Acești sfinți și buni biruitori mucenici au pătimit în timpul
împărăției lui Dioclețian și Maximian, din partea lui Lisie. Mai întîi au fost
prinși cei trei: Valerian, Candid și Achila, în Munții Trapezuntului. Prigonirea
cumplită stînd asupră-le, și-au lăsat casele și averile lor, cum și toată lumea
cea deșartă, și ieșind în munți, rătăceau, voind mai bine să locuiască cu fiarele,
decît cu cei de Dumnezeu urîți și închinători la idoli. Și după ce au prins
pe acești trei, în țara Laziei, într-o cetățuie ce se numea Pina, păgînii i-au
trimis în surghiun, într-o temniță strîmtă, ce era acolo. Apoi, după o vreme,
i-au adus la Trapezunt și i-au pus înaintea lui Lisie. Acolo fiind întrebați
despre credința lui Hristos, și silindu-i la jertfă idolească, după ce sfinții
nu s-au supus, mai întîi dezbrăcîndu-i, i-au bătut cu vine; apoi i-au spînzurat
și cu unghii de fier i-au strujit, și cu făclii aprinse i-au ars. Dar dumnezeiasca
putere întărea pe sfinții răbdători de chinuri, și nevăzut le ajuta lor în chinuri
și pe chinuitori atît de mult i-au înfricoșat, încît au căzut cu fețele la pămînt,
ca morții; iar Lisie, văzînd acestea, s-a spăimîntat și a poruncit să-i ducă
în temniță.
Nu după multe zile a prins și pe Sfîntul Evghenie, și foarte
tare l-au bătut pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Apoi, mergînd Lisie în
capiștea idolească, a fost dus și Evghenie mucenicul, care intrînd înăuntru
și rugîndu-se lui Dumnezeu, îndată au căzut idolii și ca praful s-au sfărîmat;
apoi, după porunca tiranului, legîndu-l slujitorii cu frînghie de mîini și de
picioare pe Sfîntul Evghenie și întinzîndu-l la pămînt, l-au bătut mult cu bețe
groase; după aceea, spînzurîndu-l gol, cu unghii de fier i-au strujit trupul
și cu făclii l-au ars, apoi cu oțet tare, amestecat cu sare, i-au udat rănile
lui. După aceea, pe toți acești patru sfinți mucenici i-au aruncat într-un cuptor
înfocat, din care ieșind fără vătămare, prin tăiere de sabie s-au sfîrșit; și
astfel și-au sfîrșit sfinții mărturisirea lor.