
în cetatea Avloniei, în vremea lui Maximian, împăratul Romei (286-305); iar
peste toți împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, în
veci. Amin.