Cînd Sfîntul Apostol Petru a fost dus în temniță de împăratul
Irod și era legat cu două lanțuri de fier, dormind el noaptea între doi ostași,
a venit îngerul Domnului și lovindu-l în coastă, l-a deșteptat și l-a scos afară,
căzînd de pe dînsul lanțurile cele de fier; despre aceasta se scrie în Faptele
Apostolilor: Și s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături și din
temniță a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului. Atunci niște credincioși,
în taină luînd lanțurile acelea, le-au păstrat la ei, avîndu-le înaintea ochilor,
ca pe însuși Sfîntul Apostol Petru; care nezăbovind după acea ieșire din temniță,
s-a dus în alte țări, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, și nu s-a arătat în
Ierusalim.
Deci, lanțurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul
apostolului. și precum erau maramele și basmalele lui Pavel, așa și lanțurile
lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputințele și goneau duhurile
cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioși acele
cinstite lanțuri, cărora li se închinau și cu dinadinsul le păstrau, din neam,
ca moștenire; pentru că părinții le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în
locul tatălui, le încredințau moștenitorilor lor. Și astfel unul după altul
primindu-le și unul altuia spunînd de cine s-au atins lanțurile acelea și de
care trup s-au sfințit.
Cu o moștenire ca aceasta au ajuns lanțurile în mîinile lui
Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (422-458); și pe cînd dreptcredincioasa
împărăteasă Evdochia, soția împăratului Teodosie cel Mic (408-450), se afla
în Ierusalim, a zidit multe biserici; Sfintele Locuri cu cheltuială împărătească
le-a împodobit, și iarăși s-a întors la Constantinopol; atunci patriarhul Iuvenalie,
văzîndu-i dreapta credință și iubirea ei de Dumnezeu, i-a dăruit multe din duhovniceștile
vistierii; iar între alte lucruri sfinte, i-a dat și aceste cinstite și de minuni
făcătoare lanțuri ale Sfîntului Apostol Petru, pe care, luîndu-le împărăteasa,
le-a adus în Constantinopol; deci, un sfînt lanț l-a dus înăuntrul bisericii
celei mari a Sfîntului Apostol Petru, unde săvîrșea soborul lui, iar altul l-a
trimis la Roma, fiicei sale Eudoxia, care era măritată după împăratul Romei,
Valentinian al treilea (424-455), și aceea fiind următoare maicii sale în credința
cea dreaptă, cu dragoste a primit acel neprețuit dar și zidind o biserică în
numle Sfîntului Apostol Petru, în muntele Escuilinului, a pus într-însa acel
lanț.
S-a aflat în Roma și un alt lanț al Sfîntului Petru, cu care
l-a legat Nero tiranul, și acela, împreună cu lanțul cel adus de la Constantinopol,
a fost pus în biserică. Și s-a așezat praznicul închinării cinstitelor lanțuri
în șaisprezece zile ale lunii ianuarie, întru cinstirea și pomenirea Sfîntului
Apostol Petru și întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru. Amin.