Pe Sfîntul Apostol Timotei l-a odrăslit latura Licaoniei și
a învățat carte în vestita cetate Listra, care nu s-a preamărit atît cu îndestularea
roadelor pămîntești, pe cît cu această de Dumnezeu sădită mlădiță tînără, deși
nu era din prea bună rădăcină; căci precum un trandafir bine mirositor iese
din spini, tot astfel Timotei a odrăslit din tată necredincios elin, care era
renumit în păgîneasca sa rea credință; și atît de vestit în răutate, pe cît
mai pe urmă fiul lui l-a întrecut cu bunătățile și cu obiceiurile cele bune.
Maica sfîntului, ca și bunica lui, erau evreice de neam, dar
amîndouă sfinte și drepte, împodobite cu fapte bune, precum despre dînsele mărturisește
Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: "Doresc să te văd, aducîndu-mi aminte de lacrimile
tale, ca să mă umplu de bucurie, luînd pomenire de credința cea nefățarnică,
care este întru tine și care s-a sălășluit mai înainte în bunica ta Loida și
în maica ta Eunike; deci, încredințat sînt că și întru tine va fi așa" (II Timotei,
1, 4-5).
Dar fiind încă copil fericitul Timotei, și nu atît cu bucatele,
cît cu cuvîntul Domnului hrănindu-se de maica sa, s-a abătut cu totul de la
rătăcirea cea păgînească și iudaicească și a alergat la Sfîntul Pavel, la trîmbița
bisericească cea de Dumnezeu glăsuitoare, într-un chip ca acesta: cînd Sfîntul
Apostol Pavel a venit în Listra cu Barnaba, ucenicul și apostolul lui Hristos,
precum spune dumnezeiescul Luca în Faptele Apostolilor, au mers și în cetățile
Licaoniei, în Listra și în Derbe, și în cele dimprejurul lor, iar prin venirea
sa acolo, a făcut o mare minune; căci a tămăduit un șchiop din pîntecele maicii
sale, numai cu cuvîntul, lucru pe care văzîndu-l popoarele, s-au mirat foarte,
zicînd: Dumnezeu asemănîndu-se oamenilor, s-a pogorît la noi.
Înștiințîndu-se că nu dumnezei, ci apostoli și propovăduitori
ai Dumnezeului Celui viu se numesc ei, mincinoșilor zei le sînt potrivnici și
spre aceasta sînt trimiși, ca să întoarcă pe oameni de la înșelăciunea diavolească
spre adevăratul Dumnezeu, care nu numai pe cuvioși, ci și pe morții din morminte
poate să-i scoale, atunci mulți s-au întors de la rătăcire către dreapta credință.
Între dînșii era și maica acestui fericit Timotei, care petrecea în văduvie
după bărbatul său. Ea a primit cu bucurie în casa sa pe Sfîntul Apostol Pavel,
l-a găzduit cu toată îndestularea și i-a dat pe Sfîntul Timotei, fiul său, răsplătindu-i
ca un dar pentru minunea făcută de dînsul în cetatea lor și pentru luminarea
dreptei credințe. Atunci era copil, încă tînăr cu anii, dar foarte îndemînatic
și de bună credință, pentru primirea seminței cuvîntului lui Dumnezeu.
Deci, luîndu-l Sfîntul Pavel și văzîndu-l blînd și cu minte
bună, apoi, văzînd mai înainte de a fi darul lui Dumnezeu, l-a iubit mai mult
decît părinții cei trupești; dar, de vreme ce atunci era încă copil tînăr și
neputînd să călătorească cu dînsul, l-a lăsat acasă, punîndu-l lîngă dascăli
iscusiți, ca să învețe de la dînșii dumnezeiasca Scriptură, de care lucru scriind
Pavel către dînsul, îi aducea aminte: Din tinerețe știi Sfintele Scripturi.
Fiind urmărit de poporul iudeu, a fost dat afară din cetate și s-a dus în alte
cetăți.
După cîțiva ani, cînd Sfîntul Pavel a ieșit din Antiohia să
cerceteze pe frații din toate cetățile în care propovăduise mai întîi cuvîntul
lui Dumnezeu, luînd pe Sila, a venit în Listra, unde era Sfîntul Timotei, și
văzîndu-l că venise în vîrstă și sporise în toată fapta bună, apoi că era bine
mărturisit de toți creștinii de acolo, l-a luat cu sine la apostolie și l-a
făcut împreună călător, nedezlipit la toate ostenelile și călătoriile sale și
împreună slujitor întru Domnul. Dar cînd a voit să iasă din cetate, ca să nu
smintească pe niște iudei, care erau mulțime mare prin locurile acelea, l-a
tăiat împrejur, după legea lui Moise, nu pentru vreo trebuință de mîntuire,
deoarece avea darul cel nou, Sfîntul Botez, în locul tăierii împrejur, ci ca
iudeii să nu se smintească de dînsul, deoarece toți știau că s-a născut din
tată elin.
Deci, ieșind de acolo Sfîntul Pavel, umbla prin cetăți și prin
sate, învățînd și binevestind împărăția lui Dumnezeu și luminîndu-i pe toți
cu lumina dreptei credințe, căruia ca o stea a soarelui, cel de la al treilea
cer răsărit, îi urma dumnezeiescul Timotei, primind lumina cea neînserată, adică
învățătura bunei vestiri a lui Hristos, și deprinzîndu-se la obiceiuri bune
și la viață îmbunătățită, precum mărturisește despre dînsul iarăși apostolul
Pavel, zicînd: "Iar tu ai urmat învățăturii mele, vieții, așezămîntului, credinței,
îndelung răbdării, dragostei, îngăduinței, izgonirilor și pătimirilor" (II Timotei,
3, 10-11).
Astfel, Sfîntul Timotei a scos toate bunătățile din vasul alegerii,
adică de la Pavel, și a primit apostoleasca sărăcie pentru Hristos, ca să nu
cîștige pentru el nimic, nici aur, nici argint, nici altceva de pe pămînt; ci
a trece din loc în loc și a propovădui Evanghelia împărăției. Apoi, s-a deprins
a răsplăti bine pentru rău, căci fiind ocărît, el binecuvînta, prigonit fiind,
el răbda, hulit fiind, mîngîia, în toate punîndu-se înainte pe sine, ca o slugă
a lui Dumnezeu. Deci, s-a făcut următor adevărat învățătorului său, Sfîntului
Pavel. Drept aceea, Sfîntul Pavel, văzînd pe ucenicul său sporind într-atîtea
fapte bune, l-a făcut mai întîi diacon, după aceea preot, apoi episcop, deși
era tînăr de ani.
Apoi, prin punerea mîinilor apostolești, fiind slujitor al tainelor
lui Hristos, s-a făcut următor prea osîrdnic al durerilor și ostenelilor apostolești,
pătimind împreună și slujind celor mai mari apostoli, întru buna vestire a lui
Hristos, pe care nici tinerețile, nici slăbiciunea trupului, n-au putut vreodată
să-l împiedice de la nevoința care era de față. Ci în toate avea răbdare, după
cum mărturisește despre dînsul învățătorul său Pavel, care scriind către Corinteni,
în epistola întîi, zice: De va veni Timotei, luați aminte, ca să vie la voi
fără de frică, pentru că are lucrul Domnului, ca și mine; deci, nimeni să nu-l
defăimeze. Apoi, lăudîndu-l, a scris: Am trimis la voi pe Timotei, care
îmi este fiu iubit și credincios întru Domnul, care vă aduce vouă aminte de
căile mele.
Dar și în alte scrisori ale sale îl numește frate al său, zicînd:
Pavel, legatul lui Iisus Hristos, și Timotei, fratele. Și iarăși: Pavel,
apostolul lui Iisus Hristos, cu voia lui Dumnezeu, și Timotei fratele. Și
încă: Trimis-am pe Timotei, fratele nostru, slujitorul lui Dumnezeu și ajutătorul
nostru în bună vestirea lui Hristos, ca să vă întărească și să vă mîngîie în
credința voastră.
Acestea și multe altele se află ca mărturii în epistolele lui
Pavel, spre lauda Sfîntului Timotei, pentru care acela nu se înălța, ci viețuind
în smerita cugetare și pază, prin post și prin ostenelile cele de-a pururea,
atît de mult se trudea, încît chiar învățătorul lui, văzîndu-i nevoințele și
postul, îi era milă de el foarte mult, pentru că, văzîndu-l trudit, îl îndemna
să nu bea apă, ci să primească puțin vin pentru stomacul său și pentru multele
neputințe, de care, deși neîncetat trupul îi era cuprins, dar sufletul lui cel
bun îi era sănătos și petrecea liber de toată vătămarea.
Deci, Timotei umbla prin toate marginile lumii cu învățătorul
său, pentru că adesea propovăduia cuvîntul lui Dumnezeu în Efes, Corint, Macedonia,
Italia, Spania, încît este drept a zice despre dînșii: În tot pămîntul a
ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor. Și era Sfîntul Timotei
ascuțit la minte, grabnic la răspunsuri, retor ales în propovăduirea cuvîntului
lui Dumnezeu, dascăl preadulce în împlinirea Sfintelor Scripturi, păstor prea
vrednic în ocîrmuirea bisericească și în apărare, dar mai ales a cîștigat îndestulat
dar, căci din îndoit izvor a scos învățătura.
Dar nu numai pe Pavel îl avea învățător, ci și de la iubitul
ucenic a lui Hristos învăța, de la Ioan; căci fiind trimis de Domițian, împăratul
Romei (81-96), în exil în insula Patmos, Timotei a fost în locul acestui Sfînt
Ioan, episcop al cetății Efesului, unde nu după multă vreme a pătimit, pentru
mărturisirea lui Iisus Hristos, astfel:
Era odată un praznic vestit în Efes, ce se numea Catagoghion,
în care închinătorii de idoli, bărbați și femei, luînd asemănări de fețe neobișnuite,
purtînd în mîini ciomege și idoli, înconjurau ulițele cetății fără de rușine
și cu glasuri fără de rînduială, strigînd, pe cei ce-i întîlneau ca tîlharii
se repezeau asupra lor, și ucideau pe mulți și făceau alte fărădelegi; cu care
ticăloșii socoteau că aduc slujbă necuraților zei ai lor.
Acestea văzînd dumnezeiescul Timotei, și cu focul rîvnei celei
dumnezeiești aprinzîndu-se, a intrat cu îndrăzneală într-acea priveliște de
Dumnezeu hulitoare, propovăduind pe Unul adevăratul Dumnezeu, pe Domnul nostru
Iisus Hristos, arătînd înșelăciunea și rătăcirea zeilor lor și altele cîte erau
din destul spre încredințare, spunînd cu limbă slobodă. Iar ei, întru întunericul
închinării de idoli umblînd, n-au cunoscut, nici n-au înțeles cele grăite de
apostol, ci repezindu-se cu un suflet asupra lui cu ciomegele ce aveau în mîini,
l-au bătut cumplit pe sfînt și cu toată nemilostivirea și neomenia, pe pămînt
tîrîndu-l și călcîndu-l, l-au chinuit pînă la moarte.
Creștinii după aceea venind și văzîndu-l încă puțin suflînd,
l-au dus afară din cetate și după ce a murit, i-au îngropat cu cinste trupul
lui, la locul ce se numea Pion, adică "gras". Iar după multă vreme, cinstitele
și sfintele lui moaște, după porunca împăratului Constanțiu (337-361), fiul
marelui Constantin, s-au dus din Efes în Constantinopol, de Sfîntul Artemie
mucenicul și au fost puse în biserica Sfinților Apostoli, alături de dumnezeiescul
Apostol Luca și cu Andrei, cel întîi chemat. Dumnezeu binevoind astfel, ca celor
ce în viața aceasta toate de obște le-au fost, obiceiurile, învățătura și propovăduirea
Evangheliei, de obște la fel și mormîntul după moarte să le fie, de vreme ce
și odihna lor în ceruri este una, întru împărăția Domnului nostru Iisus Hristos,
care împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh împărățește, în veci. Amin.