CUVIOSUL PETRU, CEL CE A FOST PATRICIU
(1 iulie)
Cuviosul Petru s-a născut şi
a crescut în Constantinopol, din părinţi slăviţi şi bogaţi. Tatăl lui
se numea Constantin şi a fost patriciu şi povăţuitor de oşti. Acest
Petru silindu-se din tinereţe la învăţătura cărţii, s-a deprins bine la
filosofie, şi a străbătut toată înţelepciunea cea dinafară. Şi ajungând
la vârsta cea de bărbat, s-a însoţit cu femeie, iar după sfârşitul
tatălui său a luat cinstita dregătorie a aceluia, fiind pus patriciu în
zilele evlavioasei împărătese Irina, şi a fiului ei, Constantin. Iar
după ce a luat împărăţia Nichifor, şi grecii au făcut război cu
bulgarii, într-acea vreme Petru a fost pus de împărat mai-mare voievod
peste toate ostile, şi s-a dus cu împăratul asupra bulgarilor.
Şi făcându-se mare
război, întâi grecii au biruit pe bulgari, apoi cu dumnezeiasca
slobozire, bulgarii îndreptându-se, au lovit pe greci cumplit, şi l-au
ucis pe însuşi împăratul Nichifor. Atunci şi fericitul Petru cu
cincizeci de boieri greci a fost prins de bulgari, şi a fost ţinut în
legături spre muncire şi spre moarte. Şi rugându-se el lui Dumnezeu cu
dinadinsul pentru a sa izbăvire, i s-a arătat noaptea Sfântul Ioan
Teologul, cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos, şi l-a izbăvit pe
el din legături, ducându-l până la Roma.
Dintr-acea vreme Petru
s-a dat pe sine cu totul spre slujba lui Dumnezeu şi socotindu-le pe
toate ca pe nişte gunoaie, s-a dus la muntele Olimpului, unde, luând
viaţa îngerească, s-a nevoit împreună cu marele Ioanichie (Pomenirea
lui la 4 noiembrie) şi s-a deprins la toată bunătatea. Şi petrecând
acolo treizeci şi patru de ani, a mers la Constantinopol după ce acum
soţia lui şi fiul muriseră. Şi mai întâi a petrecut o vreme lângă
biserica zidită de dânsul, care se numea Evandria, apoi ducându-se la
un loc de linişte osebit, şi-a zidit o chilie mică şi a petrecut
într-însa opt ani, foarte obosindu-se pe sine cu postul şi cu
privegherea, şi cu celelalte nevoitoare osteneli, purtând o haină aspră
de păr pe trup, iar picioarele avându-le neîncălţate în toată vremea
vieţii celei pustniceşti. Aşa vieţuind bine şi cu plăcere de Dumnezeu,
s-a odihnit întru Domnul şi s-a numărat în ceata drepţilor celor ce
slăvesc pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.
|