Aceasta a fost din cetatea Nicomidia, în vremea împărăției lui
Maximian (286-305) și era de neam vestit, frumoasă la chip, cu bune obiceiuri
și credincioasă roabă a lui Hristos. Fiind prinsă de închinătorii de idoli,
a fost silită să aducă jertfă diavolilor, dar nesupunîndu-se, o bătură cumplit,
iar ea a răbdat cu bărbăție; apoi a fost dată spre nelegiuire unui om barbar,
care luînd-o, a dus-o în casa sa; ea neîncetat se ruga cu mintea Celui preacurat,
adică Mirelui său, Domnul Hristos, ca să-i păzească fecioria.
Cînd bărbatul s-a închis cu dînsa în cămară, sfînta l-a rugat
să o aștepte puțin, făgăduindu-i să-i dea o buruiană, pe care dacă o va purta
cu sine, nu-l va atinge nici o armă a potrivnicilor - pentru că se zicea că
este fermecătoare; iar barbarul i-a zis: "Pe urmă îmi vei da buruiana aceea".
Înțeleapta fecioară răspunse: "Nu este cu putință să fie smulsă buruiana aceea
de către femei, ci numai de fecioare nenuntite, pentru că de nu va fi arătată
de fecioară curată, apoi nimic nu lucrează". Și a lăsat-o barbarul pînă ce-i
va arăta acea buruiană; atunci sfînta ducîndu-se în grădină și adunînd niște
buruieni, pe care le-a găsit acolo, i le-a adus. El i-a zis: "Cum voi ști că
sînt adevărate cele spuse de tine?" Ea și-a pus buruienile pe grumajii săi și
i-a zis lui: "Ia o sabie ascuțită și, repezind-o tare cu amîndouă mîinile, lovește
în grumajii mei cît vei putea și, din aceasta vei vedea că nimic nu mă va vătăma
sabia ta".
El, crezînd cuvintele ei, a luat sabia și a dus-o la capul sfintei
fecioare; apoi, repezind-o tare, i-a tăiat cinstitul ei cap. Atunci, cunoscînd
că a fost batjocorit de dînsa, scrîșnea din dinți; dar ce folos, pentru că înțeleapta
fecioară s-a dus curată către Mirele său Hristos, lăsînd minunat model de întreagă
înțelepciune, voind mai bine să moară, decît să-și piardă fecioria.